722 matches
-
printre păgâni, Limbi tăiate, în ochi sare, Calcați cu sete în picioare, Cu-ochii străpunși de ace, Îmbrânciți încolo-ncoace... Plângeau zarea și văzduhul Peste martirii ce-și dau duhul Loviți în piept, în cap, Pân-la cer jeliri nu-ncap... Spintecați cu ascuțișul, Jalea lor o duce Crișul Din Șimand de sub greul nor Unde-i plâng români cu dor... În apă aruncați legați, Batjocoriți și mutilați... Duce apă plâns scântei Pe drumul de Cintei Duce apă plâns și dor Prin câmpul
1919 de RAUL CONSTANTINESCU în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371350_a_372679]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ZIDURI Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2124 din 24 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Iele desculțe-mi bântuie iarba. Cu gheare -ascuțite înjunghie seara. Copacii și-au tuns pletele, barba, Cu secera lunii îmi spintecă fiara. Ziare, reviste-n care nimeni nu scrie ci-și lasă doar pseudonimul cult, Așteaptă cuminte un timp, să rescrie scenarii anoste, cu-n greier ocult. Se-mperechează-n travalii o lună cu stele. Poștașii mai poartă speranțe în plicuri. Un înger
ZIDURI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371417_a_372746]
-
nr. 1918 din 01 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Aici, la țărmul mării scrutez întinderile încercând să descopăr ceva, dar parcă înadins totul a încetat să se mai miște împrejur. Doar ampla respirație marină, din când în când un zvâcnet spintecă scurt apele ca o aripioară înotătoare. Percepția e pur vizuală nimic logic; apare și dispare, ca la orizont aripa unui delfin. Impresiile acestea - constatări simple, pe care cândva, cine știe când, le vor scoate la iveală niște amintiri. Atunci le
PESCĂRUŞII de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375056_a_376385]
-
din 13 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Zori grăbiți să mai adape iezi din fântâna crinilor famelici. Ramuri scuturate de diezi răgușesc printre dactili feerici. Vine o pădure descărnată de mistreți, de lupi, de urșii bruni. Vine și-o secundă spintecată de morișca ploilor de luni. Simt miros de algă și de mentă în oglinda timpului pervers. Luna a îmbătrânit într-o latentă galaxie cu un singur vers. Inimi ferecate în sclavia curcubeului cu trupuri languroase, Bat tic-tacuri bete-n simfonia
ZORI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373907_a_375236]
-
și cu picioarele în cazanul de smoală, declari: focul îmi va pârjolii goliciunea, în timp ce funia va răsuci capul meu dincolo de trup, pentru ca cineva să dea drumul ghilotinei pentru a-mi decapita unul din capete și a mă transforma în femeie spintecându-mi sexualitatea, mai târziu o mână de oase va da naștere în adâncuri mormolocilor umani pentru noua eră spațială Referință Bibliografică: era spațială / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2088, Anul VI, 18 septembrie 2016. Drepturi de Autor
ERA SPAŢIALĂ de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373924_a_375253]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > PRINTRE PIRAMIDE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nisipurile s-au deschis flămânde, Șiruri prelungi de scorpioni le-au spintecat, În drumul lor spre oazele plăpânde, În care caravane au campat. Valuri fierbinți acoperă-n perdele Orice mișcare, izolată-n noaptea grea, Pierdut în vraja piramidelor rebele, Te-ntrebi unde e luna când nevoie ai de ea? Țipete stranii și
PRINTRE PIRAMIDE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371992_a_373321]
-
