334 matches
-
reîntoarcerea în cultură a unor mari filosofi și gânditori ca Eminescu, L. Blaga, C. Rădulescu-Motru, N. Iorga, C. Noica sau Mircea Eliade". Contrapunctic, un diagnostic exact asupra valorii "filosofiei marxiste" românești: "Cărțile marxiste de la noi sunt monumente de plictiseală, labirinturi soioase de citate îmbrâncite parcă în culmea neputinței sau a deznădejdii (...) Filosofii noștri nu-și îngăduie o urmă de libertate nici în matca materialismului dialectic". Aceste opinii-dinamită în epocă aparțin unui profesor naufragiat în fundul fundului Moldovei, în sate amărâte, despre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și, de ce nu, utilizat în aparatul de partid al municipiului Huși. Are tăria să refuze un post la Cabinetul de partid, ce l-ar fi scos din glodurile Orgoeștilor, dar, desigur l-ar fi redus păstrând proporțiile la condiția "labirinturilor soioase de citate". În această atmosferă sufocantă, o singură ieșire: cărțile. Citește enorm, este la curent cu tot ce-i nou în câmpul literaturii. Și scrie. Pentru a publica, încearcă să-și găsească sprijinitori în "fauna literară ieșeană", dar nu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cu fața stacojie-vineție mă Întrebă de unde vin. - Vin de la Timișoara, prietene. Am spus niște vorbe magice, care-l fac să tragă un scaun, să se așeze și să se bage-n sufletul meu. Poporul e Îmbrăcat Într-un costum negru soios. Duhnește a transpirație dospită și a varză fiartă și se Îndeasă În mine. Poporul șușotește conspirativ: - Ce se-ntâmplă la Timișoara? - La Timișoara poporul s-a răsculat Împotriva dictatorului și l-a dat jos. La Timișoara sunt zeci de mii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
decât l-am pomenit cândva, iar privirea lui ostenită și Încercănată n-o să mă recunoască În veci. Pletele linse Încă-l arată un artist la viața lui pe acest crai de tobă, cu gușa și obrajii plini de urmele degetelor soioase ale poporului. Păi cum naiba? Și el este ce a fost, și mult mai mult decât atât. N-ar avea la ce să se căiască fiindcă n-a mers cu mine la tuburi de puț, pentru că oricum nu l-aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
agățată de clanță, pe jumătate intră, pe jumătate căzu în cameră și se uită la noi cu ochi sticloși. Purta un pardesiu și, evident, tocmai se întorsese acasă. Era încă frumoasă, cu o coamă de păr cărunt, ondulat, acum cam soios. Colțurile gurii mânjite de ruj i se lăsau în jos, într-un rânjet agresiv și nefericit. Se uită la mine, mijindu-și ochii și ignorându-l pe Perry. I-am spus: — Hello, Pam! Se întoarse cu greu, continuând să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îi conferea un sens simbolic, îl umplea de satisfacție. Continua să fie ocupat întreaga zi cu treburi de rob, pe care și le inventa singur. A spălat cu vin perdeaua de mărgele, făcând-o să strălucească, și îndepărtând micile pete soioase, grase, cu care mă obișnuisem. Și astfel, pentru o scurtă perioadă, am conviețuit, fiecare dintre noi absorbit în propriile-i iluzii [i, împreună, am involuat către o viață de o simplitate primordială și către obsesii personale cu caracter aproape de fetiș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
una din privirile lui fugitive, bănuitoare și încruntate, dar curmă subiectul. Privit mai îndeaproape, arăta mai puțin frumos, sau poate că doar mai murdar și mai neîngrijit. Avea tenul palid al celor cu păr roșu, dar pletele lungi, nepieptănate erau soioase și ar fi avut nevoie de o baie. Fața îi era îngustă, cu obrajii supți, aducând oarecum cu un cap de lup. Ochii aveau o lucire luminoasă, rece, albastru-cenușie (albastrul era puțin pestriț și stropit, ca una dintre pietrele mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mâzgă, care oxidase totul și care părea să emane, fără voie, chiar din făptura ei, așa încât de dragul ei, de dragul meu, a trebuit să ne despărțim pentru totdeauna. Și acum o văd parcă desfigurată pe veci de această mâzgă, șleampătă, murdară, soioasă, bătrână. Cât sunt de crud și de nedrept! Nimic n-a fost din vina ei. Singura vină cu care ar putea fi măsurate lucrurile îmi aparține mie. Eu mi-am scăpat demonii din frâu și, mai ales, monstrul marin al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cazurile: • nominativ 43: „Este un conifer cu lemn foarte prețios, întâlnit foarte mult în munții Alpi...” (Flori, 9), „Și câte și mai câte nu cânta Mihai lăutarul din gură și din scripca sa răsunătoare.” (I. Creangă, 72), „Sacagiii, niște haidamaci soioși, aruncau după ei cu coceni de porumb.” (E. Barbu, 253) • genitiv: „În șir, răspunde Ruben, poți să te pui în viața tuturor inșilor care au pricinuit ființa ta și a tuturor a căror ființă vei pricinui-o tu.