340 matches
-
numai bătrânul canonic Nicolaus, slăbit și bolnav, zăcea lungit în alcovul său. Avea pielea de pe obraz ca un pergament, iar privirea îi era ațintită drept înainte, într-un punct numai de el știut. O flacără stranie strălucea în ochii săi spălăciți. Se lupta cu moartea, dar nu vroia să se lase învins înainte de a-și vedea opera întregii vieți, lucrarea de căpetenie pe care a scris-o cu trudă și nesfârșit curaj. Foile manuscrise sunt acum tocmai la Nurnberg, în grija
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
două capete, cel la care ține lumea, cel la care te ții tu, bătrînele continuă cu impresii de la mănăstire, de ce e Ștefan cel Mare sfînt? a făcut copii la fetele ălea! și-l mai faci sfînt! ceata de țigani, albastrul spălăcit al ochilor șefului de tură, paleta cu care promiți plecarea în punctul de vopsea verde, hai-hui prin curțile oamenilor, porumbi, meri tineri, copiii salută cu mîna, puiul de nuc păzit în scînduri, linia păstrează stîlpii de telegraf, burți de fire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
unui taximetru în orașul de la capătul de nord al globului terestru Sankt Petersburg, fostul Leningrad. Chiar și în anul 1977, fosta capitală a Imperiului Rus avea un farmec deosebit casele construite de arhitecți italieni și vopsite în culori pastelate, deși spălăcite acum, după ani lungi de neglijare, bulevardul Nevski Prospect și canalele Nevei care ajung peste tot și fragmentează orașul în parcele geometrice, statuia țarului Petru cel Mare căreia Pușkin i-a dedicat o frumoasă poezie intitulată Călărețul de aramă (Mednii
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mistreți, în codrii din Obcinile Bucovinei. Era un om înalt, slab, deșirat, ușor adus de spate. Blond. Avea o față lunguiață, cu multe riduri în jurul ochilor, cu niște sprâncene groase, brumării, bârligate și stufoase, sub care licăreau doi ochișori albaștri, spălăciți. Când îți vorbea, clipea, te privea în ochi, așteptând blând să vadă în ce măsură îl urmărești și-i cântărești propriile-i vorbe. Era un poliglot erudit. Știa vreo patru-cinci limbi. Germana. Poloneza. Franceza. Engleza. Rusa. Și, bineînțeles, româna. Deși polonez de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
că nici nu știa de existența torentului. M-am cățărat, alunecând continuu, strigând din când în când, și în stare acum să străpung cu ochii semiobscuritatea difuză. Luceafărul își ocupase postul, poate că apăruseră și alte stele, precum și o lună spălăcită. Mă gândeam și mă rugam: „Dă Doamne să fi căzut ușor și să-și fi scrântit o gleznă, ca să o pot aduce înapoi acasă și s-o țin acolo, iar diavolul ăla să facă ce i-o trăsni prin minte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pe vremuri în cinematografele amenajate în corturi. Toate păreau foarte ademenitoare, dar a intervenit și fenomenul numit realitate. Culoarea roșie de pe pereți se tot rodea, săreau bucățele mici de vopsea, erau porțiuni în care varul se rodea și culoare părea spălăcită, ceea ce însemna că magazinele arătau neglijent la puțin timp după reamenajare, iar angajații petreceau mult timp făcând retușuri. Cam aceasta este de obicei soarta pereților vopsiți într-o culoare plină, închisă - fiecare defect se vede. De asemenea, pereții închiși la
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
cu henna și ne dorim să fim în armonie cu vibrația Vieții? Poate că este anul emancipării feminine, când bărbații sunt plimbați cu zgardă la gât. Sau s-ar putea să fie la modă un lifestyle simplu, în care blugii spălăciți și cămașa de bumbac în carouri sunt suficiente să ne exprimăm întoarcerea la rădăcinile vieții. Dacă vrei să mergi la sigur, îți poți pune oricând haine care să semene a lenjerie intimă și să rostești discursuri despre sexualitatea corpului feminin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
masa de anchetă, stătea întors la 90 de grade în raport cu poziția mea, astfel încât nu-i puteam studia decât profilul. Sfidare, aroganță, dispreț, disperare mascată? Toate la un loc? Era îmbrăcat, nu am înțeles de ce, într-o salopetă de un albastru spălăcit, într-o singură croială bluza și pantalonii, cu fermoar la mijloc, iar la mâini purta cătușe! Prefăcându-mă că nu mi se părea deloc anormală atitudinea sa, dar și fără intenția de a-i răspunde cu o altă „monedă”, am
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
