506 matches
-
spărturi în zid. face urme, e prins la locul crimei. dar numai frigul? Anton Jurebie Țara doamnei Circe De când stăteau acolo? Tolăniți în cele două paturi din oficiu, cu spatele proptit în câte două perne mari, picoteau, zăceau ori boleau, sporovăiau în draci, se sfădeau, se certau, își luau vorba din gură unul altuia, tăceau cu rândul sau amândoi deodată. Trecuse de două noaptea și încă nu adormiseră. Naiba știe ce așteptau și cine mai știe de câtă vreme. De o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
da, Velicu, și de cum îi văzu, Mirela n-a mai avut ochi decât pentru Velicu, cât au stat, aproape o oră, cu halbe de bere la Gambrinus și plimbându-se prin Cișmigiu. Bău, cot la cot cu ei, patru halbe, sporovăind de una, de alta, dar ea mai mult tăcând, cu ochii dilatați de așteptare, până ce Velicu îi ceru telefonul, ca o invitație, în sfârșit, atâta că n-avea telefon. Îi dădu adresa și-i spuse că e de găsit mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
a început probabil să iasă tot mai rar. N-ar fi fost de mirare că se întâlniseră doar de trei-patru ori într-un răstimp de patru ani. Dăduseră nas în nas prin zonă, întâmplător, de trei sau patru ori și sporovăiseră preț de un sfert de oră în mijlocul drumului. O știa de la vot, desigur, dar nu mai arăta atât de pusă pe rele cum i se păruse atunci. Prima impresie, deh, acum părea cumva aeriană și aproape neroadă și tare dornică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Îmi pusesem În mișcare toate părțile leneșe și reușisem să le fac să-și intre În formă. Spălată, parfumată și gătită, am plecat apoi În căutarea lui Rachel. Am găsit-o În biroul de la parter, Încă În hainele de stradă, sporovăind cu Lesley. Nu era o conversație de o prea mare profunzime, căci Lesley n-ar fi putut-o duce. Nu există blonde mai toante decât ea, decât dacă natura le-a luat de la naștere glasul. — E cineva amatoare să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ca să se asorteze cu podeaua de lemn și zidurile pătate. Localul ăsta mă făcea să vreau să merg la Dublin. Se pare că, acolo, străzile sunt garnisite cu astfel de cârciumi, care nu se Închid niciodată, unde oamenii vin și sporovăiesc cu tine, după care te invită la petreceri la care berea curge ca apele râului Liffey. Acolo, te va vedea Bono și Îl vei inspira să scrie un cântec despre cum arătai ca Sfântul Duh risipindu-se prin cețuri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Privește în jurul tău, Naama, șoptește ea, pereții casei îngenunchează, dar acest lucru îți permite să vezi peisajul pe care l-au ascuns de ochii tăi atâția ani, o ascult cu o disperare care mă supune încetul cu încetul, cum poate sporovăi acum despre prostiile ei, despre clișeele astea, ce am eu în comun cu ele. Hai să vezi mai întâi ce are Noga, o zoresc eu, nu pot să cred că înainte îi sorbisem cu sete cuvintele, se apropie de pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sau Îți fac vînt de pe punte. Ieșiți, le-am strigat chinezilor, sau mă apuc să trag În voi acolo unde stați. L-am văzut pe unul uitîndu-se prin ușa crăpată, și era evident că văzuse plaja, pentru că a-nceput să sporovăiască. — Ieșiți, le-am spus, sau trag. Și au ieșit imediat. Da-ți zic, ar trebui să fii tare-al dracu’ să măcelărești niște gălbejiți din Ăștia, și pun pariu c-ai avea și destule probleme, ca să nu mai vorbim de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bună de țârcovnic la Biserica Trisfetitele. Și sună ăsta, cică Albano, și se întinde cu ea la vorbă o oră și șapte minute. Dincolo de gelozia care îmi înghețase toate argumentele, nu puteam să nu admir ușurința cu care iubita mea sporovăia în italiană. Parlava stupidamente! râdea și îmi arunca priviri galeșe - să nu fiu prostuț, să nu mă supăr. După o jumătate de oră îmi trimitea chiar bezele. Galben și tremurând, am luat Suferințele tânărului Werther și m-am duc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se așezară pe latura dinspre ușa birtului, a mesei, sub o boltă resfirată și năpârlită de viță de vie, sufocată de goange roitoare și de alte bâzdâgănii nocturne, momite mortal de mirajul luminii electrice. Alături de ei, amfitrionul Mariusache continua să sporovăiască vrute și ne-vrute, cu chef și pe un ton absolut dezinhibat, de plutonier artilerist fruntaș, recompensat și dânsul cu o pe deplin meritată, deși cam tardivă, permisie. Pe cealaltă margine, se așează cu reținere Îngerul, urmat de Vierme, care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Herdelea răspunse cu o modestie de erou pornind la război: ― O, doamnă, de mine n-ar fi nici o pagubă! 