563 matches
-
rușine casa? Ești un om de nimic! strigă iarăși Varia, înfruntându-și fratele cu o privire triumfătoare și sfidătoare. Câteva clipe stătură față în față, unul lângă altul. Ganea încă îi mai ținea mâna într-a lui. Varia și-o smuci o dată, încă o dată, din răsputeri, însă nu se mai putu abține și, pe neașteptate, își scuipă fratele în obraz. — Așa fată zic și eu! strigă Nastasia Filippovna. Bravo, Ptițân, te felicit! Ganea văzu negru înaintea ochilor și, întrecând orice măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și începu să tremure din tot trupul. — Asta, asta, asta, pentru un om de onoare... fiți de acord, generale, dacă omul are onoare, e deja jignitor! mârâi boxerul, care și el, cine știe de ce, tresărise. Continua să-și răsucească mustățile, smucindu-și ușor umerii și torsul. — În primul rând, pentru dumneata eu nu sunt „stimate domn“ și, în al doilea rând, n-am intenția să vă dau vreo explicație, răspunse tăios Ivan Feodorovici, care era grozav de enervat; se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ură grozavă, deși îi tremurau toate patru labele. Deodată și-a dezgolit încet colții ei înspăimântători, și-a căscat botul uriaș, și-a calculat mișcarea, s-a uitat bine și a înhățat reptila cu colții. Probabil că reptila s-a smucit puternic ca să scape, așa că Norma a mai înșfăcat-o o dată din zbor și clănțănindu-și fălcile de două ori, tot din zbor, și-a purtat-o prin bot, parcă încercând s-o înghită. Pielea scorțoasă a trosnit între colții ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de nimic, ocărând pentru toate și pierzând totul. De ce să dispărem și să cedăm altora locul nostru, când putem rămâne progresiști și diriguitori? Dacă vom fi progresiști, vom fi și diriguitori. Să devenim servitori ca să fim căpetenii. Începuse să se smucească, voind să se ridice de pe scaun, dar bătrânelul îl ținea permanent în loc, privindu-l totuși cu neliniște crescândă. — Ascultați! Știu că nu e bine să vorbești: e mai bine să dai pildă, să începi pur și simplu... eu am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe scărița de la capătul patului. Livia apucă iute de jos niște papuci. — Stai aici, zănaticule, c-ai să răcești dacă umbli așa desculț, îl suduie afectuos, în timp ce se căznește să-i vâre între degete bareta sandalelor de piele. Imediat ce Augustus smucește nervos șnurul clopotului, cubicularul se strecoară precum o umbră înăuntru. — Varsă-mi apă să-mi spăl gura, ochii și mâinile, îi poruncește scurt cezarul. La atât se reduce toaleta de dimineață. Abluțiuniule adevărate le va face după-amiaza, dar și pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
viață. Regele Sacrificiilor este exact la polul opus. În mod intenționat a fost conceput ca un om de paie, pus să îndeplinească o funcție de protocol. Nu reprezintă nimic. Întruchipează doar spaima de trecut. M-am plictisit, se jeluie Asinia. O smucește nervoasă. — Mi-e rău... Refuză să-i asculte văicărelile. Se gândește la rex și la pontifex. Poporul a fost cel care - setos de libertatea proaspăt cucerită - a jurat să lupte pentru ea și să nu mai îngăduie niciodată la cârma
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bombăne Occia. I-a vorbit de ovare, de pântec. Că toate fetele au ciclu. Că sân gerarea nu e cu nimic mai periculoasă decât atunci când se taie la deget. Asinia repetă întruna bucuroasă: — Nu-s bolnavă! Nu-s bolnavă! O smucește cu duritate. — Da’ taci odată! Se teme că nu o mai poate stăpâni. Chiar a ajuns la capătul răbdării. De opt zile îi tot explică și o învață să-și pună cârpe ca să nu se păteze. Credea că s-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici cu relații, și cu siguranță nici întreagă la minte. O fi măcar bună la pat, deși după cât timp își petrece bietul om învățându-le pe fetițe nu pare expertă. Suspină cu amărăciune. Lângă ea, Asinia bodogăne întruna și se smucește din ce în ce mai rău. Nu o bagă în seamă. O fi fost rex la origine capul religios al Romei, dar acum este supus unor limitări extrem de stricte. Nu poate deține nici o funcție în stat, nu are voie să stea în Senat și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