Maria Stuarda la Chicago. Cum Caballé nu venea la repetiții, decât la generală, a avut timp să lucreze rolul Elisabettei cu mine până la ultima ridicare de deget. Lui Montserrat îi ținea locul Yasuko Hayashi, măritată cu un italian blond și spălăcit, o micuță și-o grăsuță, cu niște mânuțe și micuțe, și grăsuțe, iar Giorgio se enerva cu ea, pentru că nu putea să obțină personajul Mariei așa cum ar fi vrut. În Oedipus Rex, la Scala, 30 de kilograme cântărea costumul de pe
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
traduceri din tragicii greci, dar începusem să citesc și cărți franceze. Primele de care îmi amintesc și care mi-au dat prilejul să ostenesc dicționarul au fost Sur Catherine de Médicis și Les Employés de Balzac (ediție modestă, cu coperțile spălăcit albastre, dintr-o serie ce cuprindea și alte opere ale marelui scriitor - de ce le-am preferat pe astea nu-mi dau seama), dar m-am plictisit, așa că n-am reușit să le duc la capăt, întâia dintre ele niciodată, a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
serioasă; la a treia deschi dere a buzelor sale, ideile i se evaporau. Vechi gravuri reprezentându-l pe abatele de Périgord ne înfățișează un om frumos; Domnul de Talleyrand, îmbătrânind, a început să aibă un cap de mort; avea ochii spălăciți, cu greu se putea citi în ei, ceea ce îi era de folos; cum fusese copleșit de dispreț, în cele două colțuri ale gurii i se statornicise disprețul. Un aer de mare senior, care îi venea de la obârșie, o respectare strictă
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
înțeleagă ororile care se petrec în tranșee. Atunci când Maurice, fratele Clarei Malraux, vine pentru prima oară în permisie, în 1916, abia rostește câteva vorbe. "Iritat, de cum a sosit și-a aruncat uniforma năpădită de purici, care devenise de un albastru spălăcit, în cada plină de apă clocotită. Mi s-a părut că ne urăște". Ceva mai târziu, tânărul infanterist îi mărturisește surorii sale că tranșeea unde lupta el era plină de șobolani și că avusese de ales între aceasta și una
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Își scosese reverenda neagră și rămăsese într-un corsaj ușor, care lăsa să i se vadă brațele viguroase, și într-un jupon alb. Dar își păstrase boneta neagră în formă de calotă, de sub care scăpau câteva șuvițe de un blond spălăcit, lipite de fruntea și gâtul transpirate. Dezgolită de misterul monahal, avea aerul unei țărănci vânjoase, plămădită din nisip și var, ducând la greu și rezistentă la devastările nașterilor repetate. "Aș vrea să intru în călugărie...", spuse timidă Nel. "O să ai
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
suprafață, gospodării întregi și anexe de gospodării se chinuiau în vâltoarea înspumată. Amaradia înnebunise, iar acum se manifesta la cote fulminante: case cu tot cu acoperișuri și pereți, cu uși și geamuri și tavane, bucătării de vară, garduri de lemn vopsite sau spălăcite, grinzi, căpriori, scânduri. dușumele, un talmeș-balmeș de lucruri muncite, dichisite, puse la locul lor cu dragoste și nădejde în Dumnezeu, totul era acum murdar, mânjit, anulat și aruncat pe apa sâmbetei într-o cumplită și sinistră bătaie de joc... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
pe toți! Ați înțeles?! Acum! Pe toți! Vă arăt eu vouă... Era o dezlănțuire demențială, o erupție violentă și necontrolată, putând avea pentru noi consecințe nefaste. Globurile oculare erau injectate cu o roșeață care îi invada din ce în ce mai mult albul ochilor spălăciți și bulbucați, de hipopotam. Fața i se făcuse stacojie, buzele și bărbia i se mișcau într-o vibrație crescândă, iar mâna dreaptă pipăia spasmodic tocul armei de la șold. Era apogeul crizei. În tot acest timp, militarul înlemnise, ca și noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
spre orașul vechi - vor fi mai generoși îi oprește să comenteze zgârcenia celor care-i refuză. Mă gândesc că ar trebui plătiți măcar pentru faptul că se lasă contemplați. Afișează, așa, o neglijență studiată: fețe tinere schimonosite de barbișoane, tricouri spălăcite, blugi uzați, curele cu catarame mari, lanțuri, franjuri, cercei... Ce mai, o alternativă a vieții. Orașul vechi e bine îngrijit, majoritatea clădirilor sunt renovate și au imprimată o prospețime a culorilor, care dă senzația de artificiu, de festivitate deloc atractivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vedea, îmi voi înmuia un deget în apa sfântă și voi striga Victorie! Viraj după viraj, cu mâna streașină la ochi, pândesc apariția în zare a unui pâlc de verdeață anunțând un thalweg de viață în valea de un blond spălăcit, cu bucuria crispată a celui care va ajunge în sfârșit la locul mult dorit: acolo unde " cerul s-a deschis și Duhul Sfânt a pogorât asupra lui sub chipul unui porumbel", și unde o voce s-a auzit din tării
