477 matches
-
îndeamnă să se înscrie la Conservatorul Din București. Între anii 1932 - 1936 urmează cursurile Conservatorului din București , având profesori renumiți ca Constantin Brăiloiu (istoria muzicii) ,Dimitrie Cuclin (estetică muzicală, forme muzicale ) ,George Breazul (enciclopedia și istoria muzicii) , Faust Nicolescu ( teorie solfegiu n) , Mihail Jora ( armonie, contrapunct , fugă ) , Ștefan Popescu ( dirijat cor și compoziție corală bisericească ), desăvârșindu-și studiile muzicale la Academia de Muzică Religioasă din București între anii 1936 - 1938 , având profesori pe : Preotul Ion D. Petrescu , Ion Popescu - Pasărea (fostul
Constantin A. Ionescu () [Corola-website/Science/323394_a_324723]
-
a ajuta la anumite tipuri de desene. Mai precis: caietele dictando ajută la alinierea scrisului și la caligrafiere; caietele cu pătrățele ajută la desenarea cifrelor, figurilor, graficelor, tabelelor, etc; caietele de muzică conțin semne grafice ce ajută și facilitează scrierea solfegiilor; caietele mari de desen includ pagini albe întinse de hârtie pentru a desena sau picta. Caietele standard au în general un număr standard de foi (48, 100, etc.), număr ce acoperă cerințele generale sau tipurile de folosință comune. Multe tipuri
Caiet () [Corola-website/Science/312807_a_314136]
-
de notație cu neume, denumite "Coislin" and "Chartres", înlocuite în secolul al XII-lea de o notație exactă. Ioan Cucuzel (1280? d.Hr.-1360? d.Hr.) în Evul Mediu și reformele de la începutul secolulul al XIX-lea (de exemplu introducerea solfegiului și denumirea sunetelor unei scări: Pa, Vu, Ga etc.) au simplificat o notație care devenise prea complexă. "Mărturiile" (vedeți figură) indică înălțimea notei inițiale. Neumele dintre mărturii coboară sau urca un numar fix de trepte. "Ritmul" este indicat de un
Neumă () [Corola-website/Science/317828_a_319157]
-
basul cifrat folosit în baroc. Unele culegeri sau albume de muzică ușoară au preluat această notație. În paralel, albumele de muzică editate în mediul academic s-au extins asupra creației corale, a folclorului muzical, fiind publicate și albume (culegeri) de solfegii, dictate ș.a. în scopuri educative. Sub influența limbii engleze, termenul a primit un al doilea înțeles în lumea muzicii: acela de colecție de înregistrări ce se regăsesc pe un disc de vinil tip LP sau un CD (uneori, și pe
Album (muzică) () [Corola-website/Science/311371_a_312700]
-
vocală, compozitoare și profesoară de canto. a fost fată de preot și a absolvit conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1974-78) fiind colegă de generație cu regretata Mihaela Runceanu. A studiat cu profesorii Petre Brâncuși (teoria muzicii), Victor Giuleanu (teorie și solfegii) și Carmen Petra-Basacopol. Imediat după terminarea facultății a fost angajată la Ansamblul „Doina” al Armatei. A întreprins turnee în țară cu Ansamblul artistic al UTC (1975-81) și cu Ansamblul „Doina” al Armatei (1978-81). De asemenea a concertat și în străinătate
Angela Ciochină () [Corola-website/Science/320694_a_322023]
-
profesor (1920-1921, 1924-1926) la Liceul Militar Mănăstirea Dealu din Târgoviște, profesor de educație muzicală și ritmică la Oficiul Național de Educație Fizică din București (1925-1926), profesor de muzică vocală la Seminarul Central dun București (1926-1927), profesor provizoriu de teorie și solfegiu (1926-1927) și profesor de enciclopedie și pedagogia muzicii (1927-1938; 1945-1946), de teorie-solfegiu (1939-1945; 1946-1953), profesor și șef de catedră de istoria muzicii (1953-1961) la Conservatorul București, profesor onorific de estetică, acustică, pedagogie, psihologie și practică muzicală la Academia de Muzică
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
