417 matches
-
de Poartă, la rândul lor, atacând cu toții dintr-o parte, nu s-au despărțit de scara sultanului lor. Ienicerii, căindu-se de ceea ce au făcut, pentru a șterge rușinea lor, au pornit să-l nimicească pe dușman. De asemenea și spahii de Anatolia și Rumelia, s-au scurs ca un râu și s-au năpustit asupra carelor ghiaurului.” Kemal-Pașa-Zade precizează: „Bătălia a început pe la amiază, în ziua de vineri (cum stă scris și în Letopisețul lui Ștefan)... Răufăcătorii aceia (românii), fiind
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
știa să se apere. Că domnul a avut dreptate în judecarea evenimentelor o arată și faptul că după bătălie, sultanul a rămas timp de trei zile în tabăra de la Războieni. Mahomed avea la dispoziție o cavalerie foarte numeroasă formată din spahii, azapii și achingii. Victorios, în chip firesc ar fi trebuit să lanseze această călărime în urmărirea oastei lui Ștefan. N-a făcut-o, iar acest amănunt spune multe. Rămâne de discutat care au fost pierderile suferite de oastea moldovenească la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dovedește grija lui Baiazid de a pregăti cât mai bine campania. La 22 mai, sultanul pleca la Adrianopol, îndepărtând orice îndoială în legătură cu scopul campaniei. Nu se cunosc efectivele oastei terestre. Participau trupele de elită ale Casei Imperiale - ienicerii, azapii și spahii. Franz Babinger scria că Imperiul Otoman este împărțit în 60 de sangeacate și fiecare sangeacat era obligat să trimită la chemarea sultanului 1.000 de oameni. Spahii formau cavaleria de elită; ei posedau feude și numărul lor se ridica la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
efectivele oastei terestre. Participau trupele de elită ale Casei Imperiale - ienicerii, azapii și spahii. Franz Babinger scria că Imperiul Otoman este împărțit în 60 de sangeacate și fiecare sangeacat era obligat să trimită la chemarea sultanului 1.000 de oameni. Spahii formau cavaleria de elită; ei posedau feude și numărul lor se ridica la 40.000, în 1475. Mai erau achingii, călăreții care mergeau în dobândă, circa 15-20.000, care se deplasau înaintea armatei, aruncând groază prin sălbăticia cu care se
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
22.500 de oameni cu armuri, iar în Anatolia erau 36 de sangiacate cu 5.500 de timare, care furnizau 37.000 de oameni cu armuri. Acestora li se adăuga un număr ce nu poate fi controlat de călăreți, azapi, spahii, care țineau de curtea sultanului și de achingii, trupe care mergeau „în dobândă”. Dacă oștile românești ar fi fost organizate după tipicul feudal, ele nu ar fi putut număra mai mult de 10-12.000 de oameni. Cu un asemenea efectiv
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și „poate chiar Constantinopolul”. Informațiile referitoare la forțele beligerante sunt contradictorii, uneori exagerate, în timp ce datele cronologice sunt, în mare parte, exacte. Din Jurnalul lui Petru cel Mare rezultă că armata turcă era formată din 100.000 de ieniceri, 120.000 spahii, 50.000 tătari; în total: 270.000 de combatanți, 444 tunuri mari și de campanie, 25 mortiere. Armata rusă era mult mai redusă din punct de vedere numeric: 31.554 infanteriști, 6.692 cavaleriști; în total: 38.246 combatanți, 28
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
28 de tunuri de bronz, 23 mortiere de bronz. În Jurnalul de campanie pe mai-august 1711, cifrele relative la efectivele armate otomane redate de feldmareșalul Boris Petrovici Șeremetev (1652-1719) sunt mai aproape de adevăr: 60.000 de ieniceri, 40.000 de spahii, 40.000 de tătari; în total: 140.000 de combatanți. Datele statistice referitoare la cele două armate - otomană și tătară - consemnate de cancelarul Gavril Ivanovici Golovkin (1660-1734), în Jurnalul său, sunt exagerate: 61.803 - infanteria otomană (20.000 ieniceri, 10
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ieniceri, 10.000 gebegii și cuirasieri, 7.000 tunari, 1.400 pionieri, 3.403 ieniceri din Egipt, 2.000 bosnieci și arnăuți); 20.000 - cavaleria otomană și slujitorii pașalelor, 17.873 ziameturi și timare, 17.773 reprezentau patru corpuri de spahii, 2.046 o unitate de gardă; total cavalerie: 57.862. Deci, total infanteria și cavaleria otomană cu tătarii: 189.665. Artileria turcă era înzestrată cu 84 tunuri, 360 piese de câmp, 25 mortiere. Mai aproape de realitate era situația statistică privind
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
38.246 combatanți (31.554 - infanterie și 6.692 - cavalerie), 18 tunuri, 69 tunuri care erau la regimente, 13 mortiere. În Raport către regele Stanislaw Leszczynski, generalul Stanislaw Poniatowski considera că armata turcă era alcătuită din 120.000 ieniceri și spahii, în afară de tătari și poloni, iar armata rusă era de numai 50.000-60.000 de oameni, fiind dotați cu 44 de tunuri. Moreau de Brasey susținea că armata rusă, la trecerea Nistrului, avea un efectiv de 79.800 de combatanți, din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
