356 matches
-
Încăierări și În ciocniri, care au deschis larg porțile templului războiului civil? Poetul tăcu o clipă, cu pumnii strânși pe brațele jilțului. — Care, prin purtarea lor iresponsabilă, alimentează planurile lui Bonifaciu asupra libertății noastre? La acel nume, un sentiment de stânjeneală Îi lovi pe toți cei de față. — Nu... firește, zise celălalt prior, Încurcat. Dar să exilăm și familia Donati... Nu sunt Înrudiți cu domnia ta? — Soția mea e o Donati. Și ce-i cu asta? Celălalt nu știa ce să zică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
știu multe jigodie, nu putea să mă surprindă nici una din găselnițele voastre, se vedea cît erați de strîmtorați din cauza desfășurării rapide a evenimentelor și a crizei de timp în care intraserăți. În situații limită apar întotdeauna și neprevăzuturi, îmi închipui stînjeneala pe care ai simțit-o, tovarășe general, cînd te-ai văzut obligat să stai la aceeași masă și să colaborezi cu toate scursorile alea de teapa ta care-ți cunoșteau trecutul la fel de bine cum îl cunoșteai și tu pe-al
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Și adeptul taoismului nu respectă nici un maestru mai mult decât natura. Până și pronunțarea cuvântului colon ne face să ne stânjenim în ziua de azi. Dacă îi sugerați cuiva să-și treacă 20 de litri de apă caldă prin colon, stânjeneala se transformă în suspiciune și chiar panică. Medicii americani tratează refractar chiar și discutarea chestiunii și refuză în mod categoric administrarea irigărilor colonice pacienților care cer acest lucru. Ei cred, după cum a afirmat un medic din New York, că irigările colonice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ureche o șuviță de păr căzută pe ochi și chiar să-i mângâie lobul urechii. Privirea sa prinse atunci a se Încețoșa, dar și a ei se tulbura, ceea ce nu avea să se Întâmple niciodată cu privirea Martei, de unde și stânjeneala care Îl cuprindea ori de câte ori noaptea Îi aducea În pat unul lângă altul. Dinții Amaliei erau albi ca sarea obținută prin evaporare după metoda Dima-Hopârtean, zis Mackensen, iar buzele ei roșii se făceau tot mai palide, gata să plesnească precum bobocii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doamna Moduna nu găsi ceva mai potrivit de spus decât că, după cum s-a văzut, Anul Nou a sosit la timp. Ceasul universal e, orice s-ar zice, bine reglat, adăugă domnul Moduna, prefăcându-se că nu observă, asemenea Martei, stânjeneala din privirea fiului lor. Urările fuseseră făcute, felicitările citite, așa că, din acel moment, era dezlegat de orice obligație. Ca și până atunci, de altfel. El Însă ținuse cu tot dinadinsul să ciocnească cupa de șampanie cu ei la miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe genunchii mei și el o să devină astfel prinț al Egiptului. Ochii ei i-au căutat pe ai mei să vadă dacă am înțeles. Era bună și o iubeam și totuși ceva mi se părea greșit. Nu puteam să numesc stânjeneala asta. Mai târziu mi-am dat seama că mama mea cea nouă nu-l pomenise pe fiul ei, pe soțul meu, nu spusese un cuvânt despre asasinarea lui, nici despre frații mei și ticăloșia lor. Niciodată nu l-am plâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pat cu incrustații, cutii de toate mărimile. Am râs când am văzut scaunul de closet, pentru că era prea frumos pentru scopul lui rușinos. - M-am gândit la tine când am făcut toate astea, a zis el, ridicând din umeri cu stânjeneală. M-am gândit la tine stând aici, dormind aici, punând lucrurile la locul lor după cum îți place. După ce m-a găsit Meryt, am făcut asta pentru tine. A luat o cutiuță de lux dintr-o firidă. Era fără ornamente, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și stânjeniți, stricând, atunci, totul. Antipatia pe care mi-o inspirase omul dintre hârțoage și care sporise destul de repede (se pretindea istoric de meserie, dar în afară de istoria azilului nu știa probabil nimic), mă făcea să nu văd cu ochi buni stânjeneala și teama lor. Mă enerva faptul că se gudurau în jurul mitocanului de Arhivar, că-l salutau, plini de respect, ca să-i câștige bunăvoința, deși înțelegeam de ce se purtau așa. Stârpitura știa tot, despre fiecare! Era gardianul trecutului lor, notat conștiincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o modalitate de ușurare, pe parcursul cinei, care să nu presupună drumul lung până la toaleta de la piciorul scării principale. I se puse la dispoziție o oală de noapte, ascunsă după mai multe paravane la un capăt al salonului privat, iar eventuala stânjeneală fu eliminată de conversația sonoră și animată purtată ori de câte ori oaspetele de onoare trebuia să se retragă brusc În spatele lor. Săptămânile trecură, iunie Îi făcu loc lui iulie și Londra deveni tot mai sufocantă, mai mirositoare și mai prăfuită, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
