3,335 matches
-
cele două metereze coborâră în grabă, care cu bomfaiere, care cu flexuri sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți... Nici muierile nu mai chirăiau... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat și cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Mesajul_mihai_batog_bujenita_1380815212.html [Corola-blog/BlogPost/352337_a_353666]
-
cum pleaca-n șiruri line și pasarile-n zbor și se așterne pacea pe noi ca un covor ce zici de-o toamnă blîndă cu muzici cristaline cu zile răcoroase și nopți duioase, line... IARNĂ Și deodată bate vîntul Se spulber' florile-n grădină Miroase-a fin uscat pe dealuri Mai cînta greierii-n surdina Și brumă grea cade pe struguri E timpul de cules și cerul Se tulbură și înserarea O cinta-n versuri menestrelul Și în ferestrele-ntristate Floarea zăpezii
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poeme_0_1_2_3_4_5.html [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
Ce împăcat Ce împăcat privesc cum lunecă și se întunecă ce mi s-a dat. Ce dacă-i scris c-o să mă lepede viața, prea repede, ca pe un vis? Tot ce-am greșit nu-i așa tulbure ca să mă spulbere un biet sfârșit. Ochii mei vii prind iar să scapere ca să mă apere de ce va fi. Nu în zadar sufletu-mi buciumă, în ce se zbuciumă ningând cu clar. Nu am să plâng chiar dacă-n clipele ce vin arìpele am
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1447786084.html [Corola-blog/BlogPost/365868_a_367197]
-
din care se scursese tot sângele - și parcă chiar ultima scânteie de viață - și a început să alerge după un tren care se pusese în mișcare, un tren care semăna mai mult cu o nălucă, cu un nor de praf spulberat de vânt... „Te implor, oprește-te! Nu mă lăsa aici... Măcar un singur drum... e tot ce-ți mai cer! Trebuie să-mi îmbrățișez măcar o singură dată copilul!”... A căzut în genunchi și scuturat ca de friguri - și-a
“ZI FATIDICĂ... MADRID, 11 MARTIE 2004” (FRAGMENT DIN ROMANUL “VIAŢĂ FURATĂ”) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 by http://confluente.ro/_zi_fatidica_madrid_11_martie_20_valentina_becart_1331549152.html [Corola-blog/BlogPost/354525_a_355854]
-
ascunse-n grinzi ... doar pădurea știe plânsul lemnului...” {Valentina Becart} http://www.youtube.com/watch?v=nyLOePu6RwI Am întâlnit-o la colț de stradă ... Stătea rezemată de trunchiul unui copac visător, privea frunzele ruginii - aripi de fluturi - cu zborul lin, spulberate de vântul nostalgic. În soarele palid, părea atât de zdrențuită și de ruginită! A întins o mână spre albastrul cerului, vrând parcă să prindă o rază de soare în pumnul de frunze și iarbă, ce mai păstra ca o taină
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Intalnire_neasteptata_valentina_becart_1381056793.html [Corola-blog/BlogPost/352369_a_353698]
-
Până înlăuntrul nostru de ploaie Și plouă, plouă cu melancolie E cenușie lumina afară În umbră de nori vrea parcă să piară Își poartă pe boltă zâmbetul rece Și plouă, ploaia asta nu mai trece Nehotărâte tonuri de albastru Le spulberă hapsân un vânt sihastru Ziua-și pune o trenă de-nserare Și plouă, plouă fără îndurare Cerul și-adună cenușă-ntr-un loc, Bezmetică ploia se prinde la joc. Dansează frenetic pe-asfalt cu noroi Și plouă și plouă cu
ŞI PLOUĂ ŞI PLOUĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1464173122.html [Corola-blog/BlogPost/378944_a_380273]
-
fi un om născut prea târziu. Ursitoarele au uitat de tine Pe când teșeau firul Subțire de păinanjen Și îl înnodau la covorul De ițe pestrițe al destinelor. Vei fi un om întârziat. În noiembrie este atâta dor de moarte. Vântul spulberă praful de pe ruine Și după cumpenele de lemn De arin ale fântânilor cu gât Prelungit precum o girafa Meditând la răscruci de drumuri. Plopii își aud în depărtări Foșnetul melancolic. Aurul frunzelor toamnei intra În topitoriile reci ale materiei. E
