1,274 matches
-
s-ar fi gândit? Și totuși așa stau lucrurile. Un fel de a gândi și de a spune care face ordine - și mare e dezordinea! Aproape numai dezordine, mai peste tot. Piesele lui dezvăluie solitudinea funciară a omului? Nu, deloc, solitudinea e bună, e o valoare, numai în singurătate omul poate fi cu adevărat nu numai el însuși, dar și cu adevărat împreună cu ceilalți... Rinocerii - cei incapabili de solitudine. Să numească, să descrie o experiență importantă... Da' una recentă... "Acum câteva
O evidență luminoasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10092_a_11417]
-
mai peste tot. Piesele lui dezvăluie solitudinea funciară a omului? Nu, deloc, solitudinea e bună, e o valoare, numai în singurătate omul poate fi cu adevărat nu numai el însuși, dar și cu adevărat împreună cu ceilalți... Rinocerii - cei incapabili de solitudine. Să numească, să descrie o experiență importantă... Da' una recentă... "Acum câteva luni am fost bolnav. Când m-au operat, înainte de injecția de anestezie, mi-am zis că poate voi muri, dar nu resimțeam nici o teamă". Întrerup citatul - revelator lucru
O evidență luminoasă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10092_a_11417]
-
breloc! Și-am rămas captiv în sine-mi ca un veșted penitent, în caverna nopții albe hărăzit să mă sufoc. A plecat privighetoarea, panaceul meu de tril! Și-am rămas, fără de dânsa, mai suspect ca un intrus; Mai pocit de solitudini, mai năuc, mai inutil; Mai cu toance-n plâns de dorul feei care mi s-a dus. Se balanseazî lumea pe-o osie nîucî Se balansează lumea pe-o osie năucă Și landul isihiei necât ni se arată, Părând că
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
Dacă e frumos, te apucă plânsul că e prea frumos, dacă e trist, are ea deja lacrimi în ochi, așa că tu nu trebuie decât să reacționezi. Plânsul empatic mai poate apărea când ești tu însăți foarte tristă. Se practică în solitudine și se procedează în felul următor: te jelești pe tine până te plictisești, după care începi să îți aduci aminte de nefericirile altora. Unuia i-a fugit pisică de-acasă? Perfect, dă-i și varsă niște lacrimi și pentru el
La raul Piedra am sezut si am plans. Si am plans… si am plans… si am plans… by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18639_a_19964]
-
Iar fondul întrebării puse Celuilaltului feminin spune, de fapt: în ce măsură, tu însăți - care refuzi să confirmi din afara mea faptul că eu sunt (căci voi fi fost...) - exiști, la rândul tău, sau vei fi existat? În „Moara”, Mihai Ursachi își percepe solitudinea ca suspendare ancestrală pe un mal al fluviului heraclitian; imaginea e completată cu un element de tehnologie medievală (de invenție monastică) - o moară de apă. Fluviul antrenează marile roți ale morii într-un singur sens posibil. Această situare în spațiu
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
nu e aici doar o potențare a biografiei, ci o cale de acces în misterele fundamentale ale existenței și, implicit, ale Creației. Poezia lui Cezar Baltag este una turmentată de întrebări și de idei, obsedată de rosturile lumii și de solitudinea esențială a omului. O poezie de aspect teleologic, încă vagă și puțin convingătoare la începuturi, dar crescând în acuitate existențială pe măsura descoperirii sau regăsirii de sine a poetului însuși”. Titlul Ochii tăcerii pare o invitație adresată cititorului să scruteze
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
ne vine să ne întrebăm retoric. Altfel nu ne explicăm cum poezii semnalate de noi ca “uitate” de I. D. Bălan în edițiile sale, la care făceam trimitere direct într-o notă din cartea noastră Octavian Goga între colectivitate și solitudine (ed.Dacia, 1981), au continuat să fie ignorate. Ne referim la grupajul de Cântece din frunză, apărute în “Tribuna” nr.55-58 din 1903, ca și de alte poezii apărute în calendare, în care I.D. Bălan nu s-a ostenit să
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
de vacarm al singurătății autorului ei. "Poemationul" trebuie citit cu aceeași fervoare în strofele sale ca și în abundentele note explicative din josul paginii: nu pentru că ele sunt indispensabile înțelegerii versurilor, ci fiind că în ele Ion Budai-Deleanu își populează solitudinea cu un întreg cenaclu, constituit din sine însuși sub treizeci de pseudonime, dacă le putem numi așa. În afara relațiilor epistolare, care vor fi fost relațiile "în carne și oase" dintre el și ceilalți mari reprezentanți ai Școlii Ardelene? Destui istorici
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
