1,058 matches
-
trăiește ei, șase sute cinzeci de lei, două suflete... Și chiria, și lumina, și televizoru... Merge-ncet, cu grijă, a trecut și de gheretele cu telefoane. Două gherete de telefoane aici, la capu tramvaiului, amândouă cu geamurile sparte, amândouă cu firele smulse. S-a-nmulțit derbedeii, s-a umplut de țărani și de derbedei Bucureștiu... Bine că n-are-n țoașcă mai nimic, numa niște felii de pâine uscată, cumnată-sa, risipitoare cum e, cumpără totdeauna pâine prea multă și, la urmă, când o vede că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în fluierul piciorului... Trenul se târa greu, cu scârțâit de frâne la vale și gâfâitul din rărunchi al locomotivei la deal... Pe șoseaua alăturată se vedeau camioane carbonizate, căruțe sfărâmate, până și câteva cazane de manutanță răsturnate și cu capacele smulse. „Se pare că a fost mare măcel! Câți nu și-or fi găsit sfâșitul aici?” - gândea Toaibă. Sergentule, tu ai spus adio unor asemenea nenorociri, pe când eu încă le voi mai trăi - a gândit ofițerul cu voce tare. 84 Pe când
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de brad drept pernă. Îl credeau mort. Apoi, el a deschis ochii. Sângele îi curgea abundent din buza zdrențuită, înroșindu-i cămașa. Era fără pălărie și fără cravată, cu cunoscuta sa haină albastră, sfâșiată, și având una din mâneci aproape smulsă. Ciorapii de bumbac cădeau, răsfrânți, până la glezne. În starea aceea deplorabilă ajunsese în câteva ore cel care în ziua precedentă mai era încă temut și adulat. Văzând că rănitul se chinuia să-și oprească sângele cu o mică pungă de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
voie vei putea să jertfești un bou sau un miel cu un mădular prea lung sau prea scurt; dar, ca dar pentru împlinirea unei juruințe, nu va fi primit. 24. Să n-aduceți Domnului un dobitoc cu boașele frînte, stricate, smulse sau tăiate; să nu-l aduceți ca jertfă în țara voastră. 25. Nici să nu luați de la străin vreunul din aceste dobitoace, ca să-l aduceți ca mîncare Dumnezeului vostru; căci sunt sluțite, au metehne: și n-ar fi primite." 26
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
dintâi (sau era tot cea dintâi care datorită constrângerilor suferite crescuse atingând proporții uriașe gata să-mi înăbușe ființa). Parcurgeam mintal istoria legăturii noastre, faptele care o alcătuiau, atât de minunate, atât de proaspete! Mi-aduceam aminte de prima sărutare smulsă Mihaelei (pe scară), de concertul man-sardiștilor de pe acoperiș, de vizita temerarei cinteze care ne-a pricinuit o bucurie fără margini. Dar călătoria de dragoste pe meleagurile Bosforului? Dacă ar exista raiul biblic nu s-ar 'putea asemui nici pe departe
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
poate permite. În America, așa ceva ar fi de neconceput. Protejarea lucrurilor "atinse" sau înnobilate de timp frizează acolo mania. În pădurile declarate "parc național" nu e permisă nici luarea unei crengi rupte. Totul trebuie să rămână cum este. O floare smulsă reprezintă un delict. Dar tradițiile propriu-zise se opresc, în genere, la faimosul "saloon" pe care-l vedem prin western-uri. Italienii din America au tradițiile lor. Irlandezii, mexicanii, chinezii, la fel. De o "tradiție americană" e greu de vorbit, deocamdată
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu adausul introspectiv și sumbru de lăcaș pustiu, unde alte vietăți dau concerte. De reținut filosofia autorului în dialog cu pământul ca plămadă: „În pământ, pământ mă fac/Vin să-ți dau ce ți-am luat/Metabolic transformat/ Ce țiam smuls/Cât am trăit/De acum suntem/Chit pe chit.” Volumul cuprinde, după cum am arătat, poezii de nuanță patriotică, dar cu totul altfel tratat sentimentul național, românul fiind o emanație a vetrei strămoșești și a naturii înconjurătoare. Iată un singur exemplu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
și spuse: - Îl duci pe Enin înapoi la Institut. Spunând acestea, scoase repede din buzunar banii dați de Blayney și-i trânti pe masă. De data aceasta n-a mai simțit vârtejul, ca mai înainte, dar... Reuși să se întrebe: "Smuls?... Încotro?..." 21 Pe o planetă a unui soare din Calea Lactee, un bărbat pe nume Neggen stătea în picioare, privind o mașină - o navă spațială mică, în formă de țigară. Nava spațială se afla la picioarele lui. Într-o scobitură naturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
