706 matches
-
ea a fost sortită eșecului. Perspectiva unei Federații de naționalități care să se bucure de același statut, precum și posibilitatea unei acțiuni reformatoare în cadrul Imperiului austro-ungar rămîn la nivelul intențiilor, datorită refuzului acestuia de a coopera cu mișcarea socialistă. În sînul social-democrației austriece, tensiunile naționaliste se agravează tot mai mult, încît aceasta este nevoită să apeleze la autoritatea Internaționalei, în timpul Congresului de la Copenhaga, din 1910, pentru a calma spiritele, dar fără prea mare succes. În ajunul Primului Război mondial, eșecul social-democrației austriece
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
sînul social-democrației austriece, tensiunile naționaliste se agravează tot mai mult, încît aceasta este nevoită să apeleze la autoritatea Internaționalei, în timpul Congresului de la Copenhaga, din 1910, pentru a calma spiritele, dar fără prea mare succes. În ajunul Primului Război mondial, eșecul social-democrației austriece privind problema naționalităților nu mai poate fi negat. Modelul german, caracterizat printr-o cooperare strînsă dintre partid și sindicat, are mulți rivali în partidele socialiste din Europa de Nord. Numeroși sînt și intelectualii care li se alătură: critica lor împotriva societății
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
membrii săi aparțin unei societăți de ajutor reciproc sau unei cooperative. Mai favorabilă începînd cu 1895, conjunctura economică contribuie la compararea acestei evoluții, antrenînd gestiunea mărită a unor numeroase lucrări sociale, însoțită și de o creștere a birocrației. Urmînd exemplul social-democrației germane, POB tinde tot mai mult să devină o contra-societate așa cum o arată Casele sale ale poporului, administrate sub forma unor cooperative, cele mai importante fiind cea de la Gand (1880) și Bruxelles (1899). Aceste Case în care alcoolismul era interzis
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
din 1888 în cadrul Comitetului Central Revoluționar, devenit în 1898 Partidul Revoluționar Francez. Alături de aceste organizații, socialiștii independenți Millerand și Viviani fiind cei mai cunoscuți vor provoca în cadrul socialismului francez o gravă criză revizionistă, asemănătoare cu cea prin care trece și social-democrația germană: o dată cu afacerea Dreyfus, ei devin susținătorii unei colaborări deschise cu republicanii, mai întîi pentru a apăra Republica a III-a de reacțiune, apoi pentru a pune în aplicare anumite reforme în materie de legislație a muncii și protecție socială
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
căutată o cooperare cu acestea în termeni preciși. Ar fi absurd ca Statul să fie considerat numai un instrument de coerciție, pus în slujba claselor conducătoare: o dată cu progresele democrației, Statul se supune din ce în ce mai mult interesului general. Pe scurt, Bernstein îndeamnă social-democrația să renunțe la frazeologia sa revoluționară și să accepte transformarea sa într-un "partid al reformelor socialiste și democrate". Nu se va accede la socialism prin violență, ci printr-un ansamblu de reforme succesive. Pentru Bernstein, esențialul nu îl reprezintă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
se explică în primul rînd prin prezența unui context clar și prin ivirea noilor forțe politice. Începînd din 1905, se conturează o a treia fază a istoriei Internaționalei a II-a, care are două explicații: dacă procesul de integrare a social-democrației în societatea analizată de revizionistul Bernstein se continuă tacit, marile dispute referitoare la această chestiune vor trece de acum înainte pe un plan secund. Problema nu este rezolvată așa cum o va arăta viitorul căci ea nu mai face obiectul unor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
din delegația socialistă de la Reichstag și încep să se organizeze separat. În sfîrșit, în Austria, fiul conducătorului socialist Victor Adler, Fritz Adler, îl asasinează, în octombrie 1916 pe președintele Consiliului, Sturgkh, în speranța că va provoca astfel un șoc în cadrul social-democrației austriece. Totuși, progresia acestei opoziții nu trebuie să dea uitării caracterul său dispersat, fragmentat și neomogen din punct de vedere politic: cu nuanțe diferite de la individ la individ și de la țară la țară, ea este mai mult de inspirație pacifistă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
una la Lucerna, în august 1918, și cealaltă la Geneva, în august 192021. La acea dată, Internaționala a II-a rămîne încă o forță aparent capabilă să reunească organizațiile muncitorești din 47 de țări, chiar și pe acelea în care social-democrația este foarte puternică: Germania, Marea Britanie, Franța, Belgia, Țările Scandinave. Se pare că la Geneva au fost depășite unele dificultăți: un acord privind chestiunea responsabilităților de război poate fi deja încheiat. Socialiștii germani adoptă o poziție considerată satisfăcătoare de către cei din cadrul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de acalmie, proprie socialismului reformist. După ce a trecut cu bine peste divizările interne, acesta pare a fi acum în măsură să-și reconstituie unitatea ideologică, politică și organizațională: rare sînt grupările socialiste care, refuzînd la Hamburg să reintre în rîndul social-democrației, își continuă în mod independent existența. Și de fapt, sfîrșitul acestui deceniu va reprezenta o perioadă relativ fastă pentru Internaționala Socialistă a Muncii, chiar dacă o opoziție socialistă de stînga mai există încă printre rîndurile sale, de o manieră autonomă. Lucrurile
