528 matches
-
din când în când pe la ea și râdeau amândoi de scriitorașul pârlit care-o ceruse de nevastă. În vară, Mary lăsase nasul mai jos, trecuse și pe la mine, o dezbrăcasem. Să stai pe ea era o performanță de rodeo: se smucea în dreapta și-n stânga ca un mustang. După doar o zi însă, iar nu mă mai cunoștea: i se întorsese matrozul din America de Sud și era tare mândră. După o lună iar pleca vâslașul, iar trecea pe la mine sau mă aducea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încă viu acolo, mi-am zis, poate chiar se va naște. Și în acel moment burta Esterei se goli brusc și-o formă nedefinită începu să înoate pe sub faldurile rochiei, gata să iasă la lumină. Un colț al rochiei se smuci într-o parte dezvelind până la pulpe picioarele albe și pure, ca de gheață, ale fetei și dând la iveală ghearele lungi, multiarticulate, cu care ființa aceea însîngerată bâjbâia împrejur. Am rămas împietrită de groază, până când o mână mare și palidă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se strecoare printre porumbi fără să-i scuture prea violent, dar ranița și carabina îl încurcau și se lovea necontenit de bulgări uscați de pământ, și uneori bocancul îi rămânea prins în vreo buruiană cu multe lujere, subțiri întortocheate, și smucindu-și piciorul, smulgea buruiana din rădăcini, clătinând puternic porumbul, și-l năpădea pulberea, îl loveau în față fluturi mărunți de noapte. După vreun sfert de ceas, se auzi fluierat și se opri. Privi în dreapta și în stânga lui, dar nu desluși
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Să nu se aprindă tancul și să ardă de vii! le-am spus trecând pe lângă ei. Îi auzeam pe amândoi, în urma mea, alergând. Apoi am auzit și pe alții. Veneau și Lixandru cu nepoții, și dascălul, și popa. Tancul se smucea orbește să iasă din șanțuri. La vreo zece metri în urma lui, pe șosea, se oprise un alt tanc. Zărisem și plutonul înaintînd pe marginea șoselei. Voiam să le strigi "Așteptați-ne, să vă ajutăm, și noi!", când am auzit mitalierele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
poate chiar amintirea ciorapului deșirat, poate stângăcia ei, îl înduioșă brusc și încercă să-și amâne febrilitatea, lăsându-și mâna să-i alunece de-a lungul creștetului lucios, cu părul strâns la ceafă cu un șiret negru. Dar ea se smuci și-l privi pe furiș, bănuitor și rău, nu, n-avea rost să încerce s-o mai și ducă. Pe furiș, așa îl privise tot drumul până aici, în timp ce-și lăsa degetele umede și moi să-i alunece
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scară ! Les belles se rendent dans le jardin, cueillir des roses soir et matin, ce divin dans valsbostonul, așa, unu-doi-trei, unu doi-trei, așa, să danseze și madam Ana, ha-ha-ha, ce caraghioasă e, ce greoaie și ce caraghioasă, și cum se smucește să scape... Da lăsați-mă-ți, donșoară, păcatele mele, da lăsați-mă-ți, că io n-am treabă cu jocurile dumneavoastră ! Haide, donșoară Mărguța, potoliți-vă-ți, donșoară, că una-două dați fuguța la geam, una-două vă mai moțați, ei, ce-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
curte și vara șomoiogind cu cârpe arse, ca să mai potolească țânțarii ! Și nici după patruzeci de ani locul nu a ieșit din sălbăticie. Din fericire se trezise tocmai la timp ca să l împungă pe muscal cu vârful bastonului. Iar acesta smucise hățurile și intrase cu roata în vreo două hârtoape până să întoarcă trăsura. Și acum iată-l apropiindu-se de casa Mironescu... Alea jacta est ! Gustul acru din gură a ajuns acum o usturime în capul pieptului, zăpușeala este tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
problema, În față... coaiele, zice el dînd din șolduri. Se spînzură, continuă cu o mină gravă, de medic celebru prins Într-o dispută profesională. Se spînzură rău de tot. Și Începe să dea și din picioare, nervos, și să-și smucească pantalonii, ca să-și salveze jucăria de la moarte. Pe Gărăgău l-am cîștigat cu miere. Mi-a rămas un borcan de miere zaharisită din pachetul primit de la maică-mea. De fiecare dată cînd scot valiza de sub pat și o deschid, Îl
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
uneori Îl aude În discuțiile adulților. Dar acum nu pare să fie cazul, e vorba despre altceva. Se trage cu arme? Asta vrea să spună? — Cine trage? o Întreabă ea timid. — Ana, lasă prostiile și ține-te după mine, o smucește mama, ca pe un copil. Nu te mai moșmondi atît! Mamei Îi vine greu să se mai furișeze, tîrÎnd după ea un brad și un copil neatent. Traversează bulevardul, fularul i s-a desfăcut și Îi atîrnă de un umăr
