4,031 matches
-
agă! Încet și răpide fetelor:) }îneți-vă mai drept și zîmbiți nurliu." Ceilalți doi, între ei: Ce zîci de fete, măi? PUNGESCU: Au zestre oare? BONDICI: Așa-mi miroasă..." Chirița, neînstare, se vede, să dibuiască nici înșelătoriile cu ochi și cu sprîncene, este răpusă de ironiile Luluței și ale mamei, văduva Afin, care-i pomenește, ei, venită să-și căpătuiască fetele, nici mai mult, nici mai puțin decît de Piatra din casă, ultimul succes al teatrului... La care teatru se joacă, de
Școala femeilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9694_a_11019]
-
ieșit la suprafață, etalându și forța și vanitatea. I-ați văzut în plină desfășurare, cum tratau candidați și mari oameni politici ca pe servitorii lor. Pocnește Patriciu din deget? Hop, și Năstase la ușa lui. Ridică omul de afaceri o sprânceană? Meleșcanu răspunde prezent. Are Vântu vreo neliniște? Sună și candidatul apare cât ai bate din palme. Zboară în Deltă sau la centrul de înfrumusețare Vântu, Beauty & SPA din strada Paris. Ce i-a scos la lumină din tenebrele României politico
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
între jurnaliști. Nicăieri nu veți vedea atâția gazetari, păreriști și opinaci la televizor, vorbind între ei, ca să explice ceea ce nici ei nu înțeleg, de cele mai multe ori: lumea din jurul lor. Când n-ai argumente, urli, dai din mâini, gesticulezi artistic din sprâncene, scuipi flăcări pe ochi și dai cu invitatul de pământ ca să mai ridici un punct audiența. Jurnalistul maimuță câștigă teren și face pui vii. Un semnal de alarmă bine argumentat pe tema discursului jurnalistic a tras în urmă cu vreo
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Hliboceanu a rămas cu țoiul gol în mână, privind la cei din jur cu un zâmbet care spunea: „Mi-ați făcut-o!” Moș Dumitru și Pâcu se uitau indiferenți într-o parte, gata să izbucnească în râs. Ceilalți priveau pe sub sprâncene la noul lor tovarăș de cărăușie. V-a plăcut rachiul, cinstiți meseni? a întrebat moș Dumitru. Daa! au răspuns în cor cărăușii, cu excepția lui Vasile Hliboceanu, care încă cu țoiul în mână, se uita la el, răsucindu-l în fel
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că și nevestele voastre nu au patroni ca Dinuța?” Si bărbați așa de tăntălăi ca Georgel aista? a completat moș Dumitru. Cărăușii au izbucnit într-un nou hohot de râs. Numai Mitruță - roșu ca un rac - privea în jur pe sub sprâncene...De când a început Pâcu să povestească, parcă i s-a înfipt un cuțit în inimă și se răsucea acolo odată cu fiecare vorbă a moșneagului sau a celor din jur. Hohotele de râs îi spărgeau timpanele și rămâneau acolo să-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
șleau spus, vorbele nu țin loc de udătură. Mai bine fă pași încoace, Pâcule, că altfel leșin și eu de sete... Cu o căutătură hâtră Pâcu și-a scos luleaua din chimir, cu gesturi leneșe și priviri șirete, strecurate pe sub sprâncene groase și colilii. .Doar nu vrei să mă afumi în casa mea, Pâcule. Lasă, Dumitre, că olecuță de fum de tămâie nu strică nici într-o casă de gospodar - a răspuns Pâcu izbucnind în râs. După ce au golit cu multă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
în capacul sicriului, ca Uma Thurman în Kill Bill 2. E ora 15.50. Madame Agnès strânge pânzele de păianjen din hol. Atenția îi e atrasă de deschiderea ușii: intră Lionel. E abulic și pârlit: părul din vârful capului și sprâncenele îi sunt ușor arse. De asemenea, hainele de pe el sunt înnegrite. Ține în mână o pungă de hârtie. — Bună ziua, madame Agnès, o salută el din inerție. — Bună ziua, domnule Lionel. Ce mai e nou? — Sunt nemuritor. — Nu e grav. Ce-aveți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sunt înnegrite. Ține în mână o pungă de hârtie. — Bună ziua, madame Agnès, o salută el din inerție. — Bună ziua, domnule Lionel. Ce mai e nou? — Sunt nemuritor. — Nu e grav. Ce-aveți în pungă? — Cenușă. Parțial umană, adaugă el, pipăindu-și sprâncenele. Pentru lămâi. — Domnule Lionel, dacă vă reușește figura cu cenușa, să nu mă uitați c-o sticluță de limoncello. Nu pentru mine, pentru Fatima, ea ne-a dat pontul. — Numai să-mi reușească. E ora 21.15. Lionel a făcut
