922 matches
-
subliniază, corect, că singura dată când Marlowe s-a împrietenit cu cineva a fost, în The Long Goodbye, cu Terry Lennox, devenit, la sfârșitul romanului, señor Maioranos. Dar legătura lor s-a încheiat cu scoaterea la suprafață a unor detalii sordide din viața celui pentru care Marlowe începuse să simtă o afecțiune frățească. Nu trebuie, pe de altă parte, să respingem din principiu astfel de demersuri. Mie, unuia, îmi transmit semnalul că nu m-am înșelat mizând pe Raymond Chandler, că
Moda continuărilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3708_a_5033]
-
C. Mihăilescu a fost salvat de carte, iar cartea e - așa cum spune și titlul - un substitut al destinului, dacă nu chiar Destinul însuși. Întâlnirea celei care avea să-i devină tovarășă de viață, și care a pecetluit evadarea din lumea sordidă a mahalalei bucureștene, e celebrată ca un punct de cotitură întro existență parcă desprinsă din cărțile lui Maxim Gorki sau din fragmentele gotice ale lui Dickens. Ca unul care, timp de aproape opt ani, am stat umăr la umăr cu
Critica electrică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3480_a_4805]
-
se definește prin puterea de a nu te înrăi sub tăișul răutăților pe care le-ai suferit. Candid e scriitorul prin excelență luminos, care nu-și pierde entuziasmul nici după ce istoria i-a terfelit prieteniile. Opusul sufletului candid e spiritul sordid, întunecat și chircit în sine, a cărui carență în idealuri e compensată de cazuistica absurdă a detaliilor infime. Etimologic, candoarea e albimea sufletului, sordidețea e negreala lui. Candoarea înseamnă strălucire oratorică în vorbe de duh, Alex fiind un vulcan cu
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
mai veche de două decenii și jumătate (cât au trecut de la prăbușirea comunismului și apariția memorialelor foștilor deținuți politici). Există însă o întreagă pleiadă de scriitori care au cochetat cu închisoarea. Slavici, Arghezi sau Bogza sunt numai vârfurile acestui aisberg sordid. Pașoptiștii, se știe, dar se trece repede cu vederea, au avut parte de numeroase experiențe de gen (chiar dacă adeseori acestea au fost deturnate blând sub forma „surghiunului” mănăstiresc). Chiar începuturile literaturii noastre sunt marcate de un astfel de caz: tragica
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
început să fie apreciat deschis de critici (între care Susan Sontag, de pildă), iar consacrarea a fost încununată și de ecranizarea din 1994, în regia lui Béla Tarr (un film alb-negru de aproape 7 ore). Romanul este cronica unor existențe sordide - ale oamenilor rămași în urma dizolvării unei cooperative agricole. Universul cărții este complet închis și cuprinde personaje puține, fără prea mari subtilități sufletești, în general fără deosebiri esențiale. Sunt ființe golite parcă de individualitate, care evoluează haotic, înecându-și zilele în
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
în paragrafe, paragrafele în capitole, și tot așa. Cartea îți dă senzația că oricât ai încerca să lărgești perspectiva sau dimpotrivă, să strângi cadrul, imaginea de ansamblu e aceeași - un tablou al unei societăți închise și dezumanizate, alcătuit din realități sordide, amănunte banale disecate la nesfârșit. Oricât ar încerca cititorul un soi de zoom închipuit, va avea dinaintea ochilor o lume dezolantă, lipsită de scopuri și de idealuri, în care în afară de o ploaie nesfârșită nu se petrece nimic. „Ploua liniștit, fără
Infernul văzut ca fractal by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3610_a_4935]
-
și sublim, de a înnobila efortul autorului și de a stabili punți de comunicare cu un cititor pentru care toate aceste preocupări maniacale rămân, pur și simplu, ininteligibile. Și e inevitabil să fie așa: cititorul intră în contact cu lumea sordidă prin intermediul „investigatorului privat”, mai precis prin codul moral sugerat de acesta. Philip Marlowe nu e un simplu instrument împrumutat din repertoriul clasic al literaturii. El e rezultatul unui dublu conflict - „pe de o parte, înfruntarea dintre detectiv și criminal, pe
Fărâme despre Raymond Chandler by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3807_a_5132]
-
explica geniul prin boală. Geniul e consecința scrîntelii, Nietzsche fiind un cazan de otrăvuri fiziologice care au răbufnit în conștiință sub forma smintelii. În acest caz, reduci superiorul la inferior și faci din Nietzsche un zgîrci contorsionat, alcătuit din complexe sordide. Acesta e genul de lectură de care fac uz spiritele joase, care au satisfacția de a-l vedea pe filosof micșorat la calapod propriu. Cine secretă mizerii le regăsește peste tot, grație oglindirii de sine în oameni. Al treilea mod
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
Cărtărescu. Cum o fi încăput ultimul acolo, nu-mi dau seama, din moment ce, se poate verifica, acesta se întinde (în ediția princeps) pe nu mai puțin de treizeci de pagini. Oricum, scena e kitsch. Am crezut multă vreme că doza de sordid din Istoria lui Marian Popa (o istorie de azi pe mâine , cum se subintitulează ea) nu va fi egalată. M-am înșelat. 1 Principalul fiind de ordin personal: autorul mă enumeră printre criticii care au vorbit la respectivul eveniment, alături de