de armata, devenit „copil de trupă”. Talentul său a devenit repede evident și, la vârsta de 10 ani, a fost trecut la fanfara militară a Regimentului de Vânători de Munte Brașov (1919), unde capată o solidă pregătire teoretica muzicală (teorie, solfegii, armonie orchestrală) și unde începe să cânte la clarinet, instrument de care nu s-a mai despărțit toată viața. În anul 1931 a fost încorporat și a fost repartizat la fanfara militară a Regimentului de Gardă cu gradul de sergent
Traian Lăscuț-Făgărășanu () [Corola-website/Science/328248_a_329577]
-
Cuza. Studiile le-a început la Iași, întâi la Conservatorul Municipal (1944-1945), Academia de muzică George Enescu (1945-1947), Institutul de Artă (1947-1949) și Liceul de Artă (1949-1951), apoi la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București (1962-1966) cu Constantin Constantinescu (teorie și solfegiu), Achim Stoia (armonie, contrapunct, forme muzicale), George Pascu (istoria muzicii, muzică de cameră) etc. Însetat de cunoaștere, între 1951 și 1955 a urmat și Facultatea de Filozofie de la Universitatea din București, fiind licențiat în 1955. Profesia sa de bază era
Iosif Sava () [Corola-website/Science/306135_a_307464]
-
efectuat turnee artistice în multe țări din Europa dar și în cele mai mari orașe din China (2001 și 2003) și Japonia (1998 și 2000). Din 1990 până în prezent este profesor titular (Gradul didactic I), la Catedra de Teorie și Solfegii - Școala de Muzică și Arte Plastice nr.3 din București - recompensat cu Salariu de merit, în ultimii 2 ani. Din 2004 până în prezent, în paralel cu activitatea didactică, este colaborator constant al Teatrului Național Radiofonic, SRR, în calitate de regizor muzical, compozitor
Stelică Muscalu () [Corola-website/Science/311674_a_313003]
-
Atena. Inițial, mama sa a încercat să o înscrie la prestigiosul Conservator din Atena, fără succes. La audiție, vocea să, inca neprelucrata, nu a reușit să impresioneze, în timp ce directorul Conservatorului, Filoktitis Oikonomidis, a refuzat să o accepte fără pregătirea teoretică (solfegiu). În vara lui 1937, mama sa a vizitat-o pe Maria Trivella la Conservatorul Național Grec, solicitându-i să o accepte pe Mary (așa cum era numită atunci) contra unei taxe modeste. În 1957, Maria Trivella și-a reamintit prima impresie
Maria Callas () [Corola-website/Science/298383_a_299712]
-
tânărul deja compune mici lucrări în genuri culte: fantezii și preludii pentru pian, lieduri, coruri, teme cu variațiuni ș.a. Studiază la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, secția de compoziție. Profesorii lui sunt: Victor Iușceanu și Dragoș Alexandrescu (teoria muzicii și solfegiu), Gheorghe Dumitrescu (armonie), Myriam Marbe (polifonie), Tudor Ciortea (forme muzicale), Ovidiu Varga și Octavian Lazăr Cosma (istoria muzicii), Emilia Comișel (folclor muzical) și Anatol Vieru (compoziție). În această perioadă, Bogardo scrie lucrări camerale, între care și un cvartet de coarde
Florin Bogardo () [Corola-website/Science/313430_a_314759]
-
condiția umană", se spune în Predoslovie) este maturitatea celui ce le notează. D-l Codreanu se manifestă ca având "voce" de critic de la cele dintâi rânduri. Felul în care pune pe hârtie prima frază îl înfățișează ca trecut de etapa solfegiilor și a "pașilor pe nisip". Ține condeiul drept, ferm, convins că a sesizat ceva frapant. Să se observe că această frază schițează o analogie, operație intelectuală la îndemână doar a celor deprinși cu raționamentele: Găsesc o înrudire organică între marii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nici instrumentele neapărat trebuitoare unui orchestru. Ministeriul actual a înființat deci toate catedrele câte mai lipseau, încît de-acum înainte vor fi clase de violină, violoncel, contrabas, clarinet, hoboe, corn, trombă și trombon, pe lângă cel de armonie, canto, principii de solfegiu și declamație. Acuma cel puțin publicul va fi în drept să aștepte rezultate mai mari, iar opiniile opuse asupra școlii vor avea după câțiva ani probe îndestul de tari fie pentru, fie contra ei. [18 martie 1877] CONCERT ["VIOLONISTUL ROMÎN
