1,757 matches
-
chelneriță, Teo a început să o curteze insistent, chiar sub ochii mei. Părea mai priceput la ”texte” decât mine, ceea ce avea destulă importanță, chiar dacă fata părea mai curând inabordabilă. Dar cu femeile nu se știe niciodată... Recunosc că am fost stânjenit, aproape furios. Ceea ce făcea el era de-a dreptul o provocare, dacă nu o sfidare. Pe planetă existau milioane de femei, iar el și-o alesese tocmai pe cea care îmi plăcea mie. Ce rost avea? Însă mi-am amintit
LIBERTATE DE VÂNZARE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350200_a_351529]
-
fericit pentru că găsisem o soluție de a nu defila prin fața vecinilor cu acea vestimentație am pornit pe celălalt drum însă nu am mers decât cinci minute și mă întâlnesc cu tatăl meu față în față. M-am oprit în loc puțin stânjenit de statura lui înaltă, nu mă temeam de el pentru că nu mă pedepsise niciodată ba din contră mă tratase mereu cu o dragoste părintească uneori chiar ieșită din comun. ,,Cei cu tine? Nu ăsta e drumul cel mai scurt spre
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
ha ittoki no haji kikanu ha isshô no haji” (Demander ne coûte qu'un instant d'embarras. Ne pas demander, c'est être embarrassé toute sa vie. - Dacă întrebi nu ești jenat decât o clipă. Dacă nu întrebi, vei fi stânjenit o viață întreagă.) Eu sunt în vacanță, dar mă uitam la cei care vin aici cu treburi, pentru conferințe, pasionați de cercetare. Sunt dintre cei ce își petrec toată viața în laborator; îi auzi vorbind de munca lor, se bucură
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349339_a_350668]
-
vedem este o perspectivă, ci nu adevărul.". Am fost avertizat că reunirea în volum a mai multor domenii ideatice (beletristică, psihologie, biologie, sociologie, filosofie ), deși benefică cititorului obișnuit, deschis la provocări, va induce reținer e în tabăra criticilor literari, amalgamarea stânjenindu-i în exercițiul reflex al catalogării. Așa cum nici experții în antropologie, sociologie, psihologie ori filosofie probabil că nu pot fi satisfăcuți dacă lecturează cartea în cheia lor, ci nu dintr-o perspectivă de fuziune. Însă de-acum și riscul acesta
REINTERPRETĂRI DE MITURI ŞI LEGENDE de MIRCEA BĂDUŢ în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350158_a_351487]
-
care leagă omul cu locul, chiar dacă a trebuit să scormonească în adâncimea vremurilor îndepărtate, chiar dacă a trebuit să întrebe și să se întrebe, pentru că (nu e așa?) „dacă întrebi nu ești jenat decât o clipă. Dacă nu întrebi, vei fi stânjeni o viață întreagă .” Și mai mult decât atât, pusă de destin să își trăiască viața departe de locurile unde s-a zămislit și s-a format ca om, Milena Munteanu le păstrează nealterate în suflet, le duce cu ea, asemeni
DIN ȚARA SOARELUI RĂSARE, AUTOR MILENA MUNTEANU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365929_a_367258]
-
Tirolul Românesc aici în Munții Apuseni, prin noi înșine. Și când am terminat glajele, târziu după miezul nopții, ne-am luat vorbele și visele cu noi și ne-am dus la culcare. Paragina din centrul istoric al Abrudului l-a stânjenit rău pe Virgil, îndeosebi starea de degradare a Bisericii Unitariene și a casei monument istoric unde au fost trădați și deținuți conducători moților la Răscoala din 1784. Până la Roșia Montană mai erau puțini kilometri, ultimii în pantă, printre niște clădiri
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (8) – DIN NOU LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365141_a_366470]
-
