603 matches
-
e nu mai puțin marcat de o atare stare conflictuală pe care o putem urmări, mai curînd decît printr-o vizualizare directă, prin efectele sale. Acestea țin de o sensibilitate estetică, indusă cu sistem, impusă cu tenacitate, nu ca un snobism, căci ea angajează așijderea resurse ale autenticității, ci ca o modificare legitimă de "stare civilă". Prin opțiunea estetizării, Aurel Rău își schimbă buletinul de identitate literară. Disponibilitățile d-sale fac ca între cele două ipostaze să nu existe o falie
Poezia lui Aurel Rău by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6948_a_8273]
-
Dimitrie Cantemir, probabil cel mai mare scriitor român datorită Istoriei Hieroglifice (care e pe gustul meu!). Apoi, să zicem Rebreanu (nu mă emoționează), mai departe Cezar Petrescu (avea mîna de romancier ăamericană), Mateiu Caragiale (observator fin) și pot încheia din snobism cu Marin Preda (nu mă omor după românul rural)". Oricum, Cezar Petrescu are șansa de-a deveni un "caz", adică un proces redeschis. Ne propunem a-l comenta în rîndurile ce urmeaza în calitate de personaj al propriei sale literaturi epistolare. E
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
o quella” ori „La donna è mobile”) va fi convins că Verdi a compus o operă bufă, un spectacol amuzant pentru o seară relaxată. În realitate, Rigoletto e o tragedie creată după toate regulile genului. Am trecut și prin faza „snobismului invers”, considerând, alături de câțiva prieteni, că opera e un gen minor, un fel de teatru de revistă cu doamne planturoase și domni cu chelie și ridicoli. Treptat, această formulă de expresie artistică avea să mă intrige din ce în ce mai mult. Nu-mi
O seară la operă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4599_a_5924]
-
avea cum să fie scutit un scriitor care declară cu ambiguă satisfacție a fi rămas aproape toată viața un „liber profesionist”, dar și prin natura sa psihică de visător, de ins dedat unei pasivități structurale, cu tentă intelectual-aristocratică. Un grațios snobism îi este propriu, grefat fiind pe fondul „epocii de aur”, atît de cenușii: „În ultimul deceniu al dictaturii îmi plăcea să merg des la Constanța unde puteai cumpăra pe stradă țigări americane de contrabandă și unde șoferii particulari de taxi
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
înghițit (dar nu alterat!) de mediocritatea ei. La 40 de ani e singur și în pragul crizei de la mijlocul vieții. Apare frumoasa Adriana, o Emilie perfectă (în exterior), cu 10 ani mai tânără, banală și nulă spiritual care, dintr-un snobism "sănătos" (fetișist?) hotărăște că, pe durata iernii, are nevoie de o "cură intelectuală". Stere, cu pardesiul și cravata lui de Colombo, neîndemânatic și demodat, cade, ușor, în plasă. Cea mai veche poveste din manual: ferească Dumnezeu ca la 40 de
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
nu mai e decelat abia de către comentatorul obiectiv pentru că autoarea supra-creează. Canalul critic de comunicare este, astfel, obturat. Rejectând subiectivitatea celuilat, literatura, de fapt, excomunică. Deși fără a fi radical în sensul gender-textualism, însă deseori autosuficient printr-un soi de snobism conceptual, discursul Ștefaniei Mihalache este cam tezist și excesiv de narcisiac. Înainte de a fi realitate individuală, faliile despre care vorbește Ștefania sunt și ele un construct. Or, pretenția naratoarei este tocmai una de natură deconstructivistă. Avem aici un fel de existențialism
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
altceva. Nu-și dă seama omul cât pierde când nu se bucură de ce face altul bun. Tot atât cât pierde când se lasă cucerit de ce face altul prost. T citește și comentează jurnalul unui artist. Complicat. Personalitate autentică, experiență, trăire, snobism, teatralitate, nivel nesigur, sunet fals. „Scrisul e lucrul dracului, îi spun. Scoate ce e mai rău din noi." Înainte, îmi lua trei zile să trec peste o dezamăgire. Îmbătrânind, devin tot mai eficient. Adevărul nu poți să-l spui decât
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6229_a_7554]
-
la cinema, la un jurnal vorbitor. Despre mâna lui lungă povestesc martorii oculari." etc. Libertatea spirituală a lui Petre Pandrea este șocantă chiar și azi, când nu mai există teroarea ideologică din timpul comunismului. Prejudecăți, tabu-uri, reguli nescrise ale snobismului, nimic din ceea ce falsifică gândirea nu este respectat de scriitor. Până și într-un moment în care avem prea multă libertate, sau așa ni se pare, el ne învață să fim liberi. După ce inhalezi oxigenul din Memoriile mandarinului valah, îți
UN SINONIM PENTRU FRENEZIE: PETRE PANDREA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17242_a_18567]
-
