932 matches
-
2. Cetatea a fost împresurată pînă la al unsprezecelea an al împăratului Zedechia. 3. În ziua a noua a lunii a patra, era mare foamete în cetate, și nu era pîine pentru poporul țării. 4. Atunci s-a făcut o spărtură în cetate; și toți oamenii de război au fugit noaptea, pe drumul porții dintre cele două ziduri de lîngă grădina împăratului, pe cînd Haldeii înconjurau cetatea. Fugarii au apucat pe drumul care duce în cîmpie. 5. Dar oștirea Haldeilor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
spaimă din pricina singurătății. Ambiguitatea acestei prime amintiri nu e, probabil, întîmplătoare ― dimpotrivă, mi se pare semnificativă pentru firea mea ― căci, ironie sau nu, fascinația vieții mi s-a dezvăluit într-un cimitir. Îmi plăcea, vara, să mă strecor, printr-o spărtură a gardului, în "Progade", cum i se zicea cimitirului din capătul uliței noastre. Acela a fost primul meu domeniu inițiatic, de care n-am vorbit nimănui. Hoinăream ceasuri în șir printre crucile de ciment, de piatră sau de lemn, unele
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
corpului didactic" unde fusesem încartiruiți cei cinci bursieri de la liceul "Spiru Haret". Nu trecuseră mai mult de două săptămâni de când venisem din Lisa. În noaptea precedentă, mă visasem pe Calea Secii, cu vacile. Mali, mai vicleană, se strecurase printr-o spărtură a gardului în livezi și, tîrîndu-și clopotul prin iarbă, ca să-mi înșele vigilența, coborâse într-o văioagă. Strigasem din adâncul plămânilor, să mă audă Mali, iar răcnetul meu fioros reușise să sperie întreg internatul. Dimineața, la micul dejun, eram arătat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
speranță nebunească. La nevoie, puteam fugi pe-acolo, dacă nu se întîmpla nimic. M-am urcat pe o masă de stejar, masivă, cu picioare în formă de labe de leu, pentru a încerca să văd dacă ajungeam cu mâinile până la spărtura din acoperiș, și am fost în pericol să cad deoarece îmi sprijinisem piciorul pe un maldăr de chei ruginite. Prima cheie pe care am vîrît-o, nerăbdător, în broască s-a învîrtit cu ușurință. Am ezitat, ca de obicei, să împing
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
foarte serios, mi-a zis: "Felicitări pentru stil". După care a dispărut. Să fi fost prin iarna anului 1939, cred. Ducîndu-mă, în vacanța de Crăciun, în Lisa am trecut pe la livada "unchiului George" din Luncă. Am văzut gardurile distruse, cu spărturi pe unde intrau iepurii, ce roseseră coaja merilor, și cu poarta căzută într-o rână. I-am trimis o scrisoare ca să-i aduc la cunoștință că livada se părăginea. La câteva zile, mi-a sosit în Lisa o telegramă de la
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zidit zidul care a fost isprăvit pretutindeni pînă la jumătate din înălțimea lui. Și poporul lucra cu inimă. 7. Dar Sanbalat, Tobia, Arabii, Amoniții și Așdodiții, s-au supărat foarte tare cînd au auzit că dregerea zidurilor înainta și că spărturile începeau să se astupe. 8. S-au unit toți împreună ca să vină împotriva Ierusalimului, și să-i facă stricăciuni. 9. Ne-am rugat Dumnezeului nostru, și am pus o strajă zi și noapte ca să ne apere împotriva loviturilor lor. 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta! $6 1. Nu pusesem încă ușile porților, cînd Sanbalat, Tobia, Gheșem Arabul, și ceilalți vrăjmași ai noștri au auzit că zidisem zidul și că n-a mai rămas nici o spărtură. 2. Atunci Sanbalat și Gheșem au trimis să-mi spună: "Vino, și să ne întîlnim în satele din valea Ono;" își puseseră de gînd să-mi facă rău. 3. Le-am trimis soli cu următorul răspuns: "Am o mare lucrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
Așa, Ionică. Ușor dreapta acum. Bine, mă! Am scăpat de nesuferitele alea de hopuri care ne-ar fi făcut să pierdem pe unul din noi pe drum. Atenție acum la prăpastie! ,,Prăpastia” e, de fapt, o râpă în miniatură, o spărtură în coasta dealului, adâncimea ei e de numai câțiva metri. Pătruns de răspunderea sa, Ion al Vasilicăi Timofte vrea să-și arate priceperea și încearcă să stăpânească cum poate mai bine volanul bobului. Dar, parcă-i un făcut! ,,Bolidul” se
