534 matches
-
care a apucat literatura română. Atunci, în 1936, cînd campania denigratoare era în toi (și Universul, desigur, se afla la post în primele rînduri), E. Lovinescu, într-un răspuns la o anchetă a ziarului Credința, declara: Chiar dacă s-ar ridica spînzurători în Piața Teatrului literatura acestei țări nu se va imbeciliza". De altfel, în politica externă, Stelian Popescu îl elogia pe Mussolini, pe care l-a vizitat în iunie 1933, omagiindu-l: "Fascismul nu e un capriciu, nici rezultatul unei combinații
Patronul "Universului" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16524_a_17849]
-
Dalí, misterul trupului ce suferă și al tuturor halucinațiilor acestuia, contemplarea unui univers al cărnii, locul unde scheletele și trupul aflat în putrefacție acoperă insula Afroditei, un loc unde inima e îngropată în alegorie, iar dublul poetului atârnă într-o spânzurătoare. Generatorul de imagini al lui Baudelaire e însuflețit de același combustibil ca și al lui Salvador Dalí, o materie de o nostalgie neliniștită ce se hrănește în continuare din imaginile prezente ale paradisurilor pierdute, chiar în timp ce lumea a luat-o
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
involuntar, străbătuse timpul și era citată cu mereu voluptoasă ironie (ca aceste versuri aparținînd lui Radu Boureanu și citate de Eugen Negrici la pagina 143: „La New York totul e frumos/ Nu sînt copaci și nu sînt ciori/ Doar negri în spînzurători/ Din Oregon pînă-n New Jersey...”) dar niciodată fenomenul nu era analizat la modul serios, în toată complexitatea lui. Amplul studiu al profesorului Eugen Negrici, Literatura română sub comunism este fundamental pentru cunoașterea fenomenului literar românesc din a doua jumătate a
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
Meung-sur-Loire, de unde a fost grațiat de regele Louis XI. Revenit la Paris, spre sfârșitul lui noiembrie 1462, poetul s-a văzut implicat, deși pasiv, într-o altercație de stradă după care a fost arestat, judecat și condamnat la moarte prin spânzurătoare. În urma apelului, Curtea supremă pariziană ("Le Parlement de Paris") i-a comutat condamnarea la expulzarea pe o perioadă de zece ani din Paris, în urma căreia, la vârsta de 31 de ani (1463) François Villon a părăsit orașul și a dispărut
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
care au fost decisive în condamnarea sa la moarte prin spânzurare. După condamnarea la spânzurare poetul a scris în închisoare, în așteptarea execuției, un epitaf, un testament lăsat în umbra morții, cinicul „Catrenul lui Villon când a fost condamnat la spânzurătoare” (vezi cap. Stilul villonian), în și, poate cea mai celebră baladă a sa, „Balada spânzuraților” ( La ballade des pendus). În urma apelului lui Villon [Balada apelului lui Villon (Ballade de l’appel de Villon), 1462.], pedeapsa i-a fost comutată la
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
înțeles și de tradus chiar și pentru un specializat în limba franceză. Cercetătorii stilului villonian se străduiesc și astăzi să-i înțeleagă și să-i interpreteze corect opera. Spre exemplu, celebrul „Catren” („Catrenul lui Villon când a fost condamnat la spânzurătoare” Villon a utilizat în baladele sale umorul satiric, patosul și forța lirică în lucrări scrise în argoul hoților, în dialectul Moyen français (1400-1600), posibil, din simpatie pentru coquillarzi. Mesajul poeziei sale îl situează printre moderni, chiar dacă a utilizat formele medievale
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]
-
în Pădurea Spînzuraților am arătat însuși originea și creșterea dezechilibrului moral al unui om, slab în fond, ca toți oamenii, doritor de dragoste, pe care o găsește la o unguroaică - deși ar părea neverosimil unui literat oficial și plîns la spînzurătoare tot de un ungur, tatăl Ilonei. Așa cred că e mai omenește și un roman care nu palpită de viață - cu toate ororile, cu toate contradicțiile ei - nu are sorți de viață chiar cînd are norocul succesului." Pădurea Spînzuraților a
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
a apărut și a devenit obsesia unor grupulețe acest cuvânt, luat din geometrie. Nimic mai vertical pe lumea asta decât plumbul spânzurat de sfoara zidarului. De unde și năstrușnica idee că verticalitatea absolută a unui individ poate fi oferită doar de spânzurătoare. Ne jucăm de-a cuvintele ca elvețianul acela cu mărgelele. N-o s-o pățim oare? O laudă între confrați conține inevitabil acest cuvânt: verticalitate. Și, dimpotrivă, cuvântul "neverticalitate" este absolut obligatoriu în caracterizarea unui oponent. Dar viața, potrivit cercetărilor ce
Cadoul incolor, inodor și insipid by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6637_a_7962]
-
