372 matches
-
fatal și, uneori, ireversibil. Poetul "se sinucide" în poezie. Acestea sunt moartea și învierea lui. "Moartea erudită, rarisimă" este o formă hilară a exersării morții, voluntare sau nu. Predomină figuri terifiante ca "Înecatul", "Spânzuratul" ș.a. Semnificativă este opțiunea morții prin spânzurare. Spânzurătoarea, prin verticalitatea ei, este simbolul unei ascendențe inversate asupra timpului. În genere, suicidul semnifică pentru Botta tentativa de a domina destinul (timpul). Spânzuratul este "cel mai înalt om din lume", așa cum va apărea în proza Aplauze. În codrul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
temporalității: Și mă zdrobește al meu tată, îmbrățișându-mă. Îmbrățișarea tatălui care, printr-o ciudată amnezie, a uitat că e mort, reprezintă imagistic pervertirea temporalității despre care vorbeam. Deja a fost pusă în evidență una dintre obsesiile poetului: moartea prin spânzurare, metaforă a verticalității care devine aici o imagine a căderii, a păcatului, diversiune care vrea să mascheze o nostalgie imposibil de exprimat, o ridicare deasupra lumii care obnubilează, prin taina răului, memoria confortabilului, o imagine care marchează rezolut un univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ultimi ai veacului trecut, ideea stupidă că legionarii români ar fi tot comuniști (de fapt, calomnia aceasta monstruoasă a fost preluată de la guvernanții antonescieni, o dată cu minciunile, la fel de sfruntate, privind arderea unui soldat, care nu avea nici un nume; devastarea magazinelor evreiești; spânzurarea la abatorul bucureștean a unor iudei, care erau, În realitate, români legionari, etc), fiindcă, zice-se (altă stupiditate), extremele se atrag și când e vorba de politică. De vreme ce democrații nu se situează la nici o extremă politică, Îl Întrebăm pe misolog
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a presupune că Wilt își omorâse nevasta și că, oricum, în Rusia nu există habeas corpus. Bill Trent spuse că acolo nu exista nici pedeapsa capitală. Maiorul Millfield zise „Prostii!” Până la urmă, după o dispută prelungită, moțiunea maiorului Millfield în favoarea spânzurării a trecut grație voturilor de susținere date de Catedra de Catering, în timp ce propunerea lui Braintree și moțiunea Noii Stângi au fost respinse, iar apoi ședința continuă cu discutarea unei creșteri a salariului cu patruzeci și cinci la sută, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ultima clipă. Mengel vorbea de Rudolf Franz Hoess, comandantul lagărului de exterminare de la Auschwitz. Prin tandra lui grijă, au fost gazați literalmente milioane de evrei. Mengel știa câte ceva despre Hoess. Înainte de a emigra în Israel în 1947, Mengel ajutase la spânzurarea lui Hoess. Și n-a făcut-o depunând o simplă mărturie. A făcut-o cu propriile lui mâini. Când a fost spânzurat Hoess, mi-a povestit el, cureaua în jurul gleznelor... eu i-am legat-o, și-am strâns-o cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
război. — Cum adică? l-am întrebat. — Ajunsesem să nu mai pot simți nimic, a spus Mengel. Indiferent ce treabă aveam de făcut, nu era decât o treabă ca oricare alta, nici mai bună nici mai rea. După ce am isprăvit cu spânzurarea lui Hoess, a continuat Mengel, mi-am împachetat hainele să plec acasă. Geamantanul meu avea închizătoarea ruptă, așa că l-am legat cu o curea lungă de piele. De două ori într-o singură oră făceam exact aceeași treabă - o dată cu Hoess
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ești încă în viață și trăiești în țara pe care ai trădat-o, simt că-mi vine să vomit. Vei fi fericit să afli că filiala noastră a hotărât în unanimitate seara trecută să ceară fie să fii executat prin spânzurare, fie să fii deportat înapoi în Germania, țara pe care o iubești atât de mult. Acum că știu unde te afli, îți voi face o vizită foarte curând. Va fi plăcut să ne amintim de vremurile de altădată. Când o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nu se ocupase. Am deschis la articolul cu pricina. Și am privit o vreme fotografia tristă a lui Werner Noth spânzurat de craca unui măr, fără să bănuiesc cine era cel spânzurat. M-am uitat la fețele celor prezenți la spânzurare. Erau majoritatea femei, niște zdrențăroase anonime informe. Și am început în mintea mea un joc, numărând în câte feluri mințise coperta revistei. Mai întâi, nu femeile îl spânzurau. Trei bărbați uscățivi se ocupau de treaba asta. În al doilea rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
