4,156 matches
-
și tâmpi / și-și ciocneau copiii ca pe reci pocale / de nășteau prin timpi / primele ovale... («În ajun...» - AmNS, 296); Mi s-a încolăcit de după gât o coadă de cometă / mai spânzurându-mă de cer / mi s-a-nfundat pe sub sprânceană o egretă / ținându-mi loc privirilor când pier / A început Pământul ca să se rotească / și codrii noștri seculari / să uite limba românească / pe tandrii de penați și lari. / Săreau de din sicrie toți strămoșii / să apere ce noi nu apărăm
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1389834185.html [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
rostite la gura sobei, puse piciorul pe pavajul din parcarea barului. Asistența masculină începu să șuiere admirativ, văzând o asemenea frumusețe de fată. Deea era subțirică, înaltă și grațioasă, cu ochii de un albastru ca seninul cerului de primăvară, cu sprâncenele frumos desenate și genele negre, lungi, arcuite și în continuă mișcare. Era seducător de frumoasă Deea cu părul său de culoarea spicului de grâu copt, ușor ondulat și lăsat pe spate, ce-i atârna în unduirea mersului său grațios de
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1393947540.html [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
deschisă, întâmpină o brunetă cu ochii negri ca tăciunele, subțire și grațioasă ca o trestie tânără aflată în îmbrățișarea caldă a adierii molcome a vântului din diminețile de vară, cu umerii firavi, înaltă, trecută de un metru șaptezeci. Fata avea sprâncenele și genele negre ca și părul, nasul mic și un pic cârn, o gură senzuală cu două buze desenate cu un ruj sidefat, de un roșu aprins, conturate perfect de o mâna pricepută în arta desenului. La mâna dreaptă purta
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 by http://confluente.ro/Destine_paralele_roman_cont_stan_virgil_1393947540.html [Corola-blog/BlogPost/347636_a_348965]
-
peste tot în lume ca să deschidă ochii asupra nurilor mei, aș fi avut vreodată șansa să mă prezint așa de mândră peste tot. Până la urmă i-au dat Cezarului dreptate și UNESCO m-a declarat în 1993, cu tot cu gene și sprâncene, de la un capăt la altul, rezervă a Biosferei. Așa ceva de anvergură e mare raritate! Dar zău că e pe meritate, pentru că nicăieri altundeva nu se vede cu ochiul liber cum apare viața pe pământ ca la mine. În pași mititei-mititei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/lanzarote-%cb%97-cerere-calatorie/ [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
bleumarin și într-un capot negru de iarnă, liniat pe margini și la guler cu o dungă albă. Are o față lungă, fruntea înaltă, doi ochi mari și căprui, împrejmuiți de gene negre, nasul drept și buzele de un roșu-deschis. Sprâncenele, și ele negre, parcă creionate pe tenul său măsliniu, părul grizonant, tuns scurt cu breton completează fizionomia sa. Apartamentul lor cu două camere este la etajul unu. Soțul Marianei stă pe un scaun în bucătărie și ține un ziar în
RĂPIREA (2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1433574255.html [Corola-blog/BlogPost/372463_a_373792]
-
ești bun? CONTELE DRACULA: Deschideți și vă veți convinge! INT-EXT / BORDEI / NOAPTE Bătrânul trage zăvorul de lemn și în prag îi întâmpină un bărbat înalt învăluit într-o pelerină neagră, cu o mustață mare, puțin răsucită în sus, părul lung, sprâncene groase și încruntate, iar din ochi îi țâșnesc două văpăi. CONTELE DRACULA: (cu blândețe) Am venit cu daruri pentru creșterea băiatului. MOȘUL (îl privește uimit, cu vocea tremurând) Dar cine ești, domnia ta? CONTELE DRACULA: Omul nopții! BABA:(naivă) N-am
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Regatul_lui_dracula_iv_sc_ion_nalbitoru_1390815168.html [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
