727 matches
-
de acalmie, proprie socialismului reformist. După ce a trecut cu bine peste divizările interne, acesta pare a fi acum în măsură să-și reconstituie unitatea ideologică, politică și organizațională: rare sînt grupările socialiste care, refuzînd la Hamburg să reintre în rîndul social-democrației, își continuă în mod independent existența. Și de fapt, sfîrșitul acestui deceniu va reprezenta o perioadă relativ fastă pentru Internaționala Socialistă a Muncii, chiar dacă o opoziție socialistă de stînga mai există încă printre rîndurile sale, de o manieră autonomă. Lucrurile
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în Germania, Franța sau Cehoslovacia, cît și în majoritatea țărilor europene. Începînd cu 1928, orientarea numită și "clasă contra clasă", adoptată de Internaționala comunistă în timpul celui de-al VI-lea Congres al său și marcată de o virulență crescută față de social-democrația calificată drept "social-fascistă", provoacă prin caracterul său exagerat și prin dificultățile de aplicare noi crize în lumea comunistă 9; în marea lor majoritate, ele servesc ISM și secțiunilor sale. La cumpăna anilor '30, mai puțin ca niciodată, unitatea de acțiune
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Congresul de la Bruxelles nu aduce nici un prejudiciu acestuia din urmă, considerat drept un produs comunist, ceea ce nu a împiedicat absolut cu nimic participarea celui de-al doilea președinte al Partidului Laburist și secretar ILP, Brockway... "Le Peuple", organul central al social-democrației belgiene subliniază importanța istorică, mondială, a Congresului". Această voință a unuia dintre principalii responsabili ai Kominternului de a se apropia de socialiști contrastează pe deplin cu atitudinea de rezervă și de neîncredere adoptată de ISM în împrejurarea dată. Speranțele lui
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
trebui, după calculele sale, să fie decît provizorie, cît și teoria "ineluctabilității războaielor capitaliste". Evident că orientarea "clasă contra clasă" adoptată de IC începînd cu cel de-al VI-lea Congres al său, ajungînd pînă la o denunțare virulentă a social-democrației calificată binevoitor drept "social-fascistă" nu este de natură să amelioreze relațiile, de altfel, ca și inexistente, după cum s-a constatat la Congresul de la Viena din 1931: încă de la precedentul congres, cu trei ani în urmă, ISM nu a mai avut
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de un deceniu în exil, sînt vizibil reduși la doar cîteva unități! Eterogenitatea politică a acestei reuniuni este o regulă care se aplică și în cea a ISM, organizată cu cîteva zile mai devreme. Partizani ai reunificării mișcării muncitorești cu ajutorul social-democrației, norvegienii și francezii din PUP estimează că orice acțiune comună cu IC este imposibilă, contrar ILP-ului britanic pentru care unitatea de acțiune este dorită și necesară. În sfîrșit, alte organizații condamnă aspru "falimentul" celor două mari Internaționale Muncitorești, dar
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
dreptei din ISM, pentru care unitatea de acțiune ar reprezenta pur și simplu o "catastrofă", precum și o trambulină pentru fascism, ca de exemplu, în Țările-de-Jos și pentru stînga constituită din șapte organizații: SFIO, PSI, PSOE, Liga Poloneză, Partidul Socialist Elvețian, social-democrația rusă și socialiștii austrieci care sînt favorabili apelului din februarie 1933. Exprimînd sentimente comune, organizațiile care o compun refuză totuși să se constituie într-o grupare pentru a evita riscul producerii unei sciziuni care, după părerea lor, nu ar putea
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
muncitori sau aparținînd pur și simplu unor organizații democratice sînt în mod nemilos prigoniți. În ciuda acestei duble represiuni, socialiștii, avînd circa 20.000 de membri, continuă lupta clandestină pe baza unui Program pentru populația poloneză, elaborat încă din 1941. Dimpotrivă, social-democrația cehoslovacă se află în plină criză după evenimentele de la München, între conducătorii săi mai vechi, adesea tentați de pactizarea cu naziștii și tineretul, puternic atras de extrema stîngă și de Rezistență. Unii dintre aceștia, în special în Boemia-Moravia, se vor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Ungariei și României, cel puțin la începutul războiului, în măsura în care forțele comuniste au fost pînă atunci nesemnificative, contrar Bulgariei, unde Partidul Comunist a cunoscut o oarecare popularitate. În sfîrșit, în Iugoslavia, dacă socialiștii au putut să influențeze sindicatele, rolul politic al social-democrației a fost întotdeauna slab. În general, forțele socialismului sînt relativ limitate în Europa Centrală și Orientală; în Europa de Vest, cu toate dificultățile pe care le cunosc unele din partidele sale, secțiunile unei ISM care nu mai există decît pe hîrtie, se
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
din urmă reprezintă "mediul de cultură" în care se dezvoltă extrema stîngă, dar și protestul. Într-o primă fază, această mișcare se produce conform unui proces de separare de aceste organizații și de structurare a unei extreme stîngi autonome, în afara social-democrației și a comunismului. În Germania, ruptura s-a produs între SPD și ramura sa studențească SDS imediat după Congresul de la Bad-Godesberg, din 1961; constituită în 1946, SDS, care fusese pînă atunci o adevărată pepinieră de cadre pentru SPD, refuză atît
