629 matches
-
reformulările, rezumatele și întăririle trebuie să fie clare și precise, verbalizate direct. Perifrazele defensive ale terapeutului, stereotipurile verbale, „dantelăriile verbale” sunt inutile. Mai mult, non-verbalul trebuie să fie adaptat conținutului discursului, astfel încât să întărească impactul tehnicii utilizate. Interogarea socratică Interogarea socratică este tehnica convorbirii cea mai reprezentativă pentru terapia cognitivă. Acest capitol nu poate să-i prezinte decât caracteristicile principale, fără a intra în probleme de finețe și complexitate. Interogarea socratică constă, așa după cum proceda și Socrate, în formularea unor întrebări
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
discursului, astfel încât să întărească impactul tehnicii utilizate. Interogarea socratică Interogarea socratică este tehnica convorbirii cea mai reprezentativă pentru terapia cognitivă. Acest capitol nu poate să-i prezinte decât caracteristicile principale, fără a intra în probleme de finețe și complexitate. Interogarea socratică constă, așa după cum proceda și Socrate, în formularea unor întrebări pentru a ajuta interlocutorul (în acest caz, pacientul) să perceapă o problemă din diverse perspective. Nu este vorba despre obținerea unor informații, nici despre a înțelege, ci despre a propune
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nu este 100% (dacă pacientul are 100% credință, întrebarea devine: de ce 100% și nu 80%); - definirea termenilor; - discutarea argumentelor pentru sau contra; - identificarea de alternative. Pe măsură ce terapeutul pune întrebări, pacientul își modifică modul de a gândi, emoțiile și sentimentele. Interogarea socratică centrează pacientul asupra gândurilor sale și asupra a ceea ce resimte acesta mai degrabă decât asupra relației cu terapeutul. De exemplu: Pacientul - S-a terminat, ea nu va mai reveni niciodată! Terapeutul - S-a terminat, ea nu va mai reveni niciodată
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
reveni niciodată! Terapeutul - S-a terminat, ea nu va mai reveni niciodată! (Reformulare). Ce vă trece prin minte atunci când spuneți că ea nu va mai reveni niciodată? (Evidențierea gândurilor automate). Pacientul - N-aș putea trăi fără ea! Terapeutul (începând interogarea socratică) - N-aș putea trăi fără ea! (Reformulare). Pe o scală de la 0 la 100, unde vă situați când spuneți că n-ați putea trăi fără ea? 0=cred că voi reuși perfect să trăiesc fără ea, 100=nu voi reuși
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
putea trăi fără ea decât pentru aceea că ați putea trăi fără ea: 160 contra 150. Dacă prietena dumneavoastră vă părăsește, vă va fi dificil. (Recunoașterea importanței problemei pentru pacient). Dar 150 nu înseamnă 0. (Intărirea competențelor pacientului). Pe măsură ce interogarea socratică scoate în evidență gândurile automate, apoi antrenează restructurarea cognitivă, terapeutul permite pacientului să perceapă cele două perspective posibile: a nu putea să trăiască fără prietena sa și a putea să trăiască fără ea. Relația colaborativă marcată de participarea activă a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este mai bine să nu lași să treneze o problemă și să o tratezi cât mai repede posibil. (Terapeutul insistă). Pacienta - Nu vreau antidepresiv! (Reactanță). La capătul opus al acestei atitudini, terapeutul este interesat să pună întrebări într-o manieră socratică și empatică, centrându-se pe realitatea trăită de pacient. Indicarea tratamentului rezultă dintr-o analiză funcțională colaborativă în cadrul unei alianțe terapeutice stabilite și nu ca urmare a unui diagnostic, oricât de bun ar fi acesta. In cazul exemplului precedent, metoda
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nu mă pot controla. (Acceptare din partea pacientului care colaborează). Terapeutul - Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să explorăm problema. Când a avut loc primul atac? (Explorarea problemei pentru a face analiza funcțională). Metoda celor „4R” și interogarea socratică antrenează pacientul să colaboreze, ceea ce diminuează rezistențele și reactanțele. A merge prea încet Unii psihoterapeuți lucrează prea repede, alții prea încet: această capcană este mai puțin frecventă, dar este reală, mai ales pentru terapeuții care doresc să se asigure că
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
parte din terapie. O ședință de trei sferturi de oră până la o oră contribuie mai mult la progresul pacientului decât o consultație de 20-30 de minute, în timpul căreia expunerea nu este reală, evitările subtile nu sunt observate și controlate, dialogul socratic pentru evidențierea gândurilor alternative mergând până la scenariile catastrofice nu este operant... Pacienții trăiesc mai intens sentimentul eficienței terapiei atunci când ședința permite: - să se verifice dacă exercițiile au fost realizate, ca pacientul să transmită un feedback, să se realizeze cu acesta
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