aceste cuvinte amuțiră. - Deschideți! Sunt om bun! - se auzi o voce răgușită. Cu groază se târâră până la ușă. În prag îi întâmpină un bărbat înalt, învăluit într-o pelerină neagră, cu o mustață mare, puțin răsucită în sus, părul lung, sprâncene groase și încruntate căruia-i țâșneau parcă văpăi din ochii. - Am venit cu daruri pentru creșterea băiatului! - rosti el cu voce aspră. - Dar cine ești, domnia ta? - întrebă bărbatul cu vocea tremurând. - Omul nopții! - N-am auzit de el! - exclamă cu
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1422866454.html [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
simțea o arsură în piept. Ceva deosebit se petrecea în ograda sa, dulăii îl ocoleau supuși, cocoșii săreau speriați din calea sa, iar caii tresăreau nechezând când îi încăleca. Tinerele conițe care ajungeau la conac îl priveau cu admirație pe sub sprâncene, iar când voinicul le întorcea privirea se îmbujorau rușinate și un fior necunoscut le săgeta inima. În cele din urmă familia de nevoiași, după atâtea boli și suferință, se stinse cu zâmbetul pe buze că lasă în urmă un vlăstar
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1422866454.html [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
marine. Baudelairian, invocând semenul, fratele, se dezvăluie câteva fragmente dintr-un univers odată plutitor. O inedită extincție art nouveau făgăduiește tacit redimensionări plurivalente: "M-au vizitat aici, într-o înălțime/ hoinari miriapozi, căutători de sens// În mers târâș ori înălțând sprâncene/ Ei aurul tăcerii l-au sorbit și-au mers// Spre alte câmpuri cu alți sori și zmee/ Iar urma lor pe dale s-a prelins// Din zalele croite-n mii de catifele/ Mărunt, un strop de abur s-a subțiat
MUZICALE de BAKI YMERI în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1458320312.html [Corola-blog/BlogPost/368977_a_370306]
-
mea, principiile ei, acel eșafodaj pe care un soț fidel și un părinte devotat îl clădește cu trudă și tenacitate pentru viitorul său și al urmașilor, toate s-au prăbușit. Pumnii i se încordară fără să vrea și-și încruntă sprâncenele. Se ridică în picioare și făcu câțiva pași, bezmetic, fără țintă, numai pentru că nu putea sta pe loc. O fracțiune de secundă avu imboldul de a fugi pe ușă afară, nemaisimțindu-se capabil să depene în fața preacinstitului său interlocutor povestea
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Magdalena_bratescu_chipul_magdalena_bratescu_1389181665.html [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
de aici, că dacă... - Niciun dacă, bre! Au zis numele meu, careva pe undeva, ia spune? s-a încăpățânat omul să afle cât mai precis ce se știe despre el, fixându-l pe celălalt cu o privire dură, scăpată pe sub sprâncenele încruntate și pleoapele strânse cât să vadă doar direct în față. - Numele nu l-au dat... Au dat portretul robot, doar... Seamănă rău de tot cu tine, băiatul.... - Lasă dracului expresia aia, că mă înfurii rău de tot! Ți-am
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1434910468.html [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
cu privire la deținătorul autoturismului și domiciliul acestuia. Un zâmbet de satisfacție i s-a furișat în colțul gurii când a arătat numele acestuia pe lista de suspecți puși sub observație. Un zâmbet înlocuit rapid de contractarea furioasă a mușchilor faciali sub sprâncenele arcuite brusc a furie. Cuvintele au izbucnit, parcă dorind să spargă pereții: - De ce, aia a mă-sii, nu am primit nimic despre individ? Cine mama dracului l-a supravegheat?! Tăcere. Aproape toți lucrătorii priveau covoarele de pe podea. - Gata, la treabă
EPISODUL 4, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1434910468.html [Corola-blog/BlogPost/379680_a_381009]
-
străluceau diamantele ca un tezaur de vis, lumini care apăreau și dispăreau la fiecare pas din calea noastră. Corina pășea alături de mine prin zăpada pufoasă, iar ochii ei îmi păreau la fel ca două diamante în lumina soarelui, sclipind sub sprâncenele ei negre și lungi. - Corina, știi că acest câmp de zăpadă seamănă cu blana unui urs alb uriaș? - Poate mai degrabă cu blănița moale și albă a unui iepure de rasă!... - ... Aleasă?... Da, cea mai aleasă!... Urcăm sus spre creasta
