992 matches
-
te aștepată cuminte acolo sus pe cer să stați de vorbă amândoi, să povestiți despe ce ati mai făcut fiecare. Așa că, ai repede în pat , iute, iute, așa, bravo. Dar se culcă și Mamy cu mine și Tu ? Întrebăm eu somnoros. Ai Mamy, vino repede lângă steluța ta să o iubești. Tu Mamy spune-mi Tatăl Nostru și mângâie-mă pe fruntiuța, iar tu Taty mangâie-mă pe picioare. Pe moașta de zgâmboi, ca nemângâiat nu poți să adormi, mă alinta Taty
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPATIEI CAP 3 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369592_a_370921]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PEISAJ Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului peisaj vagi reverii de mătasă ard pe vânturi și se lasă peste câmpuri de lumină dintr-o lună somnoroasă; trece vremea ca o apă și tot sapă și iar sapă; bate căutările, vântul, norocul, patima zborului, apa și focul, durerea dintr-un vers de Valery, sub focul lunii de la miazăzi... sâmbătă, 30 ianuarie 2016 Referință Bibliografică: peisaj / Ion Ionescu
PEISAJ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370136_a_371465]
-
alt smarald. ----------------------------------------------- Publicată în „UNIVERSUL LITERAR”, an I, nr. 37, din 13 septembrie 1942 PREFAȚĂ Gingaș întâi, un ger îmi crește’n oase O iarnă rea, cu-aromă plumburie. Din piscuri mari de piatră și trufie Mă râd, bălane, stele somnoroase. E chinul meu trudind între hotare Nelimpezi înainte, nici în urmă Ca să culeg din vreme ce se curmă O zestre-abea, cu boabele amare. Visai un pod pe veacuri și pe spații Sub care-o lume proaspătă să crească Dar mărginit
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
să se arate bine Soarele când cerul devenise portocaliu, apa oceanului neagră, iar undeva la linia orizontului, același Soare, de un galben aprins, ca un glob de aur, părea că tocmai se naște, ca Afrodita, din spuma mării. Valul de somnoroși incorigibili năvălise ceva mai târziu, după ora nouă, fiind, așa cum mă informase Ali, compus doar din tineri. Mă sforțez din toate puterile să-i scanez atent, dar, cu toate străduințele mele, nu depistez niciunul. - Cum stai? mă întreabă Thomson la
DRUMUL APELOR, 59 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352754_a_354083]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > MEREU Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1377 din 08 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Vânam răsăritul... Din arcul privirii săgeți somnoroase tot timpul zburau. Presam flori de rouă-n albumu-amintirii când pași de speranță mai des se scriau pe drumul spre mare... Cu vechi alterații vibram pe coline de zbucium și dor. Diezi de emoții, becari de senzații făceau ca urcușul
MEREU de AURA POPA în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353036_a_354365]
-
cădea în dizgrația sexului tare. Nu e bine, iar în rândurile ce vor urma vreau să dezvolt motivele pentru care bărbații ne privesc și se îndrăgostesc de noi de fiecare data cand dormim, de fiecare dată când ne trezim și somnoroase îi luăm în brațe și zicem: “ mai vreau să stau 5 minute cu tine aici” deși riscăm să întârziem la servici, de fiecare dată când le zâmbim sincer sau de fiecare dată când suntem supărate pe ei din motive nesemnificative
PARTEA II) de DIANA ILIA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354296_a_355625]
-
specială între mamă și făt. Nu știu ce tot aveau să-și spună unul altuia dar durata efectivă a suptului era ușor de recunoscut prin lipsa gânguritului care începea cu intrarea în cameră a mămicii și se termia , de regulă, cu un somnoros căscat. Pe atunci mai era la moldoveni obiceiul înfășării strânse peste piciorușe. Într-o frumoasă dimineață de vară, Dănuț s-a cerut reînfășat. După ritualul de spălare adecvat mi-a venit ideea să-l scot afară în razele domoale ale
MAME FĂRĂ MAME. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353039_a_354368]
-
Nicolae Tăutu), Otto Katz („Soldatul Svejk” de Jaroslav Hašek), Esteban („Fântâna turmelor” de Lope de Vega). La Teatrul de Comedie a creat personajele Brettschneider („Svejk în al Doilea război Mondial” de Brecht, 1962), Pietro („Umbra” de E. Svart, 1963), Manole („Somnoroasa aventură” de Teodor Mazilu, 1964), Subcomisarul („Capul de rățoi” de G. Ciprian, 1966), Platonov („Un Hamlet de provincie” de Cehov, 1967), Voievodul Basarab („Croitorii cei mari din Valahia” de Al. T. Popescu, 1969), Noah („Arca bunei speranțe” de I.D. Sîrbu
AMZA PELLEA. OPTIMISMUL, CA DOCTORIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353221_a_354550]