4 De-abia când soarele se apropia de asfințit, mulțimea izbuti să se urnească de la primărie, în jos, spre curtea Iuga, sporovăind și gâlcevind, parc-ar fi mers la nuntă. Cât s-au tot certat mai mult s-au întărîtat, încît acuma toți erau înfierbîntați. La gălăgie se adunaseră și copiii să caște gura. ― Măi nea Cristache, ia mai lasă tejgheaua! strigă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Miron, prefectul îmbrățișă patetic pe tânărul Iuga: ― Nu-ți închipui cât m-ar durea, dacă ar fi adevărat, dragă Grigoriță! Dar să sperăm că providența va fi fost mai îndurătoare! Mâncă și bău cu mare poftă, uitând că se balonează, sporovăind necontenit și mai ales lăudîndu-se cu dispozițiile ingenioase ce le-a luat. Găsi un prilej să le explice că mâine îi primește bucuros și pe ei să-l însoțească la Costești, dar mai departe, cu regret, n-ar putea, pentru că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
candida pentru Cameră, și-a reluat reședința în capitală, Grigore îl vizita aproape zilnic, ca odinioară pe Predeleanu. Nu dintr-o recrudescență de simpatie, căci Baloleanu, de îndată ce nu mai era într-un loc de răspundere directă, reîncepu teoriile radicale și sporovăia iarăși despre chestia țărănească cu frazele goale, care pe Grigore îl supărau. ― Prima noastră lege are să fie o amnistie generală, care să vindece rănile nenorocirilor recente și să aducă adevărata pace în suflete! declară într-o zi Baloleanu cu mândrie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
purta "normal", ca și când am fi fost doar doi colegi și atât, ca și când n-ar fi fost niciodată nimic între noi. În pauze mă mai întreba ce avem ora următoare, apoi se amesteca printre fetele care se strânseseră lângă calorifer și sporovăiau vesele. Curând se auzi numai vocea ei spartă fabulând despre volane și mode, puternică de parcă s-ar fi adresat unor bătrâni surzi. După ore, Mera ne-a chemat pe la el, pe mine și pe alți câțiva prieteni, căci părinții lui
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încolo." Doctorul era cam excentric, îi murise nevasta și, bineînțeles, se zvonise că tocmai de cancer. Înainte să-ți vină rezultatul de la biopsie, tipul te-a cerut de nevastă, încep să râd. De altfel, nu-mi place să te ascult sporovăind pe un subiect ca ăsta. Nu de alta, dar după aceea e cam greu, cam jenant să faci din nou dragoste. Rămâi insula de safir răsărită din mare. Povestește-mi altceva. Mi-ai spus data trecută că tu nu trăiești
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
arăta niște jucării uimitoare sau îi va spune povești cu pirați, cum îi mai spusese când trecuse cu maică-sa pe la tanti Aura. Vărul meu nu mai fusese la foișor, dar știa cărarea până acolo, așa că am plecat de mână, sporovăind și râzând, pe poteca abia vizibilă, pe marginea căreia creștea cîte-o păpădie singuratică. Am ocolit spre stângă, pe după ultima casă, cu zidul din spate cenușiu, zgrunțuros și orb, și apoi am luat-o peste câmp. Seara de vară aducea un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
becului, la intrarea lor în beznă și la reapariția în lumină. Până la urmă m-am hotărât să plec acasă doar pentru a doua- zi, iar poimâine să mă întorc înapoi. Tata a fost de acord, așa că, după ce-am mai sporovăit o vreme împreună, în aerul răcoros, m-am îmbrăcat de plecare și mi-am făcut "bagajul". Eram atât de tristă, încît n-am băgat de seamă că tanti Aura îmi pusese într-o sacoșă mare toate schimburile. Mi-am luat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
