521 matches
-
oamenilor trebuie epurată de orice tentă literară, adică de orice imprecizie semantică. A te exprima cu adevărat înseamnă a te exprima logic, numai că logica nu face casă bună cu sălbăticia polisemantică a limbilor vii. Prin urmare, ambiguitățile lexicale trebuie stîrpite în numele clarității univoce, ideal pe care nu-l putem atinge decît dacă construim un dialect artificial, pe care să-l folosim apoi cu seninătatea satisfăcută a roboților. Iar la un asemenea dialect putem ajunge dacă admitem că există o gramatică
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
socialist - Gogol încerca să mute accentul dinspre comodul râs cu care râdem în viață de alții și de cei de pe scenă, de care ne dezicem, în mod categoric, spre acceptarea imperfecțiunilor noastre și spre râsul purificator prin care să putem stârpi oricare din patimile întrupate de personajele de pe scenă, patimi care ne aparțin în egală măsură și nouă. "S-o luăm ca pe ceva care ne țintește ca și cum ar fi fost scrisă pentru noi, căci de toate vom găsi în adâncul
Revizorul revizuit... by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/13993_a_15318]
-
să fiu de față și la amiciția ce îl lega pe copilul genial, de , om matur, evreul sărac de tot, un Socrate iudeu renunțând la orice dialectică, bun la suflet ca pâinea caldă, și care, cu o pompă de benzină stârpea generos ploșnițele de prin odăile prietenilor săi în general niște amărâți ca el. Numai Schneider putea să-l întreacă pe Păstorel în ce privește respectul, sfios, pe care poetul-copil, cu mustățile lui de haiduc și cu ciubote ca-n basme, i-l
Schneider by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14955_a_16280]
-
de ideal unic, monstruozitățile astea toate nu erau altceva decît lene programată, aducătoare de bănuți în buzunarele harnicilor artiști ai poporului. Din păcate, pecingenea dăinuie și acum și nu sînt semne că se va ivi un dermatolog care s-o stîrpească. Dacă hidoșeniile pictate ale realismului socialist - de la "temele majore" la scene... de muncă, pînă la puzderia de portrete ale ceaușeștilor - au fost, firește, dosite după '89, burdușind depozitele fostelor consilii ale culturii și educației socialiste, vulgarele mozaicuri, mastodonții supraponderali, decurgînd
Artă leneșă by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17241_a_18566]
-
revăd în imaginație și retrăiesc emoționat momentele întâlnirii de la Stânca* dintre Președintele României, Ion Iliescu și Președintele Moldovei, Vladimir Voronin. Și mă revolt: adică (,) cum? N-au găsit ei un translator pentru a-și comunica adevăratele (?) gânduri? Să fi fost stârpiți toți racheții și nu s-a observat? Sau, în ultimă instanță, și mai liric gândind, nu s-a putut încerca translatarea pe filiera barzilor Grigore Vieru - Adrian Păunescu în cadrul emisiunii „Bătălia pentru România” de la Realitatea Tv care, oricum, dureazăăăăăăă...? Scuzați
Sunt un sentimental! by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13604_a_14929]
-
mistuitoare a Revoluției, toți cei ce se abat cu un pas de la linia dreaptă. Vînătoarea înverșunată de capete, la propriu, începuse. Visul revoluționar basculează, fatalmente, în Teroare. Un secol și jumătate mai tîrziu, Europa va retrăi obsesia dușmanului care trebuie stîrpit în numele speranței. Aici se și află - iar Norman Cohn este printre primii care au curajul să o afirme (urmat de Jules Monnerot, Alain Besançon, François Furet, Ernst Nolte, Tzvetan Todorov, A. James Gregor, Thierry Wolton ș.a.) - substanța mitologică pe care
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
de clasă întemeiată ca sistem, regimul fascist se simte și se vrea permanent în război: război pe plan extern și război pe plan intern"x; pe naziști, care-și împingeau tot mai departe fronturile de luptă și nevoia de a stîrpi "viața care nu merită să fie trăită"; și, desigur, pe comuniști. Despre Lenin, istoricul Richard Pipes scria: "Liderul bolșevic a fost primul șef de stat care a abordat politica - atît cea externă cît și cea internă - ca pe un război
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
poate fi socotit și ca o declarație de iubire către Hillary, logodnica sa, pe care o numea „zeiță a smaraldelor” (Ted Anton, op. cit., p. 198). Prin contrast, Savonarola, deși înalt cleric, este echivalat cu diavolul și dictatorul, pentru că vrea să stârpească iubirea și vlăstarele ei, adică tot ce este venusian. Planetele, mult invocate în roman (p. 7), sunt privite ca tot atâtea potențe ale divinității, încât a le aneantiza acțiunea înseamnă a știrbi înseși posibilitățile de manifestare ale divinului. O lume
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
