717 matches
-
verifică notele, deși eram convins că n-avea de ce s-o facă. Nici o amprentă, nici un fir de păr, nici o fibră, nimic. Ca o stafie. A fost primul lucru la care m-am gândit. Ca o stafie. Kimball se reașeză pe sofa, apoi mă privi drept în ochi, întrebându-mă: - Ați primit vreun plic suspect, orice formă de corespondență, în ultima vreme? Orice încercare de a vă contacta din partea vreunui fan, că să vă facă să vă gândiți că ceva nu e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
săi, În păr, În haine; plutea În nori ce puteau fi tăiați și amestecați cu mâna. Se duse la bar și Își cumpără o grappa, fără să o dorească cu adevărat, dar plictisit să urmărească jocuri. Se așeză pe-o sofa din catifea plușată și-i privi pe jucătorii din cameră, sorbind din când În când din paharul din mână. Închise ochii și se lăsă să plutească pentru câteva minute. Simți sofaua cum se mișcă lângă el și, fără să deschidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
dar plictisit să urmărească jocuri. Se așeză pe-o sofa din catifea plușată și-i privi pe jucătorii din cameră, sorbind din când În când din paharul din mână. Închise ochii și se lăsă să plutească pentru câteva minute. Simți sofaua cum se mișcă lângă el și, fără să deschidă ochii sau să-și miște capul de acolo de unde se odihnea pe spătarul sofalei, știu că era Paola. Ea Îi luă paharul, sorbi din el, apoi i-l dădu Înapoi. — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În când din paharul din mână. Închise ochii și se lăsă să plutească pentru câteva minute. Simți sofaua cum se mișcă lângă el și, fără să deschidă ochii sau să-și miște capul de acolo de unde se odihnea pe spătarul sofalei, știu că era Paola. Ea Îi luă paharul, sorbi din el, apoi i-l dădu Înapoi. — Ești obosit? Întrebă ea. El clătină din cap, brusc prea obosit să vorbească. — Bine. Vino cu mine și-o să mai jucăm o rundă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lui să spele vasele, lucru care-l liniști pe Brunetti, dar apoi le spălă fără suspine și mormăituri de nemulțumire, iar tăcerea aceea Îl făcu pe Brunetti s-o Întrebe pe Paola: — E ceva În neregulă cu Raffi? Ședeau pe sofaua din camera de zi și liniștea care răzbătea dinspre bucătărie umplea Întreaga Încăpere. Ea zâmbi. Ciudat, nu-i așa? Mi s-a părut că e calmul dinaintea furtunii. Crezi că ar trebui să ne Încuiem ușile la noapte? Întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la gură și, după aceea, izbucni În hohote puternic de râs. — O, Guido, ar trebui să te auzi. „Are doar șaisprezece ani“. Nu, nu-mi vine să cred. Continuă să râdă și trebui să se lase pe spate pe brațul sofalei, atât de tare-i răpi veselia puterile. Ce trebuia el să facă, se Întrebă, să rânjească și să spună glume murdare? Raffaele era singurul lui fiu și nu știa nimic despre ce era În lume: SIDA, prostituate, fete care rămâneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
neglijeu alb, ea ședea pe-o sofă de matase verde și citea. Când mă văzu intrând, sări plină de bucurie să mă-ntîmpine. Era o sară de iarnă când vântul țipa afară împuns de ploaia cu miliarde [de] mărgelușe de argint. Sofa verde era înaintea unei mese poleite, acoperită cu cărți și albume. Iar mai încolo era [un] piano deschis, iar dinaintea căminului deschis era o altă sofă, înainte-i c-o mesuță miniatură, cu clopoțel și c-un album. - Ce faci
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
spre a servi la masă - o muzică fermecătoare le mângâia auzul. El era mut de mirare și răspundea prin înclinări * și mine politicoase. După ce se ridicară toți de la masă, toate fetele se-mprăștiară, afară de Angela, care-l duse iar la sofa, i se puse în brațe, i-nconjură gâtul cu brațul ei gol, fin, marmoreu, își apropie buzele de gura lui și-cepu să-i vorbească, gură-n gură, într-astfel....... ....................................................................................... ["Fondalul acestei scenerii sălbatece"] 2255 Fondalul acestei scenerii sălbatece încărcate de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
își pierdea efectul. Nu mai era concentrat cu întreaga-i ființa asupra paginilor gazetei. Era atent acum la suprafața din piele verde a mesei de scris pe care aceasta era așezată. Iar acum restul încăperii prindea contur, cu mobilele guvernamentale, sofaua din imitație de piele, scaunele, mesele de scris și rafturile, toate făcute din același lemn gălbui. Dar mai mult decât orice altceva simțea prezența de neevitat a ușilor. Salitov urla. Din nou. Două uși se deschideau din 'biroul' lui Porfiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
