2,458 matches
-
după un șir nesfîrșit de torturi - pentru cei care se ridicau, numai cu cuvîntul, Împotriva ordinii, iar În contextul unei existențe atît de simple ca aceea a lui Sebastián Mendoza nimeni nu riscase vreodată să fie ars pe rug sau spînzurat doar pentru elementarul capriciu de a-și exterioriza convingerile. - O să fii ars pe rug pentru asta, Îi spuse, sigur pe sine. Inchiziția i-a prăjit pe mulți pentru nici jumătate din ceea ce ai spus tu. - Mai Întîi ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ceea ce faceți nu e altceva decît răpire și piraterie, Îi atrase atenția Dominique Lassa, francezul care vorbea spaniola. Iar asta, după legile de pe mare, se pedepsește cu spînzurătoarea... Răpitorul lui nu-și putu stăpîni un zîmbet: - Și cine o să mă spînzure? Tu, poate? Legile mării nu domnesc aici. Aici nu contează decît legea lui Oberlus; ceea ce spun eu e bine și orice altă opinie e rea... Vrei să-ți demonstrez asta? Interpretul aruncă o privire către cioturile lui Sebastián Mendoza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe toți cei care nu-l văd pe Dumnezeu așa cum pretind ei că trebuie văzut? Nu e pe deplin acceptată sclavia negrilor pentru simplu fapt că pielea lor e diferită de a noastră? Legea admite asta și, dacă ar fi spînzurați toți proprietarii de sclavi, puțini nobili ar mai rămîne În viață... Tu ești diferit de mine nu prin culoarea pielii, ci prin faptul că eu sînt diferit de toți - ridică din umeri. Din acest unic motiv, am la fel de multe drepturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Împielițați! Tot nu pricep cum de nu i-a tăiat Încă nimeni beregata... Am plecat de pe vaporul lui ca să nu-l strîng de gît... Am dezertat și jur că, dacă m-ar fi găsit Într-o zi, m-ar fi spînzurat de arborele principal... Plescăi din limbă. Ce păcat că nu prea sînt În drumul lui; mi-ar plăcea să-i urez bun venit pe insula mea - scotoci printre cărțile dintr-un cufăr și se opri cu una dintre ele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care-i Însoțea adeseori pe pescarii și marinatii din Aldan cînd se Îndreptau, În zori, spre bărcile lor. De asemenea, Își aduse aminte, fără să reușească să-l localizeze cu precizie În timp, de unchiul său Santiago, pe care-l spînzuraseră fiindcă fusese „pirat de pămînt”, și ascultîndu-l Oberlus Înțelese că sărmanul bătrîn Își pierdea pe zi ce trecea mințile sau intrase Într-un rapid proces de senilitate, de vreme ce delira cu privire la lucrurile cele mai elementare. - Ce este un „pirat de pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
știe, căci era un cuvînt nou pentru el, deși pentru scurtă vreme fusese un adevărat pirat de mare. - Unul ca unchiul meu, veni răspunsul ilogic. Unchiul meu Santiago era „pirat de pămînt” și merita cu vîrf și Îndesat să fie spînzurat de un smochin. - Dar ce făcea? - Nu se născuse În Aldan, ținu să precizeze spaniolul. Cei din Aldan n-ar face niciodată să eșueze un vapor fiindcă așa vor ei. El era din interior... Dintr-un loc de prin Orense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
demne de crezare și definitive despre soarta fiului ei Diego. - Dacă mi-l aduceți În viață, o să vă fac bogați, făgădui ea. Pe toți. Căpitanul velierului, Arístides Rivero - care cîțiva ani mai tîrziu avea să ajungă faimos și să sfîrșească spînzurat pentru tentativă de rebeliune armată - trase mai Întîi pe insula Chatman ca primă escală, cu intenția vicleană de a ridica ancora la prînz, calculînd că va ajunge pe Insula Hood În toiul nopții pentru a-și debarca oamenii, căutînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ceea ce spunea. Definitiv și iremediabil nebun! - Nebun aș fi dacă aș rămîne aici și aș Îngădui să fiu vînat pentru a fi apoi expus ca o atracție de bîlci pentru urîțenia mea și pentru că am ucis, asta Înainte de a fi spînzurat - s-ar fi zis să vorbea despre ceva cu totul lipsit de importanță, care nu Îl afecta cîtuși de puțin. Am să mă-ntorc la mare, care nu m-a trădat niciodată, și dacă și acolo voi fi hărțuit, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
