9,106 matches
-
moare. Două femei, oarecum identice, și un bărbat îl intervievează. Reporterii îi încolțesc imagini, îi trezesc frînturi de povești, îl conduc în transă, îi agită propria relație cu ghetoul, cu cei de acolo, cu supraviețuirea însăși, cu trădările crunte, cu spaimele, cu un traseu istovitor prin repetițiile angoasante. Mereu de la capăt. Ca Sisif. Interviul este o formă de agresiune, de rememorare forțată, indusă, care se produce pe alte drumuri decît pe cele care circulă propriile amintiri. Interviul aici este o dislocare
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
născută din gândirea sa nu știu cât de cinstită, dar știu că săracă cu duhul cât cuprinde. Cum de-i vede abia acum, când au decis să se descotorosească de el ca de-o măsea stricată? Ce altceva decât pierderea puterii - și spaima că lucrurile vor merge pentru el din rău în mai rău - l-au determinat să iasă la bătaie? E un fel de a zice, de altfel, pentru că nici măcar în acest al treisprezecelea ceas el n-a îndrăznit să ducă lucrurile
Săraca și cinstita moștenire Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11690_a_13015]
-
nedrepte, încercările fiului de a-l înțelege pe părinte) se amestecă într-un singur flux narativ. Modernitatea romanului emană din sinuozitățile narațiunii, conexiunile și rupturile de memorie, suprapunerile temporale, fluctuațiile conștiinței, densitatea impresiilor subiective, dramatismul stărilor-limită, perspectiva inocentului confruntat cu spaima morții. Sensibilitatea morală ultragiată ca problemă esențială a omului îl apropie pe Vladimir Beșleagă, în stilul psihologic al prozei sale, de Augustin Buzura. Vladimir Beșleagă are, în Zbor frânt, o rară capacitate artistică de a sugera stările de conștiință prin
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
Rezultă de-aici perpetuarea instinctelor primare la noi, la românii cântăreți ? Rezultă. Ca și în cazul sfidării regulilor de circulație prin gramatica limbii române, precum în versulețele "Dup-atâția ani de zile,/ Cine m-ar mai cunoștea?", întreabă cu oarece spaimă altă solistă. Într-adevăr, cine? Noroc că o moldoveancă, simpatică foc, face ordine readucându-ne voia bună: "Hai, strigați, fleacăi din gură,/Nu șâdeți ca boii-n șură/" Ei, așa da! TELEȘTIRI, PE SCURT: * Ici-colo, pe la câte un post de
Natură vie cu prim-ministru by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11735_a_13060]
-
proze scurte: "Octavian Coman realizează un reportaj captivant, în care un fost copil al străzii, matur acum, îi este călăuză printr-un București halucinatoriu." Sau: Georgiana Maria scrie tot despre nevăzători, ca să se verifice pe sine și să-și descarce spaimele de odinioară. Reportajul ei poate fi de aceea considerat un auto-exorcism. Cinismul verde-crud dar și autoironic al Geaninei Sălăgean, căreia nu îi plac bătrînii și bolnavii, poate fi șocant." Așadar, hic sunt leones! Cititorul se cuvine să fie pregătit. Prima
Firesc, despre ceilalți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11717_a_13042]
-
și se întreba unde dormeam și dacă eram în siguranță. Sedativele nu-i învingeau panica, ci doar o deplasau. Sub influența lor, Tessie se retrăgea mai adînc în ea însăși, pe un fel de platformă de unde putea să-și contemple spaimele. Teama o însoțea mai puțin în acele perioade. Pastilele îi uscau gura. O făceau să se simtă de parcă ar fi avut capul înfășurat în vată, iar la periferia cîmpului vizual vedea stele verzi. Ar fi trebuit să ia doar cîte
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
difuzează, zilnic, fragmente din jurnalele prezentate între 1949 și 1989. Gîndul meu, rostit cîndva, a devenit... realitate. Nu este, cu alte cuvinte, doar sentimentul meu răzleț. Am amînat să văd spectacolul lui Alexandru Tocilescu de la Teatrul Mic din motive de spaime interioare. Am amînat să văd O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu pentru simplul motiv că nu m-am simțit pregătită pentru o astfel de întîlnire. Pentru că intrasem într-un soi de conflict cu titlul, care mi se părea necuviincios
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
fiindcă fețele multora nu mai exprimă deznădejdea, ci o resemnare-muțenie, în fața unei forțe împotriva căreia nu au cum și cu ce arme să lupte... Cine știe numărul exact al oamenilor și animalelor rămase fără adăpost, în ochii cărora se citește spaima de moarte ? Un câine, un "Ciobănesc" uriaș, se lasă purtat pe brațe către platforma unei remorci; un cocoș - paradoxul paradoxurilor - stă pe un acoperiș de casă, inundată până la jumătatea ferestrelor, și cântă. Poate strigă după ajutor, poate cheamă zorile unui
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