uși duble. Katia dragă, faci bine să ne servești niște ceai? § În sufragerie, samovarul chicotea și hâșâia agitat, iar Porfiri Petrovici și Anna Alexandrovna s-au întors de la el cu discreție. Ea îi făcu semn să se așeze pe o sofa rusească maro aurie. În timp ce se așeza, o adiere de vânt scutură geamul. Sufrageria era tapetată cu brocart de un albastru pal, cu modele roccoco aurite. Aerul era umed de aburul înmiresmat al ceaiului. Perdele de mătase din același albastru drapau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
nu mai spuse nimic. Porfiri acceptă o ceașcă de ceai de pe tava pe care Katia i-o întinse. Își puse un cristal de zahăr între dinți pentru a-l îndulci. Puse ceașca pe măsuța joasă de mahon care era în fața sofalei. ă Katia mi-a spus că Boria și Goriancikov - Stepan Sergheievici, adică - s-au certat cu puțin înainte ca Stepan Sergheievici să dispară. ă Da. Așa este. Toată lumea i-a auzit. ă Toată lumea? Cine altcineva mai locuiște în casă? ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ura groaznic pe Govorov în acea clipă, iar dorința sa de a-l prinde și de a-l vedea pedepsit - pentru ceva, indiferent ce - se înteții. Mișcarea sfârâindă a lămpii dezvăluia încăperea ca pe o serie de fragmente disparate: o sofa acoperită cu o covertură de satin, o masă plină cu firmituri de pâine și veselă murdară, un pat nefăcut, o masă de scris, un raft de cărți și, sprijintă lângă el, o chitară țigănească cu șapte corzi. Masa de scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
în această conversație. Katia așeză tava pe măsuța de mahon joasă de pe care odată Porfiri servise ceai. Pe tavă se mai aflau un stilou și o călimară cu cerneală. ă Deci, pot scrie orice? spuse Anna Alexandrovna, așezându-se pe sofa lângă măsuță. Porfiri se înclină. ă Dar nu știu ce să scriu, se confesă ea. ă În cazul ăsta, vă sugerez, 'Îți amintești vara?', spuse Porfiri Petrovici. Anna Alexandrovna se uită la el întrebătoare însă fără reproș. Apoi se uită la Osip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
lat; leagăn; liniștit; lung; mare, dublă; matrimonial; mijloc; munte; muribund; nebunie; noi; noptieră; normalitate; nuiele; obositor; Oxana; paie; pat de spital; pată; păcat; pistol; plăcere; plin; prezervativ; prieteni; lui Procust; Procust; pușcă; Rai; rău; recuperare; relax; roată; rupem; scîndură; scîrțiituri; sofa; stai; stare de sine; stat; stau; stricat; suport; trîndăvi; TV; vise; vreau; weekend; zbor(1); 813/125/48/77/0 păcat: greșeală (107); rău (50); biserică (30); mare (30); iad (25); Dumnezeu (19); rușine (15); Eva (12); pedeapsă (11); regret
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sub scara ce ducea spre etajul întâi. Îmi amintesc de scara aceasta, - pe care ceva mai târziu aveam s-o compar cu un veritabil Cursus honorum, după ce îl cunoscusem pe Nego în acel loc, întunecos. Acolo se afla și o sofa largă pentru musafiri, amănunt ce situa locul în categoria edificiilor muzeale, gata istorice. Mai țin minte și faptul că Petru Dumitriu, ajungând șeful editurii și urcând în fugă scara, înalt, corpolent cum era, o făcea să duduie sub greutatea lui
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
scos ŤCetatea literarăť, revistă săptămînală, de orientare ideologică, dar numai cîteva numere. De minimis non curat praetor. A dat bătălii în teatru, unde a avut talent, vedea lumea ca pe un teatru și pe sine ca un spectator, așezat pe sofaua de pluș a Capșei". Pentru a urma o blamare generalizată a scriitorului român, a cărui "tragicomedie" ar consta în perpetua sa înclinație spre minciună. Incapabil de evoluție, de-o creștere organică precum și de o bruscă regenerare, de-o iluminare pe
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
Târgului arată ca o cutie de diamant, în care cresc în sir portocali si mese cochete, căci prima hală este destinată cu precădere cafenelelor si micilor restaurante. În această zonă aerisită se află și principalele standuri, mai precis Das blaue Sofa (Sofaua Albastră) și televiziunile. La Sofaua Albastră sunt invitate vedetele scrisului, autorii celebri, luminați de fleshuri și de reflectoare. Pe laturile acestui amfiteatru dominat de-o canapea confortabilă și, desigur, albastră, sunt standuri cu acele cărți despre care s-a
Portocali, bere și plagiat la Târgul de la Leipzig by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/6414_a_7739]
-