care trebuie să purcedem. De-abia după ce trecem prin pustie, urcăm pe piscul muntelui, începe să se străvadă în depărtare pământul făgăduințelor, rostul și finalitatea credinței. ● Tatăl ceresc este un părinte răbdător cu propii săi copii. El ne învață în solitudine și pe întuneric căile luminoase ale credinței, ale încrederii în El, în grija să părinteasca. ● Credință va mai dura chiar și dacă doar în inima unei turme mici, a unei ceate de sfinți. O lume dominată de tirania relativismului moral
TEOLOGUMENA – DESPRE CREDINTA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385158_a_386487]
-
da înconjur apei era pustie. Își continuase promenada apucând spre podețul ce ducea pe insulița din mijlocul lacului. Îl aburcase mai greu decât în alte dăți, dar dăduse vina pe ceață. Noroc că se disipa, observase. Se pătrunsese de sentimentul solitudinii, când, deodată, privirile-i fură atrase de o mogâldeață chircită la capătul unei bănci. Se apropiase uimit de bogăția părului alb, în contrast evident cu cenușiul zdrențelor murdare pe care le purta. Zgomotul pașilor treziseră din amorțeală făptura ce-și
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
devine slab, se poate chiar îmbolnăvi. Nici un stat, nici o biserică, nici un politician nu și-a dorit vreodată ca oamenii să aibă suflete puternice, căci orice persoană înzestrată cu o energie spirituală puternică va fi înclinată către revoltă." Iubire, libertate și solitudine: Autor Osho Referință Bibliografică: Destin / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1613, Anul V, 01 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Viorel Muha : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DESTIN de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382654_a_383983]
-
oferă numeroase și complexe puncte de vedere de specialitate, care pot fi consultate de lectorii acestei cărți. “Puterea Cuvântului”, ca sintagmă simbolizând evoluția forței duhovnicești a omului, se deduce din puterea exemplelor. Mediul de împlinire este cel cultural - teologic - livresc. Solitudinii umane îi este opusă, de către autor, apropierea prin lucrarea Logosului. Datul uman ființial este împlinit prin semănarea Cuvântului în mediul uman. Această acțiune are un rol de determinare și nu de detașare. O nuanță aparte a cărții „Puterea Cuvântului” o
„PUTEREA CUVÂNTULUI” SAU DESPRE ÎMPLINIREA PRIN LOGOS de VICTOR CONSTANTIN MĂRUŢOIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383995_a_385324]
-
Constantin Noica: „Zilele i-au fost lungi din prea plinul, și nu din golul lor”. Un alt scriitor spunea despre Eminescu: „Înainte de a fi idee, sentiment, amintire, filosofie, regret, istorie, autenticitate, travaliu, eres, revoltă, pesimism, ton premonitoriu, tandrețe, dor, cultură, solitudine, Eminescu este muzică. Limba lui cântă ne-terestru”. Au trecut 126 ani de la plecarea sa în eternitate și scriu aceste rânduri, intitulându-le : „Ne este dor de Eminescu”, cel care a lăsat o lumină în urma sa: Ultimu-i drum n-a
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
de a sa cu mișcări zvelte și se așeză rezemat într-un cot privind-o admirativ ceea ce o făcea să se simtă intimidată și stingheră până într-acolo că ar fi dorit să se îndepărteze și să se refugieze în solitudinea și pacea pe care venise inițial s-o caute. În ciuda faptului că ar fi preferat să nu-i fi fost tulburat confortul ce-l simțise înainte de apariția lui, îi răspunse închizând ochii și încercând să pară relaxată, prefăcându-se indiferentă
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.” (Viitorul metafizicii) Din câți s-au învrednicit să-L caute pe Dumnezeu doar puțini L-am găsit, dar nu în această lume ci în pustie, în liniștea tainică a solitudinii celei mai adânci, acolo unde nu se văd decât pașii și unde nu se aud decât gândurile ... Citește mai mult • Singurii metafizicieni adevărați care au mai rămas în această lume materialistă și relativistă care și-a pierdut credința și poate
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
împărăția lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.” (Viitorul metafizicii)• Din câți s-au învrednicit să-L caute pe Dumnezeu doar puțini L-am găsit, dar nu în această lume ci în pustie, în liniștea tainică a solitudinii celei mai adânci, acolo unde nu se văd decât pașii și unde nu se aud decât gândurile ... XXV. MIREASA LUI IISUS, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2211 din 19 ianuarie 2017. S-a stins și mama, vaduva din
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
pagina mea personală de Internet, http://webmail-profs.info.uaic.ro/~daniela.gifu. Ce aș vrea să mai adaug, e că revenirea mea la Iași a fost și este de bun augur. Fără să mă grăbesc, cu tenacitate, rigoare, multă muncă, solitudine, încăpățînare... încep să primesc semnale. Semnale care mă onorează. Doar în acest an, pot spune că am acoperit mai toți itemii necesari în evaluarea activității științifice. A nu se confunda cu a fi om de știință. Pînă acolo, multe cămăși
