990 matches
-
fața locului. Am dat start aventurii cotidiene și, dând colțul, m-am trezit față-n față cu o inscripție de doi metri pe peretele unei case: „Be like water, my friend: tasteless”, semnat Bruce Lee. Îmi amintesc vag de luptătorul sprinten de pe marile ecrane, pe bună dreptate invidiat pentru talentul aproape miraculos de a se face nevăzut, respectiv de a apărea pe neașteptate. „Dreptate are”, îmi zic în gând. Să fii ca apa, neutru la gust, dar nu de prost gust
ROMÂNII ADAPTIVI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351246_a_352575]
-
furtunii . Apa se-nvolbură în urma unei șalupe cătând către țărm prin valuri cărunte . Un far, departe, se vede sclipind , în salba urbană puzderie becuri se-aprind . Ce liniște deplină domnește pretutindeni ! Pe plajă se deslușesc stampe a mii de pași sprinteni... Te iau pe urme ca pe vânat pierdut și hoinăresc prin beznă ca lupul cel flămând . Tu te-ai ascuns hulpavă într-un salon de lux, în dos de cartier și mai puțin expus . Se amuzau clienții dându-și mereu
CA PESCĂRUŞII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351368_a_352697]
-
treabă ai matale să știi cum e ziua mea?”se pare că i-ar fi ripostat un german morocănos unui român perplex, ca răspuns la un „Bună ziua!” lăbărțat. Concluzia mea, cel puțin în ce privește limba vorbită, este că românii sunt mai sprinteni decât mai toate celelalte „popoare migratoare”. E o dovadă de istețime că ne place să comunicăm, chiar dacă uneori ne mai ia gura pe dinainte. Din păcate, în toate culturile lumii, înțelepciunea se asociază mai degrabă cu vorba cumpănită decât cu
POLIGLOŢIA ROMÂNESCĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351670_a_352999]
-
să plâng amar. “Facturile le-ai luat?” mormăie în visul lui „ochi de alună”. Zâmbesc și sper să sforăie iar... Toată noaptea am alergat prin zăpezile altor vremi ... cu săniuța, cu tatăl meu! Am văzut-o pe mama, rotundă și sprintenă, ieșită din aburul bucătăriei, cu un morcov pentru nasul omului nostru de zăpadă...Tata a scos din buzunar doi cărbuni...mereu făcea șmecheria asta, deși noi ne încălzeam cu lemne. Știa că vom vrea să-l facem “ca la carte
POVESTE DE IARNĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346651_a_347980]
-
Imponderabil lenevea în spații transcendente Recompunea versificând galacticele roiuri abisale Ori răscolea prin nebuloase după energii latente Vibra pe radiația de fond venind de pretutindeni Își revărsa candoarea în ecouri vaste de yridium Plonja după delfini de cobalt, reci și sprinteni Cânta un cântec grav pe izotopi de tritium. Dorea Înaltul pardosit cu stele și genuni Unde tăcerile se întâlnesc sub tainice boltiri Nemistuitul foc ardea acolo tainic ca jarul din cărbuni Înconjurat de voci înaripate și de cutremure-n șoptiri
TINEREŢEA LEVIATHANULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346749_a_348078]
-
Ludovic Tăutu. Acest poem care conturează acela �i drum spinos, dar spiralic, pe care îl urmează Cotruș ca și Ramón Lull apare tot la Roma: Poteca aleargă, coboară și suie, parc-aș călca pe foc și pe cuie,/ singur, pe sprintenul drum,/ drept către cer și către cruce". Nuanțând registru tematic, poetul publică în 1951, la Madrid, volumul "Drumuri prin furtună", ceea ce dovede �te efervescența cotru �iană ca desțărat ce nu-și găsește locul. Volumul conține 40 de poezii și sunt
ION CRISTOFOR-ARON COTRUŞ, EXILATUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350960_a_352289]
-
coterii de fațadă, malversațiuni sâcăitoare și fatuități pizmuitoare ale celor care participă la dialog. Bilunarul „Rucăreanul ro”. va răspunde printr-o angajare susținută și discretă la cunoașterea și soluționarea problemelor comunităților de pe Valea Dâmboviței dinspre izvoare, va sluji cu condeiul sprinten, percutant și militant tot ce are azi un caracter aparent trecător, dar care mâine va deveni tezaur hrănitor și dătător de suflu și încredere în și pentru mai bine. Avem, prin abnegația și curajul d-lui Cătălin Bădulescu, tânăr intelectual
APARIŢIE JURNALISTICĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351134_a_352463]
-
bunătatea lui Lazăr. Era prietenos chiar și cu animalele. El nu avea de unde să se hrănească însă era bun cu animalele lăsându-le să se hrănească din izvorul hranei lor. Câinii puteau să mănânce resturile de la masa bogatului, câinii erau sprinteni, dar Lazăr, bolnav fiind, nu putea. El răbda de foame, nu înjura, nu țipa, nu osândea pe cei care chefuiau cu nepăsare sub ochii lui, nu judeca - așa cum fac unii care, în necazurile lor, îi înjură pe toți. Și pe
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
