561 matches
-
Unde poate înnopta un om fără bani și fără bagaj? Cumva pe-aici? — Numai dacă vreți să petreceți noaptea cu vreo sfântă, spuse Epiharia fără să se gândească la ceva rău, și-apoi își făcu o cruce iute din pricina gândului spurcat și-și ceru iertare cu glas tare de la Dumnezeu că e repezită și nesăbuită. Străinul avea, iată, și un zâmbet. Acum era alt om! — Nu, dar aș vrea să-mi găsesc un loc. Sunt... nu sunt bine. Sunt bolnav. Cât
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
așa îmi apreciezi bunătatea de a te fi lăsat încă o noapte în patul tău? Am crezut că ai să te gândești, de ieri până azi, pe cine ai dus cu mașina, ce-i cu femeia asta și cu trădătorul spurcat care o însoțește! — Nu o însoțea nimeni, era mereu singură și nu știu ce-i cu ea și nici cum o cheamă, nu vorbea niciodată cu mine. — Mi-e limpede, zise apăsat comisarul. Nu ți-e de ajuns că nu ai picioare
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
La deliul se ducea Și la masă că-l găsea, Cu o ialoviță grasă Și c-o copilă frumoasă. Deliul Dacă-l vedea, El la masă că-l poftea. El deliul suduia Și din gur - așa-i zicea: Ah! deliule spurcate Și cu totul blăstemate, N-am venit să mă-nvoiesc, Ci-am venit să mă lovesc, Inima să-mi răcoresc De ahtul ce pătimesc. Deliul Dacă-l auzia Tare că se mânia, Mâna pe buzdugan punea Și într-însul repezea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tot felul de porcării. "Cățea!" "Tîrîtură"! Într-o zi au dus-o cu forța la cafenea. Bărbații stăteau la mese, tăcuți, întunecați, iar ea rămăsese în picioare ca înaintea unui tribunal. Mai fusese dusă așa o văduvă, una cu gura spurcată care nu se intimidase de dușmănia pescarilor. Se pornise să-i ocărască și toți dracii se băteau la gura ei. "De ce nu vă duceți la azil? le strigase femeia. Să vedeți ce-i cu bufnița aia bătrână care se ascunde
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Orice numa’ să-mi știu fundu’ departe de puliție câteva ore, spuse Jones, suflând fumul spre Lana Lee. Unde naiba ții mătura, fir-ar mama ei să fie? — Tre să-ți intre-n cap un lucru, să n-ai gura spurcată cât ești aici. Da, doamna. N-am să fac tocma’ eu impresie proastă într-un local așa fain ca Night of Joy. Aău! Ușa se deschise și intră Darlene. Îmbrăcată într-o rochie de după-masă din satin și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Cum îndrăznești să-mi debitezi tu mie asemenea obscenități? Puneți mâna pe el! strigă furios Ignatius, în timp ce George dispărea în mulțimea de pietoni. Nu se găsește nimeni cu destul bun-simț care să-l prindă pe delincventul ăsta minor? Ce gură spurcată! Nu știe ce-i respectul. Lepădătura asta mică ar merita să fie biciuită până la leșin. O femeie din grupul format în jurul crenvurștiului mobil exclamă: — Groaznic! De unde-i scot oare pe vânzătorii ăștia de crenvurști? — Golani! Toți sunt niște golani, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
unu dintre cărucioarele alea? Ș-așa vrea să ne reclame că tulburăm liniștea oamenilor. Tot timpu’ ne spionează de după jaluzelele dinspre alee. — Nu trebe să te necăjești de ce zice lumea, Irene, o sfătui Santa. Oamenii din blocu’ meu au gură spurcată. Cine poate trăi pe St. Ode în parohia Cluny, poate trăi oriunde. Lumea-i rea, ascultă-mă ce-ți spun. E una aici la mine-n bloc care o să se-aleagă c-o cărămidă-n cap dacă mai trăncănește mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
obiceiu’ să scoatem scaunele afară pe stradă și stăteam acolo și pân’ la douășpe uneori, așteptând să se mai răcorească-n casă. Și lucrurile pe care auzeai că le spun oamenii. Maică Doamne! — Oameni răi, asta e, întări Santa. Guri spurcate. — Bietu’ tata, continuă doamna Reilly. Era așa sărac! Și când s-adus și și-a prins mâna în cureaua ventilatorului, toți din cartier au avut tupeu’ să spună că trebe să fi fost beat. Ce de-a scrisori anonime am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
