3,144 matches
-
de oi, 8 hectare pădure, 15 fânețe, fabrică de lumânări, stupină, livadă de pruni, tractor, mașină, atelaje... ehei! Mai rar așa femeie, unde pune mâna crește. Să-i sărutați picioarele, proștilor, pentru tot ce a făcut pentru voi. Ea este stăpâna, binecuvântarea lui Dumnezeu peste noi. În pronaosul bisericii, 2 metri pătrați de frescă: Cătălina, ctitora mânăstirii Fântânele, alături de Înaltul Macarie, episcopul Năsăudului; în stânga și în dreapta, Arhanghelii Mihail și Gabriel. 17 octombrie 1993, noaptea, la fiecare 30 de minute, o umbră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dovedit a fi nu mai puțin spre mărirea bisericii; căci la moartea lui și cînd ducele, fiul lui, și-a pierdut puterea, ea a moștenit rodul ostenelilor lui. A urmat apoi papa luliu II, care a găsit o biserică puternică, stăpînă peste întreaga Romagna, în timp ce puterea nobililor feudali ai Romei fusese lichidată iar facțiunile lor desființate prin persecuțiile violente ale lui Alexandru; în sfirșit, el găsi de asemenea calea deschisă pentru a strînge bani printr-un mijloc care nu fusese încă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
posibilitate de prevedere omenească. Gîndindu-mă uneori la lucrurile acestea, am înclinat și eu într-o măsură spre părerea lor. Cu toate acestea, pentru ca voința noastră liberă să nu fie cu totul negată, socotesc că este poate adevărat că soarta este stăpînă pe o jumătate din acțiunile noastre, dar că tot ea ne îngăduie să cîrmuim noi singuri cealaltă jumătate sau aproape. Și eu asemăn soarta cu una din aceste ape distrugătoare, care, atunci cînd se înfurie, inundă cîmpiile, distrug copacii și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ce fel de doamne or fi bîntuit pustietățile locului... Judecător absolut fusese ochiul onomastului. Să fi văzut el În trăsăturile femeilor care or fi spălat rufe la rîu atîta distincție, Încît nu s-a putut opri să nu le numească „stăpîne“ ca pe niște contese? Poate că da, luînd seama la puritatea chipului și la ținuta dreaptă ca o lumină a muntencelor coborînd coasta cu poveri pe creștet. Pentru orașul vecin, Baia Sprie, fondat tot atunci În aceleași scopuri, s-a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
unde se spunea că venise veste de la omul ei, căzut prins la ruși și dus tare departe, În țara Sibir. Trăiește, lucră și-i sănătos. Întreabă de ea. I-au scris tot ce știau. Altă bătaie de cap acum pentru stăpîna pensiunii: să caute Siberia. CÎnd i-au arătat-o polonezii mergînd cu bățul pe hartă tot spre vest, a spus doar atît: „PÎnă acolo-i și mai multă apă!“ În 1917, la intrarea Statelor Unite În război, guvernatorul din Illinois și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
justifică o asemenea soluție. Nu trebuie trecut însă cu vederea cel mai curent sens al termenului, „tovarăș”, „membru al unei confrerii”, „codiscipol”. Iuda folosește o apelație foarte oficială: Rabbi. La Matei, ucenicii I se adresează sistematic lui Isus cu Doamne/Stăpâne (Kyrios), niciodată cu Rabbi, Învățătorule. Aici, Iuda schimbă regula jocului, dând o nuanță voit oficială raportului dintre el și Isus. Isus se pretează acestei ajustări de moment, răspunzându-i și El în registru oficial: Tovarășe/ucenicule! ™f’ Ö p£rei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
muncit de diavol. Acesta, pe nume Iuda, când punea diavolul stăpânire pe el, mușca pe toți cei ce se întâmpla a-i sta în preajmă. Iar dacă nu găsea pe nimeni, își mușca mâinile și celelalte părți ale trupului. Faima stăpânei Maria și a Fiului său, Isus, ajunse până la urechile mamei lui Iuda. Aceasta se sculă, își luă copilul și se duse cu el la Maria. Tocmai atunci Iacob și Iosif Îl scoseseră pe Isus afară, ca să se joace cu ceilalți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