râcâindu-le în stomac: N-am putea să mâncăm de prânz? zise cel care purta șapcă. Nu știa când trecuseră două ore. Mai întâi stătuseră sub salcâm, după asta fugiseră de căldură. Ustensilele lor, rămase în câmp, semănau cu catargul smuls al unei corăbii ce eșuase. — Văd că doar fumezi, nu mănânci? întrebă din nou cel cu șapcă. Omar se uită peste creștetul celui care îi pusese întrebarea, către spălătorie și pompele de benzină. Ziua sclipea ca o oglindă curată, în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
piedica armei. ― Fiți atenți, băieți! Orice greșeală... Nucu Scarlat îi aruncă o privire întunecată. ― Dă-i drumul! Avem când să ne socotim greșelile. Inginerul se simți cuprins de un sentiment de jenă. Găsea scena de un grotesc penibil. Patru bătrânei smulși brutal de la tabieturile lor inofensive ― cleveteli banale cu o farfurioară de dulciuri în mână și o partidă meschină de poker la cinci bani deschiderea ― puși dintr-o dată în fața unor necunoscuți înarmați. ― Deci chestiune de câteva ore, rezumă Nucu Scarlat mângâind
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dinainte, plină cu un fel de lichid negru, cafea spun ei. Uneori fără să schimbe o vorbă de când vin până când se scoală să plece. Din respect, poate, pentru șeful lor, unul botezat Profetul, un pescar uriaș și mut, cu limba smulsă. E o poveste din tinerețe. Se pare că pescarii sânt ostili azilului, dar nimeni nu pricepe de ce. S-ar putea să fie tot o întîmplare veche, pe care ceilalți au uitat-o, numai ei o țin minte și, în numele ei
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o ascund. Uneori, trecutul nu mai era o amintire a cărnii mele, ci un fel de obiect pe care-l purtam după mine. Marta îmi povestise că Profetul păstrase un ceas care arăta exact ora când venise acasă cu limba smulsă. Trântise atunci ceasul de pământ și îi sfărâmase mecanismul. Parcă așa ceva se petrecuse și cu memoria mea. Mi-ar fi trebuit, mă gândeam, puțină milă de mine însumi, dar dacă în deșert și în. junglă am fost în vis, în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
invalid - deci inapt serviciului militar activ. în timp ce eu încheiam perioada grea și responsabilă a războiului, pentru Ioan Enache abia atunci a început perioada cea mai grea a înfruntării morții pe un front în continuă mișcare de la eliberarea Transilvaniei de Nord - smulsă samavolnic țării prin odiosul Dictat de la Viena din 30 august 1940 și până la victoria finală ce aducea la 9 mai 1945 Pacea generală pe întreg continentul european. Această lungă perioadă de timp este oglindită prin consemnări zilnice de acțiuni și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dinainte, plină cu un fel de lichid negru, cafea spun ei. Uneori fără să schimbe o vorbă de când vin până când se scoală să plece. Din respect, poate, pentru șeful lor, unul botezat Profetul, un pescar uriaș și mut, cu limba smulsă. E o poveste din tinerețe. Se pare că pescarii sunt ostili azilului, dar nimeni nu pricepe de ce. S-ar putea să fie tot o întâmplare veche, pe care ceilalți au uitat-o, numai ei o țin minte și, în numele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o ascund. Uneori, trecutul nu mai era o amintire a cărnii mele, ci un fel de obiect pe care-l purtam după mine. Marta îmi povestise că Profetul păstrase un ceas care arăta exact ora când venise acasă cu limba smulsă. Trântise atunci ceasul de pământ și îi sfărâmase mecanismul. Parcă așa ceva se petrecuse și cu memoria mea. Mi-ar fi trebuit, mă gândeam, puțină milă de mine însumi, dar dacă în deșert și în junglă am fost în vis, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
A durat mai puțin de o jumătate de oră și a încetat brusc, așa cum începuse. Am ieșit afară ca să vedem stricăciunile provocate și am rămas uimiți: peste tot, printre băltoacele în care deja strălucea soarele, erau crengi rupte și frunze smulse, dar nici curtea și nici casele familiei nu păreau să fi suferit pagube însemnate. Și nici măcar plantele, cu excepția stejarului sacru. Un fulger rupsese una dintre crengile cele mai groase. Ne-am apropiat și l-am întâlnit acolo, împreună cu alți longobarzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vreodată În Carlo Alberto și nu avea să-l mai vadă vreodată pe tata, de aceea Își Întoarse capul brusc, iar Emma se ciocni de bretonul ei aspru. Pentru o clipă rămase cu buzele lipite de ea, dar fu apoi smulsă și legănată de zgâlțâielile metroului care ieșea la suprafață pentru a traversa Tibrul ce se zărea prin ferestrele murdare, de la Ponte Nenni. Vru să spună ceva, dar se opri și Își făcu loc spre ieșire. Nu e momentul potrivit - nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
