533 matches
-
pe când le aduna și pe cele de la masa mea, mi-a spus ceva, câteva vorbe oarecare. Hm răspuns și, ca și când asta ar fi așteptat, s-a așezat la masa mea "să mai răsufle". Am băut câte o sticlă de bere, sporovăind indiferenți. După un timp însă, mi-am dat seama că sânt amețit și excitat. Conversația noastră a început să-și plimbe mâinile pe corpuri, să pătrundă încet pe sub haine, să strângă și să mângâie. Știam că nu trebuie, știam că
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
purta "normal", ca și când am fi fost doar doi colegi și atât, ca și când n-ar fi fost niciodată nimic între noi. În pauze mă mai întreba ce avem ora următoare, apoi se amesteca printre fetele care se strânseseră lângă calorifer și sporovăiau vesele. Curând se auzi numai vocea ei spartă fabulând despre volane și mode, puternică de parcă s-ar fi adresat unor bătrâni surzi. După ore, Mera ne-a chemat pe la el, pe mine și pe alți câțiva prieteni, căci părinții lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încolo." Doctorul era cam excentric, îi murise nevasta și, bineînțeles, se zvonise că tocmai de cancer. Înainte să-ți vină rezultatul de la biopsie, tipul te-a cerut de nevastă, încep să râd. De altfel, nu-mi place să te ascult sporovăind pe un subiect ca ăsta. Nu de alta, dar după aceea e cam greu, cam jenant să faci din nou dragoste. Rămâi insula de safir răsărită din mare. Povestește-mi altceva. Mi-ai spus data trecută că tu nu trăiești
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
arăta niște jucării uimitoare sau îi va spune povești cu pirați, cum îi mai spusese când trecuse cu maică-sa pe la tanti Aura. Vărul meu nu mai fusese la foișor, dar știa cărarea până acolo, așa că am plecat de mână, sporovăind și râzând, pe poteca abia vizibilă, pe marginea căreia creștea cîte-o păpădie singuratică. Am ocolit spre stângă, pe după ultima casă, cu zidul din spate cenușiu, zgrunțuros și orb, și apoi am luat-o peste câmp. Seara de vară aducea un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
becului, la intrarea lor în beznă și la reapariția în lumină. Până la urmă m-am hotărât să plec acasă doar pentru a doua- zi, iar poimâine să mă întorc înapoi. Tata a fost de acord, așa că, după ce-am mai sporovăit o vreme împreună, în aerul răcoros, m-am îmbrăcat de plecare și mi-am făcut "bagajul". Eram atât de tristă, încît n-am băgat de seamă că tanti Aura îmi pusese într-o sacoșă mare toate schimburile. Mi-am luat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de metrou..., își însemnase, cu un pix roșu, pe unde dorea să ajungă și începu drumurile. Mergând pe ici pe acolo, i se părea că alături este Clotilde, că merge de mână cu ea și câteodată se trezea că parcă sporovăiau unul cu altul, ca altădată... Își revenea brusc din reverie, zâmbind la poveștile cu domnul acela Alzheimer, care cam începuse să-i dea târcoale, zicându-și că, la vârsta lui, oricum unii mai vorbesc și singuri și visează cai verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
toate treburile administrative, la fel cum făcea odinioară în tinerețe. Nu erau prea multe și nici prea grele. Unele chiar îi făceau plăcere, ca de exemplu mersul pentru cumpărături la piață, unde mai întâlnea câte un producător veritabil cu care sporovăia de una, de alta. Și avea ce vorbi, acum că într-un fel era și el "producător". Într-o zi trecu pe la fostul său atelier, de lângă Universitate. Era cam ora prânzului și bufetul era plin de mușterii fete și băieți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în urmă, celebrii Rolling Stones sau președintele Nixon! Chiar așa? Da, chiar așa! Ți-e sete? Ai vrea să bei ceva? Nu, mulțumesc. Ce-mi place la voi, nici n-a plecat trenul din gară și toți au început să sporovăiască, indiferent dacă se cunosc sau nu. La noi merg sute de kilometri fără să-și spună nimic! Trecuseră de Ploiești și acum opriseră la Câmpina. Pe geam, în zare, se vedeau munții, cu crestele albite. Ce mistere ascunde Câmpina? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