din Bender și Adrianopol (2 iulie 1711, Bender): 60.000 ruși (40.000 infanterie și 20.000 cavalerie), 60 piese de artilerie, 20.000 erau detașați la Azov și 12.000 pe lângă cazaci și calmuci; 80.000 turci (ieniceri și spahii), 30.000 tătari. O știre din Veneția ne oferă următoarele date: 80.000 turci, 30.000 cazaci și 70.000 tătari. Din Jurnalul care a apărut la Hamburg, aflăm alte cifre pentru efectivele armatelor turcești: 57.862 ieniceri, 61.800
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
30.000 tătari. O știre din Veneția ne oferă următoarele date: 80.000 turci, 30.000 cazaci și 70.000 tătari. Din Jurnalul care a apărut la Hamburg, aflăm alte cifre pentru efectivele armatelor turcești: 57.862 ieniceri, 61.800 spahii, plus 70.000 de tătari. Artileria turcă era dotată cu 469 guri de foc (84 tunuri mari, 360 tunuri de câmp, 25 mortiere), iar artileria rusă: 111 tunuri și două mortiere. Cronicile moldovene sunt, de asemenea, contradictorii și exagerate. Cronicarul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lui Neculce, care era hatman”. Împotriva acestor armate luptau 400.000 turci (!), fără tătari, înzestrați cu 400 tunuri („pusci”). După datele prezentate de un prizonier turc (cum afirmă Ion Neculce), armata otomană dispunea de 120.000 ieniceri, 250.000 de spahii și 40.000 soldați („sindighistri”). În Letopisețul său, Nicolae Costin a trecut următorele efective: 150.000-200.000 ieniceri și spahii, 70.000 tătari, 90.000 de ruși, la care se adaugă 2.000 de moldoveni. Sursele de mai sus ne
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
datele prezentate de un prizonier turc (cum afirmă Ion Neculce), armata otomană dispunea de 120.000 ieniceri, 250.000 de spahii și 40.000 soldați („sindighistri”). În Letopisețul său, Nicolae Costin a trecut următorele efective: 150.000-200.000 ieniceri și spahii, 70.000 tătari, 90.000 de ruși, la care se adaugă 2.000 de moldoveni. Sursele de mai sus ne conving că este dificil, dacă nu chiar imposibil, să aflăm cu exactitate cifrele armatelor beligerante; totuși, iese în evidență superioritatea
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
imperiul și percepea impozitele, care erau cauza a numeroase nemulțumiri. Întrucît Războiul Sfînt era considerat o funcție principală a statului, forțele militare aveau o importanță esențială. Două erau unitățile cele mai eficiente: ienicerii, infanteria recrutată prin sistemul devshirme, și sipahis (spahiii), cavaleria bazată pe cei aleși din mediul rural. Așa cum am văzut, ienicerii făceau parte din sistemul sclaviei și erau sub comanda personală a sultanului. Le era interzis să se căsătorescă și erau considerați a fi gata să plece oricînd la
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
ienicerilor a devenit deosebit de semnificativă cînd s-a dovedit că un ostaș pedestru purtînd arme de foc era mai eficient decît unul călare înarmat cu sabie și suliță. Marile victorii otomane de la început au fost totuși în mare măsură opera spahiilor, care asigurau și servicii importante pentru guvernele locale. Primii conducători otomani s-au confruntat cu problema plății soldelor forțelor lor. Dat fiind că sultanul era considerat deținătorul tuturor pămînturilor, problema aceasta a fost rezolvată prin acordarea uzufructului unui lot de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cazul marilor moșii sau timar pentru cele de mărime normală, trupelor de cavalerie, din care acestea puteau obține anumite sume fixe de bani. Fondurile acestea erau menite subzistenței deținătorului lotului respectiv, a familiei și servitorilor lui, precum și achiziționării echipamentului militar. Spahiii trebuiau să aparțină clasei militare. Cu toate că un fiu putea să nu moștenească pămîntul direct de la tatăl lui, el putea ca membru al clasei guvernante să ceară și să primească un timar dacă se dovedea că are acest drept. Sclavii sultanului
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de început, chiar și de un creștin. Atunci cînd armata otomană ocupa pentru prima oară un teritoriu, era întocmit un registru complet al populației și al resurselor zonei, astfel ca impozitele să poată fi calculate corect. La apogeul sistemului timarelor, spahiul era îndreptățit să colecteze doar anumite taxe, de obicei în natură și sub forma unor corvezi. Deoarece aceste plăți erau efectuate cu regularitate, țăranul o ducea mai bine decît o dusese sub moșierii regimurilor feudale anterioare. În perioada aplicării politicii
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