la aceste situații, imaginându-și că aceasta va fi sarcina cea mai dificilă. Terapeutul îi explică principiul progresiv al terapiei. Analizând nevoia pacientei de a nu eșua și frica sa de a nu fi judecată, terapeutul o ajută, utilizând interogarea socratică, să se exprime. Ea își mărturisește cu greu teama de a nu-l dezamăgi pe terapeut. Ar dori, spune în sfârșit aceasta, să fie o pacientă model. Terapeutul notează distorsiunea cognitivă și readaptează terapia, precizându-i că nu există în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
departe. O expunere în imaginație a fost realizată (cinematograf împreună cu soțul său, locuri centrale, anxietate: 7/8). Ea se calmează în zece minute (2/8). Deși gândurile negative s-au diminuat foarte mult, persistă încă unele distorsiuni cognitive. Cu ajutorul interogării socratice, lista gândurilor negative (fișa cu trei coloane a lui Beck) este revăzută, pentru a se evalua dacă interpretarea n-ar putea fi diferită. Pacienta înțelege repede principiul și caută gânduri alternative pentru fiecare caz. La sfârșit, ea își exprimă stupefacția
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
apar atunci când trebuie să se facă un compliment cuiva sunt: - „Va fi prea lingușitor”. - „Voi roși și se va observa acest lucru” - „Va deveni orgolios”. Terapeutul îi pune atunci întrebări pacientului care joacă în legătură cu gândurile și emoțiile sale, în manieră socratică, apoi le scrie pe tablă și discută despre ele cu ceilalți membri ai grupului. Grupul tocmai a citit „gândurile care permit să...”. Apoi, terapeutul cere pacientului să treacă la act, adică să facă un compliment asertiv. Sarcini de îndeplinit Se
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
personale Jocul de rol se referă la o situație de dificultate inferioară valorii de 30: JȘrșmie joacă un rol în care refuză, ceea ce-i permite terapeutului să observe comportamentul acestuia. Impreună, ei identifică gândurile care îl împiedică să refuze. Convorbirea socratică permite actualizarea gândurilor care i-ar permite să refuze. Cel de al doilea joc de rol este inversat: JȘrșmie este cel care cere, terapeutul îi arată modelul pentru a refuza. JȘrșmie comentează jocul de rol (feedback) iar terapeutul continuă, eventual
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care i-ar permite să refuze. Cel de al doilea joc de rol este inversat: JȘrșmie este cel care cere, terapeutul îi arată modelul pentru a refuza. JȘrșmie comentează jocul de rol (feedback) iar terapeutul continuă, eventual, cu o convorbire socratică. Un dialog permite identificarea avantajelor și a inconvenientelor care există în cazul în care refuză și a celor care apar în situația în care nu refuză. In cadrul celui de al treilea joc de rol, JȘrșmie joacă rolul celui care
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tehnici de reluare a problemei ca cele folosite în cazul altor patologii, cu particularitatea, în cazul tulburării obsesionale și compulsive, că se lucrează pentru modificarea gândurilor automate, respectiv a gândurile neutralizante, lăsând deoparte gândurile intrusive. Tehnicile utilizate sunt deci: - interogatoriul socratic, - identificarea greșelilor de logică, - tehnica lui „pentru” și a lui „contra”, - lista diferitelor interpretări și evaluarea frecvenței lor, - tehnica standardului dublu („Dacă acest lucru i se întâmpla altcuiva, ce-ați fi gândit?”), - calculul probabilităților ca evenimentul temut să se producă
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Amploarea discursului interior în comparație cu ritualurile de spălare poate fi un argument în favoarea tehnicii cognitive, dar această idee ar impune un studiu de validare. Studiile de cercetare vor trebui să precizeze indicațiile pentru una sau alta dintre aceste tehnici. Aplicarea raționamentului socratic cu subiecții care suferă de tulburare obsesională și compulsivă impune ca terapeutul să fie antrenat, dacă acesta nu dorește să se piardă în înlănțuirea de gânduri automate. In general, terapeuții combină cele două tehnici, cea cognitivă și cea comportamentalistă, ceea ce
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
D. Gherghinescu-Vania, Dumitru Missir, Coca Farago, Aurel Chirescu ș.a. Publică proză B. Jordan, George Acsinteanu, Ion N. Istrăteanu. Numărul din 1-15 aprilie dedică mai multe pagini personalității lui Nae Ionescu - Mircea Vulcănescu, Amintiri universitare. Ulysse printre sirene, Mircea Eliade, Funcțiunea socratică a lui Nae Ionescu, Al. Constant, Mărturii despre Nae Ionescu -, acordând spațiu și unui amplu studiu al profesorului, intitulat Moda în filosofie. Mai apar articole consacrate lui O. Goga, M. Eminescu, V. Pârvan. Ultimul număr găzduiește, sub titlul Un estropiat
PAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288644_a_289973]
-
păcate, un manifest creștin despre valorile familiei, redactat cu inteligență și afecțiune, continuă să lipsească din bibliotecile căminelor, abuzate verbal și sonor în fiecare sfârșit de săptămână. Ca mărturisitori creștini, am dezertat de la datoria de a vorbi cu o pricepere socratică argoul adolescenților care navighează frenetic pe Internet 2. Tiparele lingvistice în care Biserica își confecționează astăzi discursul e în măsură să-i enerveze și pe cei mai silitori studenți la Litere. „Păsăreasca popească” și limba tinerilor de rând trăiesc două