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se va risipi niciodată. În curând, fratele ei va avea dreptate: întreaga lor viață, o copie. În timp ce Bonnie aducea lucrurile lui Mark din mașină, Karin încercă să se adune. Îl conduse pe Mark într-un tur al casei. Îi arătă spărtura din colțul oglinzii de la dulăpiorul cu mediamente. Răscoli dulapul lui cu haine, pantalonii lui scurți de vară și tricourile cu inscripții, care-l așteptau. Deschise sertarul plin cu fotografii disparate, dintre care câteva zeci erau cu ei doi. Îi arătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-i ușor sau greu peste ce nu are nume; numai bunul Dumnezeu mi-a dat aripi ca sa zbor peste câte sunt în lume. Jilava 1956 Doar minunile iubirii Timpul face și desface multe țesături și noduri; drumul are-atâtea poduri cu spărturi prin care unii cad în apele vieții agitate-ntotdeauna când nebunii sau furtuna le lovesc de toți pereții. Malurile sunt abrupte orice val stârnește valuri și n-ai cum ieși la mal în aceste aprigi lupte pentru-un singur ideal
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
La asediu se întrebuința berbecele, o bârnă lungă și puternică de lemn, prevăzută la capătul cu care lovea cu un cap de berbece de fier și care, purtat de mai mulți oameni, prin repetatele lovituri date în zid, producea o spărtură. Pe când Romanii adusese această mașină de război la o mare perfecțiune, punând-o sub un acoperemânt, care apăra pe cei ce o purtau, și prevăzându-o cu roți, așa că se putea mișca cu mai mare ușurință, apoi atârnând berbecele de
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Era surprins să-l vadă pe taică-său cutremurat. Urcară dealul pe o cărare pietroasă, înecată în garduri vii îmbobocite și ferigi. Mai sus se transformă într-un drumeag de căruțe peste un cîmp verde, apoi o luară printr-o spărtură într-un canal de piatră secat care dădu apoi într-o cărare nisipoasă, printre ierburi sălbatice, unde cîntau corle. Lîngă cărare era o piatră plată cu o gaură în mijloc, unde clanul Colquhoun își înfigea steagul cînd se adunau pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
coborîră. Se opri în gura gangului și-i arătă siluetele gemînde ale copacilor din parc. — Haide s-o luăm prin parc. — Duncan, porțile sînt închise. — Aici lipsește un grilaj. Haide. O s-o luăm pe scurtătură. O ajută să treacă prin spărtura îngustă și coborîră spre chei, pe partea cealaltă. Sub picioarele lor foșneau frunzele. Traversară pajiști moi și dădură ocol unei arteziene care împroșca apă printre corpurile îndesate ale păduceilor. Două lebede licărinde lipăiau aproape adormite în apa neagră a iazului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
promisiuni concrete în auzul tuturor. — Aș prefera să te fi dus tu, spuse Lanark. Ajunseră la un gard năpădit de mălin, ale cărui frunze se proiectau în lumina joasă. Sludden, apoi Lanark, apoi doamna Schtzngrm își făcură loc printr-o spărtură și intrară pe pistă. Era prea îngustă pentru a putea fi numită pistă, fiind, de fapt, un spațiu triunghiular năpădit de iarbă pe vîrful unui deal înconjurat pe toate laturile de grădinile caselor. Pe iarbă era întinsă o prelată pătrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pasăre care-i traversau rapid cînd pe-o parte, cînd pe alta, iar destul de aproape de orizont zări un mic soare pătrunzător care părea să reverse fire aurii spre ochii lui. Uneori trecea prin fîntîni cu cîntec de pasăre țîșnind printre spărturile din nori și se uita în jos o clipă, la iarba și la stîncile aflate o mie de metri mai jos, dar singurul sunet constant era zgomotul surd al aripilor vulturului-mașină, redus la tăcere de aerul rarefiat. Stătea întins și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dimineață de iulie, neobișnuit de răcoroasă, dacă mă gândesc bine; plouase toată noaptea mărunt și monstruos, cerul mai părea încă un burete violaceu, îmbibat cu apă, eram ud leoarcă dar cel mai mult mă supăra noroiul care se strecurase prin spărturile cizmelor mele de cauciuc, formând, peste ciorapii mei de bumbac, o clisă rece și alunecoasă. Stătusem câteva ore, înnoroiat de sus până jos și, după cum spuneam, cumplit de ud, lipit de o falie a digului, într-o adâncitură, ascultând-o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pași mari. Nu se mai gândea la nimic altceva decât la scopul urmărit, ca și cum creierul i-ar fi fost curățat de o perie miraculoasă, capabilă să șteargă amintirile și gândurile. Alerga așa pe străzile pustii, strecurându-se prin câte o spărtură din zidurile roase de vreme sau prin coridoarele lungi ale caselor în ruină. În cele din urmă se opri și se ghemui la sol. Căci simțise vibrațiile idului. Ascuns înapoia unei movile de pietre, privi cu încordare și văzu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
