11,560 matches
-
mă închinam și mă rugam lui Dumnezeu să gonească Vârcolacii ca să nu mănânce Luna cea frumoasă". După trecerea ,pericolului", sătenii reacționează la fel de sălbatic: , După ce a trecut eclipsa, auzeam oamenii spunând, care mai de care, că el e cel care a speriat Vârcolacii, pentru că clopotul lui sau pușca altuia a speriat dihăniile să nu mănânce Luna și că, dacă nu ar fi fost ei să tragă clopotele de la biserică, să pună praf mult în pușcă, ca să facă bubuitura mare, ar fi rămas
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
Vârcolacii ca să nu mănânce Luna cea frumoasă". După trecerea ,pericolului", sătenii reacționează la fel de sălbatic: , După ce a trecut eclipsa, auzeam oamenii spunând, care mai de care, că el e cel care a speriat Vârcolacii, pentru că clopotul lui sau pușca altuia a speriat dihăniile să nu mănânce Luna și că, dacă nu ar fi fost ei să tragă clopotele de la biserică, să pună praf mult în pușcă, ca să facă bubuitura mare, ar fi rămas lumea fără Lună". La urma urmei așa îi învățaseră
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
cu vechime importantă în câmpul artistic. Ia spune tinere,ce rol interpretezi ? - Nu vrem să desconspirăm nimic deocamdată,nu-i așa domnule de Vitto ? „ Nu e prost deloc,joacă tare .Nu pare a fi un simplu ospătar ”,gândește italianul,puțin speriat de șantajistul amator. - Sigur că nu ,vrei să ne fure scenariul vulpile astea bătrâne ? Te bagi la un pocher ? - M-aș băga ,dar...deschidera e mare și eu n-am ajuns încă vedetă. - Joci în locul meu .Eu m-am cam
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]
-
unele iubiri/ nu se pot înlocui cu nimic/ numai dacă aș ști cum să fac lumina/ să înghită întunericul/ zgomotul să devină tăcere/ inimile goale s-ar umple ar exploda/atunci oare/ce așteptări aș mai avea/ poate m-aș speria”//(Am unele așteptări”) Natura își face prezența, în acest volum, prin toată splendoarea anotimpului primăverii în care bucuria întoarcerii la viață a tot ceea ce ne înconjoară capătă valențe nebănuite, făcând să vibreze întreaga lumină a bucuriei sufletești, precum și a speranțelor
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
puțin. Nu te înțelegeam, nu-ți înțelegeam încăpățânarea de a suporta chinul. Nu știam ce mă doare mai mult prezența morții sau durerea ta. -Te doare, tată? -Mă doare, fata mea! Te priveam golită de gânduri și sentimente, străină. Mă speria lipsa asta a mea de compasiune. E totuși tatăl meu. Cum pot fi așa de...Obsedant, o dorință mă bântuia fără putința de a o înăbuși. De s-ar termina odată! Doamne! Ce e cu mine cum pot să gândesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
puțin. Nu te înțelegeam, nu-ți înțelegeam încăpățânarea de a suporta chinul. Nu știam ce mă doare mai mult prezența morții sau durerea ta.-Te doare, tată? -Mă doare, fata mea!Te priveam golită de gânduri și sentimente, străină. Mă speria lipsa asta a mea de compasiune.E totuși tatăl meu. Cum pot fi așa de...Obsedant, o dorință mă bântuia fără putința de a o înăbuși. De s-ar termina odată! Doamne! Ce e cu mine cum pot să gândesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
e fjalës në shpirt i mbijnë. RĂDĂCINILE CUVÂNTULUI Acolo unde adâncul domină suprafață Brazda se coace precum pâinea-n cuptor. Nopțile se prăbușesc una peste alta În fața zidului vopsit cu răsuflare. Păsările pășuna și se așează sub cer Cântecele lor sperie liniștea. Cand se trezește în zori poetul din vis Pe fereastră stă așezat cu zeitatea. Rădăcinile cuvântului răsar în suflet. VETËM Dje desha t'i shes kujtimet I kisha ruajtur në zemër Pastaj unë mbeta vetëm Hyra në foltoren e
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
Sirenat trembin djallin Vërshëllejnë kthinave Koha mbarset me ëndrra Dhe unë po e mbjell shpirtin Nëpër vazo me trëndafilë. TĂCIUNE RECE În ritualul cunoașterii Personajele baladelor Le surâd antichităților Joacă cel din urmă act Peste tăciunii reci Arzând iarnă Sirenele sperie diavolul Fâsâie prin colțuri Timpul se-mperechează cu vise Iar eu implantez sufletul Prin vaze cu trandafiri PIKËTAKIMI Unë e ți Në një pikëtakimi Përse nuk i takojmë Zemrat në një pikë? Unë e ți Rendim hijes së mbetur Ende nuk
BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380681_a_382010]
-
lumi, în care contrariile coexistă în cea mai deplină armonie, în care tu și eu ne suntem unul altuia și eu și tu, și viață și moarte, și sfârșit și început. Mă face fericită zborul spre noi și uneori mă sperie, alteori mă uimește abisul deasupra căruia pendulăm: renașterea mea în brațele tale și ochii mei pierduți departe de ochii tăi. Prizonieră Mă gândesc cum să fac să dorm cât mai puțin și să stau cât mai mult în brațele tale