zdrențele de pe ele erau resturi patetice ale unor cămăși de noapte din colecția Schiaparelli. Femeile din poză în schimb erau la fel de frumoase ca niște pălămide înfășurate în pânză de saltea. Și apoi, tocmai când să mă apuc să citesc povestea spânzurării, am început, cu ezitări și îndoieli, să recunosc clădirea dărâmată din fundal. În spatele călăului, semănând cu o gură știrbă, se afla tot ce mai rămăsese din casa lui Werner Noth, din casa unde Helga mea fusese educată ca o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
îmi luasem rămas-bun de la o nihilistă în vârstă de zece ani pe nume Resi. Am citit textul. Textul era scris de un individ numit Ian Westlake și era foarte bine făcut. Westlake, un englez, prizonier de război eliberat, văzuse scena spânzurării la scurt timp după ce îl eliberaseră rușii. Fotografiile îi aparțineau. Noth, susținea el, fusese spânzurat de propriul său măr de către niște muncitoare prizoniere, majoritatea poloneze și rusoaice, încartiruite în apropiere. Nu Westlake l-a numit pe socrul meu „călăul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Mai era și o carte. Meditațiile lui Marcus Aurelius, traduse în germană. De ce o revistă atât de proastă cumpărase un reportaj atât de bun nu se explica. Ceea ce știa revista cu certitudine că le va plăcea cititorilor ei era descrierea spânzurării. Socrul meu a fost urcat pe un taburet pentru picioare înalt de numai zece centimetri. I s-a pus o frânghie în jurul gâtului și frânghia a fost legată strâns de craca unui măr înmugurit. Apoi cu un șut cineva i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
zburat taburetul de sub picioare. În felul acesta Noth a putut să danseze și să țopăie pe pământ în timp ce se strangula. E bine? A fost readus la viață de opt ori și spânzurat de nouă ori. De-abia după a opta spânzurare i-au dispărut ultimele rămășițe de curaj și demnitate. De-abia după a opta spânzurare s-a purtat într-adevăr ca un copil sub tortură. „Pentru spectacolul acela, spunea Westlake, bietul om a fost recompensat cu ceea ce își dorea cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pe pământ în timp ce se strangula. E bine? A fost readus la viață de opt ori și spânzurat de nouă ori. De-abia după a opta spânzurare i-au dispărut ultimele rămășițe de curaj și demnitate. De-abia după a opta spânzurare s-a purtat într-adevăr ca un copil sub tortură. „Pentru spectacolul acela, spunea Westlake, bietul om a fost recompensat cu ceea ce își dorea cel mai mult pe lumea asta. A fost recompensat cu moarte. A murit cu o erecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Covasna Vă facem cunoscut că dosarul privind pe maiorul Agache Aurel a fost soluționat prin neînceperea urmăririi penale, întrucât nu i s-a putut reține în sarcină infracțiunea prevăzută de art. 179 alin. 1 din Codul Penal cu privire la sinuciderea prin spânzurare a numitului Bedo Bela. 22.10.1988 Procuror militar șef Diploma aniversară După moarte, maiorul Agache a fost ridicat la gradul de colonel. Pe 16 mai 1991, Ion Iliescu semnează un brevet prin care i se acorda post-mortem lui Ioan
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
să te invidiez, Helen. Nu știu cum m-aș simți să am o prietenă care să tot mîzgălească, fără să țină seama de mine, Încercînd să găsească mijlocul cel mai bun de-a trimite pe lumea cealaltă următoarea victimă - prin otrăvire sau spînzurare! Pronunțase cuvîntul „prietenă“, se gîndi ea, Într-un mod anume, ca și cum ar fi spus: Desigur, noi două ne Înțelegem. De parcă ar fi vrut să spună, de fapt, Toți sîntem „prieteni”, noi, ăștia. Își trăsese mănușile pentru a scoate o tabacheră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În timp ce acesta Își lustruia unghiile, Jim Înțelesese că Întreaga experiență a războiului aproape nu-l atinsese pe american. Toți morții și foametea erau parte a unei drame confuze de pe șosea, văzută prin fereastra pasagerului mașinii Buick, un spectacol crud ca spînzurările publice din Shanghai, pe care marinarii britanici și americani le urmăreau În timpul liber petrecut pe uscat. El nu a Învățat nimic din război, pentru că nu aștepta nimic, la fel ca și țăranii chinezi pe care acum Îi jefuia și Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