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nebun de teamă fiindcă vine Rozanov. — Cățea... ești o... George o lovi dintr-o parte, plesnind-o peste obraz cu dosul palmei. — George... oprește-te... oprește mașina... oprește! — Drace, drace, drace...! George răsuci volanul, întorcând violent mașina în direcția canalului. Smucea de volan de parc-ar fi fost o buruiană otrăvitoare pe care se străduia s-o smulgă din rădăcina. Mașina se înclină într-o parte, poticnindu-se și derapând pe pietrele denivelate, iar luminile celui mai apropiat felinar țâșniră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nici măcar nu era adevărat ce-i spusese: gândea lucruri rele despre George. Și acum se crease un fel de relație tainică între ei, o legătură invizibilă ca o coardă la capătul căreia îl simțea din când în când pe George smucind sardonic, răutăcios sau, uneori, cu blândețe. Exista în inima lui Gabriel un grăunte mic, infinitezimal, din care încolțea speranța, atât de comună printre femeile din Ennistone, că ea, și numai ea singură, l-ar putea salva pe George de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
exercițiile recomandate de medicul lui japonez, împotriva artritei. Când John Robert fusese în Texas sau în Arizona, simptomele artritice îi dispăruseră. De la reîntoarcerea în primăvara englezească, simțise din nou vechile dureri familiare, împreună cu altele noi, ciudate. Își roti capul, își smuci umerii în față și în spate, își răsuci brațele ca pe niște șerpi, oftând și apoi gemând în tumultul asurzitor al apei care curgea. Căldura era binevoitoare cu trupul lui mătăhălos, stăpânit de dureri. În timp ce se bălăcea ușurel în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
veni direct spre Alex, îi dădu ocol, apoi se repezi spre zidul garajului, izbind din fugă una dintre pubele și răsturnând-o. Vulpea se opri și începu să scotocească printre gunoaiele împrăștiate pe jos. Alex, înnebunită, alergă la următoarea pubelă, smuci capacul și începu să bombardeze vulpea cu gunoaiele dinăuntru. În același timp strigă, cu glas tare de astă-dată: „Oh, încetează, încetează, pleacă!“. Vulpea, cu labele-i negre îngropate între resturi și lături, o privi fix, apoi scoase un sunet. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bunătate, acordă-mi un strop de bunătate, te rog, nu am făcut nimic rău. Jur... Rozanov o privea din ce în ce mai încruntat și gura lui mare molatică se strânsese într-o urâtă expresie de scârbă. Spuse, aproape în șoaptă: — Mă dezguști. Își smuci mâneca din mâna ei și ieși pe ușă. Pearl îl urmă prin iarbă până la capătul potecii care se pierdea printre copaci. Auzi poarta din spate trântindu-se și taxiul demarând. Mai rămase un timp locului. Pe urmă se reîntoarse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Joacă, joacă, joacă, băiete... Că țara este plină de fete... Și jocul nostru este format... dintr-o fată... și un băiat. În orice caz, lui Dănilă îi bătea inima tare. De teamă? Poate că-i era frică să n-o smucească prea tare și să nu-i rupă încheietura mâinii. Îi stătuse inima în piept când ea se apropiase de el surâzătoare, cu fața luminoasă și îl invitase ținându-l de mână în mijlocul cercului. Înainte de asta, făcând parte din cerc laolaltă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se temea să nu i se întîmple același lucru) și chiar o luă înapoi. Prea tîrziu! O prinsesem de mână și o țineam pe loc. ― De ce mi-ai trimis scrisorile înapoi? am întrebat-o aspru, cu glas străin. Ea se smuci să scape: ― Lasă-mă! ― Nu te las până nu-mi dai o explicație. Înțelegi, nu mai pot trăi așa... I-am spus aceste cuvinte greu, cu opintiri, iar vocea mea avea un tremur ciudat. Vorbindu-i, o fixam lacom, drept
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
parcată mașina mi se pare lungă, in-terminabilă, ca o duminecă goală. Ajungem la familia V. Înfrigurați și înghit două aspirine. 23 august Pornim de dimineață spre Los Angeles. Mai privesc o dată drapelul românesc pe care vântul, însorit, dar rece, îl smucește pe catarg. E singura casă locuită de români, în America, unde am văzut tricolorul. Dar n-am înțeles ce înseamnă el pentru familia V. De data aceasta, mergem pe coasta Pacificului. (De ce i s-o fi zis "Pacificul"? Eu îl
