1,822 matches
-
modalitate de etalare a virtuozității și expresivității interpretului, într-o formă care exprimă evoluția sistemului metafizic, de la stadiul inițial, prin experimentare, la unul comparabil, dar îmbogățit, se produce astfel : Concertul devine Simfonie concertantă • Staticul se transformă în Dinamic • Forma de sonată capătă, prin contopirea cu Allegro-ul de concert în concepția culiniană, un aspect aparte. Sonata reflectă evoluția Ideii care experimentează universul substanțial al sunetului. Episodul central al Allegro-ului de concert înlocuiește dezvoltarea (tranzitorie prin definiție) cu o secțiune expozitivă
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
metafizic, de la stadiul inițial, prin experimentare, la unul comparabil, dar îmbogățit, se produce astfel : Concertul devine Simfonie concertantă • Staticul se transformă în Dinamic • Forma de sonată capătă, prin contopirea cu Allegro-ul de concert în concepția culiniană, un aspect aparte. Sonata reflectă evoluția Ideii care experimentează universul substanțial al sunetului. Episodul central al Allegro-ului de concert înlocuiește dezvoltarea (tranzitorie prin definiție) cu o secțiune expozitivă (e drept, precedată și urmată de tranziții), creând alt palier în cadrul formei. Ca și când imensa punte
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
marcă temperamentală. Forma e ambiguă, virtuozitatea constructivă, pe care o va deprinde la Schola Cantorum și pe care și-o va cultiva constant în creație, cu greu ar putea fi intuită și anticipată în alcătuirea încă neîndemânatică: o expoziție de sonată de concert, urmată de o tranziție (marcată de schimbarea tempo-ului, Presto) spre subdominanta minoră, sol minor, tonalitate în care se desfășoară o secțiune lentă (Adagio) ce face trecerea spre finalul concertului, „Rondo”. Secțiunile piesei sugerează, prin schimbarea de tempo
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
zona dominantei și a dominantei dominantei (La, fa#, Mi), în timp ce refrenul în Re major alternează cu cuplete în tonalitatea relativă, si minor. În ansamblu, planul tonal al concertului anticipează ceea ce Cuclin va considera definitoriu pentru planul general al formei de sonată: o expunere a temelor (principală și secundară) în raporturile tonale cunoscute, clasice, o modulație în zona Subdominantei, urmată de o alta către Dominanta Dominantei, pentru a reveni, în repriză, la tonalitatea inițială. Ceea ce este aici doar intuit, va fi argumentat
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
perioadelor de tip clasic sau romantic. Armonia este încă simplă, previzibilă, aproape convențională, exploatând mai ales relația tonică-dominantă și acordurile micșorate cu septimă mică ori micșorată. Interesul pentru originalitatea formei (cu toată stângăcia ei), care contopește elemente ale formei de sonată cu cea de rondo și cea de lied, dă particularitate piesei, marcată de o anumită asprime, trăsătură muzicală ce va fi observată și de Brăiloiu în cronica la Scherzo-ul ce i-a adus lui Cuclin premiul Enescu.<footnote Constantin
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
conțin, mai întâi, o melodie, și apoi un nu rare ori imens „trait de concerto”. „Trait de concerto”-ul primei idei devine un „ponte” modulant către tonul ideii a doua. Ideea de Concerto deci e lipsită de caracterul dramatic-simfonic propriu Sonatei (imensele „cadențe” de debut din concertele de vioară, de pildă, ale unor Beethoven, Paganini, Brahms, și enormul recitativ al celui de al doilea „solo” al Concerto-ului în Re al lui Paganini, fiind de un dramatism cu totul exterior). În consecință
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
minor) și D (si minor), potrivit interpretărilor muzicologiei moderne. Ulterior, când va gândi propriul său sistem muzical, Cuclin va considera zona ca aparținând subdominantelor modului invers (SD expansivă și Neutrul expansiv), această incursiune în sfera tonalităților Subdominantei fiind caracteristică dezvoltării sonatei. Amintim că funcțiunile au aceleași denumiri și în moduri, care, după Cuclin, reprezintă „sistemul diatonic în succesiune deformată”. Repriza debutează cu solo-ul viorii care expune întâi secțiunea cu aspect cadențial din tema principală, apoi cea prezentată la începutul părții
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
engleză cu o prefață de Vincent d’Indy, dar moartea maestrului, survenită în 1931, a împiedicat realizarea acestui proiect. Este posibil ca în 1954, după experiența Canalului, să fi meditat și asupra concepției personale a semnificației metafizice a formei de sonată. În locul unui descensio abrupt care să impună un ascensio cât mai intempestiv spre punctul inițial, armonia originară a sistemului, e posibil ca Cuclin să fi întrevăzut o altă cale muzicală de atingere a acesteia, mai puțin dramatică. Acel „trait de
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
cea propriu-zis descendentă, apoi cea a dominantelor depărtate (funcțiunile secundare). Grafic, mișcarea tonal-funcțională ar putea fi reprodusă astfel, ea reprezentând o încercare de cucerire a unui plan superior care anticipează căderea (descensio) și un nou ascensio. Față de planul originar al sonatei, (descris în imaginea de mai jos) designul anterior reprezintă o noutate și ar putea reflecta o mutație în gândirea lui Cuclin: Analiza comparată a creațiilor de proporții din perioada 1955- 1978 va releva veridicitatea acestei ipotezei. Tema principală a concertului
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
abuzată - necugetat.”<footnote Dimitrie Cuclin, Tratat de estetică, p 92-93 footnote> Cele trei concerte pentru vioară ilustrează evoluția reflecției cucliniene asupra acestui gen: de la etalarea virtuozității și expresivității solistului la cea de imagine a dinamismului uman (caracteristic concepției compozitorului asupra sonatei), interpretat ca o mișcare funcțională de desprindere, apoi de reatașare, ca o sensibilă față de tonica sistemului originar - un răspuns, prin creație, la gestul creator al lumii.