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în Germania, Franța sau Cehoslovacia, cît și în majoritatea țărilor europene. Începînd cu 1928, orientarea numită și "clasă contra clasă", adoptată de Internaționala comunistă în timpul celui de-al VI-lea Congres al său și marcată de o virulență crescută față de social-democrația calificată drept "social-fascistă", provoacă prin caracterul său exagerat și prin dificultățile de aplicare noi crize în lumea comunistă 9; în marea lor majoritate, ele servesc ISM și secțiunilor sale. La cumpăna anilor '30, mai puțin ca niciodată, unitatea de acțiune
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Congresul de la Bruxelles nu aduce nici un prejudiciu acestuia din urmă, considerat drept un produs comunist, ceea ce nu a împiedicat absolut cu nimic participarea celui de-al doilea președinte al Partidului Laburist și secretar ILP, Brockway... "Le Peuple", organul central al social-democrației belgiene subliniază importanța istorică, mondială, a Congresului". Această voință a unuia dintre principalii responsabili ai Kominternului de a se apropia de socialiști contrastează pe deplin cu atitudinea de rezervă și de neîncredere adoptată de ISM în împrejurarea dată. Speranțele lui
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
trebui, după calculele sale, să fie decît provizorie, cît și teoria "ineluctabilității războaielor capitaliste". Evident că orientarea "clasă contra clasă" adoptată de IC începînd cu cel de-al VI-lea Congres al său, ajungînd pînă la o denunțare virulentă a social-democrației calificată binevoitor drept "social-fascistă" nu este de natură să amelioreze relațiile, de altfel, ca și inexistente, după cum s-a constatat la Congresul de la Viena din 1931: încă de la precedentul congres, cu trei ani în urmă, ISM nu a mai avut
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de un deceniu în exil, sînt vizibil reduși la doar cîteva unități! Eterogenitatea politică a acestei reuniuni este o regulă care se aplică și în cea a ISM, organizată cu cîteva zile mai devreme. Partizani ai reunificării mișcării muncitorești cu ajutorul social-democrației, norvegienii și francezii din PUP estimează că orice acțiune comună cu IC este imposibilă, contrar ILP-ului britanic pentru care unitatea de acțiune este dorită și necesară. În sfîrșit, alte organizații condamnă aspru "falimentul" celor două mari Internaționale Muncitorești, dar
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
dreptei din ISM, pentru care unitatea de acțiune ar reprezenta pur și simplu o "catastrofă", precum și o trambulină pentru fascism, ca de exemplu, în Țările-de-Jos și pentru stînga constituită din șapte organizații: SFIO, PSI, PSOE, Liga Poloneză, Partidul Socialist Elvețian, social-democrația rusă și socialiștii austrieci care sînt favorabili apelului din februarie 1933. Exprimînd sentimente comune, organizațiile care o compun refuză totuși să se constituie într-o grupare pentru a evita riscul producerii unei sciziuni care, după părerea lor, nu ar putea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
muncitori sau aparținînd pur și simplu unor organizații democratice sînt în mod nemilos prigoniți. În ciuda acestei duble represiuni, socialiștii, avînd circa 20.000 de membri, continuă lupta clandestină pe baza unui Program pentru populația poloneză, elaborat încă din 1941. Dimpotrivă, social-democrația cehoslovacă se află în plină criză după evenimentele de la München, între conducătorii săi mai vechi, adesea tentați de pactizarea cu naziștii și tineretul, puternic atras de extrema stîngă și de Rezistență. Unii dintre aceștia, în special în Boemia-Moravia, se vor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Ungariei și României, cel puțin la începutul războiului, în măsura în care forțele comuniste au fost pînă atunci nesemnificative, contrar Bulgariei, unde Partidul Comunist a cunoscut o oarecare popularitate. În sfîrșit, în Iugoslavia, dacă socialiștii au putut să influențeze sindicatele, rolul politic al social-democrației a fost întotdeauna slab. În general, forțele socialismului sînt relativ limitate în Europa Centrală și Orientală; în Europa de Vest, cu toate dificultățile pe care le cunosc unele din partidele sale, secțiunile unei ISM care nu mai există decît pe hîrtie, se
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
din urmă reprezintă "mediul de cultură" în care se dezvoltă extrema stîngă, dar și protestul. Într-o primă fază, această mișcare se produce conform unui proces de separare de aceste organizații și de structurare a unei extreme stîngi autonome, în afara social-democrației și a comunismului. În Germania, ruptura s-a produs între SPD și ramura sa studențească SDS imediat după Congresul de la Bad-Godesberg, din 1961; constituită în 1946, SDS, care fusese pînă atunci o adevărată pepinieră de cadre pentru SPD, refuză atît