terifiantă se compune unitar din sintagme cu subînțeles, creatoare de atmosferă imposibilă, din care nu se poate ieși decât pe calea magiei, un fel de magia desperatorum, ca ultimă soluție: "plouase mult cu sânge", "vremurile veneau roșii", "moșierilor li se stârpise până și sămânța", băștinașilor li se "ridicase și cea din urmă țeavă de pușcă", "bestiile se înmulțiră nestingherite". Dar, spaima cea mare e provocată de pagubele imense aduse de "o boală de urs jăcman", un prădător asasin, asimilat Necuratului, până
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
masoret dornic de reforme definitive, hotărît să-și întroneze propriul adevăr cu prețul compromiterii crase. Un Savonarola întors pe dos, iritat nu atît de coruperea moravurilor, cît de persistența morbidă a formelor vetuste de teologie contemporană, un Savonarola avid să stîrpească toți balaurii obscurantismului religios, scop în numele căruia nu și-a cruțat nici reputația, nici timpul și nici măcar simțul ridicolului. Numai că năpîrlirea minții lui Dawkins nu a fost bruscă și nici lipsită de semne prevestitoare. A început conștiincios cu o carte
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
de pe planetă e drum lung. Furat de dorința de a dovedi că ecologismul este o unealtă propagandistică antioccidentală, autorul ajunge să afirme de-a dreptul că nu știm precis dacă există o încălzire globală și dacă speciile de pe planetă sînt stîrpite de mîna omului. Iată un intelectual ale cărui cunoștințe precare îi fură pămîntul de sub picioare, transformîndu-l în cazul ridicol al unui om care se dă competent într-un domeniu în care de fapt este tufă. Nu ne putem pricepe la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10058_a_11383]
-
drumul negreșîrii./ Ea spune că mintea noastră nu-i să ne ocîrmuiască,/ Ce este să ne abată și așa să ne ferească,/ Este un înțălept sfetnic tocmit să ne dăscălească/ A da reguli la plăcere, iar nu doar să o stîrpească,/ Nici să fie el peire, ci numai stîmpăritoriul/ Patimii ce de la fire au luat-o muritoriul. (Prențipiile moralului, scrisoarea a II-a). Păcat că poetul român n-a perseverat în această direcție! Tot din exercițiul traducerilor descind și alte performanțe
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
Stelian, azi sediul PSD; Goma, cu care eram coleg în anul întîi al școlii, taciturn, enigmatic, avea să-și dezvăluie abia mai tîrziu figura reală). Un gol așadar nefiresc ce mă stimula și totodată mă inhiba. Proletcultismul părea să fi stîrpit, aidoma unei secete devastatoare, germenii unei succesiuni în planul creației, nelăsînd zarea niciunei nădejdi. Mă preumblam printr-un Cluj în care, ca prin miracol, îi mai puteam întîlni pe Blaga sau pe Agîrbiceanu, pe Eugeniu Sperantia sau pe D.D. Roșca
Analogii existențiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8726_a_10051]
-
facilitează o adevărată industrie a evangheliarelor, psaltirilor, apostolilor, mineielor; nu este vorba, însă, doar de biblioteci mănăstirești, ci și de biblioteci personale, dată fiind mulțimea copiștilor și miniaturiștilor din epocă - toate acestea pledează pentru efortul pedagogic al domnitorului de a stârpi eventuale erezii, dar mai ales de a înfrunta pericolul islamizării și de a forma mentalitatea moldovenilor întru creștinism. O altă importanță au avut-o istorioarele, snoavele, poveștile care circulau în epocă și care sincronizau Moldova cu Occidentul; sau poemele epice
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
și ochiul triadic se întrerupe. Mai citim o dată semnele codificate într-o limbă moartă și se rupe sigiliul cărții interzise iar pe dinăuntru paginile-s albe. Absolute înțelesuri pustiitoare de eresuri și-o apocalipsă promisă potolește însetarea de sine și stârpește setarea de semne indecente. Cine va citi ultimul litera îl va ucide. Ne copleșește locuirea clipei când se întrupează părelnicul veciei și ne încălzim la focul sacru al poeziei cum ne e dat să citim în zațul risipirii și al
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
întorc, după vreun ceas, mă liniștesc: mâna lui Niculaie se simte peste tot, de la cărțile mele aranjate anapoda, la grămăjoarele de otravă puse în toate colțurile. De ce o fi acest bărbătuș atât de lipit familiei Sion? Nici măcar șoricimea n-a stârpit-o vreodată." Niculaie - Niculaie Furtună, omul de casă al Sionilor. Își declară adresa la domiciliul părinților, în mahalaua Filaretului, dar locuiește în cartier lângă biserica Sf. Silvestru; e cunoscut și ca "otrăvitorul", fiindcă mahalagii apelează la el pentru stârpirea șoarecilor
Index la ultimele însemnîri ale lui Mateiu Caragiale by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/9997_a_11322]
-
renască spiritul în inimă. De la centrul uriașului mecanism de manipulare se pornește o vastă campanie de "spionaj, mituire și denunțare, până la autodenunțare". Un tânăr "își denunță propria-i inimă". Nou apăruții "muguri de creier", centri ai "inteligenței afective", au fost stârpiți cu înverșunare. Meritul i-a revenit "președintelui prezidiului", "identificat de masele democratice cu Dumnezeu". În final, melancolizat, copleșit de o profundă tristețe, scriitorul uită să mai fie ironic, e doar meditativ: "Dar Duhul evacuat vagabondează prin lume și își caută