e puternică precum un bivol... Ridică glasul să se facă auzită cu toată hărmălaia din jur: — În fața templului! Se uitau oamenii la noi și-și dădeau coate. E mai mult decât Occia poate răbda. Chiar le face de râs! O smucește nervoasă pe fată. — Da’ nu ți-e rușine? — Au! Mă doare, țipă Asinia. Rex profită de ocazie să se elibereze din strânsoarea ei. — Nu mai respecți nici un ordin? se răstește bătrâna la ea. E cu adevărat supărată. — Vrei să-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și se bucură în sinea sa că ni meni nu cârtește. Evită să privească spre Vittelius și se preface că cercetează cu atenție scrijeliturile de pe inel: — Ce sunt astea? Cuvinte magice? Îl întoarce pe partea cealaltă: — Semne astrologice? Luptătorul se smucește să-și elibereze urechea: — Mă păzesc de ghinion, mârâie botos. Rufus îi rectifică cu o mână expertă poziția scutului: — Nu crezi că mai bine te-ai bizui pe pavăză pentru apărare? Ține-o mai spre stânga, că dreapta ți-e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de pe litieră. Urechează la întâmplare încă vreo doi-trei prichindei. — Ai să ajungi să nu mai poți atinge pământul decât atâr nând pe mâinile celor ce te susțin de ambele părți, îl mustră pe băiat. — Lasă-mă-n pace! Proasto! se smucește nervos copilul. Ici și colo izbucnesc chicoteli, înghețate imediat de privirea rece a bătrânei. — Bravo! îi admonestează ea pe pedagogi, bucurați-vă când spune vreo necuviință. Că doar ăsta e rolul vostru: să le stricați copilăria prin plăceri. Fără să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să se nască cu capul, nu cu picioarele, înainte. Prorsa, hărăzește-mi o naștere ușoară, și tu, Postverta, întoarce-te cu spatele, ca să nu am parte de una grea și primejdioasă. Libația s-a încheiat. Iulius Herodes simte cum îl smucește cineva de togă. Întoarce capul, intrigat. Antonia îl prinde afectuos de braț: — În uter, pruncii stau cu capul în jos și cu picioarele în sus, nu după firea oamenilor, ci a arborilor. — A arborilor? repetă uluit Herodes. Comparația i se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
conduse pe Duncan spre sud, spre Shepherd’s Bush Green, În direcția opusă celei spre care ar fi mers În mod normal. Mergea fără grabă, lejer, cu mîinile În buzunare și cu umerii trași Înapoi, și, din cînd În cînd smucea capul să-și Îndepărteze părul căzut pe ochi. Părul părea blond deschis acum, În lumina amurgului, iar fața Îi era În continuare rozalie și ușor transpirată. CÎnd o luară prin zona cea mai aglomerată, el scoase o batistă și-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Mama dumneavoastră e bine. — Ce fac fetele? — Și ele sînt bine. Apoi praful i se opri În gît. Mickey Îi susținu capul astfel Încît să poată tuși. Kay Își imagină cum i se redeschid tăieturile În timp ce se cutremura și se smucea, sau cum sticla din el se Înfigea și mai adînc... Pe deasupra mai era conștientă și de bîzÎitul avioanelor care treceau monoton pe deasupra capetelor lor. La un moment dat, se auzi zgomotul unui acoperiș care se prăbușea, alunecînd și despicîndu-se, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dulap și scoase un clopoțel. Scutură clopotul fără tragere de inimă și amestecul de voci se auzi și mai tare. Scaunele fură trase Înapoi. După aceea oamenii se ridicară iute, de parcă - la fel ca Duncan - se simțeau ușurați. Copilașul se smuci din brațele mamei și Începu să plîngă din nou. Tatăl lui Duncan se sculă În picioare cu o expresie Îndîrjită și-și puse pălăria. Viv Îl privi pe Duncan de parcă ar fi vrut să zică Bună treabă! Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
în noroi. Cu tot cortul lui, Forrester e ud până la piele. Se urcă pe un dâmb să se uite în jur. Numai deșert, brăzdat în spirală de văi și creste, ca buricul degetelor. Nu se vede nici un adăpost. Vântul îi smucește tupi-ul și trăsnetele se bifurcă, împărțind cerul în segmente, iar pe el îl izbește gândul că, probabil, a făcut o greșeală. Lumea lui roșiatic-maronie până atunci a devenit cenușie, cu perdele compacte de apă întunecându-i orizontul. Iar el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