de singur...” Către grupul lui venea un băiat mai înalt, mai bine legat decât el; un amestec ciudat de fermitate și nesiguranță i se putea citi pe față, ori poate era numai o părere. Oricum, părea că piciorul stâng îl stânjenea ușor la mers. Fiecare aștepta ca celalalt să-și desfacă brațele pentru a da frâu liber propriilor porniri; fiecare privea forma nouă a celuilalt, negândind că ceea ce era mai important se afla în sufletele lor. Și-au strâns mâinile simbolic
V. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365162_a_366491]
-
impresia că aceste respingeri îl apropiau mai mult de Erica. Abia după îndelungi așteptări - sau poate doar așa i s-a părut? - a realizat că Erica nu numai că nu avea nevoie de simțămintele sale dar poate că chiar o stânjeneau. O strângere de mână urmată apoi de o strângere de inimă au pus capăt unui zbucium inimaginabil, unei frumoase nebunii. Oare chiar să fi fost sfârșitul?! * * * - Trebuie să-ți spun ceva. - Ce anume? Presupun că nu ceva bun. - Nu aș
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
momentul, însă te-aș ruga, dacă ți se pare ceva sau cineva suspect... - Desigur, domnule comisar. Vom vorbi la sfârșit. Emilia Cristache o însoțea, tăcută. Se făcu că nu-l observă pe polițist, ba chiar considera că prezența lui acolo stânjenește cumva evenimentul. - Maria, se adresă fiicei sale, nici aici nu ne dă pace? - Mamă, cineva l-a omorât pe Tudor, tu nu înțelegi? - Dar nu l-am omorât noi, Maria, se întărâtă Emilia. Ne-ar fi putut lăsa liniștiți măcar
PROMISIUNEA DE JOI (V) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351918_a_353247]
-
adolescența. Aici se împleteau harul povestitorului cu cel al scriitorului. Apăreau numele câtorva fete de care se îndrăgostise și de care legase jurăminte. Una dintre ele îi devenise soție, dar fiorul iubirii se rupsese în câteva luni. Gelozia acesteia îi stânjenea firul ascensiunii sale. Mai târziu se repeta numele de Valeria Stoicescu. - Cine este această femeie? întrebă comisarul. Văd că numele ei apare destul de des. Bine, știu, continuă acesta, puțină răbdare și aș fi aflat... Ștefan zâmbi. - Este femeia care i-
PROMISIUNEA DE JOI (V) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351918_a_353247]
-
și aș adormi la sânul tău lângă un soc căci m-am născut fără de noroc! Generalii îl credeau de-acum nebun dar nici unul în afară de Casandru nu îndrăzniră să îl oprească și să dea glas frământărilor personale. Se foiră doar oarecum stânjeniți la gândul că dacă o ținea tot așa imperiul s-ar fi dus de râpă deoarece Alexandru nu dădea semne că vrea pe cineva dintre ei la domnie. Casandru ieși în față cum obișnuia firea lui curajoasă și instrucția de
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
doamnă frumoasă, elegantă și distinsă, intelectuală rafinată și elevată, care îmi vorbea cu drăgălășenie și inteligență. Acum, discuțiile erau ușoare, ca între prieteni, ne studiam reciproc reacțiile emoționale ale momentului, în acordurile plăcute ale muzicii plăcut interpretate. Miruna părea puțin stânjenită de situația inedită în care se afla - întâlnirea cu un necunoscut la malul mării - și avea obrajii îmbujorați de cele câteva inghițituri din cocktail, ceea ce îi dădea un farmec aparte. Mă uitam discret în jurul meu, căutând cu privirea și alte
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
un mort frumos/ L-a plâns!”) luciditatea asumării condiției proprii și încrederea în legea unității contrariilor (“Arterele rămân carnivore/ Tot primitiva li-i vrerea/Cu alte cuvinte sunt și eu om/Poetul este un om/ Antisentimentală mă vor, să nu stânjenesc/să scormonesc portmonee, tarife/zilnice (le mai spun afișele/tragediei: “Înțelege-te singură”)/ - iată flerul câtorva insomnii de jăratec/și de ce nu suspine?! Când ațipesc întrebările fără răspuns/În javra de trup repetent/ Mă destind între cine știe ce drumuri/ Mă rog