garanție e o garanție, de asta trebuie să țină cont. Ar fi trebuit să li se citească tuturor deștepților fragmentul ăla din Jordanes sau parcă era un arab Ibn Faldan în care se istorisea despre obiceiul turcilor ghuzi de a spînzura de primul pom pe cel dintre ei care se arăta mai isteț, zicînd că așa se face o mare plăcere lui Dumnezeu trimițîndu-l la el pe cel mai bun. Își trecu mîna peste obraz ca pentru a-și lua seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ai mei când se întorc de la lucru o să fie un fetus mare și gol, încovrigat. Plutind în apa tulbure a piscinei din spate. Priponit de fund cu o frânghie groasă de vene și mațe răsucite. Opusul unui puști care se spânzură în timp ce și-o freacă. Bebelușul pe care l-au adus de la spital cu treisprezece ani în urmă. Puștiul care sperau să prindă o bursă de fotbalist și să-și ia masteratul în studii economice. Care să aibă grijă de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
adânci bătrânețe. Nu, oamenii nu vor un sfârșit fericit. Oamenii vor să citească despre Rusty Hamer, puștiul din Faceți-i loc lui tati, care s-a împușcat. Sau despre Trent Lehman, băiețelul drăguț din Bona și profesorul, care s-a spânzurat de gardul unui teren de joacă. Despre micuța Anissa Jones, care-a jucat-o pe Buffy din serialul În familie, și care, strângând în brațe o păpușă numită doamna Beasley, a înghițit cea mai mare doză de barbiturice din istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
urmat o ploaie de boabe albe de polistiren. Bulele de plastic au pocnit, fâșiile au căzut. Și o fetiță trandafirie, goală pușcă, atârna din pumnul detectivului ridicat înspre tavan. Părul ei blond cădea în bucle, măturând podeaua. Brațele goale îi spânzurau de o parte și de cealaltă a capului. Gura căscată într-o uimire mută îi arăta dinții albi, mici cât niște perle, și cerul gurii roz și neted. O fetiță la vârsta vânătorilor de Paști după ouăle de ciocolată, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Căpița cu fân, prea ochioasă în forma de căciulă pe care o moștenise, nu scăpa de asaltul turbat al iezilor crescuți pe pietrele orașului, care se tăvăleau, smulgeau și aruncau paiele în slăvi cu o plăcere diavolească. Cuptorul și oalele spânzurate în gard, grajdul cu mirosul de balegă proaspătă, poiata pipernicită a găinilor ori bieții puișori, bănuți de aur, până și troaca porcilor, toate își pierdeau semnificațiile și deveneau, în exaltarea Luanei, paradisul jocului neobosit. Dar o așa fericire se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
doar de cele zece clase pe care le terminase, axase ziarul pe rubrica sport și cea privitoare la evenimentele de scandal. Articolul Luanei nu avea nimic spectaculos. Fiul nu-și înjunghiase tatăl pentru o palmă de pământ, Costel nu se spânzurase în șura casei de scârba nevestei. La insistențele redactorului-șef, Dorin Velea, articolul apăru, totuși, într-unul din numerele ziarului. Urmară altele, sub aceeași oblăduire, cu înțelegerea să nu primească nici un ban pentru scrierile ei, apoi o poezie, pornită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sub braț se prezentă la adresa cu pricina. Impresia dezastruoasă pe care i-o lăsă clădirea dărăpănată și firma strâmbă, agățată deasupra, îi tăie tot elanul. Patroana, doamna Alexina Alexe, era în ton cu tabla ruginită, pictată șui, pe care o spânzurase la intrare. Bătrână, durdulie, neîngrijită și prost îmbrăcată. O privi pe deasupra ochelarilor, fără să lase impresia că ar vedea-o. O declară angajată fără nici un alt cuvânt. Luana pierdu ore întregi într-o încăpere cu titlul de birou, ce sta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
scaun, în fața mesei, cu pumnii strânși, cu sufletul contorsionat. Simțea cum oboseala îi cerne în creier somnul. La masa de seară se lăsa o tăcere de moarte. Își auzeau unul altuia sorbiturile. Tatăl rămânea cu privirea în gol, cu lingura spânzurând în fața gurii. Pe urmă Carmina se retrăgea în camera ei. Apa și săpunul intensificau iritațiile de pe mâini. Mama venea să-i arate o pereche de ciorapi de mătase, o cămașă de noapte străvezie cu eticheta prinsă de guler, o maletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