planetelor și constalațiilor prin casele bine definite, secțiuni de spații, lipsite de aer. Această agonie prelungită, graba servitoarelor, încurcăturile și scenele de oroare care se petreceau în camerele de sus, îi erau foarte neplăcute. Nu voia să-și imagineze planetele smucindu-se într-un asemenea hal în pântecele bietei femei. Astrologul vedea întotdeauna influența stelelor ca pe ceva eteric, abia simțit. Deodată, se lăsă o liniște suspectă. Își încordă auzul în întunericul care începuse să se lase, ascultând bâzâitul insectelor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fost cu bătrâna și nepoata ei. Se afla în port, urmărind cum o mașină era ridicată cu macaraua. Scoasă din ambalajul lemnos, mașina stătea acum pe placa de lemn a transportorului, strălucind costisitor. Fusese fixată cu lanțuri dedesubt, care se smuceau ori de câte ori docherii strigau unul la altul, să rotească scripeții. Mașina era ridicată și balansată deasupra capetelor celor prezenți acolo, o umbră mare, neagră, tresărind deasupra cheiului. Bobby aude o exclamație și vede două englezoaice dându-se la o parte. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În fața lui, înaintează cu greutate un șir lung de cămile, legate una de alta, ale căror pulpe se mișcă de o parte și de alta, cu o mișcare exagerată obscen de grămezile de bagaje legate de spatele lor. Conducătorii lor smucesc vârtos de funie și le îndeamnă cu cântece și fragmente de vorbe zeflemitoare. Adesea, când își mai așază gluga burnusului ca să-l ferească de soare își strecoară mâna în interiorul acestuia și-și trece degetele peste contururile cicatricei de pe gât. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asemenea m-am zgândărit din neatenție și la coaie pentru că mă ustură teribil. Îmi simt capul zdrobit și slăbit, de parcă mi-ar fi crăpat și și-ar fi vărsat conținutul pe pernă. În pofida chestiei ăsteia, tendoanele gâtului par că se smucesc Încordându-se până la limită, de parcă nu i-ar mai putea susține greutatea inertă. Primele raze ale soarelui se strecoară fade prin jaluzele făcând camera să pară spălăcită și tulbure. Cu un efort mă scol, mă spăl și mă duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
abia se mișcă Încercând să Întoarcă Încet pe o stradă laterală, dar alunecă pe gheață și Își zgârie caroseria de un stâlp de felinar. După ce se oprește, bulangiul ofticat țâșnește afară și cercetează stricăciunile. — Morții măsii... se răstește el, apoi smucește de portiera taxiului deschizând-o brutal. Îi fac un semn din cap lui Gus. Puțoii dinăuntru se dau jos. Ăsta o să ne ducă la Shrubhill. Coboară și o gagicuță din taxi. O gagicuță tinerică. Sau mai bine zis Încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Ticălos tupeist. Îmi dau paharu pe gât și mă duc afară. Călcând cu pași mărunți pe strada Îngustă În frig devin conștient că apare cineva lângă mine și, când mă răsucesc, simt o lovitură În față și capul mi se smucește Într-o parte. Încerc să reacționez, dar un alt tip Înaintează și-mi trage un șut În coaie și simt cum se ridică voma În mine. Mă prăbușesc Într-un genunchi și borăsc pe caldarâm. — Blegoman Împuțit ce ești! zbiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
țipi FUTE-TE CU MINE sau măcar uită-te la mine te rog poliția te rog te rog uită-te la mine Iar eu simt mâna pe brațul meu și cineva mă Întreabă vă simțiți bine domnule iar eu mă smucesc Îmi scot legitimația și mârâi: — Poliția! oferă-mi plăcere așa cum Îți ofer și eu... și apoi mă Îndepărtez prin casa domnului acest templu magnific În care-l slăvim pe Zeul nostru al Cumpărăturilor generozitate risipă consumator cheltuieli competiție În afaceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dezgustat, de cinci minute de rahat. Sosesc ouăle, fasolea, costița, cârnații, roșiile, budinca din sânge și chiflele cu cartofi. Însă Gus se pare că și-a pierdut pofta de mâncare. Chiar crezi că asta-i strategia lui? Cuvintele i se smucesc din gât de parcă ar fi un leucoplast smuls de pe rană. — Garantat, Încuviințez eu din cap. Dă-mi ketchup-ul Gus. Gus se retragen iel În drum spre Walk. Da, e păcat de bietul puțoi bătrân, dar totuși trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dintre toate pur și simplu să-i Împuști ca lumea pe bulangii și să-i omori, zâmbesc eu, făcând din mâna mea un pistol, lipindu-mi-o de cap și scoțând un sunet strident de explozie, În același timp În smucindu-mi violent mâna de lângă cap. Bună cocaina asta, ei Bruce? — Prea bună pentru bulangii ăia Ray. Prea bună pentru bulangii. Să mor io, scumpul meu prieten. Ray Lennox. Un tip meseriaș și un polițai al naibii de bun. Nu-mi pasă de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]