ROMÂNIA LITERARĂ LAURENŢIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENŢE de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351392_a_352721]
-
doamnă frumoasă, elegantă și distinsă, intelectuală rafinată și elevată, care îmi vorbea cu drăgălășenie și inteligență. Acum, discuțiile erau ușoare, ca între prieteni, ne studiam reciproc reacțiile emoționale ale momentului, în acordurile plăcute ale muzicii plăcut interpretate. Miruna părea puțin stânjenită de situația inedită în care se afla - întâlnirea cu un necunoscut la malul mării - și avea obrajii îmbujorați de cele câteva inghițituri din cocktail, ceea ce îi dădea un farmec aparte. Mă uitam discret în jurul meu, căutând cu privirea și alte
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
încercat să fie politicos, spunându-i că dacă preferă camera, el se poate duce în altă parte. Ea nu a acceptat, însă, favorurile și a început să-și adune lucrurile împrăștiate prin toată camera. Preda o privea fix, din cadrul ușii, stânjenindu-i mișcările, îndrăgostindu-se de ele. A doua zi, ieșind la plajă, Aurora a primit prima scrisoare de dragoste de la el: “Dar iată că o adiere de durere, de părere de rău, de mâhnire izvorăște din inima mea. Te-am
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
fascinau litografiile cu oceanul în furtună, cenușii imagini ce scăpărau sub frunte lumini, copil fiind trimiteam scrisori la lună sperând c-o să crească o casă pentru mama din crengi așezate de mine și rădăcini. Larousse între pagini puse la ierbar Stânjeni de păsări își luau zborul iar ciorile de pe case îmi aruncau ca dar pene cu care scriam în amiază dorul la lumina unei feștile de iască. Din cenușa anilor se-ntrupează un guguștuc ce și-a luat pe aripi trecutul
LITOGRAFIE, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356869_a_358198]
-
câtă bucurie se citea pe chipul ei. ,, Doamne, trece viața pe lângă noi și nici măcar n-am realizat asta! Iuliana, oare de când n-ai mai alergat ca o copilă? Ce frumoase sunt femeile fericite și ...” Revenind pe alee, Iuliana înainta oarecum stânjenită de izbucnirea ei, dar conștientă că nu mai este cale de întoarcere, întinse pur și simplu brațele în întâmpinarea bărbatului care o privea cu plăcere și îngăduință: - Iartă-mă, m-am comportat ca o puștoaică... dar... nu credeam că ... Eugen
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
oferită “soției prietenului tău “. N-o zic pe franțuzește căci nu știu dacă ești suficient de cult, inginerule! - În asemenea caz garantat că nu. La noi este o diferență între căsnicie și silnicie, nu ca la voi. - Chiar te simți stânjenit de căsătoria cu mine ... - Pe care nu am perfectat-o din lipsă de “certificat” ? Nu ! Dar tu pari stresată, de parcă zornăi lanțurile ei. - Și de ce, mă rog, nu se poate oferi o floare. - De ce să tai sau să smulg din
MILENIUL 4 SĂNĂTATE ŞI ÎNVĂŢĂMÂNT de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370236_a_371565]
-
mă răzbun ? Scumpule ,eu nu mă răzbun ,eu vreau ceva și știu cum să îl obțin. - Îți dau toți banii pe care i-am câștigat și mă lași în pace ! - Ha,ha ,ha ! Ha,ha,ha ! Râsul ei sarcastic îl stânjenește și în același timp îi dă de înțeles că oferta lui e prea subțire. - Tu nu pricepi ? Eu vreau absolut tot ! Tot ! - Cu siguranță nu o să ai tot ! Îți pot oferi ,bani,celebritate dar în niciun caz dragoste ! Te poți
VIAȚA LA PLUS INFINIT (16) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369321_a_370650]
-