POEME DE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380668_a_381997]
-
cu toată dragostea să vă ajut, să vă îndrum... și să vă sprijin sau să vă ridic dacă ați căzut... și împreună... să mergem bucuroși pe calea CREDINȚEI ȘI SPERANȚEI că totul este minunat în viața noastră, chiar dacă uneori ne speriem de experiențele pe care trebuie să le trăim. DUREREA... Durerea în toate formele ei... Oare a avut cineva curiozitatea să-și imagineze vreodată cum ar fi viața lui plină până la refuz de DURERE??? Și-a imaginat vreodată cineva cum este
DURERE, DURERE... ŞI IAR DURERE... DE NELUTA STAICUT de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380762_a_382091]
-
afirmă că rugile îndreptate către copac au fost practici păgâne pe teritoriul european precreștin și că ele s-au transmis, după convertirea la Creștinism, în obiceiul scandinav de decorarea a casei și al hambarului cu frunze de brad, pentru a speria și îndepărta răul. Din Scandinavia, obiceiul ar fi trecut în Germania secolului al XVII-lea. Tradiția nu a cuprins, însă, întreaga societate germană decât în secolul al XVIII-lea. Atunci, bradul începe să fie iluminat cu lumânări aprinse, iar prezența
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
a arabii și americanii într-un foarte instructiv joc de război, momentan virtual. Observă însă că lipsea Manuelito, mezinul! Întrebă, destul de detașată, unde este. Vizibil deranjați, frații mai mari răspunseră că își pusese oala de noapte în cap ca să-i sperie, însă cum ei erau ocupați, nu a mai putut să și-o scoată, iar piciul plecase plângând la vecina cu care ea socializase ceva mai devreme. Scurt și foarte impersonal! Filica scoase un răget și ieși de nebună în uliță
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
cu exploziv, costă cam 40 RMB (7 dolari US). Rafala de explozii durează un minut. Este„obligatoriu” ca în fiecare seară și dimineață, timp de 5 zile să se declanșeze exploziile. Nu am folosit focuri de artificii, pentru a nu speria copiii și cocoșii. Oricum, am speriat tare, rău de tot și încă mai speriem orice duh rău. Numai să îndrăznească să se apropie de casă! În a doua zi a Festivalului am fost la celebra Stone Forest (Pădurea de Piatră
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
7 dolari US). Rafala de explozii durează un minut. Este„obligatoriu” ca în fiecare seară și dimineață, timp de 5 zile să se declanșeze exploziile. Nu am folosit focuri de artificii, pentru a nu speria copiii și cocoșii. Oricum, am speriat tare, rău de tot și încă mai speriem orice duh rău. Numai să îndrăznească să se apropie de casă! În a doua zi a Festivalului am fost la celebra Stone Forest (Pădurea de Piatră) la aprox. 80 de kilometri de
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
minut. Este„obligatoriu” ca în fiecare seară și dimineață, timp de 5 zile să se declanșeze exploziile. Nu am folosit focuri de artificii, pentru a nu speria copiii și cocoșii. Oricum, am speriat tare, rău de tot și încă mai speriem orice duh rău. Numai să îndrăznească să se apropie de casă! În a doua zi a Festivalului am fost la celebra Stone Forest (Pădurea de Piatră) la aprox. 80 de kilometri de Kunming. Împreună cu noi l-am avut pe Michael
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
ciudate față de cărțile care circulau pe piața vremii, de autori necunoscuți mie: Spinoza și Nichifor Crainic. Le-am frunzărit, Ghiță mi le-a dat să le citesc, dar pe ascuns. N-am priceput absolut nimic, dar Ghiță nu s-a speriat de incultura mea. Îi devenisem apropiat (nu știu de ce) și zilnic, la prânz, când urma să mergem la masă, cale de patru stații de autobuz (din Panduri în Drumul Taberei, la cantina Facultății de Medicină), Ghiță mă seminariza din lecturile
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
își rostea expresia preferată, garda, garda, cât se poate de nimerită, după Molero, în acele împrejurări, fox-terrierul lui Silva Farmacistu apucase un camon de fundul pantalonilor și nu prea se arăta dispus să-i dea drumul, găinile Mafaldei Claponăreasa alergau speriate într-un cotcodăcit infernal și un potop de pene, măgarul lui Hipólito răgea, pisicile Donei Maria Namila mieunau și săreau de colo-colo, Alsacia lui Tó Sită-Deasă lătra cu acea furie de care numai ea era în stare, camonii intrau pe
