3,462 matches
-
stați jos, vă rog, stați turcește, simțiți-vă ca acasă. Cei trei moldoveni și viziriul se așază încrucișându-și ciolanele. Măi să fie! - zise sultanul privind desaga. Piatră ponce! Tocmai ce-mi trebuia! Cine-a fost cu ideea? — Eu! - răspunse spătarul Vulture într-o turcă perfectă. — Cum te cheamă? — Vulture, luminăția-ta - răspunse spătarul. — Și ce rang ai, voinice? — Nu mai am nici un rang. — L-am mazilit, luminăția-ta - tuși încruntat viziriul. — Mazilit! - făcu sultanul pleznindu-și palmele a mirare. Imediat apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și viziriul se așază încrucișându-și ciolanele. Măi să fie! - zise sultanul privind desaga. Piatră ponce! Tocmai ce-mi trebuia! Cine-a fost cu ideea? — Eu! - răspunse spătarul Vulture într-o turcă perfectă. — Cum te cheamă? — Vulture, luminăția-ta - răspunse spătarul. — Și ce rang ai, voinice? — Nu mai am nici un rang. — L-am mazilit, luminăția-ta - tuși încruntat viziriul. — Mazilit! - făcu sultanul pleznindu-și palmele a mirare. Imediat apăru o cadână dumnezeiască. — Ce e, dragă? - întrebă sultanul privind-o chiorâș. — Ați pleznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ei, nu-i nimic - spuse sultanul. Hai noroc și să ne vedem sănătoși. Episodul 40 DESPRE GÂNDIRE Speriați, năuciți, moldovenii ieșiră de la sultan. Singurul dintre ei care, conform unui străvechi obicei dunărean, își transforma spaima în meditație, părea a fi spătarul Vulture. — Luminăția-ta - grăi el către viziriu - un cap am și eu. Și p-ăsta să mi-l pierd?! — Se ridică aici o problemă - răspunse visător viziriul. Oamenii, spătare, nu-și pierd efectiv capul decât atunci când încep să-l neglijeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
străvechi obicei dunărean, își transforma spaima în meditație, părea a fi spătarul Vulture. — Luminăția-ta - grăi el către viziriu - un cap am și eu. Și p-ăsta să mi-l pierd?! — Se ridică aici o problemă - răspunse visător viziriul. Oamenii, spătare, nu-și pierd efectiv capul decât atunci când încep să-l neglijeze, înlocuindu-l cu gândirea. — O viață întreagă nu i-am dat pace propriului meu cap, luminăția-ta. „Gândește, îi spuneam, nu dormi, că mâine-poimâine vine o gândire mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sultanul și-mi spune: „Ce faci, bre, aici după perdele?” „Mă gândesc, prea-mărite”, zic eu. „în casa mea, bre?!” face el și dă-i și arde-i, că de-atunci gândesc numai în aer liber. — Asta cam așa e - răspunse spătarul. A gândi cu capul tău nu e greu: greu e să-ți ții gândirea acolo unde-ți stă și capul. Au fost cazuri când oamenii cu capul teafăr s-au trezit că le zboară gândirea de pe umeri. — Cap ai, gândire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ții gândirea acolo unde-ți stă și capul. Au fost cazuri când oamenii cu capul teafăr s-au trezit că le zboară gândirea de pe umeri. — Cap ai, gândire ce-ți mai trebuie? - zise viziriul. Fă și tu o pauză. Eu, spătare, te apreciez cât te apreciez pentru că încă te văd om cu cap. Nu mă face să-ți apreciez gândirea desprinsă de trunchi. Lăsați ce-ați adus aici și mergeți liniștiți la Moldova. — în ce calitate? - îndrăzni Barzovie-Vodă. — Nu calitatea contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îmbujorat, cu lacrimi în ochi, Stănciulescu Vasile se întoarse spre Metodiu. — S-a fript iepurele, părinte!... șopti el sugrumat, ieșind din fum. Episodul 48 DIN NOU LA STAMBUL Lăsând ceea ce era de lăsat în cămările fără fund ale sultanului, Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și tăcutul Broanteș, ieșiră în stradă însoriți de viziriu. Să tot fi fost în jurul orelor zece; strada era animată și pe trotuare curgea o mulțime de lume. Profitând de câteva clipe de răgaz, ieniceri scunzi, câtă frunză și iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