după aceea să se înțeleagă toți, cu toții, mai întâi să fim în lanț ca să fim pe urmă liberi, mai întâi să ne fie foame ca să ne putem bucura de mâncare, mai întâi... Știi ce ?! Mai întâi o să-ți scuture ție stăpâna cojoaca și după aceea o să poți dormi !!!.... Aoleu ! mi-am zis, se aud până și gândurile ! Sigur că se aud gândurile, mai ales când te apuci să urli așa, la lună, ca apucatu', în miezu' nopții ! Bine ți-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și după aceea o să poți dormi !!!.... Aoleu ! mi-am zis, se aud până și gândurile ! Sigur că se aud gândurile, mai ales când te apuci să urli așa, la lună, ca apucatu', în miezu' nopții ! Bine ți-a mai spus stăpâna, tu trebuia să te faci miel, nu câine la stână ! Acu' ori dormi, ori rămâi în locul meu și latri, că de altceva nu ești în stare ! N-ai făcut nimic niciodată decât vorbe și vorbe ! Adică, latri ! N-ai mușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu se poate, dar așa era. De asta cred că ațipisem și vedeam toate în vis... Dar cânta apa... cânta... Și parcă erau voci... Chiar mă trezisem de-a binelea, dar stăteam așa, cu ochii închiși, poate mă mai lasă stăpâna să dorm... Dar nu-i auzisem niciodată pe ciobani cântând așa parcă erau voci de copii, o mulțime de copii... Ei, mi-am zis, se vede c-oi fi mâncat cine știe ce iarbă de aud ce nu poate fi... de unde atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
o experiență deosebite. Profesorul a rămas puțin pe gânduri. Apoi a răspuns: ― Despina nu-i prea crudă pentru a participa la o asemenea intervenție? ― Când v-am operat pe dumneavoastră, a dovedit un sânge rece de invidiat și că este stăpână pe ceea ce face... ― Mă bizui pe intuiția ta, gândindu-mă că Îl aveți alături pe doctorul Vatră... Om cu minte clară și mână sigură. De acord! ― Vă mulțumesc pentru Încuviințare și Încredere, domnule profesor. ― Când veți termina, te rog să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
el și un bolnav. ― Ai dreptate, iubito... La clinică, profesorul Îl aștepta deja. ― Hai să vedem ce face pacientul nostru operat dimineață. Când au ajuns la salonul doi, unde era internat bolnavul, Despina i-a Întâmpinat, ca de fiecare dată, stăpână pe sine și pe situația celor internați În salon. ― Ei? Cum se prezintă pacientul nostru? - a Întrebat profesorul. ― Nu a avut nici un simptom care să arate că nu are o evoluție postoperatorie bună. Îl vom ține sub observație atâta vreme cât va
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
azi se mai interesează doar două femei bătrâne. Nici una din ele nu scoate nici o vorbă, dar desigur că amândouă se gândesc la una și aceeași persoană, la Simion Almăjan. Pe drumul de întoarcere spre locuința modestă a celei care fusese stăpâna locurilor pe când ele erau în plină splendoare, tăcerea este ruptă doar o dată de Teodora : Tufele de liliac, de liliac alb, s-au înmulțit atât de mult încât vara e greu să pătrunzi până la ruine iar în iunie parfumul este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