era pus jos, iar Gaïdick se Învîrtea În aer În brațele fiului ei mai mare, rîzÎnd În hohote... - Băiețelul e Pierre-Marie, exclamă Armelle... Iar femeia e mama lui... Înseamnă că celălalt e Erwan. Ce frumos era! murmură ea extaziată. Bătrînul, smuls brutal din amintirile lui, o privi de parcă ar fi rostit un blestem și se duse să oprească aparatul de proiecție cu o mînă tremurătoare. - Ce naiba faci aici pe jumătate goală? Întrebă el cu voce Înfundată. Nora lui Își strînse mașinal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tu? PARASCHIV: Au borteluit pe sus. MACABEUS (Se ridică.): Unde? PARASCHIV: Acolo. (Îi arată.) MACABEUS: Unde, mă? PARASCHIV: Au borteluit cu baioneta. Și-au băgat baioneta prin gaură. MACABEUS (Se uită în tavan; undeva se văd bucăți mari de tencuială smulse.): Poate că s-a zguduit. PARASCHIV: Am văzut eu. (Pauză; MACABEUS, de data aceasta ușor înfricoșat, cercetează tavanul; PARASCHIV își reia trompeta.) MACABEUS (Furios.); Las-o-n paștele ei de trompetă! PARASCHIV (Și-o așează în față; un timp o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ai să hii fericită decât În vis. Eu te pot scăpa de aleanul ista mare numai să asculți leit ce te Învăț să faci. Uite aici un cap de cuc (a scos din traistă un cap de pasăre ce părea smuls). Te duci Înainte de răsăritul soarelui la fântână, scoți apă neîncepută, pui ciutura pe colacul fântânii și slobozi În apă capul de cuc. Înconjuri fântâna de trei ori și spui vorbele estea, pe care trebuie să le Înveți (erau blasfemii la adresa
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
un cadru, până ce descoperi ceea ce căuta. - Uite, Lili, zise, ăla sunt eu! Și arătă un băiețaș cu pantaloni scurți, trecând de genunchi, cu surtuc de om matur, cu părul lins, despărțit printr-o cărare laterală, însă cu capetele inegale, parcă smulse. Părea un băiat timid, curățel. - Erai drăguț, unchiule! zise fata. - He-hei, se mândri Stănică, eu am fost ceva în viața mea! Peretele dimpotriva ferestrei era acoperit, până sus, cu un raft ca acelea pe care se pun pâinile în brutării
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sus, către noi, cei rămași în afară, privirile lor de regn lepădat. În exteriorul cubului, necuprinși sub norul lui de cleștar, ne-am regăsit, nediminuați eu, terchea-berchea (adică invocatorul), prietena mea și necunoscuta lui. Prin pereții lipsă - de fapt, doar smulși și comprimați - ai fostei Săli de Cenaclu, zăresc, în exteriorul clădirii, semnele nopții coborâte peste oraș: la optzeci de metri, un pâlc de castani. În planul doi, filtrate de frunzarele lor, zidurile gălbui, monumentale, bătute în ciucuri de zidărie, ale
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
izbea hoitul de carcasa de lemn a pereților. Terchea-berchea l-a pleznit de trei ori, îndesat, de jos în sus, pe deșirat, cu pumnii. Și abia atunci cubul a zburat, din gura putrezitului în raglan, într-un nor de dinți smulși, fragmente de chihlimbar, sânge, salivă, cenacliști mititei, expulzați din cub de șocul mecanic. Și depunîndu-se, cu toții, pe planșeul de beton, cu viteze diferite. Când ne așteptam mai puțin, l-am deslușit, apărut din direcție contrară, și pe cel de-al
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pe șoselele ce duceau în afara Bucureștiului, se vedeau căruțe goale, gonind. Dinspre apus soseau nori mari, negri, aduși de vânt. Întâi răbufni o furtună ridicând praful și măturând târgul. Frunzele uscate ale acoperișului foșniră și o ploaie galbenă de crengi smulse pică peste mesele umede și părăsite. Nu mai rămăseseră decât câțiva clienți care beau grăbiți. Slugile hangiului strângeau ulcelele golite și resturile din farfurii. - Și-acum, hai în petrecere! rosti mulțumit Bozoncea. Cocîrță îi dădu banii legați într-o basma
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ticălosul de răposat. Până la cimitir mai era cam un kilometru. Atunci se întîmplă ceva neașteptat. Din cauza unei hurducături, coșciugul alunecă cu totul spre spatele dricului și capacul bătut în cuie se desfăcu, alunecând într-o parte. Giulgiul sfâșiat de cuiele smulse lăsă o clipă să se vadă trupul mortului și chipul său palid, care parcă rânjea batjocoritor către cei ce-l urmau. Rudele vrură să oprească, dar glasurile din spate erau atât de amenințătoare, încît se rugară în gând să ajungă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]