mai puțin inculți". Cealaltă soluție - epenteza unei semivocale (a-vi-ia-ți-e) - apare însă mai curînd "în gura oamenilor culți". Evident, o pronunție stigmatizată ca incultă e greu de acceptat și de confesat. Chiar dacă, surprinzător, poate fi acuzată și de păcatul opus - de snobism. După Ion Calotă (Contribuții la fonetica și dialectologia limbii române, 1986), pronunțările cu diftong "nu corespund spiritului limbii române. Ele sînt rostiri în manieră cultă, mai bine zis străină, ale unor cuvinte din fondul vechi și nu pot caracteriza decît
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
Ei nu fac parte din lumea lui, dar el încearcă să se lipească de lumea lor. Dacă acest personaj n-ar fi fost tratat de Camil ca un fel de alter ego al său în materie de gusturi și de snobism modernist, probabil că ar fi fost unul dintre cele mai detestabile din literatura română. În el Camil Petrescu își proiectează atrăgător toate fițele și fantasmele omului extraordinar care se credea, cu disprețul său secret față de ziaristul Ladima, celălalt alter ego
Antidotul literar al caniculei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9533_a_10858]
-
căci pe prima pa-gină ne întîmpină cu litere de-o șchioapă un titlu emblematic pentru conținutul agramat al revistei - Publicitarii viitorului -, apoi am căscat ochii mari de uimire neștiind cum să numim limba pe care o citeam - jargon de nișă, snobism lingvistic, dialect dîmbovițean? - și în fine ni s-a aplecat de tot înghițind, gălușcă după gălușcă și nod după nod, o limbă atît de stîlcită încît am trăit cu senzația că, deși revista a fost publicată în România pentru cititorii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9872_a_11197]
-
ostentativ, în engleză - sau cel puțin cu structura sintactică fidel calchiată după engleză: „Ce-i aia «Național Arena»? În ce limbă este acest nume?” (cotidianul.ro); „e-n limba aia în care se spune «aviara gripa»” (diacritica.wordpress.ro). Criticând snobismul lingvistic al unei inovații inutile, ziaristul Mihnea Măruță și-a intitulat un text de pe blogul său Limba Română Arena (18.07.2011). Inovația în cauză are mai multe aspecte criticabile. În primul rând, este evident că varianta de denumire exclusiv
„Național Arena” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5333_a_6658]
-
dialectice”, nedreptăți care vor fi răscumpărate. Mi-ar fi mai milă de scriitorii uitați, de scriitorii pierduți cu totul din memoria noastră. Iar în cazul lor ar fi bine ca măcar Ministerul Culturii (pînă nu se complexează și el de snobismul eclatant de la educație și de la comisiile de acolo) să încurajeze un program de ediții critice și de monografii; un program mai sistematic, dacă nu exhaustiv, un program de recuperare a acestei literaturi române de mîna a doua și a treia
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
negru, de apă. *** Am urcat din greșeală în 301 și am ajuns la Băneasa. După ce treci de Herăstrău, te întîmpină altă lume. Aici tunsul gazonului n-are noima, nici Feng Shui-ul după care-și poziționează patul vedetele noastre și nici snobismul nu doare. Aici poți doar să treci smerit, să te faci cît mai mic. Un aurolac dansează în intersecție. Cu căștile pe urechi, îmbrăcat cu un palton lălîi și jegos, dansează cu o fericire tîmpa, în timp ce mașinile de lux trec
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
în fine, muzicianul Marcian, căruia Elena îi acordă onoarea dirijării concertului, își exteriorizeză iubirea, optând firește pentru o declarație pe portativ. Pregătit în secret, un fragment de oratoriu, dedicat ei, va fi introdus ca o surpriză în programul concertului. Că snobismul Elenei motivează demersul organizării concertului, o spune explicit autoarea. Tot ea ne avertizează însă că vocația artistică a doamnei Drăgănescu e autentică. Elena e o bună pianistă și amănuntele tehnice ale concertului, puse la punct cu Marcian, îi vădesc o
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
abordează în termeni estetici până și iubirea. Cea de-a doua apare ca o răzvrătire a pornirilor joase, care otrăvește atmosfera, tergiversează și umbrește strălucirea mult așteptatului spectacol. A treia, în fine, ilustrează miza mondenă și socială a evenimentului, puterea snobismului ca criteriu de recunoaștere și instanță integratoare. Atât de discordante sunt cele trei voci angajate în dialog, încât e greu de imaginat că ele se vor contopi vreodată în armonia ansamblului, așa cum o cere arta contrapunctului. Să nu fie deci
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
singură frază relatarea despre spectacolul pregătit pe tot cuprinsul cărții : "A doua zi, recules în noua armonie a vieții ce i se pregătea, șMarcianț avea să dirijeze ca un stăpânitor concertul din muzică de Bach". Ipocrizia, cinismul, dorința de parvenire, snobismul nu mai apar ca atribute exclusive ale unei burghezii balcanice recente și șlefuite în grabă. Ele aparțin societăților de pretutindeni, chiar și ale celor cu îndelungată patină. Singură civilizația, cea autentic asumată, înnobilată prin travaliul conștiinței și prin cultură, le