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
catalizator pentru mișcările de extremă stîngă europene. La inițiativa Tinerei Gărzi Socialiste din Belgia, se constituie, în 1966, Conferința Organizațiilor de Avangardă din Europa. Diverse federații studențești ale partidelor socialiste (Belgia, Olanda, Marea Britanie, Irlanda, Germania), precum și alte organizații disidente ale social-democrației și comunismului (Studenții Socialiști Uniți, Tineretul Comunist Revoluționar în Franța -, Tineretul Partidului Socialist Italian al Unității Proletare, Falce Martello pentru Italia etc.) se alătură acestei inițiative, participînd în 17 și 18 februarie 1968, la Berlin, la o manifestare internațională împotriva
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
comun de guvernare cu Partidul Comunist. Reculul stîngii are loc o dată cu ascensiunea Partidului Socialist, însă cele două mișcări evoluează în sens invers. Trebuie totuși să recunoaștem că în Franța, ca și în restul țărilor europene (este vorba, evident, despre Europa de Vest), social-democrația este cu totul absentă de pe scena politică în acest moment important. Cine ar fi crezut atunci că, în ciuda acestui rol modest, nici extrema stîngă și nici comunismul care au făcut vizibile progrese în aceste două decenii, nu vor fi cele
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în acest moment important. Cine ar fi crezut atunci că, în ciuda acestui rol modest, nici extrema stîngă și nici comunismul care au făcut vizibile progrese în aceste două decenii, nu vor fi cele care se vor impune, ci tocmai acea social-democrație, atît de reclamată și desconsiderată? Această reînnoire a socialismului european va avea loc în favoarea unei recompuneri a forțelor politice mondiale, în funcție de modalitățile pe care le vom examina în continuare. REÎNNOIREA SOCIALISMULUI EUROPEAN Un context internațional în plină mutație Angajat pe
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
tot mai dificil de stabilit. Majoritatea țărilor din Europa de Vest s-au confruntat cu aceste probleme în ultimul deceniu. În Franța, precum și în alte țări europene, criza economică și apoi cea socială zdruncină multe din certitudinile pe care s-a bazat social-democrația după cel de-al Doilea Război mondial. Astfel încît unii se întreabă dacă soluțiile politice avansate de aceasta își mai găsesc rostul aici. Relansarea economiei după modelul Keynes*, redistribuirea veniturilor datorită intervenției active a Statului-Providență, menținerea unui sistem de protecție
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
milioane. Datorită înfrîngerii sindicalismului în Germania, începînd din 1933, FSI scade la 8 milioane. Un colos cu picioare de lut (1923-1940) 1 Se pare că această mișcare a început cu mult înainte, susține K. Kautsky care constată încă din 1909: "Social-democrația austriacă a depășit-o pe cea germană care a pierdut conducerea Internaționalei" și care adaugă: "Bineînțeles, îmi este indiferent care națiune ne conduce, numai să progresăm, dar nu îmi este indiferent faptul că o națiune pierde conducerea pentru că a retrogradat
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
București, 1998 13 Vezi Ignazio Silone, Școala dictatorilor, Ed. Dacia, Cluj, 1992 și K.R. Popper, op. cit. 14 Cf. Anton Carpinschi, Doctrina social-democrată, in Alina Mungiu-Pippidi (coord.), Doctrine politice. Concepte universale și realități românești, Ed. Polirom, 1998, pp. 175-192 15 XXX, Social-democrația europeană în secolul XX, Editura Institutului de Teorie Socială, București, 1998, pp. 59-60 16 O critică a socialismului în această direcție este realizată de Friedrich A. Hayek, Drumul către servitute, Ed. Humanitas, București, 1997 17 Cf. Pierre Rosanvallon, Noua problemă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a fost un fenomen politic și intelectual care a marcat întreaga istorie europeană și chiar mondială a secolului al XX-lea. Sîntem cum sîntem, Europa este așa cum este, ea se construiește așa cum se construiește, nu doar datorită liberalismului, creștin-democrației și social-democrației, ci și pentru că au existat excrescențele ideo-politice patologice de genul comunismului ori fascismului. Care, de altfel, în variante modificate, ascunse ori mutante, încă există, deci încă ne marchează și aici, dar și în Occident. Ceea ce numim acum "identitate europeană" se
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
care își are de asemenea originile în atitudinea partidelor socialiste și a celei de-a doua Internaționale de dinaintea și din timpul primului război mondial. Cotitură esențială, fondator al secolului al XX-lea, conflictul mondial a angajat, sub acoperirea uniunii sacre, social-democrația în efortul războiului și participarea guvernamentală, ridicînd dintr-o dată întrebările care au jalonat istoria celei de-a doua Internaționale. Primii ani ai partidelor comuniste sînt marcați de această dublă amprentă. Este vorba despre un proces mult mai complex decît o
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]