mitologice, a soțului. Viața de studentă, dar și vacanțele verilor când căldura juca în aer, sau prima vizită , marcată de tensiune, la părinții lui Seven din Sighișoara, conversațiile în limba săsească, mai ales a bunicii Jeje, care nu o înțelegea, stânjenind-o, sunt adevărate tablouri ale unei trăiri autentice. Povestirile din care este constituit romanul sunt adevărate secvențe cinematografice ce curg firesc și atractiv, nu numai datorită întâmplărilor prin care trece personajul, dar mai ales prin felul cum sunt scrise. Romanul
SINCERITATEA EPICULUI ÎNTR-O PICTURĂ A SPERANŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370740_a_372069]
-
bălăngăneam picioarele mici și prăfuite, obosite și înspinate, aranjând printre exercițiile acestea de gimnastică următoarele acțiuni. În ținuturile îmbrățișate de oameni străini de ostilități, șovăieli și neîndurări, puteam pribegi eternități ca și cum de nimeni nu ne împiedicam și nimeni nu ne stânjenea. Erau fericiri printre care alunecam, pe altele le prindeam, pe unele le ignoram dar toate se desfășurau într-o inocență specifică nouă. Palmele cărau deopotrivă țărâna grădinii și stelele cerului, fără a suferi de urmele lăsate. Dar nu erau semne
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
nu, nedumerită sau nu, n-avusese voie să...! Reîntors acasă după detenție, tată-său, își amintea Mira, devenise alt om. Militarul cu ținuta atletică, jovial, cu ochii mereu străfulgerați de bucuria sinceră în fața vieții se metamorfozase într-un om subțirel, stânjenit în costumul civil din doc. Chipul alungit nefiresc își căpăta acum lumina de la o calviție galopantă, ochii nemaiavând putere, căci abia răzbăteau prin sticla unor ochelari recenți. Rictusul din dreapta gurii, ce altădată da șarm obrazului, se adâncise, împietrind figura. Cel
CAPITOLUL 1 (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353301_a_354630]
-
După puțin păr a dat de un globuleț cald cu care sa jucat insistent creând reacții aproape violente. Două mâini hotărâte mi-au luat capul și l-au îndrumat spre gură. Un sărut insistent în timp ce picioarele se desfăceau îmbietor, încă stânjenite de chiloți. Cu un gest a aruncat chiloții și a încercat să se strecoare sub trupul meu. Scăpând de gura care mi-a tăiat respirația am continuat analiza cu limba, fără să iau în considerare evidenta invitație. Deci limba, parcurgând
PISICUŢA MEA DULCE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352706_a_354035]
-
se amestecă Solitarul. -Da, la fel gândeam și noi, dar de-adevăratelea! Singurul inconvenient se deslușea a fi căldura. Altfel, departe de șofer și de ghid, ne puteam desfășura în voie, glumind nestingheriți, cântând ori spunând bancuri fără să-i stânjenim pe ceilalți, credeam noi. După scurtă vreme de la ieșirea din București, îmi familiarizasem ochiul cu ce companioni aveam, căci avusesem grijă să fac vreo câteva drumuri până la ghid, sub diferite pretexte. -Neabătut de la rutina ta de cercetaș, nu?! zâmbi cald
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
schimbarea Dumneavoastră îmi displace. Nu mai găsesc diferențe față de o anumită antenă pe care o disprețuiesc. Nu ar fi mai util să bateți șeaua ca să înțeleagă iapa? Poate fi ridicat în slăvi lucru bine făcut în criticarea celui care ne stânjenește. Sunt atâtea lucruri care pot interesa mai mult decât o bârfă politică chiar făcută cu ajutorul unor analiști de peste 1,80 metri. Cu deosebită stimă, Emil Wagner Referință Bibliografică: Stimate domnule Bogdan Rareș / Emil Wagner : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
STIMATE DOMNULE BOGDAN RAREŞ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353197_a_354526]