641 matches
-
postmoderniști? Eu cred că nu[...]”. După o pledoarie detaliată în favoarea scepticismului față de utilizarea dată la noi termenului p., Alexandru Mușina considera îndreptățit să reafirme, între altele: „ - a susține că întreaga poezie română contemporană e postmodernistă e un generos și frumos sofism, care funcționează compensator și calmant (în plan socio-cultural) și narcotizant (în plan estetic); [...] - poeții și prozatorii generației ’80 nu sunt, în marea lor majoritate, niște postmoderniști; [...] - folosirea termenului se impune, deci, dar numai cu accepțiunea pe care i-o dau
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
juxtapuneri - cum ar fi analogia dintre Liviu Rebreanu și Hegel pe baza unor afirmații decontextualizate din Ion - resimt însă o aplecare excesivă către „demonul analogiei”. De un interes literar redus este partea a doua (Parva logicalia), o sistematizare competentă a sofismelor, care va alcătui, cu câteva modificări și adăugiri, substanța volumului Jocurile manierismului logic (1995). Cartea care a impus-o pe P. pe piața românească a ideilor este Un trecut deocheat sau „Schimbarea la față a României” (1999), o analiză detașată
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
creația literară. Interpretarea include lecturi care se desfășoară de la Rabelais și Montaigne până la Shakespeare, Dostoievski și Stendhal, dar și la Charles Péguy, trecând prin Racine (nu lipsesc trimiterile la Sofocle și Euripide), Pascal, Renan ș.a. Capitolul Dialoguri este pur platonician, sofismele și speculațiile lui Socrate fiind încredințate unor gânditori de la noi, învestiți cu titlul de personaje: Alexandru, George, Mihai. Capitolul Viață și prețuire poate fi considerat o continuare a Erosului. Revin temele morții, ale iubirii, ale „prețuirii” acestora. SCRIERI: Eseuri, îngr
PAPAHAGI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288674_a_290003]
-
și pe altul împreună cu mine”, „un drum cu sens unic”. Ca și monahismul, „elanul eshatologic” al cuplului oamenilor căsătoriți reprezintă un atac direct la adresa calmului prostesc, a dezmierdării somnolente a sinelui, a răsfățului propriu, a divorțului mut față de ceilalți, a sofismelor inteligenței, a capriciilor și tabieturilor personale de tot felul. Căsătoria trăită în Biserică depășește stadiul estetic, deci simpla experiența adjectivală a iubirii. Monahismul vine doar să-i tâlcuiască ritmurile, din perspectiva celui care a căzut „în mrejele unei iubiri îndelung
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
caracteristici indezirabile și creează iluzia controlării acestor caracteristici și senzația de superioritate, ameliorând astfel stima de sine. 3) „Jocul cu principiile”. Corespunzând doar în aparență unor principii generale, apărările grupate în acest stil constau în evocarea de platitudini, truisme, clișee, sofisme pentru a disimula un conflict intern sau o amenințare externă. Se reușește astfel înlăturarea din conștiință a semnificației emoționale a conflictelor sau amenințărilor respective. Creând iluzia „înțelegerii”, aceste apărări îi dau subiectului sentimentul de control și de detașare emoțională în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ale regimului au fost Înlocuite de cele ale unui „liberalism conservator de secol XIX”: Dogma sacră a ocupării totale a forței de muncă a fost abandonată, iar necesitatea (cel puțin temporară) a șomajului a fost admisă și justificată printr-un sofism prin care se argumenta că, de fapt, s-a vorbit Întotdeauna despre dreptul la muncă, și nu despre dreptul la un loc de muncă. Antreprenorul devine eroul kadarismului ce-și trăiește ultimele clipe: nu se mai vorbește decât de „sindicate
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
noi” - exclamă Filip Melanchton - „dacă din mila lui Dumnezeu, studiile adevărate (clasice, n.n.) vor renaște.” Și mai categoric avea să se exprime Nicolas Bourbon: „Până acum noi am trăit ca niște orbi. Noi n-avem în minte decât silogisme întortocheate, sofisme de tot felul, prostii anoste, vorbe goale, fumuri și nebunii. Dar acum au căzut acești monștrii și, pe căi minunate, adevărul s-a coborât din nou pe pământ”. Desigur, o judecată corectă a fenomenului ne va îndreptății să așezăm unele
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
8) Figurativul Îl întâlnim ca atare foarte rar în presă. În schimb, e bine reprezentat în slogan, graffiti și proverb. 9) Discursul polemic Act reactiv, polemica exprimă dezacordul, contestarea. Are mai multe trăsături de bază: dezacordul; falsificarea conținutului; natura argumentativă (sofismele); descalificarea țintei (sancțiunea, până la anulare). 3.1.1. Discursul descriptiv și legea alternanței Viața este făcută din detalii, iar descrierea, la fel. Ceea ce ordonează aceste detalii este ideea și observația-cheie (o senzație, un miros, o nuanță de culoare etc). Iată