tot și nimic” (titlu care-mi amintește de acela al unei cărți a lui Jean D’Ormesson care a făcut oarecare vîlvă în Franța, „Presque rien sur presque tout”) un pasaj semnificativ în care Mordehai, evreul, îi vorbește în umbra spînzurătorii tiranului Haman: „Să te închini în fața unei puteri nemăsurat de tiranice care nu lasă loc nici unui singur fir de praf să curgă în direcția contrarie alunecării tuturor firelor, unei dorințe atît de absurde de putere încît ar ucide orice frunză
Capcanele și magia absolutului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13294_a_14619]
-
poliției imperiale, Werner, amândoi din Sibiu. Legătură cu protagoniștii teleormăneni (Caraminu, feudalul de la Izvoarele, moș Dobre, prezent la Fântână Trăsnita, loc de popas spre târgul de la Glavacioc și de taifas, călugărul Teodosie Hoinarul, Enea, tânărul ciupăgean răzvrătit și scăpat de la spânzurătoare ș.a.m.d.) o face pitorescul ardelean Patru Cărătuș, deghizat în cow-boy, negustor de vite, dar și de arme ce-și vor găsi locul în tainițele și galeriile de la Schitul celor trei călugări pravoslavnici, ctitorie legendară a lui Vodă Matei
Aventuri la apa Teleormanului by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17107_a_18432]
-
electricitatea, Oboseala cu ziua sură cochetându-și-o, Zile și nopți întregi audiența la majestatea sa, Excepționalul dintre excepționalii Medici. (1913?) Serghei NELDIHEN (1891-1942) * * * ... Femeile păpuși dedouăorijumate arșine, hohotitoare, bolovănoasocorporale, buzemoi, limpedeochi, purtând fel de fel de pieptare și mici spânzurători de cercei mați, ce iubesc predicile mele altoglăsuitoare și proaste gospodine - o, ce mult mă bulversează astfel de femei! Nina HABIAS (1892-1943?) * * * Și tu Doamne ajuns-ai comisar militar Mi-ai trimis un muștiuc din pai de grâu Tu ești
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
am eradicat corupția..." Haralampy: Drept-îi, dom' prim-ministru: ați!, da' încercați să nu vă mai priviți nasul în oglinzi care deformează, că s-ar putea să vă visați Pinocchio... Crainici la telejurnale: "Saddam Hussein a fost condamnat la moarte prin spânzurătoare." (Conf.și Mircea Badea, " În Gura presei", 8 noiembrie, Antena 1, ora 6.00). Haralampy: Bine, bietul dictator, că a scăpat de spânzurare! Justiția e, totuși, dreaptă. Cu limba română e ceva mai complicat... Alex Leo Șerban: "Gellu Naum era
Oniricul în gândirea haralampyani by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10111_a_11436]
-
abuzurile puterii, acest popor de viteji, să pretinzi să le impui o servilă imitare a străinătății, prin litera prost interpretată, prost rumegată, prin ziare, politică, incitare la ură, la anarhie? Există oare destui copaci în pădurile României pentru țepele și spânzurătorile pe care le merită un asemenea atentat? Seară la Miclăușeni Tricot, ziar, album cu fotografii vechi, cu țigara în mână, stăm toți la lumina unei singure lămpi, strânși unul în altul, în jurul mesei mari rotunde din bibliotecă. Încăpere lungă, fără
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
prozatori mai buni, de oameni de știință adevărați, cauza este că mărginitele puteri de care dispune poporul tău pentru aceasta sunt consumate de profesori ignoranți, de funcționari netrebnici, de academici [...], secretari, membri onorifici, asociați în cultură, jurnaliști, ateneiști, conservatoriști, poetaștri, spânzurători de pânze la „expoziția artiștilor în viață”, și celelalte, și celelalte.” Programul lui Maiorescu nu e doar literar, ci urmărește, în formele falsei culturi de care și literatura se resimte, filigranul unui desen social care împânzește lumea românească a sfârșitului
O viziune by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4969_a_6294]
-
cu lovituri și îl chinui fioros în cele mai diferite chipuri; îi străpunse cu o țepușă partea de jos a trupului, până își dădu sufletul în chinuri. Ștefan Telegdi căzu la rândul său în mâinile acestor barbari. Fu atârnat în spânzurătoare de acele părți ale trupului pe care rușinea mă împiedică să le numesc și muri în chinuri, sub săgețile trase asupră-i. În iulie, armata răsculaților va fi înfrântă în fața cetății Timișoara. Gheorghe Doja va fi supus unui supliciu unic
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
despre păstori că sunt înclinați spre hoții și tâlhării la drumul mare, dar și despre cum sunt pedepsiți lotrii: „Pedepsele aplicate de obicei lotrilor, atunci când ajung pe mâna justiției, sunt sfâșierea cu clești înroșiți în foc, frângerea cu roata și spânzurătoarea. Exemplele date au însă atât de puțin efect, încât nu trece an în care să nu auzi de atacuri și jafuri comise de lotri. ” Cneazul din Dubești și consăteanul său, Trifon, vor fi arestați pentru că, la rândul lor, i-au