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
limoncello. Nu pentru mine, pentru Fatima, ea ne-a dat pontul. — Numai să-mi reușească. E ora 21.15. Lionel a făcut un duș. S-a și odihnit puțin. E proaspăt, dar urmele de la arsuri i se mai văd pe sprâncene și în păr. Se îmbracă. Iese din garsonieră și sună la ușa lui Liliane. În mod ciudat, Robespierre nu-l mai latră. Ba, mai mult, când Liliane deschide ușa, se ridică în două picioare și începe să-l amușine prietenos
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Robespierre îl ignoră complet. E ora 22.00. Pe ușa comisariatului de poliție intră agentul Patrick, proaspăt repartizat în subordinea lui Clovis. E stors, la propriu și la figurat. Are hainele încă umede și e pârlit pe mâini și pe sprâncene. Intră în biroul lui Clovis și raportează: — Domnule inspector, nu sunt Dumnezeu. Asta o știam, spune Clovis. Alte noutăți? — Nu mai rezist. Obiectivul s-a culcat. Dacă mai fac mult pe pronia cerească, sunt gata antrenat pentru Legiunea Străină. — Îți
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
se arată și alții. Dumneata, jupâniță Liana, ești tânără și n-ai de unde cunoaște că pe de laturile mesei Măriei Sale se ațin puzderie de sfetnici și de dregători, care cată a fi îndestulați dacă nu vrei să-i vezi cu sprânceana încruntată. Ba, cu cât au o dregătorie mai măruntă, cu atâta se încruntă mai tare. LIANA: Oricât de tânără oi fi, eu cunosc, prietene Ceaun, că Măria Sa Gând-Împărat nu suferă părăduiala dintr-ale sale și dintr-ale țării, și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-l iau pe nașul, că tare dorește să-l ducă de mână pe băiat în prima zi de școală și să fie de față când se va deschide școala nouă. Vă aștept la nașul. Costăchel își aranjă pălăria pe-o sprânceană, își mângâie mustața cum avea el obiceiul și ieși. În toate îi semăna - ruptă bucățică - lui badea Costache, bătrânul. Tată! a strigat din pragul casei bătrânilor. Eu am să plec înainte, pentru că trebuie să trec pe la nașul. Matale ai să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
aminte de vremurile bune. Ehei! Dacă nu ți-i cu supărare, nașule, adu una mai burduhoasă, că în seara asta ai să ai musafiri. Să știi că am tras bine piciorul... Ce musafiri? Mă faci curios - a întrebat învățătorul, ridicând sprâncenele albe a mirare. Musafiri de soi, nașule, nu șagă - a făcut-o pe misteriosul Costăchel. Dezorientat, învățătorul a aruncat o privire întrebătoare către învățătoare, care privea curioasă spre Costăchel. Ce ați rămas așa? Păi, cum altfel? Noi nu așteptăm nici un
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
moșului, că cu nebunii nu-i de șagă - a intervenit moș Cocârlă. Auzind discuția din holul primăriei, Petrache a ieșit, să vadă ce se întâmplă. Dintr-o privire și-a dat seama de starea sufletească a prietenului său. Cuta dintre sprâncene, adâncită peste măsură, ușa cancelariei smucită cu putere, fulgerele din priviri aruncate spre ușa pe care ieșise Vrăbioi spuneau totul. A intrat după el. Ce-i cu tine, Costăchele? Cine te-a supărat așa de tare? Ia-o și tu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
vede supărată... Parcă îi a doua Măriucă. Tristețea întruchipată, nu alta. Știi ceva, doamnă Măriucă? Din clipa asta, ai cinci minute ca să te bagi în pat lângă mine, că mor de frig... a încheiat Costăchel vorba, privind-o ghiduș pe sub sprâncene... Petrache se ținea de cuvânt. În fiecare seară îl conducea pe Costăchel acasă... Măi Petrache, tu nu ai casă? Te ții hojma de mine, de mi-i și nu știu cum... Costache, flăcăule! Lasă tu mofturile, că nu-ți șade bine. Mai