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat, cine a făcut întâmplarea, cine îi suportă consecințele, care sunt aceste consecințe. c) Deducția Forma cea mai întâlnită de deducție este silogismul (două premise - una majoră, alta minoră - atrag după ele concluzia). Sofismul este deducția greșită, cea care pleacă de la o premisă falsă: „Oamenii sunt muritori/Românii sunt oameni - Deci, românii sunt pe moarte”. Folosită punctual, deducția se folosește mai ales în analiză și anchetă. d) Inducția Este un proces de generalizare. Se
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
venerație pentru rațiune, caută să-l arate în toată banalitatea sa, asemeni unui fapt de orice zi. Merg chiar mai departe și spun că paradoxul - cu întreg scandalul său - este până la urmă o invenție a gândirii, o iluzie sau un sofism. Mai precis, un artificiu, dacă nu cumva un defect. Exact ce s-a spus și altădată, în secolul lui Kierkegaard, chiar atunci când acesta căuta să l arate celorlalți într-o cu totul altă lumină. PARADOX ȘI NONSENS 175 180. 22
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
din venerație pentru rațiune, caută săl arate în toată banalitatea sa, asemeni unui fapt de orice zi. Merg chiar mai departe și spun că paradoxul - cu întreg scandalul său - este până la urmă o invenție a gândirii, o iluzie sau un sofism. Mai precis, un artificiu, dacă nu cumva un defect. Exact ce sa spus și altădată, în secolul lui Kierkegaard, chiar atunci când acesta căuta să l arate celorlalți întro cu totul altă lumină. PARADOX ȘI NONSENS 175 180. 22. Dorința de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
și unii sunt copiii. Da. Și au găsit copiii mingile sparte, din cauza țepilor de la cactuși. Și au crezut că, cactușii sunt vinovați de toată tărășenia asta, n-au știut că aricii au făcut toată treaba. 4 ani și 4 luni Sofisme la 4 ani MAMA: - Nu e bine să nu spui adevărul... DRAGOȘ: - Dar nu spun un neadevăr dacă nu spun adevărul! Eu spun adevărul că nu vreau să spun adevărul!... 4 ani și 4 luni Noi suntem jucării într-o
Poveştile mele de pe vremea când nu ştiam să scriu by Drago ş -Sebastian Meri ş ca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91582_a_92386]
-
care nu corespunde deprinderilor și sentimentelor noastre nu este băgată în seamă ori, dacă ne solicită atenția, i se găsesc defecte, chiar când nu le are, și este respinsă. Iar argumentarea în favoarea acestei idei e socotită, cu bunăcredință, drept un sofism. 13. ...omul cere vieții ceea ce ea nu poate da; este ceea cespune poetul în versurile: Și poate că nici este loc Pe-o lume de mizerii Pentr-un atât de sfânt noroc Străbătător durerii... 14. Pesimismul și optimismul sunt adevăruri
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fum pe creier, ți-ar fi ea atât de prețioasă? Intangibilitatea ei, mirajul în care o vezi, unicitatea ei, toate aceste "fantome" ți-o fac scumpă și o deosebesc de toate femeile din lume! A nega legitimitatea "fantomelor" este un sofism grosolan. Tot ce există e real, s-a născut din necesitățile vieții, și viața nu mai poate ignora ceea ce a creat ea însăși, ca să se adapteze fizic și moral. Fără tot acest "fum", fără toate aceste suprastructuri, care unei filozofii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să se Întâlnească undeva la infinit. Erau cuprinse acolo și infinitul mare, și infinitul mic. Noimann se simțea prins În această plasă pe care, la drept vorbind, singur și-o țesea, apelând la o logică abracadabrantă, la tot felul de sofisme și jocuri de cuvinte, al căror sens se pierdea undeva În haos. Și dacă ar fi fost vorba numai de atât, totul ar fi fost Încă destul de rezonabil. Dar, pe măsură ce concluziile la care ajungea se ramificau, dând naștere la alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mi-l rezervi. Cine anihilează un individ este dușmanul omenirii. Să mă mai mire că propovăduiești ura pentru a crea dreptate? - Există o logică a colectivității. Descoperind legile sociale, noi ne supunem lor. - Logica trebuie să slujească omul. Altminteri e sofism. - Logica nu trebuie făcută pentru nevoia fiecăruia. Fiind o știință, ea rămîne a tuturor. Nu ține seama de aranjamentele de care se ocupă politica. - Natura nu poate fi trădată. Toate construcțiile pe care dumneata le numești raționale sînt de fapt
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