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
curs de patristică, etică sau dogmatică? De asemenea, ar fi esențial ca studenții să-și poată alege un tutore pentru întrevederi periodice cu caracter formativ. Un proiect mare este un proiect care te poate transcende - un fapt care îți supraviețuiește socratic. Fără patos, fără flacără, fără un dor profund nutrit în întâlnirea dintre maestru și ucenic, paideia creștină se încheie într-un apogeu scolastic al autoreferențialității. Atât profesorul, cât și studentul declară starea de necesitate în aseitate. În locul participării la expresia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
exprimă înțelepciunea unui mythos imemorial, ci întrucât crede în ierarhizarea ontologică a cosmosului. La Platon, dialogul exersat ca dialectică devine emblema filozofiei care depășește sfera privată a conversației. (Aceasta și pentru că limbajul este probabil singurul sistem semiotic autotelic.) Între culpabilizarea socratică a scriiturii (Phaidros, 274 b-e) și prostituarea rostirii în cazul sofiștilor, Platon a preferat dialogul ca gen literar capabil să reproducă protocoalele ascunse ale gândirii. Toată maieutica și efortul anamnezei depindeau de buna însușire a regulilor dialogului, practicat ca joc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
filozoful are conștiința propriei ex-centrări în raport cu „esențialul”; cel lipsit de disciplina gândirii temeiurilor se va crede mereu vrednic să stea în centrul scenei din marele teatru al lumii. „Centrul” însă este invizibil și atopic, origine și sens ale ființei. Maieutica socratică înfățișează omul, dar mai ales tânărul ca pe un proiect. Sensul vieții nu se preia mimetic, de-a gata, ci se descoperă spontan, în fulgurații colocviale și tăceri voluntare. Dialogul autentic nu are un set limitat de întrebări sau răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
legitima pasiunea bibliofilă. Inspirat de teologii alexandrini, Henri de Lubac prefera să descrie creștinismul nu ca pe o religie a Cărții, ci ca pe o religie a Cuvântului. Scolasticii au început să vorbească despre arhitectonica gândirii. Improvizația dialectică de tip socratic și retorica rafinată în protocoalele politice și ecleziastice bizantine și-au pierdut prestigiul. Începând cu secolul al XIII-lea, le-a luat locul obsesia pentru perfecțiunea geometrică a expunerii. Austeritatea argumentației de tip logic putea compensa cu greu lipsa de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
partituri pe care inteligența creștină să le interpreteze într-o genuină căutare a adevărului. Rare sunt ocaziile în care universitari cu asumată afiliere eclezială dezbat cu aplomb doctrine economice, idei politice, teme filozofice, ipoteze istoriografice, curente artistice. Lipsesc: instituția seminariilor socratice, pledoaria sistematică pentru o elită reprezentativă, proiectele federatoare capabile să întărească conversația dintre rațiune și credință. Întâlnești puține colocvii cu semnificative contribuții teologice la discuția despre: sensul universității, binele comun, natura capitalului în epoca globalizării, religie și democrație, dispariția țăranului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doctrina liberală? În termeni mai dramatici: de ce sunt intelectualii atrași mai curând de tiranie decât de libertate? Asemenea întrebări nu sunt noi. Le-au pus deja anticii, înainte și după vizitele lui Platon la Siracuza, Xenofon formulând în maniera dialogică socratică una din cele mai durabile analize ale tiraniei, Hieron - sau Tyrannicus. În acel text, poetul Simonides discută relaxat, dar deseori din unghiuri neașteptate, cu tiranul Hieron, fostă persoană „privată” (deci având privilegiul ambelor experiențe, om de rând și tiran) despre
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de bază (care, însă, „lipsește” din carte), „eseurile despre spiritul ironic în literatură” din volumul După Socrate stau sub semnul unei strategii (auto)ironice. Autorul a adoptat atitudinea și stilul de gândire deduse din modelul, considerat paradigmatic, al paradoxului ironic: socraticul știu că nu știu (care era, de fapt, titlul cărții în varianta ei inițială). B. crede că „știu că nu știu”-ul ironiei socratice „este, axiomatic, sistemul de referință care poate să identifice autenticitatea conceptului de ironie”, pentru că, în ironia
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
Autorul a adoptat atitudinea și stilul de gândire deduse din modelul, considerat paradigmatic, al paradoxului ironic: socraticul știu că nu știu (care era, de fapt, titlul cărții în varianta ei inițială). B. crede că „știu că nu știu”-ul ironiei socratice „este, axiomatic, sistemul de referință care poate să identifice autenticitatea conceptului de ironie”, pentru că, în ironia socratică („fenomenul ironic originar”), „distanța dintre ironie ca figură retorică (întrebarea) și ironie ca figură a comportamentului și a gândirii (maieutica) era nulă. Limbajul
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]