941 matches
-
Disneyland. Călătorul care, venind dinspre Craiova, capitala Olteniei, ajunge la Strehaia, În inima provinciei, are surpriza de a pătrunde În oraș printr-un Întreg cartier de asemenea palate. De partea cealaltă se află cartierul românesc, cu oamenii Înghesuiți În blocuri sordide. Aici, țiganii sunt bogații, și românii săracii. Bărbații nu atrag atenția prin vreo ținută anume, femeile se poartă Însă tot În tradiționalele lor fuste largi multicolore. Slujnicele care trebăluiesc În palatele țigănești sunt, evident, românce. O lume pe dos, pentru
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a avut-o în mine ca prim vizitator al expoziției lui. Omul îmi mulțumește și el, puțin surprins de graba mea, mă conduce pînă în prag și revine în atelier pentru a-și reașeza pînzele la locul lor. Cobor scările sordide, canalele miros cumplit, afară se simte lipsa unei raze de soare printre zidurile prea apropiate, prea ude, prea șubrede și Ricardo Giorgio îmi face un semn cu mîna de la lucarna acoperișului. Mă uit lung la clădire și, plecînd, îmi însemn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
pînă la doi pași de-acolo, pe Via de Conti, unde o clădire cenușie, cu un mic bar la parter, afișează pompoasa firmă a pensiunii căutate. Intrăm, urcăm un etaj pe niște trepte care n-ar fi părut atît de sordide dac-ar fi avut puțină lumină și iată-ne ajunși pe un culoar curat și aerisit, în pragul căruia ne primește silueta adormită a unui bărbat șchiop și nebărbierit. Ne spune să lăsăm valizele acolo, fără grijă (!?) și să facem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sau cîteva sejururi în Turcia, ca să nu mai amintesc de ofertele Casei de Pensii sau ale Primăriei, care îi plimbă pe pensionari pînă la capătul lumii, pe te miri ce și mai nimic. Recunosc că este o socoteală un pic sordidă, dar în afară de persoanele foarte bogate nu asta facem toată viața? Alegeri cît mai avantajoase, mai lesne de împlinit? Mulțam Domnului pentru ele! Franța este o țară minunată, plină de bogății naturale sau făcute de mîna omului. După toate frumusețile țării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
desigur, auzisem vorbindu-se de orașul de pe Bega și vedeam Întinderi de pajiști și pâlcuri de pomi și boscheți, aidoma parcurilor de pe malul Pantelimonului, În timp ce Laur duduia ca un compresor despre amorul lui cu Viorel, amestecând te miri ce Împrejurare sordidă consumată-n grabă cu fantezia un decor de lux și risipă. Povestea unei pasiuni mistuitoare se Însuflețea de la sine grație virtuților bolii sale, consemnate cu un laconism stupid În certificatul ăla, de un specialist În materie nu cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de vit), cu prea puțin) carne pe ele că s) ne distrag) atenția de la discuție. Citisem deja cartea profesorului Harkabi Palestinians and Israel, scris) În 1974. De asemenea, v)zusem, În 1967, taberele de refugiați arabi. Erau cu mult mai sordide decât mahalalele din Hooverville din perioada Mării Crize americane. Și acelea erau destul de mizerabile, dar numai temporar. Taberele pe care le-am v)zut atunci În Iordania existau de aproape dou)zeci de ani. Mi s-a p)rut c
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
dezbrăcat, a făcut duș, s-a masturbat și chiar a făcut sex - pentru un public numeros, de circa 1.500 de persoane, care i-au plătit, de-a lungul a câțiva ani, sute de mii de dolari“. Ironia acestei situații sordide este că aceștia l-au plătit accesând serviciul PayPal.com - sistemul de plăți online deținut de eBay pentru a facilita clienților săi să vândă și să cumpere pe acest site de licitații. Din toate aceste motive, sarcina noastră nu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
pentru De ce iubim femeile), Petru Cimpoeșu (primul în topul Doamnei Profesoare), Matei Vișniec (interesant, dar prea tehnic), Nichita Danilov (imaginativ, deși prea pletoric), Gabriela Adameșteanu (admirabilă în Dimineață pierdută, nu însă și în Provizorat, unde face concesii gustului actual pentru sordidele amănunte de alcov) sau Marta Petreu (care a avut un moment de geniu în romanul memorialistic Acasă, pe câmpia Armaghedonului), cum și de autori ce frecventează literatura doar ocazional, ca Varujan Vosganian (autorul inspirat al Cărții șoaptelor, altminteri însă un
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
universuri se confundă. Lumea fictivă a cărții ascultă de aceeași regulă a jocului - simularea - și se supune principiului lui „ca și cum”. În narațiunea titulară mistificarea este ridicată la puterea a doua, mimând o formă deja golită de sens. Refugiat în lumea sordidă de bloc, un grup de nostalgici comuniști debusolați imaginează un grotesc simulacru de democrație al unei lumi definitiv apuse: adunarea de partid. Maimuțărindu-i pe adulți, copiii care mișună pe maidanele promiscue din jurul locuințelor-ghetou nu se mai travestesc în hoți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