schimb. N-aș vrea să fiu recunoscut. Viziriul se îndepărtă în grabă, intrând în palatul interimar ce-i fusese pus la dispoziție. Rămași singuri cei trei moldoveni făcură câțiva pași, uitându-se pe la tarabe. — Uite, Măria-Ta, au smochine - spuse spătarul Vulture, arătând spre o tarabă. — Câți bani ne-au mai rămas? - întrebă Barzovie-Vodă. — Vreo două pungi, bașca mărunțișul - răspunse spătarul. — Mai bine să ne luăm căciuli - grăi Barzovie-Vodă. A mea e jerpelită rău. — Lasă-le dracului de căciuli, că ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la dispoziție. Rămași singuri cei trei moldoveni făcură câțiva pași, uitându-se pe la tarabe. — Uite, Măria-Ta, au smochine - spuse spătarul Vulture, arătând spre o tarabă. — Câți bani ne-au mai rămas? - întrebă Barzovie-Vodă. — Vreo două pungi, bașca mărunțișul - răspunse spătarul. — Mai bine să ne luăm căciuli - grăi Barzovie-Vodă. A mea e jerpelită rău. — Lasă-le dracului de căciuli, că ni le iau tătarii, Măria-Ta - spuse spătarul Vulture. Să ne luăm ceva să putem duce și jupâneselor și copilașilor noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bani ne-au mai rămas? - întrebă Barzovie-Vodă. — Vreo două pungi, bașca mărunțișul - răspunse spătarul. — Mai bine să ne luăm căciuli - grăi Barzovie-Vodă. A mea e jerpelită rău. — Lasă-le dracului de căciuli, că ni le iau tătarii, Măria-Ta - spuse spătarul Vulture. Să ne luăm ceva să putem duce și jupâneselor și copilașilor noștri. Eu zic să rămânem la smochine. Tu ce zici, măi Broanteș? Tăcutul Broanteș arătă către niște ciuboate de piele cu carâmb răsfrânt. — Sunt scumpe - grăi sceptic spătarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spătarul Vulture. Să ne luăm ceva să putem duce și jupâneselor și copilașilor noștri. Eu zic să rămânem la smochine. Tu ce zici, măi Broanteș? Tăcutul Broanteș arătă către niște ciuboate de piele cu carâmb răsfrânt. — Sunt scumpe - grăi sceptic spătarul Vulture. Și la noroaiele noastre n-ai ce face cu ele. Ascultă-mă pe mine: luăm trei saci cu smochine și cu asta ne-am scos și drumul. Pe când se sfătuiau ei ce să cumpere, apăru viziriul. Mai să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
apăru viziriul. Mai să nu-l recunoască: era îmbrăcat lejer, cu un anteriu de mătase vișinie mulat pe corp, cu niște sandale romane și cu un turban mic, ștrengăresc, pus pe-o ureche. — Eee, altă viață, luminăția-ta! - îl flată spătarul. — Știți - spuse viziriul roșind de plăcere - să nu înțelegeți greșit, dar dacă apar în oraș îmbrăcat ca vizir, trebuie neapărat să trec pe la mama. Așa cere Coranul. Să mergem, dar. Episodul 49 EPISOD CENZURAT Episodul 50 EPISOD JUBILIAR întâmplare face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
dreptate: a crescut-o de mică. Episodul 51 LA MASĂ, LA îNCEPUTUL SECOLULUI AL XVII-LEA — Ei, ce serviți? - îi întrebă viziriul pe cei trei moldoveni în timp ce-și punea șervetul la gât. — Eu merg pe-o tocană - spuse spătarul Vulture. Pe dumneata Măria-Ta, spre ce te-ar duce gândul? - se întoarse el spre Barzovie. — Spre cel mult o ciorbă - răspunse acesta. — Nu fi demagog - grăi viziriul. Eu plătesc. Cere ce-ți place ție mai mult. — Atunci să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