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
Metronomide, care a stat 6 luni la noi. Tata îi aducea mereu muzică nouă ca să-l îndemne la lucru, dar maestrul nu dorea să descifreze nimic nou și timp de 6 luni ne-a intoxicat cu o singură parte din sonata „Aurora” de Beethoven, care ajunsesem să n-o mai suferim, astfel încât am fost toți ușurați la această plecare, inclusiv tata care ajunsese și el la saturație, ori cât l- ar fi iubit pe „Titan”. La noi, la Berlin se făcea
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
de piele un carnet și nota repede diferite motive. Purta întotdeauna cu el o cutie unde își ascundea aceste semințe generatoare de capod’opere. Beethoven povestește în caietele lui de conversație că, întrebat de un prieten, ce semnificare are finalul sonatei op. 10, Nr. 3, a răspuns „Bin ich noch melancolisch?” Cu mulți [ani] înainte de tipărirea acestor caiete, lucrând în vederea unui concert Sonata, am scris pe prima pagină că finalul e stabilit pe o întrebare și că Beethoven a grăit
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
opere. Beethoven povestește în caietele lui de conversație că, întrebat de un prieten, ce semnificare are finalul sonatei op. 10, Nr. 3, a răspuns „Bin ich noch melancolisch?” Cu mulți [ani] înainte de tipărirea acestor caiete, lucrând în vederea unui concert Sonata, am scris pe prima pagină că finalul e stabilit pe o întrebare și că Beethoven a grăit prin el „va fi tot așa?” Drumul ales de intuiția și imaginația mea fusese cel bun. În mai toate sonatele lui Beethoven prindem
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
vederea unui concert Sonata, am scris pe prima pagină că finalul e stabilit pe o întrebare și că Beethoven a grăit prin el „va fi tot așa?” Drumul ales de intuiția și imaginația mea fusese cel bun. În mai toate sonatele lui Beethoven prindem firul fanteziei creatoare, dela strigătele primăverii atât de plastic sonorizate în opus 31, Nr. 3, până la cutremurul cataclismal al Appassionatei și măreția opusului 111. Acest drum pe care-l face compozitorul din tehnicile unghere ale sufletului până la
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
fi velocitatea! Prin mijlocirea unei transpuneri cerebrale poți obține chiar dela un elev tânăr o diversitate de sonorități și anumite inflexiuni creatoare de planuri tot atât de relevante ca perspectiva unui peisaj într’o pictură. Am explicat unui elev prima parte a sonatei Waldstein. I-am cerut să găsească la pian acel freamăt colorat palid care precede isbucnirea zorilor. Bine înțeles că i-am indicat tremurul degetelor pe clape. A reușit perfect nuanța, numai pentru c’am mutat pe planul graiului imaginea sonoră
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
decepționau cu felul necioplit de a se purta, afară de elvețianul Edwin Fischer, care cu exteriorul său de cioban din munții Alpi, cu un surâs al său te câștiga numaidecât, nu numai cu magistralele sale interpretări pianistice, care mai ales în Sonata F moll de Brahms atingeau sublimul. O mare revelație pentru publicul românesc, a fost opera de mare anvergură și de perfect stil moldovenesc, Alexandru Lăpușneanu de Alex. Zirra. Cred că am mai amintit în trecut despre acest compozitor moldovean ca
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
Programul a debutat cu lucrări din perioada preclasica. Triosonata nr. 3 BVW 1038 în sol major de J. S. Bach a fost redata convingător de studenții Cătălin Anton, Andreea Crăciunescu și Ștefan Evanghelie, alături de asist. univ. Clementina Ciucu la clavecin; Sonata opus. 4 nr. 6 pentru două viori și clavecin de A. Corelli le-a adus în prim plan pe violonistele Ruxandra Cuptor și Sânziana Dobrovicescu și pe Clementina Ciucu; Sonata nr. 7 pentru două viori și clavecin de G. F.