defileu ca stropi să ude floare crescută-n larga luncă și să-mi hrănească gândul ades cu dor de ducă... Aș vrea să fiu pământul pe care calci să-ți prind desculț piciorul și să-l sărut în iarbă când sprinten saltă și lasă-n urmă dorul acelor dulci idile ce zac ascunse-acum în prăfuite file... Referință Bibliografică: Aș vrea să fiu / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 267, Anul I, 24 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
AŞ VREA SĂ FIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355892_a_357221]
-
iar ea, motivând că are de cumpărat o sumedenie de lucrușăare pentru „copilul ăsta, săracul“, îi va face praf pe nerăsuflate, ca și cum nici n-ar fi fost. Conștient că mai are de trecut un hop, Dan o ia cu pas sprinten înaintea participanților la funeralii. Salută smerit pe toată lumea, mulțumește pentru participare și reînnoiește invitația la pomană fiecărui grup în parte. Văzând perechile ce s-au răzlețit prin alte părți ale cimitirului, intră în panică. De unde dimineață îi era teamă că
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
mi-am acoperit sufletul. Nu am reușit să le fac pe toate într-o zi, timpul avea alte planuri cu mine. Dar ziua în care am început să construiesc în mine, a fost iluminare. Pașii nu-mi mai sunt la fel de sprinteni, Mâinile mi le simt obosite, umerii coborați mi-au schimbat imaginea. M-au întrebat dacă sunt mai mică. Spun cum că munca asta m-a obosit. Nu-i înțeleg, pentru că eu simt că am crescut frumoasă și plină de energie
ÎN MINE SE ÎNGHESUIE UN SUFLET de ANA MARIA MORARU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354991_a_356320]
-
parte a spectacolului continua cu dansuri asemeni celor pe care ți le imaginai noaptea înainte de culcare că ar fi ritualurile secrete ale zânelor ascunse într-un colț din țară lui Peter Pan: rochițe colorate și scurte fluturând frumos de dansuri sprintene. În cea de a doua parte, cu toate “demonstrațiile” forțelor râului , după “lupte grele” duse cu reprezentații binelui ( în frunte cu însuși Michael Flatley) și după o aparentă înfrângere a celor din urmă, Binele învinge glorios, eroul își recapătă centura
ILEANA SIMA JR: LORD OF THE DANCE- ÎNCĂ O SEARĂ DE MAGIE PENTRU FANII DIN ROMANIA de MIHAI MARIN în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355415_a_356744]
-
mi-am acoperit sufletul. Nu am reușit să le fac pe toate într-o zi, timpul avea alte planuri cu mine. Dar ziua în care am început să construiesc în mine, a fost iluminare. Pașii nu-mi mai sunt la fel de sprinteni, Mâinile mi le simt obosite, umerii coborați mi-au schimbat imaginea. M-au întrebat dacă sunt mai mică. Spun cum că munca asta m-a obosit. Nu-i înțeleg, pentru că eu simt că am crescut frumoasă și plină de energie
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
mi-am acoperit sufletul.Nu am reușit să le fac pe toate într-o zi,timpul avea alte planuri cu mine.Dar ziua în care am început să construiesc în mine,a fost iluminare.Pasii nu-mi mai sunt la fel de sprinteni,Mâinile mi le simt obosite,umerii coborați mi-au schimbat imaginea.M-au întrebat dacă sunt mai mică.Spun cum că munca asta m-a obosit.Nu-i înțeleg, pentru că eu simt că am crescutfrumoasă și plină de energie.Doar
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
a învolburat în matcă și în cele din urmă a inundat voios străzile și bulevardele capitalei. Ne-am trezit bucuroși ca într-o dimineață obișnuită și ce vedem? Se apropiase marea de capitală, iar în drum spre Universitate erau bărci sprintene ce alunecau în toate direcțiile. Cu hainele scăldate de ploaie, înghesuiți sub umbrelă cu țigările ude, devenisem parcă exploratori ai orașului scufundat. Trecătorii cu cizme de cauciuc, uluiți, ne împingeau din toate părțile, așa ajungeam tot mai aproape de Universitate. Am
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE (INCLUDE UN NOU CAPITOL) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355121_a_356450]
-
fără de speranțe nu se aventurau printre tufișurile acestor câmpuri, ce semănau cu niște cimitire de sinucigași. Mamulea și Francisc discută de-ale lor și, in treacăt, aflăm că toată lumea știa cine era tatăl Marucăi: Ajutându-se de hârleț, Mamulea sări sprinten din groapă. Era un om de vreo 50 ani, dar nu-i dădeai. Scund, îndesat, puternic, agil ca o maimuță, se Mișca ușor pe marginea gropii. Părul lui lung, cărunt, sclipea în lumina lunii ca o făină proaspăt cernută. Scoase
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