linie de sate sau în cercul închis al unei regiuni, ci pe întinsa pânză a vieții sufletești a oltenilor, cusută de secole, ochi cu ochi, din gândurile și trăirile strămoșilor și urmașilor Mariei Lătărețu. Fiecare cântec are poteca lui care spintecă de-a curmezișul sau se înmlădiază pe marginile unei întinderi geografice. Cântecele Polinei Manoilă curg ca un șuvoi de apă, curat, dulce și milenar, drept prin moșia inimii Gorjului. O Oltenie fără Maria Lătărețu e necrezută, dar o Oltenie fără
POLINA MANOILĂ, CÂNTĂREAŢA UNEI DRAGOSTE OLTENEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372280_a_373609]
-
joben și o pelerină, de parcă era un mare magician! Afară îi aștepta caleașca de aur cu caii albi, iar pe capră un elegant birjar, Contele! La un semn al acestuia, urcară în spate. La un simplu îndemn, caii smuciră hamurile spintecând văzduhul. Era fascinant! De sus, zăriră prin noapte dealurile împădurite și crestele munților cu frunțile de piatră ce luceau straniu la lumina lunii. După vreo două ore de mers ajunseră deasupra unui oraș scăldat în lumină, de bună seamă, Budapesta
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
impunătorul șef al lumii vampirice își alese o prințesă tânără și frumoasă și deschise balul cu celebrul vals Dunărea Albastră, de Johan Strauss. În plină noapte, deasupra Budapestei se înălțară sunetele armonioase ale muzicii. O vrajă fără seamăn cuprinse orașul spintecat în două de fluviul Dunărea ce-și află izvorul în Munții Pădurea Neagră din ținuturile Germaniei. La Budapesta era mare sărbătoare în rândul neamului vampiric. Asemenea eveniment nu mai avusese loc de secole. Vampiri și vampirice de pe continent, dar și
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
ce-mi bate în ferești, Cu o tăcută, ultimă, poveste. Și nu mai știu ce-a fost, nici ce mai este real din agoniile lumești. Ca un soldat înfrânt într-un război, Mă-ntorc în labirintul de sub pleoapă. Cuțitul iernii spintecă un noi. O jumătate-i vin, cealaltă-i apă. Referință Bibliografică: JUMĂTĂȚI / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2160, Anul VI, 29 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara Nedea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
JUMĂTĂŢI de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372972_a_374301]
-
poarta inimii. Iisus Asemeni nouă, sărman, implorând Radiind, răspândind IUBIRE s-a înălțat dar a rămas și-n noi ca tăinuire, umblă fără umbră alungat într-o perpetuă peregrinare, în teascurile lumii aruncat- alteori, cu lanțuri legat zăbala până-n sânge spintecă neînduplecată, ochiul, nu gura, să pot spune: -veți pricepe oare că vedeniile nu pot fi furate și destinul nu poate fi ucis? Tatăăă ... ! Vei auzi ... Vei auzi strigăt Ca un urlet planetar, Deodată țâșnit Când Iisus asemeni nouă Nu va
DE SFINTELE FLORII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347807_a_349136]
-
prin legea timpului din viu. Poruncile în zeci de ani Ți le-am urmat după puteri și-un bun păstor am vrut să fiu pentru sărmanii mei evrei, eliberați de voia-Ți suverană din faraonica robie și-ajunși prin marea spintecată în dezolarea din câmpie, pe unde-n patruzeci de ani i-am tot purtat cu mic cu mare ca-n țara laptelui și-a mierii să nu pătrundă orișicare, ci numai cei ce n-au cârtit și după datini Te-
MEDITAŢIILE LUI MOISE (MEGAPOEM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347920_a_349249]
-