orice caz un număr de treizeci și nouă de cifre”. „Trișezi, ca să mă impresionezi. Am citit și eu Sefer Yetzirah. Literele fundamentale sunt douăzeci și două și cu alea, numai cu ele, Dumnezeu a plăsmuit toată făptura.” „Încaltea nu Încerca sofisme, pentru că dacă intri În mărimi de ordinul ăsta, dacă În loc de douăzeci și șapte la a douăzeci și șaptea iei douăzeci și doi la a douăzeci și doua, Îți ies tot cam la trei sute patruzeci de miliarde de miliarde de miliarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
drumul în ea, cu capul înainte. S-a aventurat! S-a avântat! A luat-o-n barbă fatalmente și a terminat-o rău. Măreț, dar rău! Rău, rău, rău, cât încape. Omul s-a fript! A-nnebunit! Salut! Arunci un sofism, un pietroi, o piatră, o pietricică și ... Doamne, cum aș mai bea acum ceva! Bere, vin, gin, votcă. Sau țuică, vermut, rom, lichior, orice! A, uitasem de whisky... Am o sete gongorică-n mine, Frate! Mi s-a zvântat gâtul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
furat țăranii și altă dată, și de la alții. Ei și? Parcă nu se fură de când lumea? De ce să tragem concluzii atât de negre dintr-o întîmplare atât de obișnuită? Bătrânul Iuga nici nu socoti de trebuință să-i mai răspundă. Sofismele lui Grigore le cunoștea prea bine. La toate, el găsește explicații și scuze. Umblă gânditor de ici-colo un răstimp, apoi se opri hotărât, spunînd: ― Să-mi trimiteți încoace pe primar și pe șeful postului de jandarmi! De unde o fi, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Astăzi noi trebuie să hotărâm ceea ce va avea o importanță hotărâtoare, extraordinară asupra soartei viitoare a poporului nostru. Mersul de fier al istoriei pune asupra umerilor noștri o răspundere pe care noi n-o putem ignora cu nici un fel de sofisme”. În mod deosebit, discursul lui Stere a contribuit la atragerea unei părți a fracției țărănești de partea unirii. În cadrul dezbaterilor pe marginea declarației Blocului Moldovenesc, s-au purtat discuții prin care mai mulți deputați și-au exprimat adeziunea la hotărârea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
în viața de zi cu zi a oamenilor obișnuiți. Și înțelegerea acestui fapt este unica religie. Rozanov a întrezărit, de la distanță, acest lucru când îmi punea întrebările lui despre bine și rău, și știa că acest adevăr îi anihilează toate sofismele. Nu există nici un fel de „dincolo“, nu există decât „aici“, infinit de măruntul, infinit de marele și permanent solicitantul prezent. Și acest lucru îl propovăduiesc turmei mele, năruindu-i visurile despre un supranatural „altundeva“. Așadar, vezi bine, am abandonat toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
orice poezie subzistă, prin faptul de a-și găsi un entuziast. Această aberație o susține Lucian Boz, intelectual totuși inteligent și cu o anume fineță, în teoria criticii ca «iubire», mai adăugînd că prin definiție criticul e refractar undei lirice. Sofism înveterat, deoarece prin critic s-ar înțelege tocmai sufletul sensibil la poezie în stare de a-și îndreptăți emoțiile. Cît despre sentințele în sine ale lui Lucian Boz, ele sînt însuflețite de o generozitate necugetată și exprimate cu un verbalism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ne-am așternut la vorbe despre istorie și filozofie, teologie și etică, doar ca să uite de mâncare. Nu de puține ori a trimis după mine în toiul nopții și, în prezența novicelor somnoroase, m-a provocat la tot felul de sofisme, ca să-și alunge pofta de mâncare ce-o târcolea. Totul a durat cam două luni. Interesul pentru viață odată trezit, a pus pe fugă grăsimea din corp. După încă o lună, tot urcând și coborând orice scară aflată în mănăstire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
arabilor. Adeodato spera în ceea ce îi fusese de curând dezvăluit: câțtre cărțile străvechi și prețioase conservate în cele două biblioteci ale școlilor alexandrine. În plus, ca întotdeauna, încerca să mă aducă la credință. Eu îl respingeam cu tot felul de sofisme și digresiuni care-i astupau gura. Când argumentele lui erau zdrobitoare, îi evocam creierii împrăștiați pe câmpurile de bătaie, cuvintele leprosului întâlnit de mine pe drumul Ravennei, drept care părea să se retragă exorcizat. Atât de mult mă îndepărtasem de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
oameni ca Gamberetto. Nu poți face nimic În privința lui? — A, În privința asta nu pot face chiar nimic. Nu poți sau nu vrei să faci? — De la un punct Încolo, Guido, a putea și a vrea sunt același lucru. — Ăsta-i un sofism, ripostă Brunetti. Contele râse. — Da, asta-i, nu-i așa? Atunci, dă-mi voie s-o spun așa: Prefer să nu fac nimic altceva În problema asta decât ceea ce ți-am spus că voi face. — Și de ce? Întrebă Brunetti. — Fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]