era de-a dreptul memorabilă. Continua să râdă în timp ce lacrimile îi curgeau pe obraji, udându-i prosopul pe care îl ținea strâns sub bărbie. Se ghemui pe partea stângă continuând să-și înfigă unghiile cu putere în prosopul vinovat de stânjeneala pe care o trăia în acele momente. Inima îi zvâcnea dureros, iar din când în când era străpunsă de săgeți invizibile, dureroase. Erau acele momente în care abia mai putea respira. „- Oprește-te! Te rog, oprește-te! Vreau să te
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
rachetă de tenis. — Să-ncercăm să ne calmăm..., spuse Crawford, ridicînd brațele spre ceilalți. Nu sîntem la coridă aici. E momentul să ne gîndim la Bibi. Pe cînd reverendul Davis ieșea cu pas grăbit pe poarta cimitirului, roșu la față de stînjeneală, Crawford strigă În urma lui: — La revedere, părinte. Mulțumirile noastre. Apoi le Înapoie cazmaua groparilor impasibili și așteptă să se Îndepărteze toată lumea. Își trase de la gît cravata din crep negru și Își Îmbrăcă haina mototolită cu o mișcare a umerilor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
După ieșirea din biserică, ne-am dus la Delfin. Regina s-a apropiat de șemineu. L-am văzut intrând pe domnul de Lauzun, care s-a apropiat de mine fără a Îndrăzni să Îmi vorbească și chiar să mă privească. Stânjeneala lui a sporit-o pe a mea. M-am pus În genunchi pentru a mă Încălzi mai bine. El era foarte aproape de mine. I-am spus, fără să Îl privesc: «Sunt Înghețată de frig». Iar el mi-a răspuns: «Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o halima care s-a declanșat după ce el răposase Întru Domnul de câțiva ani buni... Matematic corect, enervant de corect; o nimerisem prost cu tentativa mea de glumă. Așa-mi trebuia! - Vă interesează aspectul? a trecut ea repede peste ușoara stânjeneală pe care mi-o provocase cu replica-i acidă. Nu e chiar istorie, dar nici foarte plicticos nu e. - Sunt numai ochi și urechi. - În mod normal, urechile ar fi suficiente... S-o creadă ea! Dispuneam de o atenție Îndeajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
când ating sublimul, au inconvenientul extrem de grav al duratei scurte, ceea ce, fiind evident, n-ar mai trebui menționat dacă n-ar fi împrejurarea existenței unei contrarietăți mai mari, care constă în a nu ști ce să facem după aceea. Această stânjeneală, însă, se reduce aproape la nimic când e de față un ministru de interne. Abia și-a reocupat locul cabinetul, cu ministrul lucrărilor publice și al culturii încă ștergându-și o lacrimă ascunsă, că ministrul internelor ridică mâna pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cu vreo doi ani mai tânără decât mine, adică o băbătie, dar, la cinzeci și opt sau cincizeci și nouă de ani, încă mai știa destule mișcări ca să facă lucrurile interesante. Sexul între oameni care îmbătrânesc poate avea momente de stânjeneală și lungimi comice, dar este în el și o tandrețe care adesea celor tineri le scapă. Sânii sunt căzuți și scula atârnă, dar pielea e în continuare a ta și, când cineva la care ții întinde mâna și te atinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
deranja mai mult decât să fie obligat de împrejurări să asiste la certuri conjugale. Din fericire, doamna se retrase jignită, fără să mai spună un cuvânt, nici măcar musafirului. Așadar cine e prietenul care v-a-ncredințat cheia? se grăbi Costache să risipească stânjeneala. Avocatul era crispat. — Știți, domnule Boerescu, prin natura meseriei sunt în preajma a tot soiul de oameni, pe care nu-i cunosc bine, dar trebuie să le acord încredere și garanția secretelor pe care mi le ncredințează. Însă dumneavoastră vă pot