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Diamante_in_zapada_viorel_darie_1387785289.html [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
NOSTRU?! Ai fost, ești și vei rămâne Everestul dramaturgiei românești. Ai răsărit undeva, acolo sus, lângă Alecsandri, Eminescu, Creangă, Slavici și Vlahuță și, de acolo, strălucești ca un giuvaer în tot spațiul românesc. Sub fetrul pălăriei tale, trasă mereu spre sprânceana dreaptă se plimbă încă, mici, vioi, atenți la toate, scânteietori de inteligență, ochii în care s-a oglindit adânc societatea sau mai multe veacuri. Sub nasul sensibil înzestrat de Dumnezeu cu miros fin, o mustață deasă acoperă gura plină de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_c._hiru/canal [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
NOSTRU?!Ai fost, ești și vei rămâne Everestul dramaturgiei românești. Ai răsărit undeva, acolo sus, lângă Alecsandri, Eminescu, Creangă, Slavici și Vlahuță și, de acolo, strălucești ca un giuvaer în tot spațiul românesc.Sub fetrul pălăriei tale, trasă mereu spre sprânceana dreaptă se plimbă încă, mici, vioi, atenți la toate, scânteietori de inteligență, ochii în care s-a oglindit adânc societatea sau mai multe veacuri. Sub nasul sensibil înzestrat de Dumnezeu cu miros fin, o mustață deasă acoperă gura plină de
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ion_c._hiru/canal [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
tulburat pe neașteptate. A intervenit cineva în natură. S-a împrăștiat peisajul obișnuit al golfului. Sticla apei s-a spart dintr-o mișcare bruscă. Valurile concentrice se înmulțeau și anulau unul pe altul, venind din centru altele și altele. O sprânceană spânzurată întrebător. Se întâmpla ceva neobișnuit. O arătare în apă. O femeie s-a încumetat să înoate în șiragul albastru și limpede. Nu a văzut o asemenea expunere de câțiva ani buni. Era dezorientat, nu știa ce se întâmplă. Nici
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Singuratatea_pescarului.html [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
ofițer din armata regală ... cum altfel? Mătușa Annie nu se dezmințea. - O să fiu Frumoasa din pădurea adormită, chicotea. - Am umila speranță că trăznaia nu include să te plimbe valeții cu patul prin sala de bal, mătușă Annie! ridică jovial din sprânceană, M.Joseph. Copiii râdeau cu poftă. Alma își găsi de lucru ca să nu i se observe zâmbetul reținut cu greu. - Dragul meu, carnetul de bal nu permite așa scenariu. Sunt o femeie de acțiune. Vreau să dansez. Baronul Briggs îmi
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1495552532.html [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
greu strâns în agrafe. Îl aranja inutil. Trebuia să facă ceva cu mâinile, nu avea astâmpăr. Cei mici își dădeau coate. Chiar și ei observau dilema guvernantei. - Sire, putem să ne retragem ? Mai avem unele treburi de rezolvat. Știti ... repetiții. Sprâncenele lordului se ridicară într-o mirare ironică. "Frumoasa adormită ... patul ... carnet de bal ... Briggs. Mătușa e dincolo de orice tipar”, se amestecau gândurile Almei. - Sire, șopti gâtuit. M.Joseph aplecă urechea spre, prefăcându-se că nu a auzit. -Ascult, domnișoară ! Era
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 by http://confluente.ro/camelia_constantin_1495552532.html [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
ani, era scund de statură, cu părul mare alb, de asemenea avea o barbă mare, albă, impunea respect prin însuși prezența lui în acel loc. Uneori îl priveam cu atenție în timp ce el slujea în timpul slujbei de duminică, atunci vedeam cum sprâncenele lui albe stufoase împreună cu fruntea sa se încruntau într-un semn de respect, de asemenea în acele momente ochii săi albaștri exprimau extaz spiritual. El slujea cu venerație în acea biserică mică, pe pereții căreia erau pictați diferiți sfinți și