avut niciodată, că nu-l mănâncă nimeni. E-o mâncare păgână, nu-mi spurc eu casa cu așa ceva. — Bine - spuse viziriul. Dar ce șnițel ai? — Șnițel otoman! - răspunse cu mândrie armeanul. — Ei, ce serviți? - întrebă viziriul pe moldoveni. — Bunăoară - spuse spătarul Vulture - eu aș dori - și cred că mă aflu în asentimentul tuturor - un șnițel otoman. Ce zici, Măria-Ta? Mai încape vorbă? - răspunse Barzovie-Vodă. Negreșit că îmi doresc astfel de șnițel. — Cât despre Broanteș, mănâncă ce mâncăm și noi - spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Vulture - eu aș dori - și cred că mă aflu în asentimentul tuturor - un șnițel otoman. Ce zici, Măria-Ta? Mai încape vorbă? - răspunse Barzovie-Vodă. Negreșit că îmi doresc astfel de șnițel. — Cât despre Broanteș, mănâncă ce mâncăm și noi - spuse spătarul Vulture. Așa că ați mai rămas să ne spuneți ce doriți doar luminăția voastră. Ne-ați face o mare plăcere dacă ați servi alături de noi această îndestulătoare mâncare. — Fie! - răspunse viziriul. Cum vreți. — Atunci, patru șnițele mari, otomane! - comandă spătarul. Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spuse spătarul Vulture. Așa că ați mai rămas să ne spuneți ce doriți doar luminăția voastră. Ne-ați face o mare plăcere dacă ați servi alături de noi această îndestulătoare mâncare. — Fie! - răspunse viziriul. Cum vreți. — Atunci, patru șnițele mari, otomane! - comandă spătarul. Episodul 52 TĂCUTUL BROANTEȘ N-apucă spătarul Vulture să-și termine vorba, că în dreapta lui răsări ca din pământ cu tacâmuri, șterguri, pahare, țigăncușa Cosette. Nescrise-s legile-omenești! Cunoști câte-un om de ani de zile, îl știi blând, ascultător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să ne spuneți ce doriți doar luminăția voastră. Ne-ați face o mare plăcere dacă ați servi alături de noi această îndestulătoare mâncare. — Fie! - răspunse viziriul. Cum vreți. — Atunci, patru șnițele mari, otomane! - comandă spătarul. Episodul 52 TĂCUTUL BROANTEȘ N-apucă spătarul Vulture să-și termine vorba, că în dreapta lui răsări ca din pământ cu tacâmuri, șterguri, pahare, țigăncușa Cosette. Nescrise-s legile-omenești! Cunoști câte-un om de ani de zile, îl știi blând, ascultător, la locul lui, un exemplu pentru toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tramvaiul! Modestele cugetări de mai sus și altele asemenea lor (pe care numai spațiul restrâns ne împiedică să le emitemî ne-au venit în minte gândindu-ne la Broanteș, rapsodul tăcut ce-i însoțea la Stambul pe Barzovie-Vodă și pe spătarul Vulture. Măritul cetitor își aduce, desigur, aminte de soarta tristă a acestui bard căruia, în momentul de vârf al creațiunii sale i se retezase în mod samavolnic limba, deoarece, în concepția otomană despre lume și viață, esteticul, alături de beție, desfrâul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