George înghițind în sec. — Ai vorbit destul, scursură de canal ce ești. Încurajezi decăderea unei femei nobile și învățate, lătră Ignatius. Ar trebui să-mi săruți tivul uniformei, drept recunoștință pentru că nu l-am înștiințat pe Sherlock Mancuso despre marfa spurcată pe care o ai. Te întâlnești cu mine în față la Orpheum peste două ore. Ignatius porni demn în lungul străzii Common. George își puse cele două pachete în compartimentul pentru chifle și se așeză pe marginea trotuarului. Ce ghinion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un țap ispășitor ca să-ți descarci sentimentul de vinovăție. „Ce familie“, se gândi domnul Levy. Mama arăta, într-adevăr, ca o femeie de moravuri ușoare. Se întreba ce-l atrăgea pe agentul de stradă la ea. — Ține-ți gura aia spurcată, strigă femeia. Să spui așa ceva despre un om bun și cumsecade cum e Claude! — Om cumsecade, pufni disprețuitor Ignatius. Când te-ai înhăitat cu degenerații aceia știam eu că vei sfârși astfel. În lungul străzii, câțiva oameni ieșiseră pe treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
polițistul bun, care să compenseze abordarea de polițist rău a lui Diane. — Hei, cum te cheamă? — Dick. — Dick? Bineînțeles, cum altfel! Îi șuieră Diane lui Kitty. Nu că n-aș avea nevoie de una În noaptea asta... scuză-mi gura spurcată. — Dick, Îmi place la nebunie locul ăsta, zise Kitty, netulburată de comentariile prietenei sale. Am fost aici aseară, la petrecerea pentru târgul de artă... și nu a trebuit să așteptăm... de ce? — Aseară a fost o petrecere privată, În seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
tot felul de porcării. „Cățea!” „Târâtură”! într-o zi au dus-o cu forța la cafenea. Bărbații stăteau la mese, tăcuți, întunecați, iar ea rămăsese în picioare ca înaintea unui tribunal. Mai fusese dusă așa o văduvă, una cu gura spurcată care nu se intimidase de dușmănia pescarilor. Se pornise să-i ocărască și toți dracii se băteau la gura ei. „De ce nu vă duceți la azil? le strigase femeia. Să vedeți ce-i cu bufnița aia bătrână care se ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În calea practicii spirituale. Artistul se joacă cu aceste gunoaie, călugărul le ordonă să dispară În neant. Produsul finit are valoare pecuniară numai pentru cei din afara procesului. Este o excrescență grotescă, născută din impuritățile creatorului ei, un obiect cu adevărat spurcat care trebuie Îndepărtat de Îndată, fie distrus, fie vîndut În vreo galerie. Valoarea acestui produs este direct proporțională cu nevoia de a-l elimina. Cu cît mai tare o operă cere trecerea În neființă, cu atît mai valoroasă este. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o palmă și, drept mulțumire, l-am împușcat. Cu propria lui armă de vânătoare, i-am tras în piept. Făceam toate drăcăriile posibile și imposibile și zicea: „Mânca-l-ar tata de jidănel. Așa să le faci la românii ăștia spurcați!“. Și, de data asta, nu făcusem nimic și mi-a dat o palmă. De ce? Lasă, că ți-o coc eu ție! M-a luat la vânătoare, după vreo trei-patru luni de zile, ne-am dus la Pasărea, e o lizieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lăsau stoluri de corbi, coțofene și ciori, care își luau zborul cârâind la sosirea vultanilor și a zăganilor. Aflat în spatele meu, soldatul care mă escorta călare a rânjit și mi-a spus: - Din prietenii tăi se înfruptă acum cele mai spurcate animale de pe pământ. Mi-am înghițit mânia și durerea, încercând să urzesc un plan de răzbunare, primul din viața mea. Țineam bine minte drumul, și, când ne-am apropiat de o pădurice de lângă piatra de hotar, am spus cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am înduplecat să-mi deschidă carcera, și m-am trezit în fața unui lucru rușinos pentru orice popor: doi deținuți erau morți de cel puțin trei zile, și alții agonizau. În total, morți și vii, șapte oameni cufundați într-o mocirlă spurcată, un amestec de mâl, paie putrezite și excremente cam de două palme. Ne-au explicat că erau tâlhari de drumul mare, ucigași. Cu o altă piesă de argint l-am convins pe comandant să ducă de-acolo morții, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
devreme de vremea ploioasă; Bovo a zărit satul leproșilor; în aer plutea mirosul de lemn ud pus pe foc, ce ardea cu vâlvătăi. Cine n-a fost într-unul dintre locurile în care orașul îi exilează pe cei loviți de spurcata boală ce mistuie corpul omului puțin câte puțin nu poate ști care este lucrul cel mai înfiorător. Nu fețele desfigurate, fără nas, urechi sau obraji, nu mâinile ajunse niște cioturi sau oasele ce se ivesc din cangrene. Nu. Ceea ce îngrozește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