arată ca o cutie de diamant, în care cresc în sir portocali si mese cochete, căci prima hală este destinată cu precădere cafenelelor si micilor restaurante. În această zonă aerisită se află și principalele standuri, mai precis Das blaue Sofa (Sofaua Albastră) și televiziunile. La Sofaua Albastră sunt invitate vedetele scrisului, autorii celebri, luminați de fleshuri și de reflectoare. Pe laturile acestui amfiteatru dominat de-o canapea confortabilă și, desigur, albastră, sunt standuri cu acele cărți despre care s-a vorbit
Portocali, bere și plagiat la Târgul de la Leipzig by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/6414_a_7739]
-
diamant, în care cresc în sir portocali si mese cochete, căci prima hală este destinată cu precădere cafenelelor si micilor restaurante. În această zonă aerisită se află și principalele standuri, mai precis Das blaue Sofa (Sofaua Albastră) și televiziunile. La Sofaua Albastră sunt invitate vedetele scrisului, autorii celebri, luminați de fleshuri și de reflectoare. Pe laturile acestui amfiteatru dominat de-o canapea confortabilă și, desigur, albastră, sunt standuri cu acele cărți despre care s-a vorbit de-a lungul anului. Invitatul
Portocali, bere și plagiat la Târgul de la Leipzig by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/6414_a_7739]
-
-le balkanice. În șase părți: Priveliști balcanice, Cântece noi în limba veche, Cântece în stil popular, Însemnările lui Balcaneus, Poeme burlești și Poezii pentru documentare. Iată, grotescă și radiind o bucurie secretă, o înmormîntare de patriarh: "Bucureștiul, scaun țării, azi sofa pentru cadîne/ Rîde îmbulzind mulțimea și o'nghesuie în rîne./ Stau în gura pieții domnii, castraveți, rahat, un claun,/ Și deodată Patriarhul e de aur, mort în scaun." Și oborul pestriț se sfiește, o clipă, doar, de-așa arătare: "Toate
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
în rîne./ Stau în gura pieții domnii, castraveți, rahat, un claun,/ Și deodată Patriarhul e de aur, mort în scaun." Și oborul pestriț se sfiește, o clipă, doar, de-așa arătare: "Toate coardele vocale au rămas făr'de sacîz.../ Hei! Sofa pentru cadîne și cadavre, nu mai rîzi?" (Înmormîntarea Patriarhului). Atmosfera orientală, de curiozitate învelită în pioșenie, de mahala care dă buzna în cele sfinte e, încă, foarte ușor de recunoscut. Același București ducîndu-și zilele agale, fremătînd de neorînduială și privind
Rîsul pămîntului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6960_a_8285]
-
ne-a cuprins indiferență,/ și-a mai pocnit câte-un balon:/ Sclipesc faiantele-n Faenza/ și baionetele,-n Bayonne.// Voltaire dormea într-o volteră/ și, între timp, filosofa;/ a mai trecut de-atunci o eră,/ a mai căzut câte-o sofa.../ ...De ce se clatină iatacul/ și cad ghiulele pe balcon?/ Opriți,/ opriți,/ opriți atacul/ La baioneta, la Bayonne!" (Balada baionetei din Bayonne, din vol. Simpleroze) Șerban Foartă nu este primul, la noi, care se joacă savant cu cuvintele. Au mai făcut
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
celebra sa soție cântăreața Tereza Behr, iar bine cunoscutul șef politic Liebknecht mă conduce la braț la bufet.Amfitrioana casei, o bătrână adorabilă de 84 ani, plină de bunătate și voioșie mă îmbrățișează și mă atrage lângă ea pe o sofa, spunându-mi cât de încântată este că mă poate vedea în casa ei, unde se perindă cei mai mari artiști ai vremei. După ce s-a servit un bogat bufet, am trecut cu toțiiîn salonul de muzică, unde centrul era ocupat
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
profesorului Odată un profesor a mîncat ceva, dar nu ce trebuia, așa că l-a apucat pe loc voma. Vine nevastă-sa și zice: "Ce ai?" Iar profesorul zice: "Nimic". Nevastă-sa s-a dus înapoi. Profesorul s-a întins pe sofa, a stat, s-a odihnit și a plecat la serviciu. Iar la serviciu - surpriză - i s-a tăiat din leafă: în loc de 650 de ruble i s-au lăsat doar 500. Profesorul - aia, aia - n-ajută nimic. Profesorul merge la director
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
rezemați în coate îl ascultă pe profesorul de istorie - peste un an se va sinucide în apele lacului starnberg - dar el își ține lecția doar „pour les beaux yeux de sisi”. așa cred toți. chiar și tatăl care stă pe sofa cu piciorele încrucișate. și-a făcut ora de călărie. a jonglat cu mingi colorate ca la circ. poate că după amiază va cânta și la țiteră. acum se uită insistent la ceasul cu figurine din porțelan. o lumină crudă. mă
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]