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în cealaltă parte ies atât de doriții mici. Fiecare dintre consumatori are în spatele său în târg alte câteva persoane care îl așteaptă cu micii și cu berea. Așa se face că în momentul în care ajungi în fața vânzătorului cu halat soios - nedefinit, și ceri mai mulți mici, auzi invariabil un cor de nemulțumire în rândul celor aflați la coadă. "Cere, domne', mai puțini, să ne ajungă și nouă !". De fapt, mici sunt destui, timp este destul, este și bere, numai răbdare
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
cu parfum de esențe tari. Mizeria în care sînt ținuți deținuții (avînd acces la apă caldă doar 3 minute pe săptămînă) pare consecința mizeriei în care mustește trupul angajaților de rang inferior. Puțind a transpirație nespălată de mult, cu hainele soioase, boțite și degradate, cu pantofii scîlciați și șapca decolorată, unii angajați par întruchiparea barbariei. Iar cînd peste ei se deșartă flacoanele de parfum ieftin în apropierea unor vizite, efectul este de un dezgust total. Doar printre femei se constată o
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
altădată. "Numai de nu l-ar fi dezvățat de haimanalâcul lor ăia pe-acolo, pe la pârnaie", se umplu de tonalități grave glasul firav al unei dezamăgiri din sinea junei. Una din mâinile multașteptate de fată se scufundă în buzunarul blugilor soioși și, după o căutare prelungită dinadins, extrase o splendidă brațară, cum nu văzuse Marieta decât prin reclamele firmelor de lux, și i-o întinse. Flăcăul privise mai întâi pe furiș împrejur, să nu-i vadă cineva. Nu-i zise decât
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ci doar de o consultare mai mult simbolică a beneficiarilor, tributară protocolului de corectitudine politică. Dar rutina afacerilor se dovedi mai puternică decât rațiunile practice, așa încât cartonașul cu numele, adresa și numărul de telefon al oaspeților poposi într-un buzunar soios, printre ceva mărunțiș, o scobitoare generală pentru dinți și urechi, doi covrigi de bere, un ceas de damă Omega, o pereche de zaruri îmbogățite cu mercur, un șomoiog de bancnote prinse cu elastic, o citație de judecătorie parafată, trei caiele
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Cum se poate, mă, să rămâi fără pălărie? Măcar dacă ți-ai fi băut-o tu, dar să ți-o bea alții?!... anul — Da prost ai fost, mă Olchovsky! — Să rămâi tu cu ruptura asta de pălărie pe cap! — Și soioasă, de ți-e scârbă să pui mâna pe ea!... Și tot așa mai încolo. Bietul Olchovsky răspundea și el ce putea, dar a doua zi, când s-a dez meticit, ne-a tras la fiecare câte o gură. — Prieteni sunteți
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
sau mai răi: sîntem așa cum sîntem, pe un fond socio-cultural absolut inhibant, demolator la nivelul psihologiei. Azi e ziua lui T. I-am dus un dar. Era tot dulce și ambiguă în vîrsta ei dificilă. Făcea practică într-un atelier soios și era plăcută ca întotdeauna cînd zîmbește. M-am gîndit că nu vreau nimic de la fata asta, că am doar nebunie și poezie, că e destul s-o iubesc cît pot și cum pot. Nu mă mai întreb de ce-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
am căzut pe spate. Pământul era ud și vâscos și, încercând să mă ridic, m-am împiedicat de o brazdă cleioasă. Dar când am pus mâna jos, mi-am dat seama că nu era umezeală ci un fel de peliculă soioasă care mirosea a ceva murat și am continuat să încerc să mă ridic fiindcă ceva se apropia tot mai mult de mine. Vântul trânti ușile de la bucătărie. Ce se apropia de mine era cuprins de o mare foame. Era groaznic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dus pe Robby și pe Sarah acasă și în timpul ăsta am derulat secvența primei mele întâlniri cu Aimee Light: a fată care mă privea fix de dincolo de mica petrecere din campus, cocaina pe care o prizasem în baia mică și soioasă conferindu-mi o dezinvoltură robustă, debordantă, apoi în cursul conversației care a urmat privitoare la teza ei am intuit că probabil aș fi putut-o manipula deși emana un aer cu totul opus - l-am localizat în faptul că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
