517 matches
-
și mama de-acolo, s-a recăsătorit. Și ea a avut o soartă, a plecat tot pe străzi până la urmă. A stat cu chirie foarte mult. Și când mă prindea tata, tot așa, mă bătea, scăpam de-acolo, mă dezlega sor-mea. Și plecam. Dacă mă prindea poliția, mă puneau să fac curat acolo, seara. Dup-aia m-au dus în centrul de minori. Unde, normal, stau copiii infractori. M-au dus pentru vagabondaj. Și-am stat vreo trei săptămâni. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
diferență. Începuseră să dea ordine și mie asta nu-mi plăcea. Îl credeau tot ce spunea. Am plecat din Bolintin la muncă prin țară. Tot ce am adunat, am adunat pentru mine și pentru sora mea. Că o chinuiau pe sor-mea, muncea greu. Bine, era la țără și am văzut și pe unde am lucrat, fetele erau muncite. Era principiu meu, mi-era milă de ele. Nu suportam să văd cum sunt muncite fetele astea. De la sor-mea îmi vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
o chinuiau pe sor-mea, muncea greu. Bine, era la țără și am văzut și pe unde am lucrat, fetele erau muncite. Era principiu meu, mi-era milă de ele. Nu suportam să văd cum sunt muncite fetele astea. De la sor-mea îmi vine. Dar și de la o fată care era cu mine, ne iubeam noi. Era din Dâmbovița și ea la fel. Taică-su stătea toată ziua și bea și ea era la toate alea, de dimineață până seara, coceni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
repartiție Raluca a predat la țară, tocmai în zona cu pricina. Poate că n-avea legătură de fapt cu Oituzul, cu locul, ci cu istoria, cu „Pe-aici nu se trece!”, zice Bianca. ─ Mai mult ca sigur, o sprijină sărbătorita. Sor’-mea psiholoaga ți-ar spune că subconștientul îți dă de veste că e cazul să fii mai fermă, dragă, să tai în carne vie. Bianca oftează. După numeroase aventuri cu fiece secretară, telefonistă și recepționistă de la biroul unde lucrau amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-te unde a ajuns să spună de mama. Comuniști și securiști de nu vă mai astâmpără nimenea. Da’ de soru-ta, Horcița, de ce nu zici, bre nea Stoiene, că-i acolo în bucătărie și poate să zică dacă minți sau nu. Sor-ta, candelăreasa, ea ce-a făcut? Toată viața a trăit cu Brandaburlea, amărâtul ăla de Claxon, șoferu de-l slugărea pă Goncea, și-acuma e doamnă la cimitiriul de-l ține tot alde de-ai lui Brandaburlea. Cum s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Cum o să fiu eu mama, chicoti ea. Săraca mama mea a murit la Mislea. În lotul călugărițelor, dacă mai ții minte. Le-a ridicat de la nunțiatură, pe chestii chipurile de verificări... Ce poveste a fost! Mama s-a dus în locul sorii ei, tant’ Rozet. S-a sacrificat ea. Tant’ Rozet, deși călugăriță, născuse o fetiță, așa a fost să fie. Darul domnului... Și semăna cu mama, ca două boabe de chihlimbar. Și atunci, mama s-a sacrificat ea, că eu crescusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dintre ele își găsește purtătorul, ea strălucește. Fiecare reprezintă un spirit al armoniei: cea roz bunătatea, cea roșie loialitatea, cea mov generozitatea, cea albastră distracția și bucuria de a râde, iar cea portocalie, onestitatea. - Camelia”. Nu am atâta noroc încă, soro! În ziua următoare, după școală, Tania merge spre casă împreună cu Petra Tania, te superi că stau cu tine ? Ceilalți copii îmi spun că sunt enervantă și că e vina personalității mele. Și atunci, de ce nu te schimbi? Asta îmi e
Prietenia este magică. In: ANTOLOGIE:poezie by Flavia Cîmpean () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_669]
-
Cu jupânul ei Vulpoi. Jupâneasa grațioasă Ca pe jar ședea: vai, vai! Răsucind un evantai, Sorbind sucul cu un pai. -Vai! - zice jupân Vulpoi ( Când servește o cafea) Nu știu ce-au unii cu noi, Zău așa! -Rea e lumea, soro dragă, Zice dânsa cu dispteț. -Noi mâncăm doar fân din luncă... (Dar cu ochii spre coteț...) K Kilogramele de mere Cu obrajii de vopsele, Vesele și răsfățate, În sacoșă, s-au găsit, Cu cartoful bosumflat, Supărat, În haina lui De
Dragul meu abecedar. In: ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