decupate comportamentist și istorisiri complicate, stufoase, pe care judecătorul Viziru încearcă, ulterior, să le decanteze. Altfel spus, Antipa e văzut din afara și dinlăuntrul lui, la prezent și la trecut, în diferitele medii prin care trece și în pupila mărită de spaimă a victimelor pe care le face (în joacă, în glumă). Fantasticul romanului e dat, în primul rând, de această insistență descriptivă asupra noului Cicikov. Cu cât caracterizarea lui este mai abundentă, cu atât ea e mai puțin lămuritoare. Multiplicarea perspectivelor
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
mic lucru ei se serveau cu armele, încît, din pacinici ce erau mai înainte, deveniseră arțăgoși și tulburători". Feciorii de boieri, mai ales cei strînși în jurul lui Iancu Caragea, feciorul beizadelei Costachi, "se țineau de ștrengării și ajunseseră a fi spaima mahalalelor". "Ei petreceau ziua în Cișmigiu cu lăutari pe iarbă verde și, cum răsărea luna, plecau cu ghitare și cu flaute la serenade pe sub ferestrele fetelor și a nevestelor frumoase. Pînă-n ziuă vuiau mahalalele de cîntece, de gîlcevi, de bătăi
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
și nu unul care să patroneze o hoardă de jefuitori de cadavre ce operează la drumul mare. Adrian Năstase și-a făcut un calcul prost: avertismentele emise din vârful buzelor țuguiate nu-i demonstrează grija față de lege, cum pretinde, ci spaima de moarte ce i-a pătruns în oase. Cu un ministrul al Justiției precum Monica Macovei există șanse reale de a curăța plaga aproape total infectată a societății românești. E normal ca indivizii care au implantat bacteria să tremure la
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
într-o cadență nemaiauzită viermi albi mici țiuiau prin aerul subțire deasupra caselor - ca bețele vătuite ale tobelor peste sat vremea înnăbușitoare a teiului începuse și bunicul în cizmele lui dădea cu lopata în fața casei ploaia de viermi livid de spaimă și mut pe totdeauna deasupra movilei înaltă cît gardul
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
realitate, ca surse primare; Ion Creangă - "demiurg mucalit"; Eminescu, geniu total etc.). Poezia lui George Meniuc începuse în zona unui simbolism întârziat, din care va păstra ulterior teme specifice. În poemele din anii 1937-1938, toamna, singurătatea, fiorul necunoscutului, răvășirea, "cirezile spaimei", "moartea în crepuscul" (motive poetice de sorginte clară) sunt amestecate cu elementele derutante ale unui tradiționalism nereprimat: câmpia basarabeană, pădurea, bucuria, natura, învierea, părinții, șerpii ca simbol al ispitei - toate învăluite în "ceața zilei", în "văi muzicale" și în chemarea
George Meniuc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11815_a_13140]
-
atinge miezul temelor în discuție, ori dascălul distant și plin de morgă? Omul mînat de o voință feroce, în stare să-și controleze subiectivitatea incomodă și să-și dureze o imagine plesnind de seninătate și obiectivitate, sau insul cotropit de spaime, căruia aproape îi e teamă să înnopteze cu sine însuși sub același acoperiș?" (p. 306). În finalul demonstrației sale, autorul găsește însă patru elemente care ar putea constitui o chintesență a maiorescianismului. Toate derivă din convingerea criticului junimist că este
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
domnișoară ce traversa mișcând provocator din șolduri coridorul, s-a ajuns la suprimarea, prin cele mai aiuritoare formule, a câștigului suprem al democrației: libertatea cuvântului. O profesoară americană, mamă a unui tânăr de douăzeci de ani, îmi povestea îngrozită despre spaimele prin care trece fiul ei atunci când invită vreo fată în oraș: "Îți dai seama, dacă dă peste o apucată din astea care abia așteaptă să-l acuze de hărțuire?! Nici nu mă mir că băieții preferă compania băieților, măcar între
Site-uri pe centură by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11830_a_13155]
-
combustii. Cu gesturi ample, inocente și crude în aceeași măsură, el trece indiferent pe lîngă întîmplarea că lumea a fost deja ordonată și caută, cu o înfrigurare ultimativă, să-i stăpînească forțele ascunse și să-i cumpănească tensiunile. O incurabilă spaimă de gol îl împinge fie spre soluții plastice maximaliste, spre confruntarea deschisă cu spațiile infinite, fie spre cele minimaliste, de filiație magico-orientală, în care supremația semnului se afirmă prin coabitarea lui asumată cu vidul. De la insurgența de factură expresionistă, de la
Instantanee by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12859_a_14184]
-