-
în „Tudor din Vladimiri” de Mihnea Gheorghiu, Voievodul Basarab, în „Croitorii cei mari din Valahia” de Al. Popescu, rolurile din „Tudor”, „Răscoala”, „Haiducii”, „Dacii”, „Columna”, „Mihai Viteazu”), cât și personaje contemporane (Ailincii din „Secunda 58” de Dorel Dorian, Manole din „Somnoroasa aventură” de T. Mazilu), sau personaje din repertoriul clasic universal (Esteban din „Fântâna turmelor” de Calderon, Horațiu din „Hamlet”, Platonov din „Un Hamlet de provincie” de Cehov). Rolul monumental din „Mihai Viteazu”, cel magic, pitoresc, din seria „Nea Mărin”, ori
AMZA PELLEA. OPTIMISMUL, CA DOCTORIE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353221_a_354550]
-
primăvară e un fel de abureală nici nu plouă, nici nu ninge nu-i nici cald și nici nu-i frig nici senin nu este cerul și nici soarele nu-l văd unde dracu-i adevarul? mai degrabă e prăpăd! somnoroase păsărici s-ar trezi într-o părere, dar cum nașpa este vremea se întind și torc a lene ba ar vrea, ba nu ar vrea să mai lepede din pene și să iasă la urzici, somnoroase păsărici. dracul știe unde
ÎNCĂ NU E PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353661_a_354990]
-
mai degrabă e prăpăd! somnoroase păsărici s-ar trezi într-o părere, dar cum nașpa este vremea se întind și torc a lene ba ar vrea, ba nu ar vrea să mai lepede din pene și să iasă la urzici, somnoroase păsărici. dracul știe unde-i cucul prin ce țări își face rondul prin ce cuiburi amăgește să-i clocească două ouă un harem de păsărici cum e cuc european dă în stânga, dă în dreapta, dă și-n lături, dă și-n
ÎNCĂ NU E PRIMĂVARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353661_a_354990]
-
vis, unde cerul s-a deschis și-unde am căzut în rai tu crăiasă și eu crai, unde ne-ntânleam întâi, pe sân verde căpătâi. luna se varsă-n ulcioare și din rai curge răcoare, prin fân verdele își coase petalele somnoroase, peste măguri neumblate se-aude-a singurătate, câmpulețul numai flori mirosind tot a bujori și pe fânul plin de rouă eu am să te frâng în două și în puf de crisalidă să-ți astup gura timidă să-ți prefac setea-n
LUNA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353729_a_355058]
-
Acasa > Orizont > Selectii > POVESTE DE PRIMĂVARĂ Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 443 din 18 martie 2012 Toate Articolele Autorului Un Colț de Iarbă căsca somnoros, mângâiat de razele calde. -Bună dimineață, Soare! -Să trăiești, piciule! Ești matinal. -Da, trebuie să-i trezesc pe frații mei..nu-i o treabă ușoară..nu ... nu. -Ne-ai trezit, lăudărosule. Sperii și greierii cu pălăvrăgeala ta. -Este o zi minunată
POVESTE DE PRIMĂVARĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354617_a_355946]
-
Bătrânii și copiii, laolaltă Se simt de vârsta ta ca altădată. Ești hoața ce-a furat din timp Trei luni, apoi chiar din Olimp Ai luat esențe parfumate Stropindu-ne florile toate. Ești zâna din povești frumoasă Ce-alungă iarna somnoroasă Ești adierea cea mai lină Ești zumzetul de prin grădină. Ești raza caldă ce trezește Bătrânul codru ce-nverzește Azi ești narcisă zâmbitoare În straiul alb de sărbătoare. Ești în văzduh o simfonie Ești a naturii armonie Ești revărsat multicolor
PRIMĂVARA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354756_a_356085]
-
stai cu vaca pe marginea pădurii! mi-a spus tataie și fără să aștepte să măîndepărtez, s-a aplecat la prima tufă de cartofi. Era încă devreme; de pe deal vedeam țăranii, vecini cu locul nostru, cum se apropiau. Copiii veneau somnoroși în urma lor, iar vacile mergeau singure ca și cum cunoșteau drumul, fără să fie purtate de lanț. Numai a noastră părea nărăvașă și încăpățânată. La început copiii nu s-au apropiat de mine; mă priveau de la distanță cu coada ochiului și se
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
ușa lui tata-mare. Spre dimineață m-am trezit în zgomotul făcut de tăticu care încerca să reaprindă focul în sobă. -Cartuș doarme, toată noaptea a lătrat! i-a spuns mami. -O fi și el obosit și înghețat! i-am răspuns somnoroasă. Mulțumită că îl știam pe Cartuș la adăpost, m-am acoperit și mai bine cu plapumă și am adormit mai repede decât seara, când îl auzeam lătrând singur în curte, în întuneric și în frig. Cum are grijă de noi
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
eram de accord să i-o împrumut. Din fericire prietenia lor nu a durat prea mult și în mod intenționat, Tatiana a început să-și aducă la școală creioane de la librăria din colțul străzii de unde locuia. Într-o dimineață, când somnoroasă mă așezam în rând, pe zăpada care ne scârția sub picioare din cauza gerului, am simțit brațul Luminiței care mi-a înconjurat umerii și i-am auzit vocea care îmi șușote la ureche, să nu fim auzite în front de profesorul