-i o cocioabă, ori tu ai făcut acolo o vilă. Da, draga mea, așa e. Hai să intrăm. Înăuntru o găsi pe baba Floarea, cum i se spunea prin sat. Îi dădu bidonul, la vederea căruia începură ai sclipi ochii. Sporovăiră un timp de una, de alta, o întrebă de sănătate... Îi povesti bătrânei cum a căzut în budană și baba râdea de se prăpădea. Babă Floareo, cum de te-a dus gândul la așa ceva? Eram singură, zilele și nopțile sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
eu nu mă îndoiesc că putem vorbi - luându-le una câte una... Vorba ceea: bob numărat. Cred că începând de mâine ar fi bine să ne aciuăm colo pe malul iazului - și cu cărțile pe față, cum se spune - să sporovăim... Așa ne-a trece timpul mai cu folos. Gândul sfinției tale mă bucură, dar mă face să mă și tem că nu voi fi deajuns de pregătit pentru asta. Să ții minte, dragule, că atunci când purcezi la o treabă trebuie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
spițerii. În timp ce eu turuiam ca o morișcă, bătrânul și-a rotit privirea pe bolta cerească. Dragule, tare mă tem că ne-am cam luat cu vorba și am uitat de noi. Soarele îi taman în crucea zilei și noi încă sporovăim. Drept să-ți spun, părinte, abia în clipa asta mi-am dat seama că pe lumea asta mai este și foame. Vinovat sunt eu, pentru că nu am grijă de oaspetele meu. Și, ca să nu mai lungim vorba, lăsăm totul baltă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vreme s-a trezit din visare: Cred că știi vorba ceea: „Fie omul cât de mic după masă doarme-un pic”. Așa că fă bine și aruncă-te în hamacul dintre stejari și... somn ușor. Când îi face ochi, om mai sporovăi. I-am urmat sfatul și îndată ce m-am cuibărit în hamac am adormit ca un prunc. Când m-am trezit, am dat cu ochii de bătrân, care deschidea și închidea calea apei către răzoare. Atunci m-am întrebat: „Oare călugărul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pe cărăruia din grădiniță. Îndată ce m-a văzut, a pornit să depene calea spre iazul din vale. După o vreme, a catadicsit să îngaime: Până om ajunge în vale, fă bine și gândește-te cam despre ce ai vrea să sporovăim astăzi... Gândurile au început să-mi roiască prin cap ca furnicile în mușuroi și numai nu puteam să prind unul... În timp ce ne apropiam de iaz, luciul apei arunca țăndări de mărgăritare culese din razele soarelui. Acest lucru m-a făcut
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lui Cohen, Mickey Cohen junior, care era Îmbrăcat șic, Într-o hăinuță flocoasă de catifea. Ed Își trecea În revistă Însemnările de la discuția cu Whalen. Acesta bătuse cîmpii, imposibil de stăvilit. Whalen a rîs de teoria fraților Englekling și a sporovăit În voie pe tema crimei organizate din L.A. Activitatea mafiotă intrase Într-o stare de somnolență după ce Mickey C. poposise la mititica. Părerea unui cunoscător: după căderea lui Mick banii din conturile elvețiene au fost ușuiți: mălai pentru reconstrucție. Morris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Mickey Cohen. Și Van Gelder, cu vizita lui, cu două săptămîni Înainte de Nite Owl, În aceeași perioadă cînd frații Englekling Încercau să-l ungă pe Mickey - Întîlnirea cînd au dat pe cioc tărășenia cu pornografia. Tipul de la Închisoare continua să sporovăiască. Jack Îi Închise telefonul În nas. Cazul Nite Owl Începea să se urnească. CAPITOLUL 57 Ed o conduse pe Lynn Bracken acasă, vrînd să mai facă o Încercare cu ea Înainte de a o aresta. Lynn a protestat, apoi a acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
murit în închisori. Luni, 10 octombrie 1977 Plec cu Petru spre locul de culă, tot către ora 10, ca și prima dată, cu gândul să regăsesc aceeași înclinare a soarelui și aceeași lumină. Stăm acolo o jumătate de oră și sporovăim pe marginea minimei condiții ambientale a marilor fapte culturale. (Mi-aduc brusc aminte că ieri, pe drumul spre Șanta, Noica mărturisea că "ar face ctitorii culturale cu nemiluita".) Ne-ar trebui o ieșire din vâltoarea sterilă a Bucureștiului. Petru pleacă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și pe Susan n-o zărea nicăieri. În schimb, pe arhitectul la modă Îl vedea peste tot; era prezentabil arhitectul și nevastă-sa era tînără și elegantă, chiar dacă nu era o frumusețe și se pare că nu spunea prostii cînd sporovăia cu celelalte femei. Lastarria se uita la el și nu se putea hotărî dacă era mai bine să-i comande o