după o repetiție la Sala Mare; mulți dintre actori încă își purtau costumele de scenă. Surescitată, trupa împreună cu asistenții ei pornise într-o zgomotoasă procesiune de la Sală până la cârciumă, iar acum se răspândiserăm cu toții de-a lungul tejghelei de la bar, sporovăind în gura mare. (Cârciuma fusese de curând renovată și distincțiile dintre bar, salon și separeuri fuseseră abolite.) Se aflau acolo Tom și Anthea, Hector Gaines, Nesta, Valerie și Olivia, cu răsfățatul lor Mike Seanu, și Simeon, fratele Oliviei, care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu închisă, acolo în colțul dinspre stradă al sălii de festivități. Acum era întredeschisă. Participanții la serbare se perindau prin fața ei, ieșind, și nimeni nu-i dădea nicio atenție. Cu toții se îndreptau încet, fără să se poticnească unul de altul, sporovăind molcom, către ușa deschisă spre gerul de afară. Se întrevedea printre nenumăratele picioare în mișcare înceată o porțiune din ghețușul de pe trotuar, pe care lumina lăptoasă a zilei nu reușise să-l dezghețe. Gerul se strecura înăuntru pe deasupra pardoselii de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
masa, mâncase înainte, iar acum n-avea altă treabă decât să se ocupe de el. Îi punea în farfurie, apoi se așeza în capul mesei, pe un taburet, își lăsa mâinile în poală și n-avea alt țel decât să sporovăiască. Daniel ar fi vrut să nu-i asculte cum stau la taclale, dar n-avea de ales. Acuma lucrurile s-au lămurit, o auzea pe maică-sa spunând. Continua o discuție începută mai înainte. Cu capul pe perna acoperită de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se foia, într-un nor de rumoare, strivind gazonul de jur împrejurul estradei și pe toată întinderea terenului, îndreptându-se spre ieșire. Rareș! Rareș! striga de undeva Felicia, cu lacrimi în glas. Dar primii din mulțime treceau deja prin dreptul tampoanelor ruginite. Sporovăind, mulțimea o cotea pe strada Avram Iancu, pe care o ocupa dintr-un gard într-altul. Din mers cineva îl înghionti pe Rareș în umăr și în clipa următoare altcineva din urmă îl călcă apăsat pe toc, lăsându-l cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Jenat, se grăbi să iasă din zona nișei-antenă pentru a nu fi obligat să asculte o conversație strict privată. Ieși pe culoar, pe care îl coborî pe gânduri și deschise ușa spre coridor. Îi văzu pe studenți, adunați în grupulețe, sporovăind în voie și râzând. Ieși pe coridor și închise ușa în urma sa. Coridorul era întunecos și foarte înalt. Trecu printre colegii săi și nimeni nu-i dădu nicio atenție. Se îndreptă spre palierul scării, unde lumina venea, discretă, dinspre curtea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în vârstă călugăr de aici, pe deasupra și arhimandrit, de multe ori starețul îi cere sfatul. Așa că... ― Îmi era atât de dor de tine, scumpa mea. ― De ce nu mă întrebi și pe mine, dragule? Spune-mi, mai ai multe zile de sporovăit cu părintele? Căăă... ― Mai am, dragoste. Mai am. Da’ de ce mă întrebi? ― Fiindcă nu mai am răbdare... ― Poți să fii mai limpede? ― Lasă pe altă dată. Acum trebuie să fug, să nu mă prindă părintele aici. Ultimul cuvânt l-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
decât ceilalți oameni. Dar vă asigur că pretenția asta nu ascunde nici o vanitate. E vorba de altceva. Adeseori, vara, pe plajă, mă uitam în jur și mă întrebam ce reprezenta marea pentru necunoscuții care stăteau la soare să se bronzeze, sporovăind veseli sau prăbușiți în clipa lor interioară. Pentru unii, marea era cu siguranță un exil provizoriu din plictiseala și mediocritatea vieții obișnuite. Veneau pe plajă și trăiau câtva timp în afara destinului lor. Sau vroiau să prindă puteri, ca să reziste până la
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să pleci numaidecât. Tonul era atât de imperativ, încît m-am precipitat spre ușă gata să plec. Înainte de a apăsa pe clanță mi-a venit ideea salvatoare: ― Dacă mă surprinde cineva ieșind de aici? Îți dai seama ce ar mai sporovăi gura lumii? Ea păru consternată. În zăpăceala primelor clipe nici nu se gândise la una ca asta. Aveam dreptate. Pe sală se auziră pași. Venea Gleber din oraș. Apoi răsună vocea lui Iliuță. ― Bine că ai venit! Ia vezi ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
prietenă Sașa. Dar apropo de fete și de tinerețe, amândouă la un loc sunt amintiri de mare preț. Am vorbit mult cu Vitea Covalenco, elevă în clasa a VII-a de liceu. Treceam zilnic pe la fereastra ei, aproape doi ani, sporovăind cu folos literatură, istorie, muzică. Am auzit că s-ar fi măritat cu un medic militar sovietic. O altă fată, cu care am purtat corespondență era Vera Dimov din Enichioi. Am cunoscut-o atunci, în vacanța de Crăciun din 1929-1930
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]