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
că paharul calomniilor pe care Monica Macovei le-a proferat împotriva României și a adversarilor politici se va fi umplut și în PDL. Ani de-a rândul, niciodată cu adevărat europarlamentar al României, condamnata Macovei a fost sursa celor mai sordide și dăunătoare dezinformări în Parlamentul European cu privire la țara noastră și la adversarii politici. Pentru că este întotdeauna mai ușor să faci rău decât bine, ani mulți de muncă vom avea nevoie pentru a face uitate denigrările și minciunile pe care condamnata
Șova, scrisoare deschisă către Blaga by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/34112_a_35437]
-
niciodată s-o reînvie pe mica Pola. Căsătorită, cu trei copii, acum mari, și cu un soț care a încurajat-o permanent să se elibereze psihic de trauma suferită, Pola a reușit, în cele din urmă, să pună pe hârtie sordida istorie. Klaus e un personaj excepțional în carte, amestec de tandrețe și de perversitate, șarmant, seducător înnăscut, și asta, în ciuda urii pe care continuă a i-o purta fiica lui cea mare. Fiica a doua a fost și ea pe
„Nenorocitul de tata!“ () [Corola-journal/Journalistic/3104_a_4429]
-
când gândurile lor se-ntâlnesc/ turnurile gemene devin două torțe. //suntem mici. vine toamna. pădurile sunt trimise la coafor. /acela mânuie telecomanda în ceruri. / inima noastră sau ficatul nostru/ vor suferi. //nimic nu mai e cum a fost.” (nimic) Întrucâtva, sordidul este câmpul de observație predilect al lui Jurebie. În acest sens, el face parte din familia poeților Acosmei și Ciupureanu, minus o anumită turpitudine maniacală, concrescentă a personajelor poeziei celor doi. Ceea ce vede Jurebie chiar și atunci când scrie poeme de
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
la întâmplare pentru a mă face înțeles: „Îți amintești când ți-am spus că/ adolescenta aceea maghiară/ ar fi putut fi acum 1000 de ani/ Navamalika mea?// Între piatra tombală și/ sticla fotografiei iedera-și/ înfipsese stolonii printr-un/ miracol sordid.// Am revenit toamnă/ după toamnă căutând/ mormântul și piatra,/ iedera și sticla.// Pisicile din Hajongard/ mă urmează silențios peste tot/ îmbrăcate-n tunica/ lui Mao” (p. 30). Dincolo de aluzia la cunoscutul roman al lui Rebreanu, oricum insuficientă, scenariul se complică
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
și oțel Se prăbușește alb, inert, înalt, Titan tembel”. (Răzvrătire). Nici tîrgurile moldovenești, pașnicele așezări în care scriitorii români văzuseră modele de patriarhalitate și de viață tihnită, nu se bucură în ochii poetului aristocrat de mai multă îngăduință: îi par sordide, sinistre, adăposturi pentru o sub-umanitate. Locuitorii lor, oamenii săraci și anonimi, nu au nici o șansă de a ieși din masa amorfă. În descrierea lor, se ating tonalități bacoviene: „ Căruțe cu gunoaie au huruit pe străzi, Și s-au întins la
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
privilegiate unde locuiește protipendada - oferea un insight în psihologia personajelor, dezvăluind totodată rolul organizării spațiale în discursul narativ. În romanele amintite mai sus, traseul tramvaiului 14 este unul bipolar, funcționând ca liant simbolic între două zone urbane - una a mahalalelor sordide, alta a strălucitoarei protipendade - care corespund adevăratului statut social al lui Petru Anicet (capătul dinspre Fundătura Mătăsari, Pache Protopopescu- șoseaua Iancului-șoseaua Pantelimon), precum și statutului dezirabil, căci nici unul din frați nu abandonează ideea reabilitării sociale și financiare, a răscumpărării moșiei Arvirești
Bucureștiul lui Mircea Eliade. – elemente de geografie literară – by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3248_a_4573]
-
al identităților. Peste ani de zile, odată comunismul instaurat, doctorul Gurameto descoperă în timpul unei anchete că cel mai probabil invitatul său la cină fusese un mort, și nici măcar propria identitate nu-i mai este clară. „Cina blestemată ridică cea mai sordidă realitate contemporană - Albania sub jugul comunist, interogatoriile sângeroase, execuțiile - la nivelul mitului. Tonul lui Kadare trece natural de cruzimea plină de răceală la poezia pură, pe măsură ce acesta leagă firele povestirii de cele ale legendelor balcanice străvechi.“ Le Figaro „În această
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
interpretare a operei autorului american de origine rusă (romanul are chiar undeva, în mărturisirea unui personaj, subiectul Lolitei de mai târziu, lungi și savuroase pagini dedicate entomologiei, dezvoltate ulterior în Ada sau ardoarea etc). Pe strada Tannenberg, într-o cămăruță sordidă, locuință neiubită, visează Feodor la clipa consacrării literare, inventariind minuțios fiecare element de interes al străzii, cele trei magazine, o magazie de cărbuni, o casă cu fațada năpădită de iederă: „toate acestea alcătuiau, în sine, o priveliște, întocmai cum camera