ba chiar "instituții de interes public", devin asociația vânătorilor și masoneria! Ca să vezi ce fel de politică se face în societatea deschisă românească a mileniului III: prin cătarea puștii și cu gluga pe cap! Cum la noi aprehensiunile, suspiciunile și spaimele obscure trec mult înaintea interesului legitim, pierdem ani și decenii, îngroziți că vom deveni iarăși victime ale istoriei. Unde am fi fost astăzi dacă, la începutul anilor '90, am fi fost suficient de abili să ne alăturăm Cehiei, Poloniei și
Prea târziu pentru Europa Centrală ? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12886_a_14211]
-
a patriei cinstire"... -Adică, cum? s-a auzit glasul chițăit al lui Haralampy de sub masa unde ne ascunseserăm toți patru cu groaza în inimă. Că n-am înțeles... Mi-am dat seama că însăși granitul caracterului său se fisurase din cauza spaimei. -Dă telefon și întreabă la tv, l-am îmbiat. La auzul acestor cuvinte, reacția lui Haralampy a fost secvență de telenovelă venezueleană: -Nuuuu!, a hohotit el � mai bine cianură... Și l-am înțeles: în urmă cu câteva zile dăduse telefon
FIERUL DE CĂLCAT ȘI DIPLOMA PENTRU PUBLICISTICĂ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12918_a_14243]
-
sugerezi c-ar fi vorba de-o minoritate. În fapt, a fost mereu vorba de-o majoritate, căreia minoritatea strâns unită în jurul lui Onișoru a refuzat să i se supună. Nu știu dacă pesedeii, orbiți de ură, dar și de spaimă, știu ce riscă. Faptul că problema serviciilor secrete nu s-a aflat pe recenta listă a Uniunii Europene care ne descalifică pentru integrarea în 2007 nu înseamnă că la Bruxelles, ca și la Washington, nu există priviri ațintite asupra mișcărilor
Stăpânul peltelelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12921_a_14246]
-
al lui Sartre împlinesc o promisiune anunțată din startul unui eseu al meu consacrat unor icari prăbușiți. Am făcut o mărturisire, relatând cum mă scufundasem în țară în lectura presei cotidiene, ca un soi de terapeutică, spre a stinge o spaimă. Mă temeam că aș putea fi surprins de evenimente, de răsuciri social-politice, prevestitoare aproape întotdeauna ale răului. Demarând analiza, făgăduisem totodată să completez paralela trasată. De o parte era versantul examinat, cel al lui Cioran și Eliade, care au derapat
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
lemnul de măslin/ năvala ierbii se strivește-n sîngele tîrziu/ cînd vaiere se-nalță stele cad/ și visele vechi aleg mireasma neagră// întoarceri pîrgă dau amarelor izbeliști/ iarba nu iartă plecări plăpînde stau la pîndă” (Duca). Numind “un timp răsturnat”, “spaimele fără chip”, “umilința fără noimă”, “înverșunarea pustie”, bardul dă glas, ca odinioară Octavian Goga, jelaniei unui popor înrobit, dar fără îndemnul mesianic, fără nici o chemare la dezrobire, ci păstrîndu-se în cercul unor confesiuni personale, mulțumindu-se a fi cutia de
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
nu dezamăgi pe cei care bat la porțile lui, ale catecumenatului. Așa se explică și abundența amănuntelor din De catechizandis rudibus. „Iubirea trebuie clădită pornind de la însăși asprimea lui Dumnezeu, prin care inimile muritorilor sunt făcute să tremure de o spaimă extrem de benefică, astfel încât omul care se bucură că e iubit de cel care se teme să îndrăznească să-l iubească la rândul său, dar să-i fie frică de a nu fi pe placul dragostei arătate față de el, chiar dacă ar
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
și hiena/șacalul cu papion și locul pe listă eligibil negociat/asigurat, bufnița, cioara, bărzăunul... și câte și mai câte. Toate ființele-s mergătoare. Toate umblă într-un fel ori altul, pe pământ, prin aer sau apă. Dară frica, teama, spaima? Nu-s și ele mergătoare? Nu vin ele noaptea în somn să ne spună unde-i nord ori vest ori sud ori est? Până și visele umblă, umblă mereu, rătăcitor-înșelătoare în somnul nostru. Amăgitoare sunt căile tale, Doamne. De fapt
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
și de alcool, s-a aruncat pe pat și a adormit. Dormea neliniștit, îi era sete, dar nu avea putere să se ridice. Auzea gălăgie pe palier, uși trântite, pașii oamenilor. Poate i se părea. Se trezi și constată cu spaimă că este unsprezece. Se uită dezgustat la hainele sale mototolite. Făcu un duș în mica și obscura baie și, din păcate, trebui să se îmbrace tot cu lenjeria murdară. Apoi căută prin dulapuri niște cafea. Găsi niște resturi într-un
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
două bancnote, nici măcar nu știa dacă valorau mult sau puțin. Porni în căutarea locului unde ar fi putut să le schimbe, dar singurul magazinaș pe care îl găsi arăta cu desăvârșire părăsit. Era la urma urmelor duminică. Se gândi cu spaimă că nu a făcut bine ieșind din casă, ea sigur s-a străduit să-l găsească, poate chiar îl aștepta deja. Se hotărî să se întoarcă, dar își dădu seama că se rătăcise. Nu mai știa care era blocul lui
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]