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
zăpăcită la oamenii din jurul său"... Apropo de "}ebea, 2006"... Ioi, Doamne! Soacra Parmenia, care receptează mesajele doar pe frecvențe megahertziene greu detectabile chiar și de către experimentatul său ginere Haralampy, dar și el cu bruiaje puternice, înțelege ce poate, așa că se sperie: - Saracan di mini, iară ne-aduc biteșugu' aceala la gaini ? - Of, mamă!, exclamă fiică-sa Claustrina jenată. Nu e vorba de nici un beteșug - grăiește domnu' Vadim... De ce nu ești atentă? Dinspre atelierul lui Hades se aude râsetul scrijelit al lui
"Noi râdem unii de alții,iar Aghiuțăde toți!" by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10247_a_11572]
-
în cazul scriitorilor notabili, impactul cenzurii interioare". Cu toate că veleitarismul persistă în forme înnoite, situația de azi nu e chiar dezastruoasă. Am susținut și noi un punct de vedere similar. Gloriile locale tot mai inflorescente, premiile literare în exces nu ne sperie, nefiind în măsură a modifica ierarhiile literare: "S-a relativizat și gloria aceasta pe care statutul de scriitor o oferea poate înainte de '90. Nu e o glorie să fii scriitor. E o suferință. Dar vanitățile sunt educate în timpurile în
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
Și eu am rămas gânditor și zgribulit. Doar vecinul nostru s-a Încovoiat din nou cu sfoara clopotului Înfășurată pe după mână, gata, iar, să-l tragă. Dintr-o dată, bubuitul unei puști a răsunat de-a lungul văii Bulzeștiului. Ne-am speriat. - Cine să fie? Nicolae a numărat pe degete. Îi știa pe cei ce aveau arme. Toți, activiști de partid comunist. - Mă, Costică, hai, că ăștia sunt În stare să ne facă ciur! Și nu mi-e de-aia, dar, am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Îi pătrunde fiecare fibră. Și tocmai de asta corpul nostru caută fericirea În fiecare moment. Fără să ne dăm seama, farul nostru interior ne ghidează spre fericire. Iar conflictele apar din cauză că noi, prin intermediul rațiunii, ne opunem acestei chemări esențiale. Ne sperie tot ceea ce pare să fie din exterior, ne sperie toate impulsurile pe care nu putem să le controlăm, ne sperie pentru că le asemuim automat cu animalitatea. Este timpul să depășim aceste clișee, este timpul să Înțelegem că suntem ființe raționale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
nostru caută fericirea În fiecare moment. Fără să ne dăm seama, farul nostru interior ne ghidează spre fericire. Iar conflictele apar din cauză că noi, prin intermediul rațiunii, ne opunem acestei chemări esențiale. Ne sperie tot ceea ce pare să fie din exterior, ne sperie toate impulsurile pe care nu putem să le controlăm, ne sperie pentru că le asemuim automat cu animalitatea. Este timpul să depășim aceste clișee, este timpul să Înțelegem că suntem ființe raționale și animale În același timp. Haideți să nu mai
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
farul nostru interior ne ghidează spre fericire. Iar conflictele apar din cauză că noi, prin intermediul rațiunii, ne opunem acestei chemări esențiale. Ne sperie tot ceea ce pare să fie din exterior, ne sperie toate impulsurile pe care nu putem să le controlăm, ne sperie pentru că le asemuim automat cu animalitatea. Este timpul să depășim aceste clișee, este timpul să Înțelegem că suntem ființe raționale și animale În același timp. Haideți să nu mai fugim de natura noastră, haideți să Înțelegem că este mai important
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
părea curios. De asemenea trebuia, de mult să se ivească lumina zorilor. Mergeam mai bine de patru ceasuri și ar fi fost timpul să se lumineze de ziuă. Dar mă rog, acestea erau temerile mele și nu trebuia s-o sperii pe Maria. Am cuprins-o pe după umeri. Avea trupul fierbinte. Din când În când percepeam un tremur ușor scuturându-i trupul, Însoțit de un oftat abia deslușit. - Cum te mai simți? am Întrebat-o. - Mai bine. Era mai greu dacă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
nestăpânit. L-am lovit pe temnicer, l-am insultat pe comandantul locului, am scris tuturor celor cărora le aparțineam. În zadar. Nimeni nu mi-a răspuns și vocea mi-a răgușit. Privirea mi s-a împăienjenit. Trupul voinic s-a speriat, devenind acest corp obez pe care aveți bunăvoința să îl iubiți. Nu mi-au rămas decât amintirea soarelui fierbinte din La Coste și penele. De gâscă, de corb, de cocoș... Le preferam pe cele de cocoș. Soția mea, pe care
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]