țigăncușa, deoarece, în momentul când îi puse eroului nostru farfuria. în față, se sprijini ușor cu mâna de umărul lui. „O, timp, oprește-te-o țâră!” murmură Broanteș în gând. Episodul 53 O SCRISOARE Nici n-apucară viziriul, Barzovie-Vodă și spătarul Vulture să înghită primul dumicat de șnițel, că Broanteș se sculă în picioare și se uită rugător la spătar. — Vrea afară - îi lămuri spătarul. Luminăția-ta, pe unde ar veni asta... cum îi zice... — Pe coridor tot înainte și prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lui. „O, timp, oprește-te-o țâră!” murmură Broanteș în gând. Episodul 53 O SCRISOARE Nici n-apucară viziriul, Barzovie-Vodă și spătarul Vulture să înghită primul dumicat de șnițel, că Broanteș se sculă în picioare și se uită rugător la spătar. — Vrea afară - îi lămuri spătarul. Luminăția-ta, pe unde ar veni asta... cum îi zice... — Pe coridor tot înainte și prima curte la stânga - răspunse viziriul. Broanteș mulțumi din ochi și ieși. — Mi se pare - spuse viziriul tranșând cu dexteritate mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-o țâră!” murmură Broanteș în gând. Episodul 53 O SCRISOARE Nici n-apucară viziriul, Barzovie-Vodă și spătarul Vulture să înghită primul dumicat de șnițel, că Broanteș se sculă în picioare și se uită rugător la spătar. — Vrea afară - îi lămuri spătarul. Luminăția-ta, pe unde ar veni asta... cum îi zice... — Pe coridor tot înainte și prima curte la stânga - răspunse viziriul. Broanteș mulțumi din ochi și ieși. — Mi se pare - spuse viziriul tranșând cu dexteritate mari bucăți de șnițel - că rapsodului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prima curte la stânga - răspunse viziriul. Broanteș mulțumi din ochi și ieși. — Mi se pare - spuse viziriul tranșând cu dexteritate mari bucăți de șnițel - că rapsodului vostru i-a căzut cu tronc țigăncușa armeanului. Am spus corect? — Corect, luminăția-ta - răspunse spătarul. Vădiți o uimitoare cunoaștere a limbii noastre.. — Natura meseriei mele și-o frecventarea asiduă a ținuturilor dunărene m-au ajutat mult în descifrarea și aprofundarea frumosului dumneavoastră idiom. Mai știu și alte expresii: puteam să spun, de pildă, că rapsodului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o frecventarea asiduă a ținuturilor dunărene m-au ajutat mult în descifrarea și aprofundarea frumosului dumneavoastră idiom. Mai știu și alte expresii: puteam să spun, de pildă, că rapsodului „i s-au aprins țurloaiele”, nu? — Călcâiele, luminăția-ta - îl corectă spătarul Vulture. — Da? - se încruntă viziriul. Inițial am fost informat că „țurloaiele”. înseamnă că am fost indus intenționat în eroare. Nu-i nimic, lasă că verific eu. Pe când cei trei discutau asemenea plăcute lucruri, Broanteș se strecură afară, ajunse în curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai multe. Dumneata la câte te gândești? Broanteș roși vădit și, descoperit, înjură în gând pe cine le-a permis turcilor stabilirea în Asia Mică, favorizându-le astfel pătrunderea și-n Peninsula Balcanică. — La una se gândește, păcatele lui - răspunse spătarul Vulture - că așa ne-am obișnuit din moși-strămoși. — La una? Nu e bine - zise viziriul. Nu e bine deloc. Cafelele, te rog! - strigă el spre Kir Haciaturian. — Păi de ce nu-i bine, luminăția-ta? - întrebă spătarul. I-a căzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gândește, păcatele lui - răspunse spătarul Vulture - că așa ne-am obișnuit din moși-strămoși. — La una? Nu e bine - zise viziriul. Nu e bine deloc. Cafelele, te rog! - strigă el spre Kir Haciaturian. — Păi de ce nu-i bine, luminăția-ta? - întrebă spătarul. I-a căzut și lui dragă o fată și se gândește la ea, doar nu s-o gândi la mai multe! — Vezi - răspunse viziriul, aprinzându-și o narghilea ce avea sculptat în partea unde se pune tutunul un cap de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]