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la afazie? Stâlcise pronunția. Weber se mulțumi să încuviințeze din cap. Niciodată n-a stat prea bine cu vocabularul. El porni la atac. Ești apropiată de fratele tău? O premisă necesară pentru Capgras. Așa ai fost întotdeauna? Gâtul ei se smuci înapoi, defensiv. —Nici unul din noi nu are alte rude. Am încercat să am grijă de el, de-a lungul timpului. Sunt un pic mai mare ca el, dar... am încercat întotdeauna să-i fiu aproape, până când a trebuit neapărat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi vorbit despre politică sau religie. Păi, știi ce e aici. E... ei, știi tu: un azil. Acolo unde te duc când ești făcut praf și nu mai are nimeni nevoie de tine. —Tu te-ai făcut praf? Fața se smuci înapoi, pufnind. — Hai să zicem așa. Doctorii pretind că nu mai sunt exact cum eram odată. — Crezi că au dreptate? Mark ridică din umeri. Un spasm îi săgetă corpul. Cu o mână își trase căciula albastru-deschis peste sprâncene. Cealaltă mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în trening. Weber îi recunoscu din fotografiile lui Karin. Pe ecran, o șosea care străbătea un peisaj pământiu, vălurit, se desfășura până la linia orizontului. Farurile unor mașini joase măturau asfaltul șerpuitor. Cei trei bărbați așezați tresăreau la unison odată cu farurile, smucindu-se așa cum făcea uneori diabetica Jessica, în toiul unui șoc insulinic. Păreau imagini de amator, curse cu mașini filmate realist cu o cameră de mână, pe fondul sonor al unei melodii tehno bubuitoare. Apoi, Weber văzu firele. Toți trei erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Mark, când un strigăt sfâșie încăperea. Părea să nu fie altceva decât unul dintre efectele sonore cutremurătoare ale filmului. Se întoarse și o văzu pe Karin în prag, cu fața în flăcări. Avea mâinile ridicate, încleștate la ceafă. Își smuci coatele. —Animalelor. Ce faceți aici? Bărbații se ridicară cu greu în picioare. Tom Rupp își reveni primul. Ne-am gândit să-i ținem de urât prietenului nostru. Avea nevoie de un pic de distracție. Karin își prinse gâtul cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mai dezmetici, își dădu seama că zâmbea. Pentru că aceea era realitatea, o realitate minoră în universul oamenilor pentru care somnul era o activitate curentă. Apoi deschise ochii, se răsuci și-și aruncă ochii în cealaltă parte a patului - și se smuci în sus, încruntându-se. Băiatul nu era acolo. Își azvârli picioarele peste marginea patului și se apucă să se încalțe cu ciorapii de cauciuc care-i serviseră drept pantofi, în tot acest timp simțindu-se cam năuc. Dar aceasta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
te înțeleg. — îți place munca pe care o faci? șopti Noakes aplecîndu-și capul. — Nu. — Atunci vei ajunge să îți placă. — Nu. După ce o voi vindeca pe această pacientă, am de gînd să plec cu ea, dacă mă vrea. Noakes se smuci brusc, îndreptîndu-și spatele și țipă: — Ce absurditate! Apoi se aplecă și luă mîinile lui Lanark, bolborosind repede un șir de cuvinte. Nu, nu, nu, nu, fiule, iartă-mă, iartă-mă, nu este absurd! Trebuie să-ți vindeci pacienta, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că nu mă placi, dar îți mai dau cinci secunde, cinci secunde neoficiale, începînd de acum. Peste o clipă se auzi un șuier slab, iar avalanșa de abur care-i ieși din gură fu atît de puternică încît Lanark își smuci capul în spate țipînd. — Nu ești aici, nu-i așa? întrebă ea. — Ba da, sînt aici. Dar o să te omor. Nu-mi pasă. — Nu vreau să te omor. El simți un val de căldură trecînd prin metalul rece de sub el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Doamna Thaw îl preferase întotdeauna pe el lui Ruth și transferase incidentul în mod inconștient. Puse scrisoarea la loc și închise sertarul. Durerea trăgea de un colț inconștient al minții sale ca un cățeluș care încearcă să atragă atenția stăpînului smucind de tivul hainei. CAPITOLUL 20. Angajatori Rezultatele examenului de bacalaureat nu erau încă afișate, dar aproape toți știau cît de bine sau de rău se descurcaseră, și în școală se discuta aprins despre salarii maxime și calificări minime. Funcționari de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]