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
și transformat într-un aventurier modern. În Cele șapte vieți ale pisicilor din Atena, Takis Theodoropoulos îi imaginează pe Zenon, Democrit, Empedocle, Epicur sau Alcibiade reîncarnați în pisicile vagaboande din capitala Greciei, pisici pe care primăria își propune să le stîrpească, în vederea pregătirilor pentru Jocurile Olimpice din 2004. Scrisă inițial pentru ziarul „Ta Néa”, unde romancierul are o rubrică, fabula nostimă și truculentă ascunde în spatele glumei o problemă gravă, cea a raportului dintre modernitate și Antichitate. Theodoropoulos distinge trei faze ale conștiinței
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/13555_a_14880]
-
interesul nici unui Tribunal, am trecut cu vederea că așa-numita tranziție a operat asupra unei societăți decerebrate, pe când osemintele marilor bărbați politici, ale generalilor, amiralilor, comandorilor, economiștilor, administratorilor, legislatorilor, intelectualilor se amestecau sub pământ, fără cruci, fără identitate. Pieriți și stârpiți în urmași. Rezultat al luptei de clasă pe întinsul a aproape jumătate de veac și suprema reușită a politicii moscovite la adresa poporului român. Toate privirile s-au îndreptat către tineretul necontaminat, care nu s-a lăsat înșelat de cântările sirenelor
Soluții ar fi… by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6963_a_8288]
-
și țipîndule din convingerea că, dacă urlă, sunt mai expresivi. E o poftă de exacerbare contaminînd totul, cu o stridență atît de frapantă că momentele de subtilitate dispar. De aceea piesele nu mai au psihologie, doar dinamică apocaliptică. Subînțelesurile sunt stîrpite în numele trepidației ca scop în sine, iar artiștii sunt înlocuiți cu saltimbanci atinși de spasme. Astăzi fiecare actor e opusul omului lăuntric, ins înzestrat cu o densitate de caracter și cu o vînă de spirit. În loc de mediumuri zbîrnîind la unison
Declinul scenei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2486_a_3811]
-
la jumătatea anului 1951, erau supuși convingerii pe care o nutrea un regim opresiv și lipsit de scrupule: pentru a-i aduce pe oameni la starea de fericire trebuie să le pricinuiești înainte de toate mult rău și chiar să mai „stârpești” dintre ei. Acolo, la Viișoara, în Bărăgan, tot n-au reușit. Atunci n-a priceput multe micuțul Alexandru; la 58 de ani, retrăiește acele clipe din amintirile unui copil și din povestirile părinților, un copil care făcea un drum lung
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
urzici și laurul (datura) se întâlnesc de obicei pe maidane și pe marginea drumului. Două plante interesante și foarte rezistente la secetă sunt grașița și colții-babei.Pe ogoare locuitorii au de luptat la prășit cu faimosul pir, foarte greu de stârpit, cu mohorul sau bălurul,cornecii ghimpele,pălămida,loboda sau știrul, mărăcinii și alte buruieni. Prin grâu cresc maci sălbatici, neghină și albăstrele. Plantele cultivate sunt în majoritate cereale și floarea soarelui. S-a renunțat la cultivarea sfeclei de zahăr, care
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
un catalog al ipoteticelor defecte pisicești, debitate pe nerăsuflate: "Pisica e un animal domestic infidel, ținut în casă numai de nevoie, pentru a avea, într-însul, un potrivnic al altui inamic domestic, și mai incomod, acesta ultim, și anevoie de stîrpit; căci nu-i punem, aici, la socoteală pe cei ce, amatori de orice fiare, nu cresc pisici decît ca să se-amuze: uzul nu-i totuna cu abuzul; și, cu toate că aceste animale, cînd, mai cu seamă,-s încă june, sunt gentile
În obiectiv, pisica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6970_a_8295]
-
și ai nevoie de sîngele rece al unui cosmonaut pentru a putea înfrunta puzderia de monstruleți care năvălește asupră-ți din pîntecele cărții-mamă. Să doborîm greșelile de logică, sau pe cele de limbă? Să demontăm amplele sale minciuni sau să stîrpim, mai întîi, tentacularele sale platitudini?" Căci Mircea Platon nu e capabil să demonteze ceea ce el numește "amplele minciuni", rod al "unui spirit lucrativ mercenar". Îl enervează că Z. Ornea "scrie cu înverșunare de maniac, de zeci de ori, că N.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
și cu gîndul împovărat de speranță că de după orice colț sau din orice tufiș Dumnezeu i se poate revelă în toată slavă lui orbitoare, Ilfoveanu mai aproape de uscăciunea monastica și de spaimele ascunse că niciodată flagelarea nu ajunge pentru a stîrpi nemărginitele tentații ale cărnii. În orice caz, Ilfoveanu este visul unui Agopian măcinat de îndoieli și îngreunat de păcate, în timp ce Agopian este tentația obscură, tînjirea surda din singurătate a unui Ilfoveanu pocăit, în a cărui stilistica se manifestă întregul extaz
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]