NOIEMBRIE (NOVEMBER) de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/marin_mihalache_1478184171.html [Corola-blog/BlogPost/382902_a_384231]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > IUBIRILE UNUI PESCAR - ROMAN Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1242 din 26 mai 2014 Toate Articolele Autorului Plânsul puiului de lebădă Afară, vântul turbat al Dobrogei sufla puternic, spulberând zăpada așezată peste întreg orașul, în trei zile de ninsoare continuă. Un ger năpraznic, cum nu a mai fost pe litoral din 2006, a început să înghețe marea la mal. Stolul de lebede stătea la adăpostul digului din zona hotelului
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401097469.html [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
SLOVELOR Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1686 din 13 august 2015 Toate Articolele Autorului LINGURA, CANA ȘI SĂCĂTEUL -La ce priviți? se ițise curios lângă bunici în amiaza de Cireșar grăbit. După somnul cuminte și trebuincios, nepotul năvălise, spulberându-le cu drag tihna după-amiezii aceleia. Era duminică și se lăcomea la vorbă. Venea, de obicei, doar în vacanța mare la Băbeni. Firesc era să râvnească la taină cu ei, nu?! Acum tată-său călătorise încoace la rugămintea unui amic
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439466072.html [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
bărbatului în pijamale , cu figura răvășită. Știu că am greșit ,nu pot să te las acum ,în mijlocul furtunii. Nu pot ,fiindcă te iubesc ! Bucuria pe care o simte este nemărginită. Dintr-o dată ,pare că toate gândurile urâte i s-au spulberat iar locul norilor plumburii care-i tunaseră în suflet, e luat instantaneu de-un curcubeu multicolor,umplut de raze de speranță. Avea nevoie de ea. Avea nevoie de dragostea și de îmbrățișările ei ,de sprijinul ei. Fără ea ,ce rost
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1457166262.html [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
i se cuvenea de drept, se săruta pe faleză cu nenorocita aia de starletă. Ar fi acționat pe loc ,dar erau destul de mulți turiști. Ar fi fost arestată și tot castelul ei de vise ,clădit cu minuțiozitate, ar fi fost spulberat ,întocmai ca unul de nisip, de marea agitată. Până și nebunii au momentele lor de luciditate ! Și totuși, Irina făcuse ceva,scrisese un bilet cu un mesaj amenințător,sperând că actrița va renunța și îl va părăsi. În plus ,își
VIAȚA LA PLUS INFINIT (19) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1457166262.html [Corola-blog/BlogPost/384217_a_385546]
-
a ne vedea prin ochii altora! Și cât de des ne sunt servite păreri preconcepute sau, mai rău, opinii bine frizate, ca să nu ne simțim cumva lezați! Nu e cazul autorului William Blacker, care își propune în mod expres să spulbere ”miturile moderne” inventate despre o Românie care nu există, emise de unii care adesea nici n-au văzut țara cu proprii lor ochi sau care judecă doar la suprafață, manipulați de presa știrilor de senzație. După șapte ani de locuit
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker by http://uzp.org.ro/drumul-fermecator-cronica-la-cartea-along-the-enchanted-way-a-story-of-love-and-life-in-romania-autor-william-blacker/ [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
își reveni, Sisi porni la drum în căutare de hrană. Era epuizată, sleită de puteri și înfometată după efortul depus. Traversă atentă șoseaua care trecea prin pădure și dintr-o curbă veni cu viteză maximă un tir imens, care o spulberă rapid. Biata Sisi deveni una cu pământul. Dar nu era pământul său natal, unde văzuse pentru prima dată razele soarelui, țărmurile fermecătoare ale Malaeziei. Venise în România cu avionul, în buzunarul lui Jenică Jănel Ciordilă, nepotul cel mic al șefului
„COTYLOSAURIA DIN LIVADĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1483226780.html [Corola-blog/BlogPost/382870_a_384199]
-
