318 matches
-
o direcție prestabilită, spre o destinație unde trupul fizic, palpabil, se va și regăsi? Cea mai simplă întrebare care îmi vine în minte citind ofer tanta carte de față a Simonei Modreanu este dacă autoarea petrece mai mult timp în spațialitatea creată printr-o convenție culturală a francofoniei. Într-o țară ca a noastră, ridicată și prin bunăvoința unui împărat hexagonal, francofonia nu înseamnă același lucru ca în Burkina Fasso ori în Canada, chiar dacă s-ar prea putea să însemne mult
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e să trăiești pe Champs-Elysées și alta este să reinven tezi empatic Champs-Elysées rămânând acasă. Ceva-ceva din realita tea unui astfel de topos dobândește magnetismul viziunii intensifi cate de participare afectivă transmisibilă, iar aceasta ajunge să se răsfrângă și în spațialitatea difuză, concurențială și complementară locuită de scriitoare, ajungând prin cititori și în exteriorul social al peisajului cultural românesc. Știm ce poate însemna asta, aici, pe Bahlui și pe Dâmbovița, unde influența franceză despre care vorbea odinioară un ilustru înaintaș, a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fizic unii de alții, or Net-ul e capabil să țeasă între ei legături inimaginabile pînă acum. Spațiul francofon, privit în toate dimensiunile sale simbolice, nu desemnează doar teritorii decupate dinainte în funcție de o limbă și o identitate comune, producătoare de spațialitate reală, ci este mai degrabă un neloc, o nouă rădăcină imaginară, adînc ancorată într-o limbă, dar dezvoltînd ramificații multiple, fiind ea însăși o fibră plurală. Esența dificultății rezidă, poate, în realitatea practicării unei limbi a cărei istorie nu ai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
brută, în realitate repartizate minuțios, ca notele pe o partitură se creează emoția, prin intermediul cuvintelor nenumărate ce populează frazele unei povestiri, pe care memoria o prelungește la infinit. Am putea spune că spațiul francofon este o "zonă liberă", dincolo de o spațialitate și de o temporalite geo-istorică concretă, o arie complexă în care scriitorul explorator trăiește o experiență majoră: descumpănirea în fața stranietății limbii și negrăita plăcere de a crea una nouă. (Articol apărut în RCIS vol.44, martie 2014) Spațiul sinelui "gemelofagia
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
edificiului este și mai pronunțată decât la medalia Mitropoliei, din 2001. Medalia jubileului de 120 de ani ai Episcopiei Româno Catolice de Iași impresionează prin linia zvelta a edificiului de pe avers (fig.26av), redat din perspectiva sud-estică și într-o spațialitate care sugerează unicitatea și existența în timp. Că și în cazul celorlalte medalii prezentate aici, aceasta se înscrie pe linia realismului clasic, impus de Haralamb Ionescu, în arta gravurii de la Monetăria Statului. Nu înțelegem de ce pe ambele fete ale medaliei
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
și a unor trăsături de personalitate (bunătate, înțelegere pentru suferință, dar și distincție intelectuală, hotărâre și perseverența, care-l definesc pe doctorul și profesorul Slătineanu). Linia gravurii este dominată de planurile puțin reliefate, care dau însă o anume notă de spațialitate. În legătură cu medalia, menționam că aceasta a fost realizată în două variante: cea de 80 mm (fig. 114av și 114rv), făcută pentru publicul restrâns din cercul doctorului, care este și inițiatorul acesteia, dar și un medalion ce reproduce la scară mai
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
jos este de tipul exerga și are inscripția pe trei rânduri ACADEMICIAN PROFESOR / MIHAI CIUCĂ / 1883-1969. În registrul de sus, este reprezentat chipul savantului în profil spre stânga, într-un medalion ce dă impresia de profunzime (o interesantă impresie de spațialitate, care detașează aparent chipul savantului de fundalul pe care este gravat). Medalionul este înscris într-un pătrat în colțurile căruia sunt plasate frunze de laur. Menționam că fotografierea acestei interesante plachete ne-a fost înlesnita cu multă amabilitate de domnul
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
lumești ai celui imortalizat). Această realizare medalistica prezintă chipul profesorului Condrea, cu puțin bust, în profil jumătate stânga și are ca particularitate de realizare grafică modelarea suprafețelor câmpului liber prin excizie cu puncte pline. În realizarea expresivității chipului și a spațialității s-au folosit linia curbă accentuată grosier și luciul metalic îmbinat cu nuanțe de patinare artificială. Date despre personalitatea acestui fiu adoptiv al Iașului spicuim din des uzitata lucrare a lui Ionel Maftei{\cîte 115}, așa cum am mai procedat și
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
vor regăsi uneori anumite elemente care să întregească sublinierea particularităților centrelor și regiunilor turistice și a rolului acestora în economia zonelor din care fac parte. Cele două noțiuni, de centru și regiune turistică se referă la două aspecte diferite ale spațialității activităților turistice. Centrele turistice sunt de regulă locații turistice individuale, cu o autonomie relativă față de alte centre sau regiuni din jur, care prezintă resursele și forța de a funcționa prin ele însele. Se referă fie la puncte izolate și unice
CENTRE ȘI REGIUNI TURISTICE, PARTEA I AMERICA ȘI EUROPA by Daniela Larion () [Corola-publishinghouse/Science/552_a_1086]
-