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
catalizator pentru mișcările de extremă stîngă europene. La inițiativa Tinerei Gărzi Socialiste din Belgia, se constituie, în 1966, Conferința Organizațiilor de Avangardă din Europa. Diverse federații studențești ale partidelor socialiste (Belgia, Olanda, Marea Britanie, Irlanda, Germania), precum și alte organizații disidente ale social-democrației și comunismului (Studenții Socialiști Uniți, Tineretul Comunist Revoluționar în Franța -, Tineretul Partidului Socialist Italian al Unității Proletare, Falce Martello pentru Italia etc.) se alătură acestei inițiative, participînd în 17 și 18 februarie 1968, la Berlin, la o manifestare internațională împotriva
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
comun de guvernare cu Partidul Comunist. Reculul stîngii are loc o dată cu ascensiunea Partidului Socialist, însă cele două mișcări evoluează în sens invers. Trebuie totuși să recunoaștem că în Franța, ca și în restul țărilor europene (este vorba, evident, despre Europa de Vest), social-democrația este cu totul absentă de pe scena politică în acest moment important. Cine ar fi crezut atunci că, în ciuda acestui rol modest, nici extrema stîngă și nici comunismul care au făcut vizibile progrese în aceste două decenii, nu vor fi cele
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în acest moment important. Cine ar fi crezut atunci că, în ciuda acestui rol modest, nici extrema stîngă și nici comunismul care au făcut vizibile progrese în aceste două decenii, nu vor fi cele care se vor impune, ci tocmai acea social-democrație, atît de reclamată și desconsiderată? Această reînnoire a socialismului european va avea loc în favoarea unei recompuneri a forțelor politice mondiale, în funcție de modalitățile pe care le vom examina în continuare. REÎNNOIREA SOCIALISMULUI EUROPEAN Un context internațional în plină mutație Angajat pe
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
tot mai dificil de stabilit. Majoritatea țărilor din Europa de Vest s-au confruntat cu aceste probleme în ultimul deceniu. În Franța, precum și în alte țări europene, criza economică și apoi cea socială zdruncină multe din certitudinile pe care s-a bazat social-democrația după cel de-al Doilea Război mondial. Astfel încît unii se întreabă dacă soluțiile politice avansate de aceasta își mai găsesc rostul aici. Relansarea economiei după modelul Keynes*, redistribuirea veniturilor datorită intervenției active a Statului-Providență, menținerea unui sistem de protecție
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
milioane. Datorită înfrîngerii sindicalismului în Germania, începînd din 1933, FSI scade la 8 milioane. Un colos cu picioare de lut (1923-1940) 1 Se pare că această mișcare a început cu mult înainte, susține K. Kautsky care constată încă din 1909: "Social-democrația austriacă a depășit-o pe cea germană care a pierdut conducerea Internaționalei" și care adaugă: "Bineînțeles, îmi este indiferent care națiune ne conduce, numai să progresăm, dar nu îmi este indiferent faptul că o națiune pierde conducerea pentru că a retrogradat
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
București, 1998 13 Vezi Ignazio Silone, Școala dictatorilor, Ed. Dacia, Cluj, 1992 și K.R. Popper, op. cit. 14 Cf. Anton Carpinschi, Doctrina social-democrată, in Alina Mungiu-Pippidi (coord.), Doctrine politice. Concepte universale și realități românești, Ed. Polirom, 1998, pp. 175-192 15 XXX, Social-democrația europeană în secolul XX, Editura Institutului de Teorie Socială, București, 1998, pp. 59-60 16 O critică a socialismului în această direcție este realizată de Friedrich A. Hayek, Drumul către servitute, Ed. Humanitas, București, 1997 17 Cf. Pierre Rosanvallon, Noua problemă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
de comune), anterioare redesenării teritoriale (înființarea de noi comune). Raportul de vot nu a fost calculat și pentru alegerile generale din 2012; PNL, care fusese raportat până atunci în opoziție cu PSD, s-a regăsit în aceeași construcție politică cu social-democrații, Uniunea Social Liberală (USL). Rezultate și discuții Instabilitatea geografiei electorale Rezultatele electorale de la alegerile locale și generale din Dobrogea scot în evidență următorul aspect important: cele două județe din partea sud-estică a țării au o evoluție electorală inconstantă de-a lungul
Competenţa politică în România by Aurelian Giugăl () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1576]
-
renunțat la drumul spre lumea a Treia alegînd Europa. Deși au fost îndepărtați de la putere de către liberali de mai bine de un deceniu, revenirea lor nu va întîrzia. B) Epigoni, avortoni și decadenți. Înflorirea partidelor socialiste de stînga, provenite din social-democrație sau din elemente exterioare partidului, se explică prin părăsirea socialismului de către anumite partide muncitorești. Este vorba de un fenomen conjunctural care se exprimă prin partide puțin durabile. Singurele care au rezistat au fost partidele socialiste de stînga norvegiene SV care