zis și Casa Poporului) de pe Calea 13 Septembrie. 256. Sala Ziepser de pe strada Sf. Constantin, în apropierea grădinii Cișmigiu. 257. Sala de la „Pomul verde“ a lui Hagi Tomița de pe strada Sf. Vineri, situată în fundul unei curți, la capătul unui gang sordid. 258. Sala Jignița din strada Negru-Vodă, în apropierea bulevardului Corneliu Coposu de astăzi. Am aflat după aceea cum că prin balurile mascate circulau un număr de veterane ale galanteriei cari, nemaiputându-și agonisi viața într-alt fel, se acopereau cu
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cele contra mea - m-au făcut să râd. N-am să uit o seară acasă la profesorul Virgil Nemoianu. Eram mai mulți acolo - Dorin Tudoran și, În vizită la Washington, Gabriela Adameșteanu. Într-un text la frontiera dintre macabru și sordid, un scurt poem, Vadim Tudor combina două personalități absolut respectabile ale culturii politice și române În general: Zigu Ornea și Doina Cornea. Textul era grotesc. Nu vreau să vorbesc pentru Dorin, poate va spune că el nu a râs, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
nu acceptă varianta amestecului unei Puteri străine). El declară însă ca sigură complicitatea sau premeditarea manifestată în structurile Puterii comuniste, dar anticeaușiste. După fuga cuplului Ceaușescu, Rateș consideră că răscoala-revolta-revoluția a devenit confuză, alunecoasă, încâlcită, fiind caracterizată drept „un amestec sordid de suspectate conspirații, violență de stradă, goană după putere, încercări de reformă politică și economică, experimente electorale, strădanii idealiste și represiune brutală” (p. 68), toate aceste elemente punând sub semnul întrebării însăși revoluția română. Televiziunea este văzută de autor ca
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Davis își începe relatarea experienței cu următorul pasaj, care are ample implicații epistemologice: Această poveste reprezintă o experiență personală, dar nu este redată ca atare, ci pentru a ilustra o față a războiului mai puțin cunoscută. Și aceasta pentru că e sordidă și respingătoare, neavând nici o legătură cu încărcături de baionetă, goarne și aviatori" (With the Allies, 31). Limbajul ales de Davis este grăitor. Se poate observa conștientizarea subiectivității din prisma experienței proprii, pe care nu o redă "ca atare", ci sub
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
revoluționar‑democratic, mai ales în condițiile luptei cu țarismul și cu rămășițele, încă viguroase, ale regimului iobăgesc“3. Ruptura între Însemnările din subterană și antropologia dostoievskiană anterioară nu este chiar atît de spectaculoasă. Fie și numai toposul cămăruțelor întunecoase și sordide în care locuiesc foștii săi visători ne indică o oarecare legătură de rudenie. În Nopți albe, roman scris în 1848, deci cu 16 ani înaintea Însemnărilor, subterana este descrisă în coordonatele ei principale : „În general, el (visătorul - n.n.) se aciuiază
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
să am de dat socoteală, sentimental sau altcumva, nimănui. Teribil...”. De asemenea, putem raționaliza o formațiune reacțională, care nu este decât exagerarea unor trăsături de caracter normale: astfel, o curățenie excesivă va fi justificată prin grija pentru igienă, o avariție sordidă prin prudența necesară unei bune gestionări a banilor, o minuțiozitate exagerată prin conștiința profesională. Freud (1909b/1979) semnalează faptul că bolnavul cu tulburări obsesive care utilizează anularea retroactivă se înșală asupra semnificației a două gesturi contradictorii care se succedă: acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Tudor Arghezi, prin mai amplul ei „coeficient de imaginar”, de publicistica gazetarului, criticul avansează câteva definiții: bunăoară, imaginea mediului monahal (Icoane de lemn) îi apare ca una de „pandemoniu”, realizată cu „o cruzime a observației și o voluptate a dezvăluirii sordidului” neobișnuite, în Tablete din Țara de Kuty o ironică „mască de sobrietate” susține deriziunea, în timp ce amplificarea fantezistă a absurdului, „încrâncenarea voioasă” a satirei au drept ținte ordinea statală, instituții, personaje publice, toate caricate grotesc. Față de astfel de dominante ale pamfletelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
în Occident, comit în cele din urmă „greșeala”, dezertează din societatea socialistă și ajung niște epave morale, care se îndeletnicesc cu prostituția, comerțul de producții pornografice, traficul de carne vie, banditismul, terorismul, unii dintre ei găsindu-și moartea în condiții sordide, departe de țară. În 1991 scriitorul a publicat un volum de povestiri istorico-cinegetice, Neagoe, căpitan de vânători (personajul central este viitorul domnitor Neagoe Basarab, în tinerețe vătaf de vânători domnești). Povestirile, scrise (foarte probabil cu câțiva ani înaintea publicării) într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287221_a_288550]