cu flori de mac în păr, pe-același țărm de noi știut. Visez să-mi furișezi dorințe sub pleoape-albastre de oftat, Cu îngeri vii să mă-mpresori din amintiri de neuitat! Mi-e dor de picurii de stele ce-au spulberat tristeți,confuzii, Să mă alinți cu flori de măr într-o trăsura de iluzii! Întorc al șoaptelor clepsidre când ostenesc în joc de ploi, De ce respiri a mea culoare, tu dor durut de amândoi? Mi-e dor de-un crâng
DIN DORURI NESPUSE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 by http://confluente.ro/Ines_vanda_popa_1401810227.html [Corola-blog/BlogPost/344668_a_345997]
-
sau: “tu - înlănțuită de vise,/eu - înlănțuit de vise,/dorințele ne macină/ sfâșiate de șoaptele sângelui din noi...” (lăcrimând fulgere de gheață...) cel mai frumos vis /mi-a devenit cel mai groaznic coșmar,/ îngenunchindu-mă într-o stare de agitație, /spulberându-mi bucuriile/ Vieții, /întristările,/ înălțându-mă,/ coborându-mă instantaneu/ în trupul unei singure / Femei...” (sunetul sufletului fără de hotar...) „Femeia - / vis interzis pe buza / Timpului /pierdut/ când tăcută pășește prin / Templu sufletului - /petală de Timp/ rătăcită printre stele fără de nume/ dincolo de
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424644518.html [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
să bați lațuri și totul pare a deveni un schelet uriaș. Dacă ai neșansa ca prin apropiere să treacă cumva vreun academician doctor-inginer sau careva înhăitat cu acesta, visul de a avea propiul tău acoperiș deasupra capului îți va fi spulberat căci, ei nu te-ar vedea decât reconstituind scheletul vreunui mamut și categoric, de asta se ocupă numai specialiștii. Tu însă, care te-ai apucat de o casă, ai un dram de noroc, așa că îți vezi de treabă în continuare
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1467902478.html [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
copiilor. Este bine ca statul să nu preia cu forța rolul acesta, ci trebuie să protejeze familia. A proteja e una și a înlocui rolul părinților este alta. - În comunism, prin distrugerea proprietății private și pauperizarea întregii populații au fost spulberate posibilitățile de protecție a persoanei prin familie, nu a mai rămas nimic nici pentru urmași, nici pentru înaintași. Tot omul a ajuns la mâna statului, marele proprietar. Astfel s-au creat condițiile ca, în acești ani postdecembriști, să se poate
INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DE LA VALEA PLOPULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_parintele_nicolae_tanase_de_la_valea_plopului_.html [Corola-blog/BlogPost/364740_a_366069]
-
pribeag, rămas din vraja nopții” . Gânduri, emoții și trăiri puternice au prins contur sub condeiul său care lacrimă în vântul amintirilor, chemându-l neîncetat pe Eminescu “ Chiar de-om rămâne doar noi doi/ Prin Universul rece / Când stelele s-or spulbera / Iubirea-mi nu va trece”. Iubirea care aprinde scântei în versurile pentru Eminescu este o iubire care nu cunoaște timp și spațiu, o iubire care s-a născut din lacrimile gliei și cele divine. Iar din iubire se poate naște
SANDU CĂTINEAN, “CEL CARE VINE DIN BRAZI” de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1448901078.html [Corola-blog/BlogPost/383219_a_384548]
-
Umbra”, 1965:112). În cel de-al doilea vers umbra îi declară substanța neglijabilă a fiindului său teluric, amintindu-i că aici este un însemn atâta timp cât va trăi și numai atunci când eul se va detașa de fiind, creația lui va spulbera entorsele părerilor cuvântului: O umbră ești acuma, și pot să te ridic, / Lăsând odaia goală, și lampa afumată... („Umbra”, 1965:112). Este poezia în care își declară identitatea și legătura cu entitățile Universului. Sunt semne ale unei conștiente expuneri a
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Funerar_si_sens_al_regretelor_in_scan_stefan_lucian_muresanu_1353778341.html [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