Din categoria: O femeie face carieră. Interviu cu Daniela Gîfu [Corola-blog/BlogPost/92984_a_94276]
-
exprimare se dedică total acestui gen de pictură. În vara acestui an a absolvit stagiul de pictură abstractă cu Peter Cassagrande. Georgeta Constantinescu este manager al Galeriei de Artă ”CALEA VICTORIEI 33”. “Ultimii trei ani au fost ani de extremă solitudine, unde eu m-am întors către mine însămi pentru a-mi regăsi sufletul și a-l pune apoi pe pânze din ce în ce mai mari. Intre timp am expus unele dintre lucrările mele în diverse galerii din București și Viena” (Georgeta Constantinescu , artist
“UNIVERS” – Expoziţie de pictură a artistei GEORGETA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/93362_a_94654]
-
Opera unui grafoman. Onanist; nici despre un război nu istorisești atât. Nu există poveste pe lume care să nu poată fi cuprinsă într-o sută de pagini. În două. Trei-patru sute sunt, încă, suportabile. Scrii, încerci izolarea cea mai adâncă, solitudinea protectoare. Singurătatea unui călugăr e condiționată de reguli monastice, de dogme, de glasul pe care încearcă să-l distingă, de nostalgie; aceea a lui Dumnezeu - de omniprezență; multiplul în UNU. Ai privilegiul distanței: nu iubești pe nimeni. Scrii; fața lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai mult decât distante. Această Întâmplare măruntă avea să fie preludiul unui șir de evenimente incredibile, al căror ecou, Încă, nu s-a stins cu totul. Nu va ști nimeni, niciodată, ce a determinat-o pe bătrâna doamnă să abandoneze solitudinea severă În care se claustrase timp de trei decenii și să accepte apropierea unor străini de acele locuri și, mai cu seamă, de ea Însăși. Fapt este că În vara anului următor, În iulie 1946, Noel (fost Nicolae) Corbu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a privit de parcă spusesem un cuvânt nepotrivit, apoi a dat din cap în semn că nu. Poate că își pierduse pofta de mâncare scormonind atâta prin cenușa amintirilor. La drept vorbind, nici mie nu-mi era foame, era mai degrabă solitudinea cea care mă făcuse să-i propun asta, pentru a nu ne despărți prea repede. Dar, înainte de a apuca să comand încă un rând, Despiaux s-a ridicat. Și-a întins trupul masiv și și-a netezit cu palmele vesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
destrăbălare. Pentru prima oară În viață, ar fi vrut ca moartea să dea iama În cei de-o generație cu el, obliterându-le entuziasmele, zbaterile și exaltările meschine. Tinerețea nu i se păruse niciodată mai Îndepărtată decât acum, când compara solitudinea dureroasă a acestei vizite cu excursia zurbagie și veselă de acum patru ani. Lucruri care pe atunci fuseseră aspectele cele mai banale ale vieții - somnul profund, sentimentul că totul În jur era frumos, că totul era numai dorință - Își luaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tot cuprinsul său zăcea așternută pustietatea, învelită într-o mantie prafuită, grea de ne-umblare a niciunui suflet viu de oameni. Hârtii cândva albe, nescrise cu nicio mână se aflau într-o dezordonată manifestare de-a lungul mesei. Își tăceau solitudinea în întunericul prin care lumina își gemea neputința de a încălzi acest dezmăț de negru. În partea din stânga a biroului din stejar negru aruncate într-un evantai ordonat câteva fotografii pline de praf se odihneau în veșmântul tăcerii. În fiecare
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
Dorin Moisescu ne face cunoștință cu Costel Zorescu, un însingurat, în ciuda faptului că este căsătorit. Sorin, un proaspăt pensionar, suferă atât de intens faptul că nu o mai are pe soția sa alături, încât își caută consolarea și leacul pentru solitudine în jocul de șah; rând pe rând, ca în urma unui blestem, tovarășii lui de joc mor. Rămas iarăși singur, personajul lui Moisescu se îndrăgostește de o femeie mai tânără, ceea ce îl face să considere că viața merită trăită. Numai că
ÎNŢELEPCIUNEA ESTE DUMNEZEU, IAR IUBIREA IDEALUL, PREFAŢĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞLA ROMANUL INELUL DE IARBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364009_a_365338]
-
fără formă, ale unui terifiant univers, o poezie vizuală, picturală, care seduce prin frumusețea imaginii, “Claruri de lună” aduce cu sine personificarea reginei nopții de o concretețe aproape dureroasă: Iar Terra, legănată în vid, ca pe un plaur, / Sub clare solitudini visând și stând de veghe, / Privește, fermecată, la mii și mii de leghe, / Cum luna-ntinde-n spațiu frumosu-i arc de aur”. Vizunea cosmică a astrului zilei continuă, la cote sublime și în “Moartea soarelui”, prin invocația patetică aproape, a
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]