Agenda2005-03-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283287_a_284616]
-
protector al baterii cuielor - rămas până în zilele noastre prin obiceiul de a ciocăni cu degetul îndoit în lemn - este vorba și în varianta în care trunchiul era un stâlp al infamiei, turcii având mult timp obiceiul să folosescă pomii drept spânzurători în care mai apoi spectatorii băteau câte un cui pentru a-i apăra de spiritul celui executat. În jurul pomilor de fier s-a creat o întreagă literatură care consemnează astfel de exemplare în Austria (la Waidhofen), Ungaria (Budapesta, Györ și
Agenda2005-31-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284023_a_285352]
-
pe ramă Haide-haide, eu vin din război acolo unde tu nu știi prețul împăcării am de pierdut numai ce am pierdut partea de suflet în care se culcă netrebnicii adu-mi cum mi-ai aduce cafeaua încă o zi de spînzurătoare ochii mei au văzut picturi cu mîna îngropată în ramă haide-haide, eu vin de acolo de unde moartea e-o cîrpă tîrîtă pe jos frumusețea ta zburdă într-un cîmp de scaieți două mere sînt ochii tăi mușcați rostogolite spre mine
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
tensiune încât s-ar zice că e un jurnal de război: miza e somnul (care nu vine niciodată): "nu pot să dorm, nimeni nu mă obligă să dorm/ nici un bici/ nici o adiere de vânt/ fantasme sunt gândurile, ele atârnă/ în spânzurători ofilite și caută odihna/ din nimic"(V ). Lupta e - clasic - cu eul (amintind de versurile Sylviei Plath, Între mine și mine/ zgârii ca o pisică), dar și cu copilăria, cu "vocile" (unei umanități agresive prin chiar existența ei), cu cuvintele
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
din orișice dezastru sau crepuscul stins în piept, Doamne, fă lăstun albastru și dă zâmbet înțelept. ÎNȚELEPTUL Nu scuip pe'nfrângerile mele! Ce-am adorat nu știu să ard și nu ridic în vânt obiele în locul ruptului stindard. De funia spânzurătorii dezastrele nu mi le-agăț și nici mândria din victorii n-o pun sperietoare'n bat. Cu-aceleași zâmbete'nțelepte îmi port și lanțuri și cununi urcând spre soare clare trepte sau coborând printre furtuni. și merg pe-acelaș țărm ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
și altora. S-au ales vreo doi, doisprezece, douăzeci și s-au dus la casa leneșului, l-au umflat pe sus, l-au pus într-un camion, că n-aveau car cu boi, și hai cu dînsul la locul de spînzurătoare. Pe drum, se întîlnesc ei cu un Mercedes roșu, condus de un șofer, în care era, în spate, o cucoană. Cucoana, văzînd camionul și leneșul întrebă cu milă: - Oameni buni, se vede că omul cel din camion e bolnav și
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
la vreo doftoroaie, undeva, sau la vrăjitoare, că la spitale, în ziua de azi, slabă nădejde. - Ba nu, cucoană. Să ierte cinstita fața a dumneavoastră, ce frumos machiată este, dar aista-i un leneș fără pereche și-l ducem la spînzurătoare să curățim societatea de un trîndav. Uitați, și acum, că îl spînzurăm, zace nemișcat și citește reviste dintre acelea de nici nu le putem pronunța numele. - Alei! Oameni buni! zise cucoana înfiorîndu-se. E păcat să moară, că pare încă în
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
datori a ne ajuta unii pe alții. - I-auzi, măi leneșule, ce zice cucoana! spuseră oamenii. Îți dă adăpost și posmagi, să tot trăiești, să nu mai mori. Hai, spune: vrei la dînsa pe posmagi și icre negre sau la spînzurătoare? Alege liber, că sîntem în democrație. La care leneșul zise atunci cu jumătate de gură: - Dar muie... ți-s posmagii, cucoană? - Vai de mine, zise ea. Nu-s muieți! Muieți vrei? Îți trebuie ție? Altfel nu poți? - Ba, răspunse leneșul
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
dulăul după el, porni În direcția unde dispăruse hoțul. Hoțul nu ajunse prea departe și când auzi vocea groasă a șefului de post și lătratul dulăului, se sperie.O luă la fugă pe câmp, căci nu vroia să ajungă la spânzurătoare pentru o pâine de secară.Își aminti Însă că șeful de post vine călare și imediat Îl poate ajunge din urmă, așa că speriat la culme, făcu repede o groapă cum putu și Îngropă pâinea furată.Acoperi locul cu iarbă și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
pe tăicuța, care-i dăduse numele, care Îi făcuse casă și omorâ pe măicuța care Îl legănase la sân. Pesemne că numai dracii Îl Împinseră la așa fapte. Anii au trecut, Ilie a Îmbătrânit prin pustietate, unde fugise de frica spânzurătorii. Când s-a Întors În sat, nimeni nu-l mai cunoștea, oamenii Îmbătrâniseră, se schimbasera ori unii nu mai erau printre cei vii.Intră Într-o crâșmă cerând o strachină de zamă pe care o Înfulecă pe dată. Acolo intră
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]