vedere: el reduce nivelul semnificației și al simbolului și lasă forma ca singură finalitate. În continuare, Mișcarea Modernistă, care va cauta să pună din nou În relație cultura și societatea cu modul de a concepe arhitectura, se va concentra pe spațialitate, formă, materialitate, funcționalitate, Înlăturând ornamentul și odată cu el, simbolul. Modernismul impune o ordine rațională și abstractă, epurată de „surplusuri―. Ornamentul devine sinonim cu surplus și superficial. Din perspectiva modernistă, Înlăturarea lui nunumai că nu afectează semnificația clădirii, ci o eliberează
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
dezbateri tocmai pentru că era văzut ca principal punct de rezistență, În evoluția arhitecturii. De aici și asocierea sa cu stagnarea, sau involuția. Într-adevăr, eliberarea din limitele impuse de noțiunea de ornament prin Înlăturarea sa, a permis o regândire a spațialității, a structurii, a funcționalității, tocmai pentru că limitele În care acești termeni erau gândiți erau din start mult mai largi și au acceptat mult mai ușor lărgiri succesive. Și tocmai regândirea spațială și structurală a fost la rândul ei necesară pentru
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
niveluri suficient de puternice Încât să susțină și să justifice ornamentul? În epoca premodernă, religia constituia un nivel al realității de intensitate egală cu realitatea palpabilă. Actul edificării trecea invariabil prin filtrul religiei, iar acest fapt se făcea simțit În spațialitate, materialitate, detalii, simboluri, investiție. Desigur, religia nu era singurul nivel spre care ornamentul trimitea, chiar dacă era cel mai prezent. Momentele trecute, care de asemenea scapă cotidianului, care prin Însumare creează Istoria, erau aduse În prezent prin ornament. Arhitectura modernistă, epurată
Polarităţile arhitecturi by Cristina Aurora Enuţă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92992]
-
ale constatării. Și totuși, zahărul îndulcește gura pentru un nou pahar de ceai". După cum ușor se poate constata, un dar al regizorului este acela de-a contura un spectacol, în cîteva rînduri. Cuvintele au aici o încărcătură imagistică extraordinară! Au spațialitate! "Eroii nu știu să trăiască. Și undeva, în Africa, e o arșiță cumplită. Toaca bate și orele trec, toaca bate și orele vin. Această lume își conturează, surprinzător de firesc, sfîrșitul". Scrii cinci cuvinte și faci cu ele un spectacol
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
realismul lui Cehov și cuvântul lui Shakespeare fiind o mare provocare pentru orice actor. Din această muncă a regizorului cu actorul am reînțeles că fiecare cuvânt descrie o lume. Înțeles și rostit din toată ființa, cuvântul poate crea aparențele de spațialitate (chiar dacă ele se numesc tabere și câmpuri de luptă ca la Shakespeare sau o simplă casă unde actorul nu are pe nimeni, ca la Cehov). Am mai avut șansa să învăț că atunci când actorul nu mai are ce rosti pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
labirinturi de cristal, / fulgerate / de șerpi negri / înhămați la harfe de aur, / și lacuri, în șiraguri, de sunete” (Adâncuri de mare). Îndepărtându-se de efortul atingerii stării pure de poezie cu valențe metafizice, Erezii marine (1980) evidențiază relația erosului cu spațialitatea, marea ritmând, stingând elanuri și ștergând urme ori ducând spre infinit sentimentul limitării ființei. Iubirea pentru androgin (femeia cu „trupul zvelt de băiat”), cu rezonanțe amintind de miturile Antichității elenistice, diversifică modalitățile de construcție a personajelor și, implicit, tipologia afectivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288261_a_289590]
-
rând o călătorie ancorată În imaginarul religios. El apare ca o mișcare fizică dintr-un loc În altul, dar, În același timp, implică o mișcare temporală și spirituală. Pelerinajele pot Împinge credincioșii dincolo de granițele de gen, etnicitate, clasă, limbă și spațialitate (familiare lor - n. M.C.). Dar, chiar dacă pelerini cred că au depășit granițele „comunității imaginare” specifice mediului lor imediat, pelerinajul creează, el Însuși, noi granițe și noi diferențe. (D.F. Eikelman, 1996, p. 423) Pelerinajul poate fi definit ca o călătorie efectuată
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
din primele momente ale creării sale, societatea umană a intervenit asupra cadrului natural, remodelându-l. Astfel, omenirea a generat un mediu ambiant creat cu mijloace proprii, un mediu pe care-l considerăm „artificial”, și care poate fi caracterizat prin volume, spațialități și structuri calitativ deosebite de cele care constituie mediul natural. Acest mediu realizat de societatea umană este compus dintr-o multitudine de elemente (construcții) și echipări care servesc cerințelor curente și sunt caracteristice procesului cotidian de trai al grupurilor sociale
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
Manolescu, „Arabescul amintirii”, un roman inedit, RL, 1987, 27; Adriana Babeți, Anamneze, O, 1987, 31; Cristea, Fereastra, 47-68; Craia, Fețele, 39-48; Popovici, Eu, personajul, 155-170; Raicu, Descoperirea, 135-167; Negoițescu, Ist. lit., I, 245-247; Lovinescu, Sburătorul, I-II, VI, passim; Pamfil, Spațialitate, 58-68; Zaciu, Clasici, 164-184; Corina Ciocârlie, Fals tratat de disperare, Timișoara, 1995, 198-232; Micu, Scurtă ist., II, 162-168; Carmen-Ligia Rădulescu, Hortensia Papadat-Bengescu, marea europeană a anilor ’30, București, 1996; Dicț. analitic, I, 46-48, 83-85, 219-220, 329-331, II, 56-58, IV, 17-20
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]