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de lumini mici, beteală și cadouri de rând. Myatt Își aminti ce privire Îi aruncase când venea pe coridor și se Întrebă vag de cine-i amintea. Îi era recunoscător că nu manifestase nici un fel de dezgust și nu recunoscuse stânjeneala lui În cele mai scumpe haine ce se puteau cumpăra cu bani. Bărbatul care ședea pe aceeași banchetă cu ea Își puse cu precauție palma pe glezna tinerei și o trecu foarte Încet În sus, spre genunchi. Era tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Kolber la el. — Eu și cu Anna suntem prieteni. Îmi pare foarte rău, Herr Superintendent, că m-ați prins astfel. Anna m-a invitat Înăuntru. — Anna? spuse Herr Kolber, nevenindu-i să creadă. De ce? Șoldurile lui Joseph se agitară din cauza stânjenelii. — Păi, Herr Kolber, vedeți cum devine situația... Eu și cu Anna suntem prieteni. — Anna, vino Încoace! Ușa se deschise Încet și Anna ieși la vedere. Își pusese fusta și Își aranjase părul. — E adevărat, Herr Kolber. Ea privi cu groază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Era foarte rănit În sentimentele sale. Foarte rănit. — N-am niciodată Încredere Într-un evreu care se face creștin, spuse Myatt foarte rar și răspicat. — Oh, haideți, domnule Myatt, nu sunteți puțin cam dogmatic? spuse Stein, cu o urmă de stânjeneală. — Probabil că da. Presupun, spuse Myatt, oprindu-se În mijlocul Încăperii, cu spatele la Stein, dar cu trupul lui Stein reflectat până la genunchi În oglinda aurită, că a mers cu negocierile mult mai departe decât mi-a spus mie. — Oh, negocierile! Imaginea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În pijamale vărgate, unii erau În halatele șifonate ale spitalului, cîțiva jucau table sau vorbeau Între ei, alții tăceau și se uitau În gol. Nu știa cui și cum să se adreseze, după spaima de adineauri avea o oarecare ezitare. Stînjeneala ei le atrase imediat atenția și Începură s-o privească bănuitor; pentru ei era o intrusă care venise să le tulbure liniștea sau să-i spioneze. Salvarea apăru ca din senin. Un domn Între două vîrste, Într-un halat gri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zecimi. — Îmi închipui că ai o mulțime de întrebări, Eric. Am încuviințat. — Da. Da? Era greu să știi ce să spui. Era greu să spui orice. În pofida fricii și-a golurilor de memorie, sentimentele care mă copleșeau erau cele de stânjeneală și de neputință; stupiditatea mea și-a situației în care mă aflam. Cum puteam să stăm acolo și să-i cer străinului ăstuia să mă ajute să recuperez întâmplările vieții? Pungile de cumpărături se rupseseră și toate lucrurile mele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
meu, am avut îngrozitoarea și insuportabila idee că a nu privi ar putea fi de fapt mai rău, ar fi un gest mult, mult mai evident decât a privi pur și simplu. Uitându-mă în altă parte îmi afișam oare stânjeneala copilărească pe care ea n-o arăta deloc? Încercând fără speranță să-mi compun o mină goală și neinteresată, m-am întors. Scuturându-și pantalonii de camuflaj înainte să-i îmbrace, Scout nu păru să-i pese dacă mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
putut ca să salvez situația. O recunosc acum în fața ta; am regretat-o încă de-atunci. Mă simțeam dintr-odată fără astâmpăr. — Scout m-a mințit, am spus. Părea ceva meschin când am spus-o și m-am luptat cu sentimentul, stânjeneala înfuriindu-mă. — Toate n-au fost decât minciuni. Cum să am acum încredere în ea, chiar dacă aș vrea? — De ce mă întrebi pe mine? — Pentru că nu am pe cine altcineva să întreb. Atunci, poate că n-ar trebui să mai întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sportiv informa că, ieri, AS Roma Învinsese pe Inter cu 2-0 pe Stadio Olimpico, iar suporterii se Încăieraseră după meci cu carabinierii pe străzile din jur. În rest, În Capitală se anunța o zi senină. Mai mult pentru a alunga stânjeneala, Anna a luat câteva sandviciuri și i le-a Întins femeii. Mașina de marcat a cârâit, scoțând bonul. Am plătit. „Ce evenimente?“ a insistat casiera. Am ieșit și ne-am Întors În mașină. Ne-am privit lung, ca doi cosmonauți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
îi voi rămîne dator multe. Eu unul cred că dînsul nici nu se află printre noi. Dacă există, să-l lăsăm atunci să vorbească, ca să avem ce aplauda. Momentul păru confuz dar, treptat, auditoriul a fost cuprins de o pioasă stînjeneală. În final, un bătrînel cu chelia nespălată mulțumi organizatorilor, amestecînd în gloria trecutului propria sa contribuție. Serata se încheie astfel în chipul cel mai comis. La vernisajul ce urmase, un conferențiar cu gura uscată de pește vorbi răsunător publicului înșirat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]