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
care le-a servit drept dogmă și pe care au încercat să-l răspîndească și să-l impună tuturor partidelor muncitorești. Abia în 1951 Internaționala a acceptat, prin declarația sa de la Frankfurt, fundamentele umaniste și creștine alături de cele marxiste. Apoi, social-democrația, la inițiativa marxiștilor, a strîns legăturile cu sindicatele. O legătură la fel de puternică ca în cazul tradiției cartiste dar funcționînd în sens invers: sindicatele erau veritabila curea de transmisie în cadrul partidului. Afinitățile sînt, încă, foarte puternice mai ales în Suedia iar
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
muncitorești merg în paralel. Organizarea social-democrată corespunde partidului de mase care poate conta pe grupuri distincte tineri, femei etc. Pînă în anii '60 acestea puteau fi considerate sozial-ghetto parteien. Dacă cartismul este de origine engleză iar curentul democrat-social este francez, social-democrația este de origine germană. Sozialdemokratische Partei Deutschlands întruchipează prototipul de partid social-democrat. Mai întîi ca propovăduitor al ortodoxismului marxist și ca loc al dezbaterilor doctrinale de o calitate intelectuală nemaiîntîlnită în altă parte, unde s-au confruntat Bernstein în numele revizuirii
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
se caracterizează atît prin pluralismul filozofic cît și religios. Din contra, dacă în sînul partidelor social-democrate cu majoritate absolută există diferite orientări, inclusiv de construire a socialismului, influența acesteia din urmă s-a dovedit a fi foarte slabă. Doar patru social-democrații au cunoscut bucuria de a fi majoritare. Cea mai puternică a fost cea suedeză, cea mai renumită a fost cea germană, la care trebuie s-o adăugăm pe cea austriacă, iar Partidul Norvegian al Muncii completează această panoramă. Partidul Muncitoresc
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Demokratiska Arbetareparti se aseamănă foarte mult cu Partidul Laburist Englez prin aceea că este un partid indirect ale cărui sindicate sînt membre, dar relația partid-sindicate diferă. SAP a fost din totdeauna mai moderat. Stat-providență, Suedia are un sector naționalizat modest. Social-democrațiile suedeze se caracterizează prin două aspecte: prin introducerea politicii-model a social-democrației, keynesismul introdus de G. Myrdal combinat cu dialogul social și faptul de a fi cel mai puternic partid muncitoresc din Europa. Costul financiar al "modelului suedez" l-au făcut
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
aceea că este un partid indirect ale cărui sindicate sînt membre, dar relația partid-sindicate diferă. SAP a fost din totdeauna mai moderat. Stat-providență, Suedia are un sector naționalizat modest. Social-democrațiile suedeze se caracterizează prin două aspecte: prin introducerea politicii-model a social-democrației, keynesismul introdus de G. Myrdal combinat cu dialogul social și faptul de a fi cel mai puternic partid muncitoresc din Europa. Costul financiar al "modelului suedez" l-au făcut să apară învechit în ochii reformiștilor europeni față de "modelul german". SPD
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Danemarca, Islanda și Finlanda precum și partidul elvețian corespund acestui tip. În cazul Finlandei, Partidul Comunist și aliații săi joacă rolul Partidului Socialist de stînga. Exemplul cel mai dramatic al pierderii puterii de către un partid muncitoresc este ilustrat, fără îndoială, de social-democrația daneză, Socialdemokraterna. După ce a avut majoritatea absolută în Folketing, acest partid abia mai deține o treime. Nemulțumit de a se afla între dizidenții socialiști, SF și VS, acest partid are de suferit din cauza unei sciziuni a dreptei, centrul democratic. Social-democrații
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
SF și VS, acest partid are de suferit din cauza unei sciziuni a dreptei, centrul democratic. Social-democrații au cunoscut suferințele opoziției timp de zece ani și bucuriile guvernărilor în coaliție. C) Partidele social-democrate "consociative". Este vorba despre partidele din Benelux unde social-democrația s-a înfruntat cu segmentarea societății în "grupuri" datorită religiei. Pentru ea, aceasta însemna luarea în considerare a unei puternice mișcări sindicale creștine care în Belgia sînt mult mai numeroase decît sindicatele socialiste! După ce au crezut în dispariția acestor organizații
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
din Europa. Conducătorii PS sînt conștienți de acest aspect și au gîndit încă din 1969 "Adunarea Progresiștilor", un fel de front comun între ei și stînga democrației creștine. Pînă în prezent, aceste tentative au rămas fără efecte directe. Odată cu scindarea social-democrației pe considerente lingvistice, aripa flamandă, devenită Socialistische Partij, SP, a încercat o transformare după modelul olandez care includea creștinii de stînga ai grupului Doorbrak, dar fără să ajungă la puterea colosului creștin-democrat flamand. SP trebuie să facă față, astăzi, scandalurilor
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]