De ele nu-mi pasă Sunt sătul de plâns. Ai gândurilor armurieri, Scoate-ți flinte, spade, Să distrug unele temeri, Să vedem cum îmi șade? Voi paznici de idei Întăriți-mi inima, gândirea, Căci nu pot fără temei Să-mi spulber fericirea. Dar oare pot cum vreau Să mențin această idee S-o rețin și să n-o dau Cu ce s-o închid? Cu care cheie? 15 Aprilie 1966 Valea Călugărească Referință Bibliografică: Întărituri / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎNTĂRITURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Intarituri.html [Corola-blog/BlogPost/342560_a_343889]
-
îmi făuream vise, speranțe în legătură cu studiile pe care trebuia să le termin, ca să devin și eu un om important, să fiu respectată și să nu-mi fac griji în ceea ce privește viața într-o posibilă viitoare familie. Astăzi, iluziile mele s-au spulberat. Am învățat corect, cinstit, cum se făcea pe atunci. Mai târziu, însă, am constatat că studiile înalte nu-ți construiesc educația. Dacă ea este deficitară sau dacă fondul nu a fost bun, tot degeaba. Este precum experimentul cu apa și
EDUCAŢIA ŞUBREDĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 by http://confluente.ro/Educatia_subreda_cristea_aurora_1342371238.html [Corola-blog/BlogPost/348307_a_349636]
-
ferești. Din petala-ți prea curată Prăvălești plutind ușor, Ghemotoace mici de vată, Ce aștern lumii covor. Iar din dulcea-ți sărutare Timpul parcă stă în loc, Țintuind în zări departe, Zile prinse-n al tău joc. Vântul rece dă năvală Spulberând ce-a mai rămas, Din a noastră ființă goală, Într-un ultim scurt popas. Inima pe geam privește Ne-ndrăznind să iasă-afară, Că de-atâta frig troznește, Luna ce răsare-n seară. Stele-ngheață sus pe boltă Și ne pare, că
FLORI DE GHEAȚĂ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 by http://confluente.ro/daniel_dac_1487424829.html [Corola-blog/BlogPost/377402_a_378731]
-
De ele nu-mi pasă Sunt sătul de plâns. Ai gândurilor armurieri, Scoate-ți flinte, spade, Să distrug unele temeri, Să vedem cum îmi șade? Voi paznici de idei Întăriți-mi inima, gândirea, Căci nu pot fără temei Să-mi spulber fericirea. Dar oare pot cum vreau Să mențin această idee S-o rețin și să n-o dau Cu ce s-o închid? Cu care cheie? 15 Aprilie 1966 Valea Călugărească Referință Bibliografică: ÎNTĂRITURI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ÎNTĂRITURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 by http://confluente.ro/Intarituri_mihai_leonte_1370951748.html [Corola-blog/BlogPost/363380_a_364709]
-
din lume, mântuitoare putere de metamorfoză și imbold pentru o viață întreagă. Cartea te prinde în zbuciumul paginilor ei, în experiențe voalate sub aripa ficțiunii, acest somptuos arc care potențează saltul prin capacitatea fanteziei ca portal de evadare, spre a spulbera zidurile realității, uneori prăbușindu-se și prinzându-te sub ruine. Este dramă a unui suflet aruncat în oceanul însingurării, este o mărturie a supraviețuirii prin hățișurile destinului: în toată această escapadă numită viață, timpul este de esență.” este un roman
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Maria_Daniela_P%C4%83n%C4%83zan.html [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
din lume, mântuitoare putere de metamorfoză și imbold pentru o viață întreagă. Cartea te prinde în zbuciumul paginilor ei, în experiențe voalate sub aripa ficțiunii, acest somptuos arc care potențează saltul prin capacitatea fanteziei ca portal de evadare, spre a spulbera zidurile realității, uneori prăbușindu-se și prinzându-te sub ruine. Este dramă a unui suflet aruncat în oceanul însingurării, este o mărturie a supraviețuirii prin hățișurile destinului: în toată această escapadă numită viață, timpul este de esență.” [6] „Esența artei
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/Redactia--Autori/Maria_Daniela_P%C4%83n%C4%83zan.html [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]