casă sau să nu-i mai răspundă la salut: uite cum zîmbește, calculat, simpatic, uite că n-are de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care Del Castillo avea să ți-o facă Îndată ce grăsana, da, maică, da, maică, Îndată ce grăsana o să termine cu pălăvrăgeala și-o să mă lase să-mi văd liniștit de treabă ca să mai cîștig un ban. Dar maica stareță mai sporovăi cîtva timp despre nepoței și bunici, grozav Îi plăcea să-i vadă pe copii cum rîd la glumele ei. PÎnă și Sánchez Concha pufni În rîs o clipă, dar Îndată văzu că Fernandito asista la scenă furios și adoptă repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aproape imperceptibil, de parcă ar fi vrut să schimbe poșeta În mîna cealaltă și-i zîmbi timid, atunci el a frînat hotărît. I-a cumpărat o pereche de bikini aurii și un ceas de aur și a ascultat-o În timp ce ea sporovăia, Întinsă alături de el pe o plajă pustie din sud. Încerca s-o iubească fiindcă era mai mare ca el și mai Înaltă și dacă o iubea n-o s-o mai iubească pe Pcggy și poate că orgoliul lui rănit o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vor confirma diagnosticul său personal: „Nu e ceva grav, e cu siguranță ceva nervos“, În care preferase să creadă pînă la sfîrșitul vieții, ceea ce s-a și Întîmplat. În dimineața În care murise, se trezise mai devreme decît de obicei. Sporovăise În bucătărie cu soția sa. Se uitase la scrisorile primite. François regreta și acum că nu-i scrisese În ajun o scrisoare lungă pe care ar fi putut-o primi chiar Înainte să moară. Pe atunci, nu-și mai scriau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la picioare, la comandantul de submarin care scapă netorpilat, la băieții Îmbarcați pe pluta Kon Tiki, la toți cei ale căror vieți mi le rezuma cînd mă duceam să-l văd În biroul lui. Anii treceau, iar eu continuam să sporovăiesc cu el după orele de școală. De la povestirile de aventuri care-l pasionau pe un puști de nouă-zece ani, ajunsesem la poezia lui Péguy sau la noul roman, la cinematograful mut, la jazz, la politică, la Nietzsche. Mi-amintesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
se petrec cam la fel ca și cu whisky-ul: sînt pasiuni la care e mai bine să te dedai de unul singur. CÎnd bei un single malt vechi de patruzeci de ani, ar fi păcat să-ți pierzi concentrarea sporovăind cu cineva. Tata a decis să vîndă revista Cărți de astăzi unui alt editor, rămînÎnd totuși redactor-șef. Administrația revistei a fost transferată pe bulevardul Saint-Germain, la nr. 212, Paris, arondismentul VII, iar pentru America de Nord, abonamentele se puteau face la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
splendored things, un film al lui Henry King - mă străduiam să citez titlurile În versiunea lor originală - și am avut poftă să beau un Schweppes Înainte de a mă reîntoarce la cursuri. Pe o stradă alăturată, am zărit două fete care sporovăiau la intrarea Într-un bistrou. Tocmai descoperisem una din cafenelele pe care le frecventau studenții de la Saint-Louis, care, la fel ca mine, ieșeau să ia o gură de aer Între două cursuri. Cele două studente mi-au zîmbit larg. Purtau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o asemenea lectură, diagnosticul lor n-ar fi fost șovăielnic. La 25 octombrie, notez următoarele: „Seara. Îl revăd pe François Truffaut cu mare plăcere. Mi-a plăcut Întotdeauna să-l Întîlnesc, Îi vorbesc despre cartea pe care am Început-o, sporovăim cam trei ceasuri. Conversația asta mă decide să acord mai mult loc cinematografului În roman“. În loc să povestesc ce ne spusesem, mă opresc și mă mulțumesc să semnalez, o lună mai tîrziu, că primesc o scrisoare de la Truffaut În care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu mine devenim pe loc curioase. Ce fel de lucruri? Întreabă ea. Fran comandă pentru toate latte cu lapte degresat. — OK. De pildă, faptul că face treaba mare cu ușa de la baie deschisă și se așteaptă să vin și să sporovăiesc cu el În timp ce e ocupat cu asta. — CÎh, exclamăm eu și Sally la unison, căci ea nu ajunsese niciodată În acel stadiu al unei relații În care să contemple o asemenea perspectivă, iar eu Încă mai eram oarecum pudică În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]