1,853 matches
-
roumaine în Archivum Romanicum, 12, 1928, p. 501-514. 6. Cercetări literare, IV. Publicate de N. Cartojan. București, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului. Imprimeria Națională, 1940, 311 pagini. (Facultatea de Litere din București. Seminarul de Istoria Literaturii Române. Epoca veche). 7. Solemnitatea dezvelirii bustului Stolnicului Constantin Cantacuzino va avea loc în ziua de 20 mai 1943 la Padova.
Însemnări despre cărturarul Sever Pop by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4230_a_5555]
-
în scenă. De la componența grupului, care sugera unanimitatea „trăirii”, prin atenta alegere a protagoniștilor (tineri și bătrâni, bărbați și femei), la gesticulația solemnă a cântăreților și la dublarea imaginii „rapsozilor” cu aceea a unui război de țesut, menită să amplifice solemnitatea (dar și belicositatea), totul stătea sub semnul premeditării. Faptul că s-a găsit repede un țap ispășitor (un anume Tiberiu Groza, directorul C. J. C. P. C. T. Cluj - orice vor fi însemnând aceste inițiale!) e un lucru bun, dar insuficient. Nu
Mai slăbiți-mă cu „dorul” vostru... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2934_a_4259]
-
preocupat mai mult de zugrăvirea mitică a unor anecdote anodine decît de intuirea unor frîngeri umane. Chiar și episoadele bizare, susceptibile de a da naștere unor scene vii, sunt atinse de viciul atenuării. La mijloc e timbrul placid al autorului, solemnitatea lui naivă, care fură realității latura atroce pentru a o înlocui cu accente mătăsoase. Singurele detalii cu adevărat memorabile - tăcerea încăpățînată a primilor ani, iluzia că norii îl însoțeau pe copil oriunde mergea - conțin mereu o nuanță intelectuală și niciodată
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
văzut un Crin Antonescu extrem de agitat, ne-a declarat prof. Hanibal Dumitrașcu. Agitat și nesigur. De câte ori nu ești sigur pe tine, ca politician, ataci cu ironii acide. Mie mi s-a părut lipsit de demnitate, de forță. Nu a avut solemnitate discursul, împănat cu glumițe și atacuri fără miză, meschine, la personaje secundare, în raport cu dimensiunea momentului. Când îți anunți independența trebuie să dai un mesaj de suveranitate, de măreție. Nu să fii ca un copil care se ceartă în curtea școlii
Analiză tranșantă a unui psiholog: Ce arată discursul lui Antonescu? ”Priviți imaginile fără sonor!” () [Corola-journal/Journalistic/32043_a_33368]
-
este un simplu chip nevinovat de a vorbi. Dar la prietenie sunt sensibil și cuvintele tale m-au mișcat. Sunt destul de bolnav la Sinaia, stând mai mult în pat. În cazul când propunerea de premiere se menține, îmi închipui că solemnitatea conferirii 9 nu poate avea loc decât după 23 aug[ust]. Deși pentru mine e greu să mă deplasez, mi-e teamă că, lipsind, s-ar naște cine mai știe ce comentarii în public, ceea ce ar fi neplăcut la Comitetul
Noi contribuții la biografia lui G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4628_a_5953]
-
fost așteptați noi ca s-o spunem. În orice caz, acela care avea cea mai mare autoritate ca să proclame adevărul era nimeni altul decât Jean-Paul Sartre. La moartea lui Camus, Sartre a publicat un omagiu răscolitor, în care, cu o solemnitate patetică, îl situa printre filosofii care au contribuit cel mai mult la gândirea franceză. După Sartre, ar fi trebuit să se tacă sau măcar să fie citat. Dar nu, autorul prostiei cu pricina, reluată la nesfârșit, - titlu al unui pamflet tipărit
Jean Daniel, revoltat () [Corola-journal/Journalistic/3236_a_4561]
-
amurgul său poetic. Dar ambele sunt ocazionate de evenimente epocale în istoria neamului: Revoluția transilvană de la 1848 și Războiul de întregire a neamului (1916-1918). Exprimând idealuri scumpe unui popor, versurile energice ale poeziilor au devenit repede imnuri, fiind intonate cu solemnitatea pe care o dau momentele mari din istoria unui neam. La arme! de Șt. O. Iosif este un Răsunet trecut printr-un alt imn, cu un titlu omonim, La arme de Mihai Eminescu. Se evidențiază astfel că Șt. O. Iosif
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
de la Steaua de pe vremuri, zisă „de notație”, care consta în simplificarea discursului tangent la aspectele concretului revelator. Orgolioasă în fond, această creație de o aparență demisionară se vrea o cale împrospătată a accesului la sfera intimității. Mai curînd decît în solemnitatea stilată, eul se regăsește în domesticitate: „Lectură a poeziei - / toți se risipesc/ pe la casele lor” (Lectură). Prudență interiorizată sau interiorizare prudentă? „Să nu-ți poți măsura umbra/ și nici în umbră/ să-ți stea cineva/ pentru mincinoasă odihnă/ cu arcul
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