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
fără prea mare adîncime, poemul aflat pe pagina de titlu a primului capitol ce elogiază Primăvara, cheamă afară, ca și Macedonski, pe cei ce vor să asculte cu adevărat: veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit. Muzica scăpată de canonul solfegiilor didactice atrage însă atenția asupra autenticității învățăturii ca experiență vitală. privighetoarea - lecția de muzică în curtea școlii Doar ieșind dintre pereții școlii în lumea neîngrădită și vie, poți recupera inserția ta între ființele eliberate de însingurarea silnică și apăsătoare impusă
Frumuse?ea trecerii by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/83678_a_85003]
-
această instituție. Licențiat în drept în 1865, se întoarce în țară în anul următor. Până în 1885 ocupă funcții în magistratură la Roman, Galați, Focșani și Iași. Stabilit definitiv în Iași din 1871, este numit în 1877 profesor de teorie și solfegiu la Conservator. În 1885 demisionează din magistratură, pentru a rămâne doar profesor de muzică, și se dedică cu pasiune preocupărilor pedagogice până la pensionarea sa, în 1903. Între timp, organiza în scopuri educative concerte populare gratuite. Cu același scop a scos
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285952_a_287281]
-
ales atunci când povestitorul, acum părinte, se percepe pe sine împingându-și odrasla spre realizări înalte, exact în maniera în care părinții lui o făceau pentru el: Îmi aduc aminte de tata cum mă trezea la 6.00 dimineața ca să exersez solfegiile, era îngrozitor de stresant, plângeam și uram toată chestia asta. Astăzi sunt multe lucruri pe care le aplic copiilor mei (în antrenamentul lor sportiv)... Sunt clar afectat de genul ăsta de abordare a lucrurilor (Earnst). Un număr mai mic de participanți
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
fiecăreia. De aici trebuie să pornim în eșalonarea transmiterii de cunoștințe și în formarea deprinderilor. Anul întâi de studiu al viorii este timpul în care elevul învață și operează cu mișcările elementare din practica violonistică, cu noțiuni de teorie și solfegiu (înălțimea sunetului, durate, pauze, organizări ritmice și metrice, elemente de dinamică și agogică, alterații, organizări în modul major sau minor al materialului sonor). Cum am mai spus, acestea trebuie să facă obiectul cursului special de vioară, teoria și solfegiu având
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
și solfegiu (înălțimea sunetului, durate, pauze, organizări ritmice și metrice, elemente de dinamică și agogică, alterații, organizări în modul major sau minor al materialului sonor). Cum am mai spus, acestea trebuie să facă obiectul cursului special de vioară, teoria și solfegiu având ritmul propriu de predare și asimilare și nereușind să țină întotdeauna pasul cu necesitățile predării și studiului viorii la aceeași vârstă. Fiecare copil are un anumit profil psiho-fizic și deci și un anumit ritm de asimilare. Din experiența personală
Primii paşi : contribuţii la metodica studiului şi predării viorii la elevi : (caiet de profesor) by Maria Toronciuc () [Corola-publishinghouse/Science/91587_a_92393]
-