ar putea fi foarte mici. Am să dau un exemplu de aici de pe pământ cât și unul din cosmos. Primul exemplu îl pot da din geografie. În mijlocul Atlanticului mai precis pe fundul oceanului se află riftul medioatlantic, un șanț care spintecă fundul basaltic al oceanului iar magma iese la suprafață și se răcește, se solidifică, presiunea magmei împingând apoi în lateral de o parte și de alta a riftului fundul oceanic care se consumă încet încet în apropierea continentelor la mare
UNIVERSUL ANTICREAŢIONIST AL LUI STEPHEN W HAWKING (2) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348965_a_350294]
-
de pe dealul de la Balota, se putea vedea bine Dunărea ale cărei ape se zbăteau între maluri. - Mai avem mult? - am întrebat iarăși, întoarsă oarecum cu gândul pe valurile Mediteranei. Le auzeam în mine. Tot acolo, vedeam luminile unui vapor ce spinteca marea, în fiecare seară, de la nord spre sud, ducând dintr-o parte și-n alta, bagaje, oameni, suflete, într-un cuvânt, câte ceva. - Te-ai plictisit? - Și nu, și da.. - Cred că suntem dincolo de jumătatea drumului. Ți-e foame? - Nu prea
OLTENII UN FEL DE EVREI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346736_a_348065]
-
în inimă ai, Vibrația ce-o simți și tu poți s-o dai, Că nu-i o dictare a minții înșelatoare, Și nici dintr-a grandorii ‘mică favoare’... Mintea-i prima ce minte simțirea pură, Îngramădind vise în nebună adunatură, Spintecând candoarea din inimi o alungă, Simțiri-le umane's din fașă-n străpungă... Sunt unii ce dintre a orgoliu-i se-nbată, Azi beau prea mult, dar nesațiul îl arată, A doua zi caută iar ce ieri nu le-a ajuns
DICTAREA MINŢII... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346922_a_348251]
-
David Cu sfinții stând alături, din veșnicii străbat Spre-o altă veșnicie în iadul cel de-aici. În urma lor zăvoare și ceruri se deschid Cum se desface raiul în ramuri de finici, Sosesc eroii noștri cu trăznete în mâini Cărarea spintecând-o ca gândul - mai turbat; Cu-o ultimă suflare se zgudui pământul Când Mielu-euharistic lovise pe-apostat! Și se sfârși durerea, și lacrima și plânsul, Și freamătul obidei pe veci s-a desfăcut Hristos euharistic cuprinse viața-ntrânsul Și-o nouă
APOCALIPSA de CĂTĂLIN VARGA în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346927_a_348256]
-
îți cad în poală, Pe pragul casei noastre copilă să fiu iară Și strâns, de după gât, măicuță să te țiu. Tu să îmi cânti un cântecel ciudat Despre Măicuța Sfântă ce și-a pierdut fiul Să simt în piept cum spintecă pustiul Pe care tu îl simți de când eu am plecat. O lacrimă aș vrea să-ți fiu, și-n palmă, Să cad și mâna-ți dragă s-o sărut Pentru un timp măicuță ce iute a trecut Fără să simt
ÎN OCHII TĂI VREAU MAMĂ O LACRIMĂ SĂ FIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346336_a_347665]
-
zbătea dar Etrius se ținea bine. Ajunse la cap. Etrius se sculă în picioare și urlă: -Asta e pentru David, reptilă împuțită!!! Și băgă sabia în creierul dragonului. Acesta mugi de durere. Etrius alunecă pe gât ținând sabia în mâini, spintecând astfel gâtul dragonului. Dragonul se zbătu. Când ajunse iar pe spatele dragonului, Etrius i-o băgă acolo. Dragonul mai urlă și căzu lat. Etrius se dădu jos. Avea mâinile însângerate și sufla greu. Se uită spre dubiță și începu să
CASTELE CAP III de FLAVIUS JEBELEAN în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345066_a_346395]
-
dar erau „clipele mele”. Alergam apoi să-mi ajung colegele și mă feream să-mi vadă roșeața din obraji. Era secretul meu! Toți avem secrete. Ele par a fi doar ale noastre...dar odată, când te aștepți mai puțin, îți spintecă obrazul. Nu ai cum să mai ascunzi...cicatricea. Toți o să-ți știe atunci, pe veci, „secretul”. O să râzi chiar tu peste ani, de el...când nu îți va mai păsa. Stăteam în banca a doua, de la geam...aproape ca într-