pot să aștept ascuns să mă hrănești și să îți pui în pericol viața. Regele Pădurilor urmări cum balaurul se retrase înapoi în peșteră iar flăcăul o luă la goană către lacul din inima pădurii. Fiind un rege tânăr și sprinten, nu pierdu urma slujitorului. Era curios să vadă ce avea să facă acesta când avea să dea peste casa vrăjitoarelor. Așa cum umblau zvonurile, el le lăsase pe femei să își ridice pe lac o casă de piatră, promițându-le că
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
măsură, aceia sunt bolnavii adevărați ai vremurilor noastre. Cu ei nu poți vorbi normal, ei au ceva pe suflet mereu, ei evaluează continuu, dar nu după măsura lui Dumnezeu ci numai după măsura oamenilor. Omul a venit pe lume curat, sprinten, vesel. Singur își împovărează viața, singur se bagă în jurul patimilor, singur devine posac și asta pentru că el nu se mai raportează la Dumnezeu, el se raportează numai la averea vecinului, la luxul nemăsurat pe care l-a văzut undeva. Vechii
PIETRE PENTRU TEMELIA ROMÂNIEI DE MÂINE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369045_a_370374]
-
capătul căreia se afla o porțiune unde trebuia să te sprijini de un cablu montat pe stâncă cu ajutorul unor suporți care îl susțineau la 10 centimetri de ea. Cerul senin îi dădea senzația că plutește, că pașii îi sunt mai sprinteni având spor la mers. De la „scări”, cum se mai spunea locului, drumul devenea mai lin, iar poteca printre jnepeni, puțin mai lată. Mergând, își adusese aminte de discuția avută cu două seri în urmă despre denumirea de „Valea Jepilor” și
O ÎNTÂMPLARE ... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369100_a_370429]
-
muzică suavă se putea auzi, în ritmul ei lent fluturii și petalele de trandafir unduind în văzduh. Ah, observase prozaic Andrei Azuga, nu doar lumina am lăsat-o aprinsă, ci și radioul, și se repezise pe scară în sus, sărind sprinten peste câte două trepte simultan, ca să pună capăt pierderii prețiosului curent electric. Referință Bibliografică: A opta treaptă / Dan Florița Seracin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 213, Anul I, 01 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Dan Florița Seracin
A OPTA TREAPTĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370940_a_372269]
-
i se păruse că umblă cineva prin camera a bună de la drum. Sigur că i se păru! Încercă iar să uite totul și să adoarmă. Nu, de data asta este sigur. S-au auzit pași. Este cineva acolo. Niță sare sprinten din pat și iese în sală. Pe întuneric caută în dreptul portițăi un ciumag pe care-l știa acolo. Dar ciumagul nu mai era. Probabil că servitoarea, când plecase-l luase în mână să se apere de câini. Atunci, cu mâna
NIŢǍ AL POPII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369483_a_370812]
-
loc de inspirație și atelier de lucru. Cu străzile sale strâmte, în pantă, flancate de căsuțe mici, albe, construite parcă aleator una în cârca celeilalte, Altea lasă impresia unui stup plin de viață, pulsând de energia pozitivă a locuitorilor săi sprinteni, mereu activi. Cum să nu te simți inspirat aici, unde până și cel mai apreciat gastronom al Spaniei, originar din Galiția dar cu patrie nouă Costa Blanca, galardonat cu nu mai puțin de trei stele, spune: „scopul meu nu e
ITHACA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369594_a_370923]
-
i se păruse că umblă cineva prin camera a bună de la drum. Sigur că i se păru! Încercă iar să uite totul și să adoarmă. Nu, de data asta este sigur. S-au auzit pași. Este cineva acolo. Niță sare sprinten din pat și iese în sală. Pe întuneric caută în dreptul portițăi un ciumag pe care-l știa acolo. Dar ciumagul ... Citește mai mult Niță al PopiiNiță, nu prea putea ațipi și se tot păstrăgălea prin pat încercând în fel și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
i se păruse că umblă cineva prin camera a bună de la drum. Sigur că i se păru! Încercă iar să uite totul și să adoarmă. Nu, de data asta este sigur. S-au auzit pași. Este cineva acolo. Niță sare sprinten din pat și iese în sală. Pe întuneric caută în dreptul portițăi un ciumag pe care-l știa acolo. Dar ciumagul ... XVII. COLAIE AL LUI LIPICI, de Ilie Fîrtat, publicat în Ediția nr. 1566 din 15 aprilie 2015. Colaie al lui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369498_a_370827]
-
păstoriță? - Dar de unde ai picat aici, omule, de nu știi unde te afli? Văd eu că ai făcut cale lungă, că doar de aceea abia îți tragi picioarele după tine. Ți-or fi obosite de drumul lung străbătut. Mogâldeața sări sprintenă de pe zid și se apropie de el. Abia atunci o văzu de-a binelea Șerban. Era aproape de înălțimea lui, sveltă, cu părul negru strâns într-o coadă groasă, împletită, ce îi ajungea până la brâu. Câțiva zulufi îi acopereau fruntea și
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353479_a_354808]