femeie, a exclamat Sidonia, și arătând cu bărbia s-a adresat Carminei: Du-te s-o vezi, sper să fi ieșit bine. Fără să simtă vreo curiozitate anume, Carmina a intrat în camera indicată. Rochia era acolo, pe un umeraș, spânzurată pe ușa șifonierului. I s-a părut străină și incomodă ca o salopetă anume confecționată pentru o ocazie. Era parcă mai umană când se dusese la probă și materialul era doar însăilat, prins în ace. Pe piept avea o broderie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și eu eram pe stradă, în ploaie, cu pizza în mână, cheltuiam din banii de casă, dar ce conta? El își dăduse toți banii de pe card pentru o cameră de hotel și îmi luase o floare roșie, pe care am spânzurat-o de coadă, când a venit la mine în ziua aceea nu cred că a recunoscut-o, s-a uitat mai mult la cartea lui Céline, la textul pe care trebuia să-l învețe: nu te uita la mine, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
frunzele salcâmilor se agită, se strâng cap la cap întro adiere de vânt și încep să șoptească până când unele, mai isterice, își pierd mințile, se desprind de ramuri și pornesc de-a dreptul spre Socola. Numai prin candelabrele castanilor mai spânzură până târziu câteva steluțe uitate de hârtie jilavă și cafenie. După ce toate frunzele au devenit artificiale și au căzut de pe copaci, te miri: cum de mai pot florile de toamnă să se țină într-un picior, drepte și orgolioase, în mijlocul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pentru a face loc oștii ce urma să iasă. Din cetate nu ieșiră decât șase oameni, trei dintre ei ducând câte un rănit în spate. Regele s-a înfuriat foarte tare și a poruncit mai întâi ca plăieșii să fie spânzurați, dar apoi a renunțat, considerând că ei și-au făcut doar datoria, datorie vrednică de toată lauda. Astfel, oastea poloneză își văzu mai departe de drum, iar plăieșii plecară în munți, lăsând în urma lor cetatea ca un mare schelet uriaș
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fereastra de aerisire și se Întoarse fericit În pat. Ar fi urmat, ca mai mereu În asemenea situații, un somn odihnitor și meritat, așa Îmbrăcat cum era, dacă n-ar fi auzit vocea doamnei Ster În telefonul de serviciu care spânzura deasupra patului său de pe vremea când mansarda era locuită de șoferul domnului director al Băncii pe acții din oraș. Vă caută o domnișoară, domnule profesor. Vocea caldă, desuet protocolară a bătrânei doamne, francă În orice Împrejurare dar niciodată ofensatoare, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ei. Te recunosc, Îți zâmbesc. De ce nu zâmbești și tu? De ce nu răspunzi la salut? Să se bucure că nu i-ai uitat, iar tu să Îți vezi de drum, orbecăind prin memorie precum ai tăi În porcul de crăciun spânzurat În afumătoare. Adus pe jos din târg În fiecare an, pe străzi lăturalnice și aproape pustii, grohăind În ceața liliachie, cu ochi lacomi și tâmpi lipiți de știuletele de porumb din mâna doamnei Moduna, zăcea a doua zi pe ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bătrânului tăie oficiantei tot elanul, spre bucuria reținută a telefonistelor care nu se aveau prea bine cu soția șefului. Și cam atât. Eu... Bătrânul n-o mai luă În seamă căci, revăzând cabina din care tocmai ieșise și receptorul care spânzura la capătul cordonului la o palmă de podeaua Îmbibată cu motorină, se repezi Înăuntru ca și cum ar fi avut ceva important să mai comunice, sau să restabilească În ultima clipă un dialog compromis. Ascultă Încordat vrând parcă să audă mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
albe de plastic din care te serveai când și cum doreai fără să știi o boabă de suedeză. Atâta mâncare Gheretă mai văzuse doar la nunți și În filmele cu mafioți. Aici Însă, pe lângă mâncare, mai erau și câteva tablouri spânzurate de pereți la care nu erai obligat să te uiți atâta timp cât aveai ceva de clămpănit. Erau câțiva totuși care păreau să fi uitat că e revelion și, În loc să bage la ghiozdan, se uitau la tablouri de parcă În toate ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ales era cel bun. Ea a zis că Îi este sete. El i-a Întins sticla de Volvic, apa ei preferată, dar ea a zis că vrea apă din fântână. Atunci el a apucat ruda de câțiva metri de care spânzura o găleată de lemn și a trimis-o, cu metodă, În adânc spre un ochi de apă aproape orb. Apa avea un gust sălciu. Când ți-e sete, nici nu contează, zise domnul Tobă, Încă mirat că cineva putea refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]