FĂRĂ SFATURI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 54 din 23 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345118_a_346447]
-
întinde, pe aproape o jumătate de kilometru, cel mai lung bazin al acestei grădini în care înoată pești de la puiet la cei maturi care ajung chiar la jumătate de metru lungime. Vizitatorii aruncă în apă bucățele de pâine iar crapii spintecă apa, întrecându-se care mai de care să prindă câte una, delectând prin jocul lor privirile spectatorilor. La capătul amonte al bazinului se află Fontana dei Delfini (Fântâna Delfinilor) prin gurile cărora țâșnesc șuvoaie de apă. Pe terasa următoare se
PALAZZO REALE DI CASERTA (ITALIA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345320_a_346649]
-
surdă uitare, când valul te-mpinge spre negrul abis. O, Doamne-al cărărilor veșnic părinte, speranța se duce, și-n vane crispări spre Tine se-ndreapt-acum ultime gânduri - Tu, cel ce veghezi și veniri, și plecări... Când timpul e gata să spintece clipa, al vieții Izvor peste ape pășește - renunță, vâslaș, la obsesia salvării - odihna și pacea la El o găsește. DEZMĂȚURI Dezmățutrile-s triste-acum, Dezmățurile plâng. Icnind Mocnind, Sau sictirind, Prohoduri bîguie pe drum, Și-n bocete se frîng. Cu râset, dans
DEZMĂŢ LA MUZEU (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345465_a_346794]
-
Și glasu-i parcă se stingea/ Iar eu îl întrebam mereu/ Dar unde-s cei ce au murit?/ -Cine groapa le-a săpat?/ -În Munții Tatra i-am lăsat/ Zicea:Căci noi luptam./ Pe cei răniți îi ajutam./ Iar alții erau spintecați/ De obuze, gloanțe și minați/ Mureau pe loc neajutorați/ Povestea asta m-a marcat/ Cu ea în suflet am crescut/ Pe acești soldați/ Și bravi români/ Eu niciodată/ N-am să-i uit!/ Cu sânge și cu viața lor/ A
LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376933_a_378262]
-
Toate Articolele Autorului Se întâmplă uneori să te împingă în undele imprevizibile tocmai o statornică locuire de suflet. Plutești neatins, imponderal, nepământean, ricoșând brusc de cealaltă parte a văzduhului, tras de braț de vreo înălțare? Piciorul alunecă, mâna se mișcă spintecând neatârnarea. Ridici fruntea, te menții la suprafață cu ochii larg deschiși către țărmul odihnei. Și privirea se menține peste valuri, peste zare, dincolo de cutremure, acolo unde îți alegi sensul, până la capătul experienței. (15 oct.2016) Referință Bibliografică: Supraviețuitorul / Iulia Dragomir
SUPRAVIEȚUITORUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377018_a_378347]
-
o pojghiță de gheață. Noaptea, ghemuit în patul lui de la fereastră, Bujor își auzea dinții clănțănindu-i mărunt în gură. Tocmai pe când se gândea serios să tragă la mal, i se păru că vede în depărtare umbra unui palat care spinteca ceața cu luminile de la ferestre. Încălzit parcă deja la gândul unui adăpost mai trainic și mai călduros, Bujor își trase căsuța plutitoare la mal și își făcu curaj să bată la poarta palatului de lângă lac. Și iată că în fața lui
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
ar fi vrut să îl vadă, nu că nu ar fi sperat să vină să vadă minunea de fetiță pe care o născuse. Pur și simplu de durerea trădării și expunerii care nu mai lua sfârșit, îi venea să îi spintece, așa cum fusese la un pas să o facă când descoperise trădarea și sfidarea în propriul ei bârlog. Devenise bățoasă? Devenise dură? Pierduse toată feminitatea? Ba, pe naiba! După ce trezise femeia din ea, Thodor Barna reușise să scoată la iveală demonul
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]