se va nuanța și modifica pe parcurs), provocat de cvasigenerala ostilitate a „receptorilor” Înscriși sub emblema conformismului burghez. Tot ce ține de proiectul pozitivist-utilitarist este astfel respins. „Nu e voie să rîzi sau să plîngi decît Într-o gamă a solfegiului de monede” - notează decepționat poetul, opunînd acestei interdicții „scrisul dumnezeiesc de liber”. Încît e de Înțeles de ce patosul negației unei astfel de constrîngeri duce și el la o retorică neoromantică ce dramatizează condiția creatorului, augmentînd prăpastia dintre „geniul” solitar și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fără poeme” a secolului mercantil burghez, În care convenția utilitaristă Înăbușe liberul flux al trăirii, atrofiind facultățile imaginative ale omului și interzicînd astfel accesul la „miracolul” universal („Nu e voie să rîzi sau să plîngi decît Într-o gamă a solfegiului de monede” - citim În Pădurile orchestre). Or, pentru Voronca, la fel ca pentru alți poeți de avangardă, mobilul tensional care alimentează subtextual demersul „poetizant” este tocmai amenințarea stagnării spirituale, a cantonării În tiparele comode ale unei existențe În care filonul
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
se mai lua în serios, așa cum poetul nu se ia pe sine în serios. Universul poetic nu-l reproduce pe cel real, ci încearcă să-i dezvăluie falsitatea, e un discurs al demitizărilor arsenalului poetic: "numai vântul se hrănea cu solfegii din Fabrica de Claviaturi", "ultimele frunze din platani risipite ca niște monete pe trotuar". E o schimbare a tehnicii, se refuză invazia naturii, a naturalului într-o lume care este construită de oameni, unde și puținele, dar obsedantele elemente ale
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ăsoția lui), apoi, bine pregătiți, n-am să uit niciodată Clujul, care ne-a pus la dispoziție două spectacole, ca să ne rodăm un pic. — Învățați ușor? — Teribil de repede. Am o pregătire tehnică bună, și vocală, și pe partea de solfegiu, armonie, contrapunct, pe care le-am studiat serios în Conservator. Prind foarte repede muzica. Cred că, pentru toți cântăreții, partea cea mai grea este textul. Cânți în toate limbile, de la franceză și italiană treci la rusă, germană, engleză, cehă, latină
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Dinu mă scotea mai des din cămin, la concerte, "hai, Ovidiu, nu mai învăța la chimie, hai să mergem la concert, în seara asta dirijează cutare". A.V. Nu erați unul dintre elevii care învățau mai mult la teorie și solfegii, la materiile de strictă specialitate, învățați la toate. O.B. La toate. Eu aveam de recuperat în primul rând la muzică. Dar aveam de recuperat și la materiile de cultură generală. Pentru că în cei doi ani pe care i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
acea experiență, avându-l la pupitru pe maestrul George Pascu, mai târziu pe maestrul Ion Pavalache. În '64 am dat admiterea la Conservator, unde i-am avut profesori pe Florica Mărieș, pe Tiberiu Popovici, pe Costică Constantinescu la teorie și solfegii, pe maestrul Pascu la istoria muzicii. A fost un ciclu de învățământ complet, de mare ajutor pe drumul pe care l-am străbătut mai târziu. Un învățământ care, în ziua de azi, mi se pare că este mai superficial. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
rolul lui Nilacanta din "Lakmé", baritonul Gheorghe Bădulescu... A.V. Florica Mărieș a fost prima Dumneavoastră profesoară? M.S. Mai întâi am urmat cursurile Școlii Populare de Artă, acolo au fost primele mele lecții cu Traian Uilecan, profesor de teorie și solfegii era Sorin Vânătoru, apoi am studiat canto în Conservator cu Florica Mărieș și cu Tiberiu Popovici. A.V. Ce amintire păstrați despre Florica Mărieș? M.S. Doamna Florica m-a iubit foarte mult. Îmi aduc aminte, cântam "Aida" la 9 dimineață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]