1,458 matches
-
saltea, dădusem eu dovadă de o imaginație ieșită din comun. Alta era enigma: cum pătrunsese prezumtivul percheziționator În camera mea ? Încuietoarea nu fusese forțată, se vedea cu ochiul liber și, de altfel, orice tentativă În acest sens ar fi fost sortită eșecului: dacă centromanii posedau ceva cu adevărat performant În buncărul lor, acestea erau Încuietorile. Ți-o spune cineva care a absolvit liceul industrial cu profil lăcătușerie ! Desigur, rămânea posibilitatea confecționării de către cel interesat a unei cartele potrivite, dar dacă admitem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Adevărata nebunie e să alergi ca un apucat printre pietre și dune, fără să-ți cruți propria viață și nici viața celor pe care-i întâlnești în calea ta. Nebunie este să furi și să otrăvești apa fără de care suntem sortiți pieirii sau să-i ameninți cu pistolul pe cei ce te-au primit cu brațele deschise. Și dacă ați acceptat să luați parte la o asemenea tâmpenie, trebuie să acceptați și consecințele ei. Dar ce credeți că veți obține sechestrându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să nu ajungă să fie ceea ce în mod just ar fi trebuit să fie, ci să devină o creație a destinului, care se distrează schimbând totul cu inconștiența unui copil care se distrează smulgând penele unui canar. Bruno Serafian era sortit să devină un minunat bijutier, capabil să creeze strălucitoare giuvaieruri ce i-ar fi adus admirație, bogăție, femei frumoase și respect, dar soarta a vrut să se oprească chiar în pragul acestui tentant viitor. Acum era deja prea târziu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
urma până la moarte de va fi nevoie. Clossettino era unul dintre Psihici și satanist de notorietate. Cu toate acestea, Teleferic îl iubea nebunește, pentru că nu stă în firea unui câine să judece firea și preferințele oamenilor, indiferent dacă ele sunt sortite sau nu pierzaniei. Bietul cățel, îngrijorat, ornă împrejurarea cu una dintre intrejecțiile pe care le scotea când era neliniștit, interjecție care s-ar putea transcrie fonetic în orice limbă astfel: „kai!”. Cu un urlet, directorul sări cu picioarele pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nu-i așa? Nu știu, răspunse Ileana după câteva clipe. Încă nu știu ce se întâmplă cu mine. Crezi ca va rămâne aici? Dacă scapă cu bine va fi nevoit să stea de veghe. Fii cu băgare de seamă! Copilul vostru este sortit să nu părăsească Baia de Sus. De unde știi că vom avea copii? Nu veți avea? Dacă rămâneți împreună, va apare și un copil. E în firea lucrurilor. Lasă-mă în pace, Moș Calistrat! Deocamdată nici nu știu ce simt, iar dumneata deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și tandre“ datează creația cea mai valoroasă a lui M.O. În privința dramelor sale de inspirație biblică nu trebuie uitat, domnule, că ele conțineau aluzii periculoase, care În acea „vreme a lupilor“ te expuneau riscului fatal, chiar dacă acele texte erau sortite literaturii de sertar. Citind comentariile doamnei Nina Roth-Swanson - scuzați-mă, dar În mod involuntar mă ciocnesc de dînsa ca de un dulap pus În mijlocul camerei - ca și interpretarea dată lui Moise, ca fiind „Întruchiparea urii refulate a părintelui rabin, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
obținut terenurile prin lupta cu pădurea. Probabilitatea ca această muncă să fi fost făcută de o comunitate de rude, descendentă a unui strămoș comun, este foarte mare, dacă avem în vedere că lupta de unul singur cu pădurea atotcuprinzătoare era sortită eșecului. Comunitatea de rude și-a obținut moșia prin muncă comună și, pe această bază, toți aveau drept la moșia indiviză. Un alt procedeu de obținere a suprafețelor necesare gospodăriei țărănești consta în „inelarea” copacilor, îndepărtarea cojii care ducea la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care au maltratat, bătut, schingiuit, omorât oameni nevinovați. Când toate pârghiile de conducere și reprimare erau în mâinile Partidului Comunist (în februarie 1948 a avut loc Congresul de unificare dintre PCR și PSD, rezultând Partidul Muncitorescă Român), orice împotrivire era sortit 414 eșecului. S-a instalat teroarea și frica, oricând puteai fi ridicat, luat cu duba neagră, interogat zile și nopți, insultat, scuipat, bătut, terfelit; se constata că ești „curat” ți se dădea drumul, ca, apoi să fii luat și dus