Corto Maltese reprezenta ieșirea din canoanele Războiului Rece, renunțarea la confruntarea oarbă. Personajul venea cu o salutară doză de indiferență față de convenții. Afișa un je m’en fiche-ism metodic, un individualism pronunțat și o enormă plăcere de a sfida. Detesta solemnitatea și vorbea cu directețea omului care nu are nimic de pierdut și nici de câștigat din interacțiunea cu lumea. Părea să trăiască dincolo de timp și de spațiu - o prelungire amorfă și intrigantă a uniformei marinărești. L-am întâlnit pe Corto
Prima întâlnire cu Corto Maltese (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2981_a_4306]
-
nu-l atrage dacă nu iradiază o undă de mister. Sentimentele, gata să sfâșie carnea vie a amintirii, sunt cele ale dandy-ului, eleganța unui pas, galanteria, pioșenia, senzațiile amestecate, grotesc și tragic, prost-gust și plăcere aristocratică, șoapta și insinuarea, solemnitatea și derizoriul, calmul și voluptatea, dorința și răsfățul, mizeria și încrâncenarea, spaima și reveria". Figura oximoronului pare, astfel, emblematică pentru jurnalul lui Baudelaire, un jurnal al trăirilor nude, al unei expresii torturante și torturate, ce se vrea demistificatoare și în
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
și decorații, - bietele tălpi amorțite, genunchii ruginiți, unghiile-nvechite parcă mai prind un pic de curaj - nu strică, se vede, să-ți scoți din când în când din omenire capul de piatră ori piciorul de bronz: Poate, îmi zic, puțină solemnitate ar mai putea să intimideze. Încât par a avea chiar dreptul apoi să mă tot compar cu o linie perpendiculară, până ce obosesc, și chiar ajung să cred că sunt o linie perpendiculară. De la o vreme, mă tem însă că până
Cravata lui Gellu Naum by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3136_a_4461]
-
renunțînd la formulele sentențioase pentru a analiza degajat, la morga apodictică pentru a discuta dialectic, la gravitatea inhibantă pentru a se rosti firesc. însă nu oricum. Stirpea ardelenească din care se trage i-a adus ca zestre o coastă de solemnitate livrescă de care - cuviincios fiind - nu se îndură a se debarasa, mulțumindu-se a o trata cu o libertate ce-o transpune în ironie. Desigur, intervine și o mască a generației optzeciste, jovial-incredule, voios-persiflatoare, pe care Cornel Regman (un indiscutabil
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
lacurile se strîngeau în jurul peștilor, cerul în jurul buricului ei,. într-un astfel de registru poeta mizează pe o frenezie a materializării, pe un imaginar inflamat, sieși suficient. Nimic nu iese în afara acestei sfere implozive, a acestei magme ce se autoconsumă. Solemnitatea decade-n absurd, dar, printr-o mișcare circulară, absurdul se solemnizează. Transcendența e implicită ca-n orice damnare. Spre-a sugera o organicitate, Angela Furtună își recapitulează momentele-cheie ale biografiei prin prisma informului ce se scurge dureros ca o rășină
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
o impun ajunge să-i expună pe unii poeți la ne-literaturitate. Stângăciile din unele texte bacoviene sau narațiunile umile din unele poeme de Saba par să indice că autorii lor au dat laoparte, în anumite perioade, orice urmă de solemnitate literară. Sinceritatea obsesivă va fi fiind non literară? Sau inhibitoare pentru produsul literar? Iată, oricum, o temă de reflexie. Insă, mai degrabă, s-ar putea zice că această aparentă absență de imagini și tropi, această indiferență atătată efectelor ce se
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
Bobotează, Florii, Sînziene), de zilele onomastice din calendarul religios (nume proprii ca Maria, Vasile, Ecaterina, Gheorghe, Nicolae), de evenimente ale momentului; altele apar chiar ca răspunsuri la curiozitățile spectatorilor. Reunite în paginile cărții, textele își păstrează prospețimea; fără morgă și solemnitate, dar și fără stridențe, sunt aduse în discuție numeroase cuvinte legate de viața cotidiană - mîncăruri, obiecte de îmbrăcăminte, jocuri, boli etc. Interesul e menținut de alternarea discuțiilor despre cuvintele de bază cu prezentarea unor termeni rari, chiar exotici. Sînt selectate
Fascinația etimologiei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10966_a_12291]
-
imaginea lacului doar scrum, scrum deplin./ Perioada mea de scris asudă prin preajmă/ ca un mărunt muncitor din transporturi/ ce păstrează cuțitul/ ce i-l va-nfige-n piept un călător străin". Concepându-și poezia ca un sacerdoțiu, ca o solemnitate oraculară, de la care nu sunt excluși bufonii, goliarzii și menestrelii, Gheorghe Izbășescu își revizitează arhivele din copilărie, din păcate deja roase de ,șoarecii cu dinții de aur", recuperate totuși prin recurs la mitologia rurală din care își trage poetul ,limbajul
Poeme în limbaj alcalin by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/11027_a_12352]
-