ca pe un hoit, urât mirositor. Unele, acum la pândă, Între ele. Dar, oare ... cum ... așa, aici, acasă, aproape În ochii lumii ... să-i dea, dumneaei, chestia aia? Care chestie? Păi, n-ai auzit, care chestie?! Chestia aia, a ei, soro! Aia dintre craci. Că doar nu șio fi ținând-o În altă parte, pe la niscava icoane, pe undeva?! Ei, și, ce te miră, atât de tare și de mult? Cum să nu mă mire, dacă e femeie măritată. Și cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
biologice cu nemiluita, sincronizând chiar și creierul cu acest puls electromagnetic... - Da, ți-am povestit și... ce vrei să spui cu asta?! - Ce doresc să spun? Doresc să-ți amintesc că inima are mintea ei, are un fel de rațiune, soro! Tocmai ea generează sentimentele și, mai ales, iubirea. Cu alte cuvinte, este momentul să-ți întrebi inima, fată dragă, nu creierul! Aha! M-am dumirit... Inima îmi spune că el este iubitul meu, Tinu. În schimb, creierul mă pune în fața
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
poate s( evite eventuale reac(îi. Peter Blau (i-a dat seama c( (n ciuda franche(îi sale (n privin(a agen(ilor administra(iei, notarea celor mai mici gesturi provoca iritare: "Al(îi m( suspectau c( doresc s( m(sor timpul pe care ei îl risipesc, astfel (ncît unul dintre ei, p(r(sind cameră, mi-a murmurat acest comentariu: "Mă duc la toalet(, m( (ntorc (n dou( minute". Observa(ia permanent( la care persoanele sînt supuse în timpul unei astfel
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
aude și pe el Dumnezeu. Pe când așa, îl ai colea pe părintele. Îl aduci, face un maslu, mai botează copiii, e bun la o nuntă. Dar a trecut anul, și nici vorbă de biserică. Tot muierile vorbeau: - O mai face, soro? - De unde s-o mai facă? Ne-a înșelat calicu... Alta spunea: - Costă mult o biserică, ce vorbiți! Vistierie să ai! Parcă din banii noștri se putea! Zidarii înjurau în gura mare: - Ce biserică, mă oameni buni!... Biserică ne trebuie nouă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se golea. Mai sosea cîte-o mamă cu copilul de mână, grăbindu-l să facă cele de cuviință. De la locul ei baba Chirița mîrîia: - Iete, Tinco, acu se vine? - St! Că ne-aude sfinția-sa. - Păcătoase... - Da mai taci și dumneata, soro, uiți că sîntem în biserică... 137 Babele așteptau să fie spovedite și împărtășite. Ele rămâneau la urmă, că aveau multe pe suflet. Popa Metru le chema pe rând în odăița vecină cu altarul. Se așeza pe un scăunel după ce le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ochii-n toate părțile... - Tăceți, fă, dracului, ce v-a apucat? Tii, iar luai pe Necuratu-n gură! - Și abia te spovediși! - Ce spuneți? - Ce să spunem? Iar dădui dracului! - Da-i a dracului. Ce, n-am văzut-o eu? - Nu, soro, dădui dracului! 140 - Și prostu de bărbat-său o crede sfîntă! Ptiu, păi pe vremea mea, ce, bărbații erau ca acu, numai nădragii de ei? Păi când mă lua al meu de coade și mă-ntorcea și mă sucea, nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
S-a trezit Mielu în capul mahalalei, făcut pământ, sus, în scaunul droaștei. Lumea, pflc, în față la Stere. Îl așteptau de cu dimineață. Se uitau babele spre Grivița, copiii spre Filantropia, doar l-or zări. - Da ce-o fi, soro, de nu mai vine zevzecu? întreba-baba Marghioala. - Ce să fie? O fi luat-o și el de lunea! adăugase Aglaia. Tinca, de față și ea, își pusese mână la gură: - Nu-i adevărat! Nu bea Mielu. Parcă nu-l cunoașteți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Beghe fugise mai departe, cu buzunarele pline, de frica lui frati-său, să nu-i cărăbănească vreo franzeluță, lacom cum era. Se dezmeticiră și muierile. Baba Marghioala zise cu voce tare: - I-o fi murit mă-sa Iu ăsta, haide, soro, să luăm; dacă-i de pomană, de pomană să fie! Baba Chinta s-a lipit și ea la coada căruței. Mielu împărțea în dreapta și-n stânga. - Na-vă, fraților! Zidarii, rușinoși, încă nu se apropiaseră. I-a chemat sluga: - Veniți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vedeau în câte o poartă drapelul negru al morților. Scuipau în sân și murmurau: - Iar a trecut Tudose! Baba Tinca se jurase pe ochii din cap că-l văzuse la Sfânta Vineri când ieșise dintr-un cavou. - Doarme cu morții, soro, ăsta-i Ucigă-l toaca! Spărgătorul de lemne o lua prin spatele cimitirului, pe sub arțarii bătrâni ai străzii Pomenirea. Privea căderea frunzelor roșcate, se oprea sub copacii atinși de moarte și strângea purcoaie-purcoaie straturile uscate care foșneau sub pași, aprindea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