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe Amory pe chei. Recunoașteți că a fost ceva magnific, chiar dacă nu se poate numi viață. După operație, Beatrice a contractat o boală de nervi suspect de asemănătoare cu un delirium tremens, iar Amory a fost abandonat la Minneapolis, fiind sortit să-și petreacă următorii doi ani la unchiul și mătușa sa. Acolo, aerul crud și vulgar al civilizației vestice l-a surprins prima oară - În izmene, ca să spunem așa. UN PUPIC PENTRU AMORY Citind, i s-au arcuit buzele. „O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
merg acasă, să fiu dus departe de toate astea. Și doar să vorbesc despre un astfel de lucru mă făcea să mă simt murdar și incorect. Eșuasem. Dar, ceea ce era infinit mai rău, nu părea ca și cum aș fi fost vreodată sortit să izbândesc. O coincidență, o numise Heydrich. Dar o coincidență cu sens, potrivit ideii lui Jung? Nu. Nu putea fi. Nu mai exista nici un sens în nimic. 24 Joi, 10 noiembrie „Expresiile spontane ale mâniei poporului german“ - așa s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
existență este revelată de arheologie la trei secole după moartea î!) celui mai celebru dintre locuitorii săi...-, ucid, masacrează, deportează, nimicesc mii de oameni. Distrug templele, sparg statuile, rad din temelii edificiile, ard operele nelegiuite - evident, toată literatura hedonistă este sortită și ea focului! -, osândesc din principiu trupurile și sufletele, contaminează prezentul cu pulsiunea de moarte, dar și viitorul, eternitatea chiar... Pentru prima oară într-o civilizație, moartea ajunge la putere - și încă pentru multă vreme. BIBLIOGRAFIE Salut ambianță! Abordarea continentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a precupeței Pena, ridicată prin arsele vămi ale pătimirii și nebuniei aproape de Sfintele Trepte - ce flamură vreți mai vrednică de orașul vostru creștin. Niciodată piatra nu va da Bucureștiului un sfert din strălucirea marilor cetăți din Apus. Civilizația noastră e sortită să se petreacă în virtual și interior. Neputând clădi în afară (e și prea târziu și prea zadarnic pentru aceasta), în inimile noastre se cade să întemeiem: turnuri vibrătoare, speranței; aurite bolți, laudei; clopotnițe, adâncimi soarelui netemporal. Iată sensul Cetății
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Noi, românii, a trebuit musai să fim combatanți și într-o tabără, și în cealaltă. Decizia guvernului român, privind inevitabila alegere a taberei beligerante care ne dădea o speranță mare pentru recuperările teritoriale din răsărit, ca o fatalitate, a fost sortită eșecului. Și tocmai acest eșec a pus Armata Română în mult controversata situație de a trece în tabăra adversă. A trebuit sau n-a trebuit să se întâmple asta? Iată una din opinii, oferită de revista Historia [2]: "Criticii actului
ACTUL DE LA 23 AUGUST 1944 ŞI...VOLUNTARII DIN CIOHORĂNI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 965 din 22 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364350_a_365679]
-
așa fusese scrisă Prea iute să plece deși vreme-ar fi avut. Să spună avea atâtea să spună Și fruntea-i scapără scântei Dar soarta l-a grăbit din urmă Ca grabă are vrerea ei! Stea rară fusese să fie sortit Să-alerge prin ceruri sprintară Drum începuse, spre infinit Ce-l duse spre ultima seară. Se strânseră-n jur stele surate Ce nu știau că fără de vină L-au dus spre cerurile înalte Din care n-avea să mai vină. Doar
CRĂCIUN CU LABIŞ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361428_a_362757]
-
toamnă mi-o culeg Și tu mă rogi zadarnic să ți-o traduc, femeie! Nici morții nu-i mai pasă de Poezia mea, De la începutul firii ea e nemuritoare! Din leagănul prunciei și până lângă stea Aici mi-a fost sortită să-mi fie sărbătoare... Referință Bibliografică: Declarație de principii... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1107, Anul IV, 11 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DECLARAŢIE DE PRINCIPII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363800_a_365129]
-
să cadă în ea. Ea își atrage prada precum o plantă carnivoră, emanând mereu un miros atrăgător, apoi ea este și viu colorată, iar insectei, i-ar fi imposibil sa nu cadă în capcană. Odată intrată în mijlocul plantei, insecta este sortită morții. Iată în acest caz, un exemplu ce ne pune serios pe gânduri, dacă nu cumva ar trebui să fim mai atenți atunci când ne aflăm în fața frumuseții ispititoare. Filosofic vorbind, dacă ar fi să dezvoltăm acest subiect, am putea concluziona
DESPRE FRUMUSEŢEA ISPITITOARE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364045_a_365374]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > PRIN MINE TREC FLUTURI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1155 din 28 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Ea era sortită să-mi fie umbră, gleznă subțire cu pulpa sonoră, rotulă în fiecare cuvânt. Ea se cățăra pe ploi ca să înverzească pământul, totul să înflorească. De bucurie eu o priveam ca pe-o minune întinsă peste lume. Strălucea mai mult decât