-
în încercarea ce pare a-i fi fost destinată fără milă, dar care admite, camuflînd-o, ieșirea spre lumina interioară. Sub semnul azilului pentru nefericiții soartei se deschide, în schimb, lumea subteranei în romanul Zahei orbul. Pitorescul, grotescul humoresc al vieților sordide apar drept contururi stilistice ale unei atmosfere care tinde să evoce, literar, celebrele periferii (spațiale și, consecvent, umane) imaginate în operele unor Victor Hugo sau Charles Dickens. Spitalul este primul teatru al reprezentării epice: plin cu oameni de aceeași categorie
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
aer tragic de vagabonzi eterni. Sau am plâns uneori / Prin spitale pline de condamnați la moarte și la tristețe.” După 1980, reportajele lui D. din „Flacăra” atrag tot mai mult cititorii. Un talent amintind de F. Brunea-Fox, exersat prin mahalalele sordide ale Bucureștiului în plină devastare arhitecturală, prin metroul cu cerșetori, prin creșe fără omenie ș.a.m.d. În același timp, apare dramaturgul D. cu a sa Insomnie. Îndrăgostiții de la ora nouă seara (1985), pusă în scenă la Teatrul „Nottara” de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]
-
o unică preocupare din demersurile riscante de a-i procura, pe ascuns, morfină. Cu toate că era fiică a unor oameni bogați, Zoe ajunge, spre a se putea întreține, să cânte la pian într-un restaurant de cartier și până la urmă moare sordid. Ducându-se în căutarea unui medic profesor, Ana vede scheletul Zoei într-o sală de cursuri. Roman psihologic, Între zi și noapte include tragedia unui blestem pecetluit de destin. Ana Stavri devine personajul feminin central și în Pontiful (1972), și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
romanul Primul cerc îl plasează pe Stalin în opoziție cu Lenin. Soljenițîn nu face o analiză istorică sau politică în cazul lui Stalin, dar se concentrează pe rezultatul final, marcând distanța între principiile inițiale înălțătoare ale revoluției și realizarea lor sordidă. Cu acest prilej, scriitorul dezvoltă vechea sa idee, care i-a marcat destinul. Pentru a contura caracterul malefic al lui Stalin, el alege să-l înfățișeze în culmea carierei sale politice, când opozițiile eficace împotriva lui nu mai sunt posibile
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
este repetat de șase ori. Or, acest tip de sacrificiu pare să fi fost împrumutat de la canaanceni după instalarea definitivă a triburilor 21. S-a vorbit, de asemenea, despre "idealizarea trecutului". Totuși, nu trebuie uitat că Facerea conține numeroase istorii sordide, "care arată că redactorii erau preocupați mai degrabă de transmiterea fidelă a tradițiilor decât de idealizarea lor"22 (sublinierea noastră, n.a.). Oricare ar fi originea sa, episodul ilustrează cu o forță inegalată în Vechiul Testament semnificația profundă a credinței "avraamice". Avraam
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prozator cunoscut, însă n-am știut mult timp cum arată. Mi-l închipuiam un tip care fumează nonstop, ca o locomotivă. Îl vedeam așa, într-o perdea de fum, cum stă îngândurat la o masă dintr-o cârciumă cât mai sordidă cu putință. Stă acolo și se confesează cuiva. O voce învăluitoare, pătrunzătoare, de om care a aflat ceva important, dar un fel de interdicție rituală îl împiedică să spună verde-n față acel lucru. Așa că încearcă să te facă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
strigoi care și-au părăsit lăcașul pentru o nocturnă macabră, poate din cauza luminii verzi. * O femeie tânără, știrbă, jerpelită, consumată, decăzută, semănând cu celebra "băutoare de absint" a lui Picasso, mă acostează cu respect, cu timiditate studiată; e expertă a sordidului, îmi cere bani pentru o pâine. Îmi spune, confidențial, că tocmai a plecat de la Spitalul de psihiatrie, învoită pentru o oră de doctorul P., care, în prezent, face contravizita. Vreau să-i cumpăr o pâine, așa cum cerea, (primul meu impuls
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ostentativ în stradă, marcându-și parcă virilitatea. Și fete, înjurând și cultivând cu voluptatea unei eliberări, pornologia cea mai deocheată. "Nu pot fi atât de curvă cum aș vrea să fiu", țipă una, poate elevă, la alta. Am părăsit aglomerația sordidă, de mahala, nepotrivită cu locurile gospodărite cu migală, de cuminții bucovineni. Aș fi vrut să urc sus, la zăpada curată, proaspătă, a coastelor obcinilor, să contemplu perfecțiunea dantelei albe cu care s-au împodobit brazii viguroși, solemni, dar mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]