acestora. Cea mai mare parte a țăranilor din Balcani cultivau pămîntul unui timar, asupra căruia aveau drepturi ereditare. Fiii lor puteau continua să lucreze pămîntul, dar acest drept nu putea fi vîndut sau transferat altcuiva fără permisiunea autorităților. De obicei, spahiul locuia în satul unde se aflau pămînturile lui sau în tîrgul din apropiere. El era astfel legat de regiunea respectivă, unde avea importante îndatoriri oficiale: răspundea de menținerea ordinii în districul lui și de protecția arendașilor săi, fiind totodată și
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
tîrgul din apropiere. El era astfel legat de regiunea respectivă, unde avea importante îndatoriri oficiale: răspundea de menținerea ordinii în districul lui și de protecția arendașilor săi, fiind totodată și perceptor de taxe. Întrucît se baza pe posesiunea pămîntului său, spahiul depindea în primul rînd de producția acestuia, fapt ce limita eficiența lui ca luptător. El dorea desigur să fie acasă în toamnă cînd se strîngea recolta. Perioada campaniilor era deci de obicei cuprinsă între martie și septembrie sau octombrie. Spahiul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
spahiul depindea în primul rînd de producția acestuia, fapt ce limita eficiența lui ca luptător. El dorea desigur să fie acasă în toamnă cînd se strîngea recolta. Perioada campaniilor era deci de obicei cuprinsă între martie și septembrie sau octombrie. Spahiul avea dreptul și la o parte din prada de război obținută în bătăliile victorioase. Totuși, în perioada acoperită de relatarea de față, private de recompense și de realizări spectaculoase, trupele otomane nu au putut realiza cîștiguri prea mari din prăzi
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
comerciale spre Asia se deplasaseră acum spre Atlantic, unde britanicii și olandezii deveniseră marii lor beneficiari. Relativa paupertate a statului a afectat direct eficiența lui militară. După cum am văzut, marile cuceriri inițiale s-au datorat în primul rînd abilității cavaleriei spahiilor, al căror venit provenea din uzufructul asupra timarelor și din prăzile de război din timpul cuceririlor. Nu se pusese deloc problema plății în bani peșin. Din nefericire, acest corp s-a dovedit din ce în ce mai ineficient în fața infanteriei dotate cu arme de
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
vom explica mai încolo, o parte a pămînturilor au devenit practic proprietatea particulară a celui care le avea în stăpînire. Odată cu eșecul imperiului de a anexa noi teritorii prin cucerire și ieșirea anumitor terenuri din sistemul timarelor, firește că numărul spahiilor echipați de luptă a scăzut. Situația aceasta afecta și populația rurală din provincii. Noii stăpîni ai pămînturilor impuneau condiții mai grele, astfel încît tulburările frecvente au ajuns curînd să fie o caracteristică a vieții provinciale. Desigur, nu mai exista nici un
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
lor, acestea erau subordonate jurisdicției așa-numitelor sangeacuri sau live, care erau subîmpărțite în kaze și apoi în nahiyeuri. Regiunea era totodată organizată în districte juridice numite kadilîkuri; defterdarii, funcționarii vistieriei, aveau un sistem administrativ separat. Autoritățile locale colaborau cu spahiii din zona respectivă, care aveau îndatoriri și obligații clar stabilite. Administrația provincială era controlată și de forțele polițienești. Ienicerii, care nu se aflau sub jurisdicția cîrmuirii locale, ci a celui central, erau de asemenea obligați să îndeplinească anumite îndatoriri polițienești
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
el de cuviință. De foarte multe ori, nu exista nici un control asupra metodelor aplicate sau a ceea ce prefera el să producă. Țăranul putea de asemenea să vîndă dreptul de cultivare a lotului său, sau să-l transfere, în măsura în care obținea permisiunea spahiilor ori găsea pe cineva care să-i preia obligațiile. El deținea și unele proprietăți private, fie legal, fie prin tradiție. În sate, unele case și grădini, ca și o parte a pășunilor comunale, au obținut acest statut. Majoritatea pămînturilor din
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
obligațiile. El deținea și unele proprietăți private, fie legal, fie prin tradiție. În sate, unele case și grădini, ca și o parte a pășunilor comunale, au obținut acest statut. Majoritatea pămînturilor din sistemul timarelor erau destinate cheltuielilor de întreținere a spahiilor. O parte din moșii erau totuși rezervate avutului public, folosite pentru recompensarea înalților oficiali ai statului sau pentru finanțarea familiei sultanului și a casei lui. Pămînturile vakif au căpătat și ele o mare importanță. Era posibil ca un individ să
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]