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
decât pentru mine. Se uită ca la un popă tuns. Cum să nu se uite? Unii nu te-au văzut de dinainte de război... Altele... Te sorb din ochi. Uite-te numai la mustața ta... Răsucită colea... Pălăria trasă pe-o sprânceană ca la haiduci... Ce mai? Eu văd că te-o apucat strechea, măi Petrache, da’ ți-a trece ție când ai să afli ce înseamnă colhozul. Mai vorbim noi după aceea. Când au intrat în holul mare al școlii, lumea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
om. Eu știu ce înseamnă asta. Ai spus o dată nu! Ei nu se lasă. Peste câteva zile te trezești din nou cu ei pe cap. Îs ca râia. Trebuie să vorbim amândoi aceeași limbă... Către seară, Petrache - uitându-se pe sub sprâncene - a aruncat nada: Ne-o apucat noaptea vorbind și tu nu te-ai învrednicit să aduci măcar o oală cu vin. Așa... pentru stuchit la torcătoare... Parcă atâta ar fi așteptat Costăchel... În câteva clipe a adus o oală cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
intrăm! Și spune și tu întovărășire, măi Chersân! - a răspuns tot Petrache. Chersân - ca un câine bătut - s-a uitat la Tașmău, care și-a încrâncenat ochii peste măsură. Milițianul a strunit cureaua puștii mai bine. Iar Daurel privea pe sub sprâncene, când la unul, când la altul. Părea că vrea să zică: „Vă spuneam eu că aiștia-s de-o baie. Nu-i scoți dintr-ale lor... Cu chiaburii iștia nu ieși la capăt cât îi veacul”... Dregându și glasul, Tașmău a
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
căutase o bucată de pânză și din ea a cusut părțile corpului unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
inginerului-șef funcționa ca un miros care îl ducea direct la destinație, și așa fusese, au ajuns pe platforma cu utilajele pregătite pentru export, erau cel puțin douăzeci de lăzi uriașe, sigilate, cu etichete în trei limbi, se uită pe sub sprâncene direct în fundul ochilor inginerului-șef, acesta e alb ca varul, acum e momentul, își zice, "ia desfaceți voi lada de colo", au desfăcut prima ladă, a doua, a treia, ranga rupea scândurile ambalajului, înăuntru nimic, douăsprezece lăzi goale goluțe, stăteau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Vișinel era bine zidit, ca un atlet, demn de a deveni în anii ce veneau un stâlp de nădejde al șatrei. Multe codane îi cercetau mersul, gesturile, ascunzând cu grijă vorbele și scânteierile de dor ce se perindau necontenite pe sub sprâncenele frumos creionate de o natură darnică; dar nu era dreptul fetelor de a alege. Cei care le hotărau soarta erau băieții, uneori și părinții. Părinții băiatului sprijineau, cu toate puterile, dorința odraslei lor, punând uneori mulți galbeni la bătaie pentru
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
LUMII, URȘII PANDA SE DAU ÎN LEAGĂN Părea destul de greu să-ți dai seama de la bun început, dar asemănarea era izbitoare. Aveau aceeași statură, același păr buclat, aceleași mâini cu degete groase și scurte și, mai ales, aceeași privire de sub sprâncene. Este ușor să vorbim acum, când știm cum s-au petrecut lucrurile, însă atunci nici nu ne putea trece prin cap că în cealaltă parte de lume trăiește cineva care ne seamănă. Nici Edi nu se gândise la asta niciodată
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu-ți spun decât ce scrie în anunț. — Eu am nevoie de mai mult. Mie îmi trebuie certitudini. În următoarele luni Dan avu parte de mult mai multe dovezi decât se așteptase și la fiecare Corina îl privea rece de sub sprâncenele ei umbrite de breton. — ți-am spus eu. Dan nu îi răspundea. Dovezile erau apoi întoarse și pe o parte, și pe alta, reduse la absurd și luate drept ipoteze pentru tot felul de demonstrații ulterioare. Acum ai atâtea dovezi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]