chip rubicond și cu mustăți zbîrlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care-i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crîncenă și neîndurătoare, moarte prin spînzurare. TÎnărul nobil participase cu arma În mînă la o revoltă, la unul din acele puciuri care din cînd În cînd mai zguduia imperiul, țîșnind pe neașteptate cu Înverșunare, cu deznădejde, cu multă vărsare de sînge, ca apoi, tot pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Apărare din Sleepy Lagoon, fiindcă oamenilor ăia li s-a părut ciudat că un om bogat vrea să ajute niște mexicani săraci”. Locotenentul Walter Reddin de la secția de poliție Wilshire a LAPD ne-a declarat: „A fost o sinucidere prin spânzurare. Atâta tot. N-a rămas în urmă nici un bilețel, dar nu există nici semne de violență. Hartshorn a găsit o funie și o grindă în tavan, așa că s-a spânzurat. Dar e mare păcat că a fost găsit chiar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
semnificații pe care azi nu le mai cunoaștem”. Iată câteva concluzii la care a ajuns acest cercetător în urma studierii bibliografiei internaționale : tăierea capului era o modalitate „arhaică de a omorî”, era considerată ca fiind o moarte „cinstită” (spre deosebire de moartea prin spânzurare - considerată ca „necinstită”) ; „moartea prin decapitare constituie și o dovadă de nevinovăție”, ea „permite continuarea vieții, îngăduie o existență postumă” etc. (48). Or, toate aceste caracteristici ne îndreptățesc să credem că decapitarea a fost folosită mai ales în riturile sacrificiale
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se cristaliza în nici o imagine clară. Spaima lui se transformase într-o speranță încordată în timpul evadării, astfel că exista o amintire suficient de amănunțită a felului exact cum se desfășurase fuga din închisoare, cu trei zile înainte de data stabilită pentru spânzurarea în masă. - Am făcut eu cu adevărat așa ceva? se întrebă Craig, neîncrezător. După câteva momente, faptele erau încă înscrise în creierul lui Peters, o parte stabilă din amintirile lui privind evenimentul. Craig demontase radioul din celula lui și, adăugând componente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
legături de prietenie, intimități sau măcar complicități care nu se uită prea ușor, orice s-ar fi întâmplat ulterior. Matei introduce câteva teme importante: prețul de treizeci de arginți; dialogul dintre Iuda și Isus din Ghetsimani; părerea de rău și spânzurarea ucenicului. El urmărește destinul lui Iuda până la capăt, acordându-i un interes aparte. Luca face primul pas spre diabolizare/teologizare, încercând explicarea deciziei lui Iuda de a-L preda pe Isus prin posedare: diavolul a intrat în sufletul acestui discipol
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
evangheliști a redat moartea - efectivă, din punctul meu de vedere - a lui Iuda plecând de la teologia și intențiile proprii. Moartea lui Iuda nu e o moarte oarecare, ci are sensul unei punițiuni divine exemplare și terifiante. Pentru Matei, moartea prin spânzurare constituie replica divinității la disperarea orgolioasă a omului. „și s-a spânzurat” din relatarea mateină mai apare o singură dată, în Septuaginta, în 2Regi 17,23, în legătură cu Achitophel, unul dintre sfătuitorii regelui David, care trecuse în tabăra lui Abessalom, când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Papias, Cinci cărți de explicare a cuvintelor Domnului, care ne-a parvenit prin intermediul unei „catene” despre Evanghelia lui Matei. Textul lui Papias e citat de Apolinarie al Laodiceii (secolul al IV-lea) și sună așa: Iuda n-a murit prin spânzurare (anchone), ci a supraviețuit, căci a fost coborât înainte de a se înăbuși. Faptele apostolilor arată și lucrul acesta, că „a căzut cu capul înainte/fața în jos” și așa mai departe. Papias, ucenic al apostolului Ioan, povestește acest lucru mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
imediat adaugă un bemol, în nota lui Matei: din moment ce a fost cuprins de remușcări după ce-a aflat de condamnarea lui Isus, este limpede că învățătura lui Isus a avut un efect pozitiv: „El s-a condamnat pe sine (prin spânzurare), arătând cât de puternică a fost învățătura lui Isus chiar și în cazul păcătosului (hamartolos) Iuda, hoț și trădător (prodotes); nici el n-a reușit să disprețuiască întru totul cele propovăduite de Isus” (II,11). În fine, la acuzația lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mi-a fermecat nu numai copilăria, ci și maturitatea: eroul preferat, Moromete, care a existat în realitate, a fost tatăl meu. Acest sentiment a rămas stabil și profund pentru toată viața, și de aceea cruzimea, cât și josnicia, omorurile și spânzurările întîlnite des la Rebreanu și Sadoveanu, și existente de altfel și în viața țăranilor, nu și-au mai găsit loc și în lumea mea scăldată în lumina eternă a zilei de vară. În realitate, în amintire, îmi zac fapte de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]