PĂȘIND PE UN DRUM NOU de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1489146344.html [Corola-blog/BlogPost/376796_a_378125]
-
a hotărât Iuliana și a ieșit ca o furtună din magazin, oprindu‑se în fața bărbatului uluit de apariția ei războinică. S‑a oprit doar la un pas de el, privindu‑l fără urmă de zâmbet, direct în ochi, pătrunzător, cu sprâncenele încruntate. A luat poziția „de atac”, cu picioarele de-părta-te la lărgimea umerilor, a trecut rucsacul de pe spate în mâna dreaptă și, după ce a ridicat ușor bărbia pentru a fi mai semeață, l‑a întrebat printre dinți: - De ce te ții după
CHEMAREA DESTINULUI (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Chemarea_destinului_21_0.html [Corola-blog/BlogPost/356789_a_358118]
-
de plecare la serviciu. Nu puteai risca să absentezi, să nu-ți pierzi locul de munca care se găsea foarte greu în acea perioadă și zonă a țării. Când ieșea afară din casă să plece la serviciu, promoroaca îi albeau sprâncenele, iar buzele îi crăpau din cauza gerului. Geamurile camerei în care dormea, erau desenate cu flori din gheață. Așa erau mai tot timpul până în primăvară, când razele soarelui începeau să mai prindă ceva putere. Ca să vadă ce se întâmplă pe afară
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1478015749.html [Corola-blog/BlogPost/343116_a_344445]
-
acele fire nevăzute, simți că viața ei va căpăta o altă față. I se părea că trăiește un vis din care îi era teamă să nu se trezească. Îi zâmbi cu atâta dragoste încât Eugen, surprinzând-i expresia, ridică din sprâncene, o trase lângă el și o sărută îndelung de parcă ar fi fost prima oară când făcea gestul acesta dorit în aceeași măsură, uitând că nu sunt singuri în casă. Nici nu-si dădură seama când bradul căpăta o înfățișare de
DARUL DE CRĂCIUN (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1419114120.html [Corola-blog/BlogPost/376700_a_378029]
-
Și era într-adevăr frumoasă....parcă Ileana Cosânzeana se făcuse după chipul și asemănarea Gherghinei! Avea pielea albă cum e laptele proaspăt muls, părul galben-auriu, ca spicele grâului coapte de soarele verii, ochii....ce mai ochi....ca două albăstrele, iar sprâncenele, arcuite ca geana lunii când se pune Lună Nouă. Era înăltuță....taman potrivită....atât cât să-i stea bine, și subțire ca firul de trestie din baltă. Mijlocul, parcă era tras printr-un inel și mergea unduindu-se ca lanul
GHERGHINA....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1496092307.html [Corola-blog/BlogPost/376799_a_378128]
-
încuviință. Aplecându-se peste bârnele din lemn ale carului, trase din teaca unui soldat un pumnal. Acesta se repezi apucându-i mâna. Toți priveau înmărmuriți neînțelegând gestul Elisabetei; coconii se ridicară și ei în picioare, privind în ochii pașei. Pe sub sprâncene, Schender încuviință să-i slobozească mâna. Doamna își prinse bogatul păr, îl împleti și, tăindu-l, chemă un boier din rând: - Am rugămintea, vornice Ureche, ca această cosiță să o așezați pe lespedea de mormânt a soțului meu, Eremia Vodă
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
binele vostru. Tu, Bogdane, deocamdată vei face așa cum îți cer eu și fratele tău mai mare... Se așternu liniște. De car se apropie călare bulucbașa de ieniceri, descifrând crâmpeie din vorbele prizonierilor. Privind-o insistent, pe sub turbanul ce îi acoperea sprâncenele stufoase ale ochilor mici, de mongoloid, îi observa respirația precum și privirea dură, plină de răzbunare. Cine cuteza să o privească în ochi când era stăpâna țării? Iar acum, păgânul, cu șalvarii lui violet, fluturând în bătaia vântului, cu iataganul prins
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]