două ceasuri nu mai era. 285 Nevasta a chemat-o pe Aglaia, să-l spele. Plângea de înecase pământul. - Haide, coană Aglăițo, că m-a lăsat al meu. Oh, Doamne! Cocoșată a pus mâna la gură, uluită: - Ce-i omu, soro! Parcă ieri dădea cu acul colea. -Lam întrebat încă: "Ce mai faci, domnu Gogu?" "Bine, mi-a zis. Ce să fac?" Dar -lam văzut eu. Nu-i era bine de loc! Au mers amândouă până la casa croitorului. Mortul avea sub
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să dai gunoiul spre coada casei, să nu te iei, Doamne ferește, după răposat! - Las', că știe ea! se amestecase Aglaia. E muiere trecută... Baba Mița se mira că nu-l așezaseră pe Gogu cu capul la ușă. - Nu e bine, soro, nu e bine, când -lo pune-n tronul lui să nu-l lăsați așa, auzi tu, Florico? 290 Văduva - de care să asculte mai degrabă? Dădea din cap că a înțeles și făcea tot ce știa ea. Pe poartă intrau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
O dată am scuipat-o-ntre ochi și i-am dat cu huideo! - Bine-i făcuși! râdea Chirița veninos. 291 Bătrânii stăteau pe scaune privind mortul, Gogu, nemișcat, țeapăn pe o masă. Muierile nu mai terminau: - Da taci, că muri acum, soro, spunea Tinca. Dacă apuca săptămâna negrilor nu mai vedea lumină pe lumea cealaltă, oricâte luminări i-ar fi aprins Florica! Baba Marghioala, care fusese de față la slujba preotului, adăugă: - Păcat că nu -lați văzut pe domnu Gogu cum s-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Da! zise ea foarte rece - d-ta știi că eu te iubesc, sigur. Da. - O, astă răceală! Tu mă omori, Elis! Vorbește-mi, zise el rugători, cum știi tu câteodată să vorbești, c-o blîndeță uimitoare, c-o dulceață de sor - de iubită. - Bine bine! Știu eu! - Ce știi tu? Iaca că nu mă mai supăr... îți vorbesc blând. Îmi dai mâna ta? Așa. Spune. - Vezi tu, Ermil? zise ea c-o seriozitate copilărească și tristă - tu crezi... tu crezi că
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nostru. Roua rece cădea pe sânul verginei mele iubite și ea se trezea cu * frig și, ținîndu-si ochii închiși, [î ]și strângea împrejurul umerilor ei goi plapoma țesută din argint și din colori de curcubeu. Când însă își deschidea ochii, sorii răsărea calzi și frumoși, iar noi ne sculam râzând, somnoroși, unul de altul, apoi, spălîndu-ne fețele în basin * de marmură, ieșeam afară în aerul cald și strălucit a fericitei noastre lumi. Și viața se-ncepea din nou, fericită și lină
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
sân, Astfel tu, copilă, tu, vis de iubire, Din negrele-ți stele, o dulce zâmbire, Din sufletu-mi noaptea schimbă în senin. Cine era fericit ca mine? Pierdut în visării fără fine, părea că fiecare floare si fiecare stea e sor cu mine, sor dulce, surori amantei mele. Adeseori, în nebunia [mea], uitam pe Dumnezeu, visam că eu îs lumea cu miriade stele și cu miriade flori, și-mi părea că-mi plec albastrele mele mări și înstelatele mele ceruri, munții
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
copilă, tu, vis de iubire, Din negrele-ți stele, o dulce zâmbire, Din sufletu-mi noaptea schimbă în senin. Cine era fericit ca mine? Pierdut în visării fără fine, părea că fiecare floare si fiecare stea e sor cu mine, sor dulce, surori amantei mele. Adeseori, în nebunia [mea], uitam pe Dumnezeu, visam că eu îs lumea cu miriade stele și cu miriade flori, și-mi părea că-mi plec albastrele mele mări și înstelatele mele ceruri, munții mei cei negri
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
incest. Prăbușirea rebelilor, cu sugestia despicării, surpării universului, constituie partea cea mai frumoasă a poemului: „Bubuie cerul, se scoală Împăratul; Duduie eterul, că pasă urgia; Fulgere, vîlvoare În spațiu șerpuiesc; Focul se-ntinde, curăță păcatul. Marea-exploziune arrestă-eternitatea; Saltă firmamentul și sorii se spăimîntă, Cugetul de crimă pe unde se-ntinde Tot desfigurează, ca trăsnet Încinde; Foc negru și roșu lumina se preface, Plumb e ușurința și cerul se desface; Cad rebelii-n spațiu și vîjÎie căzînd, Haos, abis mare-i așteaptă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]