De la Bach la contemporani by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84233_a_85558]
-
și Ștefan Evanghelie, alături de asist. univ. Clementina Ciucu la clavecin; Sonata opus. 4 nr. 6 pentru două viori și clavecin de A. Corelli le-a adus în prim plan pe violonistele Ruxandra Cuptor și Sânziana Dobrovicescu și pe Clementina Ciucu; Sonata nr. 7 pentru două viori și clavecin de G. F. Haendel a fost prezentată de Marius Nițu, Arpad Fejer și Clementina Ciucu. Din epoca clasicismul muzical a figurat Sonata KV 310 de W.A. Mozart (într-un aranjament pentru două
De la Bach la contemporani by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84233_a_85558]
-
pe violonistele Ruxandra Cuptor și Sânziana Dobrovicescu și pe Clementina Ciucu; Sonata nr. 7 pentru două viori și clavecin de G. F. Haendel a fost prezentată de Marius Nițu, Arpad Fejer și Clementina Ciucu. Din epoca clasicismul muzical a figurat Sonata KV 310 de W.A. Mozart (într-un aranjament pentru două viori), în versiunea plină de farmec și culoare realizată de studentele Andra Andrei și Cristina Șarpe. Au urmat două lucrări de anvergură instrumentala: Duo concertant în re major de
De la Bach la contemporani by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84233_a_85558]
-
încă din copilărie, într-unul dintre primele concerte susținute de Ion Voicu la Filarmonica din Iași, la puțină vreme după ce primise din partea Satului Român, titlul de Artist al Poporului. În recitalul constănțean, Alexandru Tomescu a interpretat integrala Partitelor și Sonatelor de J.S. Bach - Biblia violoniștilor, cum le-a denumit atât de frumos - interpretul. Recitalul s-a desfășurat într-un cadru ideal de audiție, sunetul viorii Stradivarius înălțându-se în cupola catedralei, unde s-a creat un punct acustic optim. Și
Stradivarius, la malul mării by Mariana POPESCU () [Corola-journal/Journalistic/84238_a_85563]
-
constituit întîlnirea cu junele George Enescu, al cărui debut componistic are loc în capitala Franței, în 1898, cu Poema română. Mai înainte de aceasta moldavul de geniu a interpretat Concertul pentru vioară și orchestră (reducție pentru pian) de Felix Mendelssohn-Bartholdy și Sonata Kreutzer de Beethoven, în salonul principesei, acompaniat de ea, unde a avut prilejul de-a cunoaște o seamă de muzicieni celebri. Apropierea dintre Elena Bibescu și Enescu a reprezentat un eveniment major pentru ambii. Interesantă e nota specifică de prețuire
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
și amplitudinea dinamicii, precum și sensibilitatea și entuziasmul retoricii caracterizează interpretarea de față a acestor capodopere - pe nedrept neglijate - dedicate viorii solo”. De notat că în 2012 muzicianul a publicat la aceeași editură un amplu studiu muzicologic dedicat acestui ciclu de sonate, „Telemann - stilul galant al în creația pentru vioară solo”. Bogdan Ota: „Day of Wrath” Născut la Botoșani în 1978, termină liceul de arte “Ștefan Luchian”, apoi absolvă cursurile conservatorului “George Enescu” din Iași - interpretare instrumentală, principal - pian. În vara lui
CD-uri by Florin-Silviu Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84254_a_85579]
-
Sony Music iar regizorul Rino Hemstad Eliasen îi cere să scrie muzica filmului “Sirenen”. Românii l-au cunoscut după apariția la emisiunea lui Mihai Gâdea, urmată de concerte la Festivalul Mangalia și în Piața Constituției București. Își alcătuiește orchestra NORDIC SONATA, iar criticul Sergiu Alex (Constantin Ivaneș) - Radio Cluj publică volumul “Bogdan Ota și pianul care apropie cerul”. A urmat, firesc, acest prim CD, lansat de ELECTRECORD: 15 piese instrumentale, fiecare cu povestea sa - pe larg expusă de autor în bookletul
CD-uri by Florin-Silviu Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84254_a_85579]
-
Sala mică a Ateneului Român, în seara zilei de 28 ianuarie 2014, a fost impresionant. Am ascultat Studiul nr. 10, în si minor, op.25 de Frederic Chopin, Preludiu și fugă în re major, BWV 850, de Johann Sebastian Bach, Sonata nr. 14, în re minor, KV 457, de Wofgang Amadeus Mozart, Voix de la Steppe și Carillon Nocturne din Suita nr. 3, op. 18, de George Enescu, Sonata nr. 26, în mi bemol major, op.81a, Les Adieux de Ludwig van
Recitalul pianistei Daria Tudor by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/84297_a_85622]
-
Chopin, Preludiu și fugă în re major, BWV 850, de Johann Sebastian Bach, Sonata nr. 14, în re minor, KV 457, de Wofgang Amadeus Mozart, Voix de la Steppe și Carillon Nocturne din Suita nr. 3, op. 18, de George Enescu, Sonata nr. 26, în mi bemol major, op.81a, Les Adieux de Ludwig van Beethoven, Mephisto-Vals nr.1, în la major, de Franz Liszt și Studiul nr.12, în do minor, op.10, de Frederic Chopin. La cererea insistentă a publicului
Recitalul pianistei Daria Tudor by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/84297_a_85622]