voce tare, ca să-l audă și ceilalți, rămași la oarecare distanță, că Parisul este al lui, numai al lui și că nu-i place să vadă turiști. Mă uit la el: pipernicit, o dantură în paragină, îmbrăcat într-un tricou soios, teniși uzați. Îmi vine să-i trântesc una amical-estică peste gură. Îi răspund în engleză că nu iau Parisul cu mine, rămâne pe loc, să-l populeze el. Spune că nu înțelege. Eu înțeleg, dar nu vreau să vorbesc franceza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nivelul apelor Nevei, care curgea la baza fortăreței. Celula, înghețată și întunecată, strâmtă și lungă, avea un pat de campanie fără așternut. O gaură pentru nevoile firești, era săpată lângă ușa de intrare. Hrana, dezgustătoare, într-un castron de fier soios, era de nemâncat; o furculiță și o lingură de lemn cu marginile rupte - toate acestea arătau până la ce punct regulile elementare de higienă erau ignorate în închisorile bolșevice. Redactarea hârtiilor de eliberare, care cuprindeau rezervele exprese pe care domnul Diamandi
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
el revendicarea unei existențe reale. Acum a-nceput să scotocească prin birou și a scos un plic maroniu, uzat. Mi-a arătat un ordin de lăsare la vatră „În interes de serviciu” de la Academia Navală din Annapolis, o scrisoare veche, soioasă, de la „prietenul meu, căpitanul”, o legitimație de la masoni și una de la Cavalerii lui Columb. - Fiecare din astea ajută, a zis arătîndu-mi documentele. A stat așa puțin, tăcut și meditativ. Apoi a zîmbit. - O victimă a Împrejurărilor, a zis. S-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
gândeam că toți oamenii pe care-i întâlneam sunt frământați de exact aceleași gânduri care mă înghioldesc și pe mine, clipe în care eram convins de existența acelei limbi comune. Dar, cum am spus, era suficient să văd un bețivan soios, un puțoi care își bagă și-și scoate cu o nonșalanță ce dă de gândit sau vreo cucoană grasă și gălăgioasă - și-mi pierea orice chef. Și începeam din nou să cred că acea limbă comună e doar scorneală. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
constat mai târziu - în orice operație încheiată se vărsau înainte de sutură flacoane întregi de antibiotice forte, pentru prevenirea infecțiilor), una dintre asistentele foarte tinere trecea printre paturile noastre împingând o măsuță chirurgicală plină cu cărți: volume groase, neatinse sau fascicule soioase, subțirele și gălbejite. Era o bibliotecă ambulantă alcătuită din cărțile uitate-lăsate-donate de bolnavi sau medici, pe care o copilă serioasă o plimba prin saloane notând împrumuturi și returnări. Cred că nu era deloc igienic, dar era unul dintre rarele momente
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
uitate-lăsate-donate de bolnavi sau medici, pe care o copilă serioasă o plimba prin saloane notând împrumuturi și returnări. Cred că nu era deloc igienic, dar era unul dintre rarele momente ce te împăcau cu spitalul. Am citit destule dintre fasciculele soioase de pe masa chirurgicală, mai ales noaptea, cu lanterna sub pătura ce puțea a clor. După ce-am ieșit din spital, le-am căutat (și, desigur, nu le-am găsit) într-o bibliotecă de cartier pe care începusem s-o frecventez
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
evreilor ieșeni („de toate vârstele și de toate sexele”) și despre mirosul urât pe care aceștia Îl degajă, Alecu Russo folosește clișeele uzuale : evreii ar fi „indivizi murdari”, „puțind a usturoi și a ceapă”, scuipând pe jos și purtând „laibăre soioase”. Această populație „are ceva respingător, Întărit Încă cu necurățenia rău mirositoare de care e Îmbăcsită”. În privința femeilor evreice, aceste neajunsuri ar fi insuportabile, fiind la polul opus cu frumusețea lor proverbială : „Ovreicele sunt cunoscute În toată creștinătatea pentru frumusețea lor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lumea de jos” (sat, mahala etc.), a persoanei respective. Referindu-se la un sat bucovinean, regina Elisabeta a României scria următoarele În 1887 : „Șeade de vorbă cu unul din acei numeroși jidovi, cu anteree lungi, cu perciuni și cu căciulele soioase În cap ; miroase a usturoi până acilea sus. Of ! Dar ce și unde nu miroase aci a usturoi ? ! Casa, satul, țiganii, bucatele, tot miroase a usturoi. S’ar crede că numai usturoi se mănâncă p’aci” <endnote id="(463)"/>. Mirosul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]