și viceversa, într-un mixaj ce produce tensiunea lirică. Poezia figurează un vîrtej static ai cărei vectori energetici se absorb reciproc. O șugubeață oralitate dozată cu grijă, o familiaritate dichisită scriptic alungă primejdia încifrării excesive și deopotrivă pe cea a solemnității artificioase: ,întîi,/ trebuie să vină/ primăvara,/ apoi, să răsară/ urzicile,// atenție, dragilor,/ iubiților semeni,// bucuriile mari,/ ca jarul rachetelor,/ ne pot uita/ în ceruri..." (Bucuriile mari). Sau: ,Bate prin toate un vînt rece,/ dar eu cred/ într-o primăvară înaltă
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
dintre ele au imortalizată figura savantului, iar celelalte au în cadru pe Christinel, soția lui și alte persoane. Imaginea cu nr. 7 îl înfățișează pe Eliade, stând în fotoliu... protejându-și nelipsita lulea, cu mâna stângă. Ipostaza este a unei solemnități de reflecții la timpul care ne macină neiertător, fără să fim întrebați de ce și cum. în spatele fotoliului, Christinel, șăgalnică, zâmbind tandru. Amândoi sunt „asistați” de două ingenioase tablouri de pictură, dăruite de Corneliu Baba și Ion țuculescu. Diversitatea de opinii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cu siguranță, ne este foarte dor, gândindu-mă la cei care au plecat de generații, de o viață, de zeci de ani, sau poate de puțină vreme pe meleaguri străine. Dar ce înseamnă toate acestea în comparație cu măreția, liniștea, pacea și solemnitatea locului? Câmpul Românesc abundă de spiritul neamului, de trăire și suflare românească, de oameni stabiliți pe aceste meleaguri și veniți din toată țara. Auzi vorbindu-se limba română, cu accente diferite, în graiuri diferite, ca și cum câte un reprezentant din fiecare
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
privea de sus fața pătrată a trestiei/ și trestia se uita lung prin figura infinită/ a Cuvîntului/ se uita și se pierdea împreună cu apele/ și cu nenăscutele stele/ prin întuneric călătoreau/ pînă dădeau de blînzenia luminii" (Psalmul cuvintelor). Mergînd pe solemnitatea firului biblic dăm peste imaginea unui Dumnezeu matematizant: "Dumnezeu nu joacă zaruri, scrie o formulă simplă peste tot,/ cîntă cu atomii noștri corzi însuflețite de numărul de aur". Dar tensiunea maximă a formelor ce se epurează de materie nu se
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
motto-ul din Nichita Stănescu: „M-am trezit fiind, voi ațipi nefiind!” Autorul mizează pe cifrele și structurile cu semnificație ciclică precum: 365, XII luni, forma fixă a sonetului și pe starea incantatorie a versurilor. Sonetul I are gravitatea și solemnitatea unui incipit de epopee: „Fiind ecou nespuselor cuvinte/ Port gând smerit de înzăuat iubirea,/ Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!// Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
cu lumea, delegîndu-se în simboluri, în coerența unor imagini polisemnificative care captează degringolada ambianței ce i-a fost hărăzită precum și umbra acesteia, adică propriul său dezgust. Simbolul central al unui asemenea raport negativ ne e oferit de ,statuia care vomită". Solemnitatea anorganică a unui atare monument e trasă în jos, compromisă de criza fiziologică. în loc de-a o înnobila, prosopopeea o degradează. Violenței acestui contrast îi datorăm impresia de degradare a valorilor tradiționale, de aneantizare a lor sub jetul vomei. Uneori
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
Știu însă cu precizie că era vorba de 15 ani pentru că îmi amintesc cu amănunte precise ziua în care am împlinit această vârstă de la jumătatea adolescenței, zi în care am scris fără încetare, punând pe hârtie, cu un fel de solemnitate, hotărâri pe care urma să le respect în următorii trei luștri. Înainte de a povesti această memorabilă - și oarecum excentrică - răscruce, aș vrea să spun câteva cuvinte despre ceea ce fusesem înainte. Lucrul cel mai important pe care mi-l amintesc despre
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
cu părul foarte negru pieptănat peste cap și contrastând cu ochii de o culoare nedefintă, dar deschisă, ciudat de luminoasă, cu o barbă neagră marcată de două dungi albe care coborau de la colțurile gurii în jos, cu un fel de solemnitate dramatică. La întoarcerea din închisoare nu mai avea barbă, și capul - ras probabil cu un timp în urmă - era acoperit de o perie deasă, cenușie, iar aceste deosebiri îl schimbau cu desăvârșire, îl transformau nu numai într-o persoană, ci
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
interioritate, lăsând să vorbească o extraordinară expresivitate. Aici, filmul se întoarce către fotografie pe care regretatul Alex Leo Șerban o numea „film oprit” și inevitabil, mi-au venit în memorie portretele fotografice ale lui Félix Nadar cu un fel de solemnitate statuară traversată de ceva misterios, indicibil. Ca în fața unei oglinzi invizibile a cine știe căror amintiri, Costache se privește pe sine și chipul său dobândește o sesizabilă transfigurare. Nu știu dacă actorul răspunde unei indicații regizorale sau își găsește singur
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]