Între bulevardul Pușkin și strada Gogol by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2989_a_4314]
-
rațiunii". Aflăm, din spusele martorului, că Mișu mai dăduse probe de frică electrizantă și că într-un rînd amenințat cu bătaia "s-a bolnăvit la gălbinare" care "i-a trecut (numai) cu cîrmîz și cu acrituri". Învăluită în acest amestec sordid de limbaj mahalagesc și de moravuri suburbane, teama paroxistică nu-și pierde decizia mișcărilor și, străbătînd straturile ridicolului iese violent la suprafață. Chiar dacă în ceea ce privește populația caragialiană, de cele mai multe ori, aprehensiunile interioare nu izbutesc să atingă zona tragicului și sfîrșesc în
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
boier o adusese de la țară. O-nșelase... Tranșe minimale, cît să-ți dai seama de unde vin și cam ce fel de viitor au dat la schimb - ca să înțelegi, cît e de înțeles, de ce privesc Paradis-ul ca pe o haltă, sordidă, ce-i drept, în calea lor spre Italia, Cehia, Dumnezeu știe unde ajung - pe care Liliana Corobca le taie parcă sub jet de apă rece, să le amorțească, să nu se vadă cînd curge sînge. Altcineva ar mai fi turnat
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
nu sunt niciodată banale. Asta în contrast cu decorurile, complet lipsite de culoare locală (doar accentul îți aduce aminte că acțiunea e plasată în Australia, în rest ar putea fi orice țară, mai puțin una tropicală), dar cu lipsa compensată prin abundența sordidului. Nu chiar ca în Gegen die Wand, dar pe aproape. Se pare că München va trebui amânat pe cronica viitoare, dar, în compensație, promit să îi dedic o pagină întreagă. Spielberg merită asta, fie și numai pentru obiectivitatea politică a
Cine are premiera în ianuarie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10934_a_12259]
-
Marina Constantinescu Intru în sala de teatru. Și mă dumiresc greu dacă sînt afară sau înăuntru. Pe scenă, în spate, ca un fundal, un zid de bloc. Prea binecunoscut. Tern, anost, sordid. Populează privirile noastre în fiecare zi, în fiecare noapte. Mi se pare că mă plimb pe stradă, nu neapărat într-o mahala, și că trag cu ochiul, obsesia mea dintotdeauna, la ferestre, încercînd să intuiesc poveștile de dincolo. La etaj
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
scenografiile lui se duceau spre jocul cu proiecțiile, spre un soi de stilizare modernă, minimalistă, acum schimbă radical direcția, surprinzîndu-mă și impresionîndu-mă. Remarcabilă ideea, precum și materializarea ei. Un décor care amintește imediat de neorealismul lui Visconti, de viermuiala din apartamentele sordide, de du-te-vino-ul de pe scările insalubre, de violența din Rocco și frații lui. Un décor care joacă de la începutul și pînă la sfîrșitul spectacolului. Faptul că regizorul și scenograful formează de mult o echipă stabilă, se vede, se simte. Acum au
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
sînt stabilite prin negocierea între cei care le comandă și cei care le execută. Mi s-a relatat, off the record, o discuție între reprezentanții unui partid politic și cei ai unui institut de sondare a opiniei publice. O tîrguială sordidă în care politicienii cereau multe procente în plus, iar sondatorii se luptau să le ia și banii, dar și să-și păstreze credibilitatea. Cu totul altfel sînt realizate sondajele secrete. Și aici însă acuratețea procentelor e discutabilă. Fiindcă una află
Topurile anului 2005 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10995_a_12320]
-
altă etichetă decât cea postmodernistă, constă în raționalismul protagonistei pe care îl pretinde neînvins de sentimente. Ca această peliculă să aibă eficiență din plin, Haneke merge pe varianta punct-contrapunct în privința decorurilor: când extrem de formale și elegante (saloane și conservator), când sordide (toalete, debarale). Stilul de filmare e cât mai neutru și mai potențat cu putință, camera stă fixă băț, cadrele sunt lungi, prelungi sau foarte lungi. Scenele de sex sunt filmate furtiv, mai degrabă sugerate decât arătate. În același ton, cromatica
Trilogie de psihologie by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11039_a_12364]
-
Academia Cațavencu" a căutat și a găsit Subiectul - cu majusculă - ce-i va asigura un loc în istoria reportajului românesc. Viețașii de pe Rahova îmbină în mod original investigația și confesiunea memorialistică, dialogul veritabil și monologul mono-maniacal, decupajele într-o realitate sordidă și serpentinele amețitoare ale ficțiunii. După convorbirea cu unul dintre meseviști (condamnații pe viață din închisoarea Rahova), autorul vomită în parcarea pușcăriei; în timpul unei alte întâlniri, el își recunoaște, stârnit de povestirea viețașului, propriile pulsiuni criminale. Ca Hannibal Lecter din
Cele mai frumoase tâlhării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10173_a_11498]