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu mâna întinsă la pomană, în răspintenea unei strade a Iașului în timp de iarnă. Asemănarea era destul de nimerită, desenul destul de corect, însă coloritul lăsa mult de dorit. Nu știu pentru ce tonul general al tuturor picturilor lui era sarbăd, spălăcit, negurat, parcă ar fi așternut deasupra o pătură de său. Abia isprăvite, tablourile lui aveau deja un aer de vechime, șters, întunecat, lipsit de orice vioiciune, fără nici un relief, fără nici o perspectivă, confundându-se toate pe același plan într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și noi la un capăt de masă, hotărâți a vorbi numai românește și a ne explica cu chelnerii prin semne. Toți musafirii erau germani sau locuitori din Șvițera germană, nici un bărbat frumos, nici o femeie frumoasă; toți aveau figuri zbârcite, ochii spălăciți, nasuri roșii sau vinete ca patlagelele; toți erau scurți de picioare, pântecoși, plini de bere și cartofle 207; parcă a tunat și i-a adunat, cum zice românul. Auzindu-ne pe noi grăind o limbă străină, necunoscută lor, dânșii se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bere, un fel de filolog probabil, mai cărturar decât ceilalți. Aceștia trebuie să fie mauri. Sie müssen Mauren sein208, zise el cu multă seriozitate. La această descoperire, toate nasurile cele roșii și vinete se îndreptară spre noi, toți ochii cei spălăciți ne ațintiră cu o nespusă curiozitate, iar noi a trebuit să ne punem pumnii în gură ca să nu pufnim în râs. Am, rămas, deci, mauri drepți și necontestați. Acum trebuie să mărturisesc că ponosul acesta căzut asupra noastră ăl datoram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
cinic mă sfătuise să-mi pun o cravată - și să mă rad. Sfaturi literare nu are de ce să-mi dea, astea nu contează. E ultimul criteriu. Acum văd că avea dreptate în cinismul lui. Să mă deghizez. Cu geaca mea spălăcită, fesul meu etern, fesul meu negru și moaca nerasă, veterinarul avea dreptate să mă ia drept neserios. Ei așa te vor. Deghizează-te și dă-le la gioale tuturor nesimțiților. Așa te vor accepta. Îți vor fi chiar recunoscători. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cum și unele intimități despre clienții ei și despre senzațiile ce era În stare să le deie unui de timpuriu răpo sat fost director general al tea trelor, care, Îmi spunea femeia, Își smulgea În spasmuri de moarte sărăcăcioasele și spălăcitele lui fire de păr din cap, sub sărutările ei specioase. ...Până Încoace, târziu, afecțiunea mea nestingherită pentru Întreg neamul femeilor, sau interesul psihologic față de natura lor vagabondă, sau, mai de-a dreptul, gustul divers și pitoresc, dar nedepravat, al sexualității
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Era conștient de importanța funcției sale pe care o îndeplinea cu maximă seriozitate și dăruire de sine și nu la modul superficial și condamnabil, așa cum înțeleg s-o presteze astăzi majoritatea bugetarilor. Era echipat cu o uniformă albastră, puțin cam spălăcită și uzată de îndelunga folosire, iar pe cap purta un chipiu de aceeași culoare, ceea ce mă făcea să-l asimilez cu un comandant impozant de aeronavă. Peste piept îi atârna o geantă mică și frumoasă din piele maro, unde-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Într-o altă ordine? Cu exact aceeași piatră, dar Într-o altă ordine, se poate clădi un palat de Renaștere sau o Închisoare... Privesc printre crengile unor arțari bătrîni care se clatină În lumină. Nori nisipoși se tîrăsc pe cerul spălăcit fără să arunce nici o umbră pe acești scaeți Înmiresmați ce-și agită lîngă mine florile violete. CÎnd vîntul lovește scaeții, În aer se ridică o ușoară ceață prăfoasă amestecîndu-se cu lumina. Nimic, aici, nu iese din ceea ce se cheamă un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
23! O stradă mică, fără clădiri impozante, doar locuințe cu maximum 1-2 etaje. Ambasada deținea două corpuri de clădire alăturate, unul, sediul ambasadei, cu 2 etaje, celălalt, cu un singur etaj, sediul consulatului, ambele construcții anoste, zugrăvite într-o culoare spălăcită. Clădirile nu erau proprietatea statului român, ca în alte capitale și autoritățile RDG ne oferiseră un teren în centru pentru construcția unei noi ambasade, ofertă refuzată nu știu pentru ce motiv de cei de la București. Act lipsit de logică și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]