metalică, dar în clipa următoare micul aparat țâșni irezistibil în spațiu. După un timp, Corl observă că zboară pe o traiectorie în unghi de 90 de grade față de aceea a navei. Era încă atât de aproape de aceasta, încât putea vedea spărtura pe care o făcuse aparatul. Oameni îmbrăcați în costume de protecție se zugrăveau pe fundalul strălucitor. Totuși, atât navă cât și oamenii deveneau din ce în ce mai mici. La un moment dat nu se mai văzu decât nava, cu sutele ei de hublouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mai prețios decât aurul, am aprins o pensulă care a răspândit un insuportabil miros de vopsea, înecăcios și scârbos, dar a ars bine. Am făcut un foc bunicel și aerul s-a dezghețat puțin, iar fumul a năvălit afară prin spărtura ferestrei. Am adunat zdrențele de pe jos și le-am pus pe scândura priciului, apoi, în paltonul primit de la Petre și în pătura primită de la Epiharia, m-am culcat. Am lăsat candela să ardă. În urma mea, neînțeleasă, se stingea cea mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
prost, nici bolnav la cap, a văzut bine asta, încă de ieri. Dar Nicu nu se simțea în apele lui. Răspunse: — Azi e sâmbătă și sunt necăjit. Și eu, constată sec străinul, uitându-se tot la ochiul de geam cu spărtură ca un soare cu raze. Soarele era spart și rece. Nicu ar fi preferat să fie întrebat „De ce?“ și să-i povestească de portmoneul pe care-l căutase toată dimineața zadarnic. Lui îi putea spune. Dacă bărbatul era marțian, poate
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
nu avea timp să caute acum monograma, ci numai să se schimbe repede, dacă nu voia să întârzie. Câinii îl lătrau, din curți, când se apropia, și încă mult după ce trecea de ei. Văzu că norii se spărseseră și în spărtură licăreau câteva stele. Stele, lumină? Fumul din hornuri se ridica drept în sus. Era semn sigur că mâine, duminică, e vreme bună. 7 — O bai’ di putină cu dușă, vă rog, spuse bărbatul cu un puternic accent moldovenesc și întinse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cuprinse cu brațele lui. Ea căzu ca moartă de groază pe pieptul lui, și mînile ei reci s-ascunseră-n sânul lui. Ca să se trezească, el îi sărută ochii. Norii se rupeau bucăți pe cer - luna roșie ca focul se ivea prin spărturile lor risipite; - iar pe sânul lui, Făt-Frumos vedea cum înfloreau două stele albastre, limpezi și uimite - ochii miresei lui. El o luă pe brațe și începu să fugă cu ea prin furtună. Ea-și culcase capul în sânul lui și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Nările palide, lipite, păreau de ceară. Semăna cu o moartă. O bucată de ciment se desprinse brusc și căzu în partea cealaltă. Inginerul își vîrî brațul până la subsuoară, apoi se lăsă pe spate și începu să lovească cu picioarele lărgind spărtura. Apucă umerii cârnului. Trupul țeapăn era greu, îi aluneca din mână. Trecu dincolo trăgând din toate puterile. Dascălu căzu ca o bucată de lemn pe pardoseala rece. Raul Ionescu astupă spărtura cu spatele și își scoase masca respirând până în adâncul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe spate și începu să lovească cu picioarele lărgind spărtura. Apucă umerii cârnului. Trupul țeapăn era greu, îi aluneca din mână. Trecu dincolo trăgând din toate puterile. Dascălu căzu ca o bucată de lemn pe pardoseala rece. Raul Ionescu astupă spărtura cu spatele și își scoase masca respirând până în adâncul plămânilor. Eliberă și figura cârnului. Încercă să-și aprindă o țigară, dar chibritele i se frângeau între degete." Credeam că n-o să ajung niciodată... N-aș lua-o de la capăt pentru
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
SĂ-L URMĂREASCĂ; PESTE O CLIPĂ HEDROCK IZBUTISE DEJA SĂ TRAGĂ PÎRGHIA CE FURNIZA ENERGIA CORESPUNZĂTOARE PROPORȚIEI DUȘMANULUI. MAI ÎNCET DE DATA ACEASTA, SE ÎNTOARSE ÎN ÎNCĂPEREA PRINCIPALĂ. OBSERVASE DEJA UNDE FUSESE SPART ZIDUL, DAR NU SE OPRI SĂ CERCETEZE SPĂRTURA. ÎI TREBUI O JUMĂTATE DE MINUT CA SĂ GĂSEASCĂ JIVINA, ACUM CÎND NU MAI ERA AMPLIFICATĂ ARTIFICIAL. DAR ÎN CELE DIN URMĂ GĂSI CEI CINCISPRECEZE CENTIMETRI STRĂLUCITORI DE ALB MURDAR, ASCUNȘI SUB UN SCAUN ZDROBIT. MAI TRĂIA ÎNCĂ, UN ȘOBOLAN BĂTRÎN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]