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
că el însuși joacă rolul unuia dintre cei doi eroi principali nu diminuează interesul textului, dimpotrivă: prozatorul Eliade ăl prezintă, cu o mănă sigură, pe eroul de roman Eliade, surprinzăndu-i acestuia nu doar suferința sinceră, ci și ambiguitățile, lașitatea funciară, snobismul, mondenitatea vinovată (vezi episodul plecării absolut inutile la un congres la Córdoba, în octombrie 1944, atunci cănd soția lui era pe moarte, - și aceasta doar pentru a se autoproteja). Personajul de roman " Eliade este aici și el doar un biet
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
mască pe care o poartă cu aplomb, ca într-o piesă de kabuki fenomenologic. Sufocată de somptuozitatea clișeelor, persoana eseistului dispare în spatele paravanului lexical. Lipsește o cît de mică manieră în legarea cuvintelor, autorul lăsîndu-se posedat de ifosul înfiorător al snobismului de aparat. Doar tema e clară și indicată de la început. În schimb, timbrul e metalic și casant, respingînd prin secimea sterilă a abstracțiunilor livide. Nu e nimc de gustat sau de intuit aici, doar o pletoră verbală care inspiră consternarea
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
joben, declanșînd, practic, procesul de modernizare a României) și de a spulbera unele dintre confuziile care persistă încă în jurul acestor figuri insolite. Excelentă este, în acest sens, distincția pe care autoarea o face, pe urmele lui Jean d'Ormesson între snobism și dandysm. Scrie Jean d'Ormesson, citat de Adriana Babeți: "În ambele cazuri, atunci cînd vom regăsi tema publicului (s.a.) și a prestigiului (s.a.), e vorba de distincție (s.a.). Dar în timp ce snobismul e un demers de agregare (s.a.), dandysmul presupune
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
face, pe urmele lui Jean d'Ormesson între snobism și dandysm. Scrie Jean d'Ormesson, citat de Adriana Babeți: "În ambele cazuri, atunci cînd vom regăsi tema publicului (s.a.) și a prestigiului (s.a.), e vorba de distincție (s.a.). Dar în timp ce snobismul e un demers de agregare (s.a.), dandysmul presupune segregarea (s.a.). Nu să faci parte dintr-un clan, ci, dimpotrivă, să te desprinzi de el, să contrazici și să nu fii conformist. Deci nu a reduce umil o distanță, ci a
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
nu există „încercări de sinucidere“. Doamnă, sau domnișoară,eu știu că n-ai să mă înțelegi, dar asta n-are nici o importanță. Cerul este același pentru toți ! Ca toate lucrurile care fac parte dintr-o serie, proverbele n-au calitate. *** Snobismul de a-i snoba pe snobi. Un hohot de rîs, un hohot de plîns. Simple nuanțe, care depind numai de-o grimasă. Și totuși, cîtă deosebire aparentă. *** Seara, când stigem lumina, învățăm să murim Îmi lipsește curajul de a mă
Un text necunoscut de la Sașa Pană by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3134_a_4459]
-
Dinescu ca pe o mașină de tocat carne! Îi bagi viața, trupul cu viscerele calde, mustind de sînge, în gura lacomă a mașinii, învîrți tot tu și pe partea cealaltă iese poezia! Ce nevoie e aici de patalamale, de tot snobismul acesta care circulă sub forma informă a falsei culturi? Dinescu este, cred, poetul nu numai cel mai talentat dar și cel mai inteligent, vorbesc de acea inteligență artistică, deosebit de rară, imposibil de învățat. Adevăratul pericol ce-l pîndește este: rezistența
Îl văd pe Dinescu ca pe o mașină de tocat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13321_a_14646]
-
mai de mult de succesul constant și de înaltul prestigiu de care se bucura Blaga, I. U. Soricu își începea articolul printr-o diatribă îndurerat ironică la adresa publicului și criticii care se grăbiseră să se entuziasmeze (în mod nejustificat, din snobism, credea el) de poezia lui Blaga, de la debut. Ceea ce-i reproșa exegetul "tânărului fiu de preot" era în primul rând faptul că, încă din Poemele luminii, ignorând necesitățile spirituale ale acelei epoci de convulsiuni naționale, poetul ar fi cultivat, în locul
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
largi: Că asemenea istorii găsesc și azi audiență și vor găsi atîta timp cît va exista un public de consum, faptul n-are cum surprinde. Mai surprinzătoare și de-a dreptul paradoxală este existența unei industrii a impopularului, încurajată de snobism, dar și de o practică egalizatoare nu chiar inechitabilă, care ia de la autorul superficial de succes și dă autorului superficial de insucces...". Hazul amărui e gustul curent al criticii regmaniene. Aceeași înclinație spre analiza grijulie, sensibilă la dezvoltarea și viabilitatea
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]