PRIN MINE TREC FLUTURI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362827_a_364156]
-
aș putea să am încredere în tine? Ana: Nu știam ce să fac. Din clipa în care ți-am zărit focul ochilor o picătură de jar mi-a stropit inima și aceasta a simțit că doar tu i-ai fost sortit a-i deveni adevărata jumătate. Afin: Tu ai devenit pentru mine un tot. În momentul în care mi-ai întors spatele eu am murit. Ana: Cum poate un om ce a murit să doneze o picătură de sânge spre a
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
O scurtă silabă în fraza Divinului. Avea un chip palid, înconjurat de barbă. Un păianjen trecea tacticos strada, cu un ușor dispreț pentru strălucitorii bolizi ai feciorilor de bani-gata. Ca un ac în ochi îmi stăruie întrebarea - dacă tot suntem sortiți morții, de ce nu suntem mai uniți, mai apropiați? Se despart soți de soții, copii de părinți, frați de surori, prieteni, vecini. Se dușmănesc. De ce? De unde atâta vrajbă? Tocuri, tălpi groase, scandal, sânge. O istorie. Tristețea vine încet ca un amurg
TRISTEŢEA ÎN ARTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362906_a_364235]
-
pe care o să le cânt au ritmul roditor și culorile arămii cu voce să dea glas profunzimii. Cu netăgăduită uimire de suflet înrămat în simboluri și ochii plecați pe fereastră către niciundele timpului umbros; am simțit în tine respirul, iarba sortită pentru descântec, în dimineți cu ciocârlii căzute din zbor, de nu mai scap de iluzii. Numai ele în soare zburând cu soare îmi umplu inima, mai departe-i secerat grâul, după o vreme o să culegem porumbul și porumbii necopți se
MIRAJ DE TOAMNĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363092_a_364421]
-
Toate Articolele Autorului Au fost odată trei flăcăi Ce colindară munți și văi Să pună hoții sub topor Că le-au răpit pe sora lor! Feciorii, toți, sosiră-n prag Să spună tatălui lor drag Că poate-așa fost-a sortit, Că sora lor poate-a murit!... Când auzi și mama lor De spusele feciorilor, Puteau să spele trei femei Cu apa lacrimilor ei. - Cum, Doamne, de m-ai blestemat Să n-am copila mea în sat? Aici născutu-ne-am cu toții Și
TREI, DOAMNE, ȘI TOȚI... PATRU ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363371_a_364700]
-
Brătescu Publicat în: Ediția nr. 1080 din 15 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Era o căsuță dărăpănată în care mă îndoiam că locuiește cineva. În schimb, livada ei de citrice și măslini trăia, înflorea și purta rod după cum le e sortit pomilor de oriunde s-ar afla, ocrotiți sau uitați de Dumnezeu și de mâna omului. Casele din care copiii pleacă pe rând, iar părinții îmbătrânesc prea repede și se duc apoi, după legea firii, devin ulterior mărul discordiei între moștenitori
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
Vidin, pod botezat cu ambițiosul nume „Noua Europă”. Istorie milenară de la Apolodor încoace, picurată pe alocuri cu savuroase nestemate stilistice umoristice, articolul se citește alert și descrie realist o etapă din controversata noastră îngemănare cu continentul care ne-a fost sortit, expresia încrederii într-un viitor comun, mereu mai luminos pentru oamenii de pe cele două maluri ale bătrânului Istru. Ne adăpăm apoi sufletul, adăstând iarăși în binecuvântata poezie, de data aceasta pe vesuri curgătoare ca mierea, semnate de Floarea Cărbune, unde
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > DOAR O VIAȚĂ DE OM Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1137 din 10 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Inveșmântată-n alb, timidă în zi de vară L-am luat de mână cel ce îmi era sortit Și-nlănțuiți, cu nași-n hora Isaiei milenara Iubire și grijă ne-am jurat pân-la sfârșit. Plini de curaj am început să ne clădim o viață Și-un viitor de Domnul doar știut. Nici când, nici cum, dar într-o
DOAR O VIAŢĂ DE OM de DORINA STOICA în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364123_a_365452]
-
omul, dar îl și purifică, înălțându-l. Poetul și poezia, acestea sunt cele două jumătăți care se caută până își găsește fiecare perechea, semn al întregului: „Acuză-mă! Sunt vinovatul care/ Își rupe-n Piața Mare legământul/ Ce mi-l sorti, amar, deznodământul:/ Te mai iubesc? Trăiesc sau mi se pare?// Pornirilor tu dă-le dezlegare,/ Slujindu-te, am devenit înfrântul!/ Cuprins de frică, iată, mi-e descântul,/ Regina mea, te rog, aștept cruțare!// Să fug, n-am unde! Numai el
TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1143 din 16 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364091_a_365420]