era vânătă și suptă, cu pomeții surpați și cu ochii adânciți în cercuri negre. Respira greu și ne fixa cu o privire sleită și goală. - Ce are? am întrebat. - E pe moarte, a răspuns fără ocolișuri călugărul, din pricina unei boli spurcate. Ne-am dat înapoi spre ușă. - Nu vă fie teamă, nu e nicio primejdie pentru cine n-a avut cu ea relații carnale. Așezați-vă liniștiți pe lavița aia, ne-a îndemnat el. Rezemată de un perete, am văzut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu și după dorința lui Rotari. Știam că Teodelapio din Spoleto complota împreună cu alți duci din centrul Italiei împotriva lui, afirmând că nu era îndreptățit să domnească și că trebuia să fie grabnic înlăturat. Motivul era Gaila, rod din sângele spurcat al lui Romilde. Era de neconceput pentru multă lume ca fiica marii prostituate să urce la tron. Și iată că Gundeperga și-a făcut din nou apariția în palatul regal de la Pavia. La stăruința ei, a fost primită în toiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
leșul mamei mele, după care pleacă, făcându-și nevoile. Dar nu fecale, ci bucăți din corpul ei, care pe urmă se-adună la loc; și din nou îl înhață, înfruptându-se și dându-l afară neîncetat în locurile cele mai spurcate. Ochii i se înroșiseră și i se umpluseră de lacrimi. Și-a acoperit chipul cu vălul, scuturat de suspine. I-am promis lui Rotari să nu dezvălui nicicând taina locului unde era îngropată Romilde, dar inima mi s-a înduioșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pus o mână la gât și n-am simțit niciun puls. Am fost cuprins de o mânie fără margini, care m-a făcut să-mi ies din minți. Dându-i câteva picioare în coaste, l-am înjurat cu cele mai spurcate cuvinte ce-mi veneau pe limbă. Nu puteam să accept că a murit, bătându-și joc încă o dată de mine, scăpându-mi din mâini, de data asta pentru totdeauna. Ar fi trebuit să-mi închipui că avea la el otravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe străzile deja întunecate din Pavia. Am colindat ore-n șir, înfășurat într-o manta cu glugă, fără vreo țintă anume, îmboldit de durere și de mânie. Pe când dădeam să intru într-o tavernă, care era și lupanarul cel mai spurcat din oraș, am zărit o ușă deschizându-se și ieșind lumina tremurătoare a unei lămpi. A fost momentul în care El a dat de oaia rătăcită, drept care m-a luat în brațe pentru a mă aduce înapoi la târlă. Lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gând să-i ceară o unealtă. Planul era ca atunci când netrebnicul va deschide ușa, ceata de capre să sară pe el, așa înarmate cu au venit, cu furci, coase, topoare și greble ca la o adevărată revoluție. Zis și făcut. Spurcatul i-a deschis ușa, iar caprele s-au năpustit asupra lui, lovind care de pure, până l-au lăsat lat. Mărioara a intrat numaidecât în casă și i-a dezlegat pe bieții ieduți. Abia acum au înțeles ei că mămuca
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să tragă cu arcul? mă Întrebă, cu privire licăritoare. Aș fi putut să-i răspund, dar nu se făcea. Nu cu unul ca el. Pufni În râs. - Păi dacă-i pe-așa, de ce ți-ai bătut joc de Logon, câine spurcat ce ești? - Tot nu pricepi? Krog nu are Încotro, i-am spus și i-am Împlântat piatra ascuțită În beregată, că doar pentru asta alesese Moru un ucigaș să plece la drum. Și, În acea clipă, am auzit un tunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
nu e frumos. CĂLĂUL: Ce știm noi ce e frumosul? De ce să exagerăm? ARTUR: Și apoi că eu nu mă sinucid niciodată. CĂLĂUL: N-are nici un rost să vorbiți așa. Niciodată e un cuvânt spurcat... Nu se știe... Nu... (Învins.) Spurcaților! GARDIANUL (Dezgustat; către ARTUR.): Mai bine ne apucăm de treabă... CĂLĂUL: Da, da... Apucați-vă! Vă vindeți sufletul... GARDIANUL: Să terminăm cu lașii. Să-ncepem să scriem. ARTUR: S-o scriem, Bruno. Scrie acolo... Către guvernatorul orașului. CĂLĂUL: Nebuni! Total
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]