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
de lumină se prelingea peste față și mâinile neacoperite. Plapuma căzuse de pe mine în momentul când întindeam brațul să opresc soneria ceasului care sfâșia, cu sunetul lui, liniștea. Însă ceasul nu era nicăieri. „Probabil rămăsese în urmă” - mi-am zis. Somnoros, cum eram, m-am speriat de trosnetele ce se auzeau venind deafară. Am sărit din pat și am privit pe fereastră. „Se crapă de ziua”, am conchis și, după ce mi-am făcut toaletă, m-am îmbrăcat precipitat să nu întârzii
CEASUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357183_a_358512]
-
farurilor ne bătea în peretele dinspre grădină. Tataie a tresărit și a sărit la geam, mai să intre cu capul în el, iar mamaie a pus repede mâna pe rochie și se chinuia să o tragă pe ea. Mă uitam somnoroasă la ei și nu îndrăzneam să îi întreb, de teamă să nu-mi spună că a venit tata să mă ia. -Sunt de la regiune sau este Ionel? l-a întrebat mamaie emoționată. -Nu sunt, fa, ăia cu partidul! Cred că
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
repede s-a scurs și iarna supărată își face bagajele de plecare. A observat, cu tristețe, ca și covorul ei imaculat a început să se topească. Un ghiocel ce vroia să se încălzească la lumina soarelui cel blând a scos somnoros căpșorul din zăpadă. Atunci, a văzut-o pe măicuța lui cea bună, pe care o iubea nespus de mult, ce-i dăruise plăpumioara țesuta în mii și mii de steluțe sclipitoare. Curios, ghiocelul a întrebat-o : - Măicuța mea, de ce ești
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
repede s-a scurs și iarna supărată își face bagajele de plecare. A observat, cu tristețe, ca și covorul ei imaculat a început să se topească. Un ghiocel ce vroia să se încălzească la lumina soarelui cel blând a scos somnoros căpșorul din zăpadă. Atunci, a văzut-o pe măicuța lui cea bună, pe care o iubea nespus de mult, ce-i dăruise plăpumioara țesuta în mii și mii de steluțe sclipitoare. Curios, ghiocelul a întrebat-o : - Măicuța mea, de ce ești
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
Binecuvântate, eterne anotimpuri! Sinteze miraculoase de culori Lire izbăvitoare de suspinuri Inepuizabile, nostalgice așteptări E zvon sedus de împrimăvărare Încununat de ciripit corupt Ce urcă în amețitoare Zăpezi de cântec neîntrerupt. Este un vuiet de verde abil Ce cutremură liniștea somnoroasă E un tărâm de speranță, un tril De dimineață aurie, luminoasă. E inundație de alb, de argint În ramurile de soare înfometate Care în țipăt de patimi sclipind Se leagănă lin, neînduplecate. Este un fluviu de culori ce curg În
BEATITUDINE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357904_a_359233]
-
o companie plăcuta. O perspectiva rară. S-a întors în living, Shan nu se trezise. Se culcă lângă ea, studiindu-i trăsăturile fine. I-a înlăturat șuvița subțire de pe tâmplă ... ea s-a trezit, în fața unor ochi mari, cafenii, profunzi. Somnoroasă, strânse pledul la piept. -Cafeaua este gata. -Îmi cer scuze, am adormit! -A fost o plăcere să-ți veghez somnul.. gemeai așa frumos. -Ba nu gemeam! Se amuza pe seama ei. Totul era reconfortant acolo...femeia, casa, mâncarea, atmosfera ... . -Crăiasa ghețurilor
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
refuz să mai pierd "piesele de șah". din ele crește poezie. de câte ori pierd un text, moare în mine un copil. scriu... închei spovedania. câinele se trezește. se întinde leneș, cască. rămâne cu spinarea arc sub palma mea. poezie și câine somnoros. râd. am scris... Referință Bibliografică: spovedanie tăcută / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 493, Anul II, 07 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
SPOVEDANIE TĂCUTĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358597_a_359926]
-
mai răcoros. Broboane de sudoare ne curgeau pe frunte și de-a lungul spinării. Concomitent, picioarele amorțite se umflau dureros în pantofi ori sandale. Singura alternativă rezonabilă rămasă era să ne stăpânim disconfortul, să închidem ochii și să ne prefacem somnoroși, că nu ne-ar păsa, acceptând blazați starea de iminentă sufocare. Chiar și așa unii reușeau să doarmă, emițând sforăieli în surdină și plescăituri de limbă la intervale neregulate, vrând parcă să spună „ce plictiseală, domnule!... ce plictiseală!” totul contopindu
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]