români spre Sud, în patria mamă, nici un cuvânt, nici o veste. De la Simion nici un cuvânt, nici o veste. Timpul zbura, zilele pline de angoasa așteptării se transformau în luni grele ca din plumb. Armata Roșie plecase spre Vest, dar lăsase în urma ei, stăpână pentru totdeauna, hidra roșie ai cărei sclavi deveniserăm fără timp de gândire sau drept de opinie. Și de la Simion nici un cuvânt, nici o veste. Eu am avut norocul, dacă și ăsta putea fi numit noroc, să fiu un timp și "perevocic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și neamul tău din vânzători de domni s-a plămădit... Da, Măria Ta... Vornic ai fost și vornic Țării de Mijloc vei rămâne! Atât și nimic mai mult, Moțoace! Și asta cu ceva bunăvoință... Precum e voia Măriei Tale, slăvite stăpâne!.. Și nici povețele despre odihna vitejilor mei nu le primim, că nu ești cel mai nimerit să le dai tu slăvitului rege leah! Iertare pentru sluga credincioasă, slăvite! Iertare!.. pentru îndrăzneala mult prea mare... a servului serenisimului crai... Ajunge-ajunge, Moțoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
frumoșilor! le-a spus Atotputernicul, că voi nu aveți ce căuta în spațiile mele rarefiate! Locul vostru este bine stabilit pentru totdeauna! Așa că mulțumiți-vă cu ce v-am dat de la începuturi și nu vă mai osteniți în van!.. Bine Stăpâne! Dar noi, cei din mândra Țară a Fagilor n-am greșit cu nimic și tot ne-ai pedepsit prin trimiterea peste ocina noastră a tot felul de seminții cu grai străin și care s-au lățit tot pe seama pământurilor noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pruncii și cu o ură nemaivăzută la alte noroade... Și-mi spune mie că niște forțe ale răului s-au sfătuit să vândă țara lui Antihrist și să-i spulbere pe drept-credincioșii cei cinstiți care vor binele Țării. Ajută-ne stăpâne! mi-a zis... Și ocrotește-ne de ghearele lor otrăvite! Abia mai târziu am băgat de seamă că era purtătoarea vorbelor mincinoase ale hrăpăreților hicleni... Asta, măi copii, m-a mâhnit peste măsură și veți avea de pătimit că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
niciodată de ce-mi mai căuta compania, chiar și pe când aveam șase ani, vârstă la care șarmul inocenței pruncului se cam risipește. Venea pur și simplu la mama și-i zicea, zâmbind ninetist Doamne, cum mai zâmbea Nineta, parcă era stăpâna unui imperiu condamnat la fericire eternă! să mă împrumute pentru câteva ceasuri. Și mama, întrebându-mă din ochi, își dădea acordul, bucuroasă că poate merge să facă piața fără să mă aibă ca povară suplimentară, dar îi repeta de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe care o porți scumpei tale te-a aruncat în acest coșmar... Dar fata, aud altă voce, era la cârma bărcii sau aceasta plutea după pofta valurilor? Dacă nu era la cârmă, atunci înseamnă că avem o problemă: nu este stăpână pe viața ei, nu a preluat frâiele destinului nărăvaș, pentru că, dacă-l lași fără zăbală, destinul își poate face rău de cap. Vorbește cu fata și zi-i să pună șaua pe destin, să nu lase hățurile în mâna altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Luminăția Voastră, și ce fel de lesă voi purta? Una împodobită cu smaralde, cu safir, rubine sau chihlimbar? Și când voi fi slobozită din prețioasa lesă, cine-mi va semna biletul de voie, Șeicimea Voastră sau prima soție a Ta, Stăpâne Atotputernic? Și câți detectivi voi avea pe urme? Și câți plozi arăbești va trebui să-ți torn? Și câte ore pe zi va trebui să le citesc pruncilor din Coran? Dar cu Biblia mea ce voi face? Și cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Să nu îți plângi de milă, Biată lăcrămioară, Tu pe care Luna e geloasă foc Și după care Soarele nu mai poate sta-ntr-un loc, Cât ești tu de fină și cât de frumoasă, Veșnic necontestată a pădurii crăiasă, Stăpâna umbrelor, alinarea lor, Încântarea tristelor, muză a poveștilor. Lacrima-i în tine de-o pierde cineva, Albă așa ca tine nu găsești în toată lumea, Albă, străvezie, dar atât de călduță. Mândră și supusă, în același timp vitează De mult aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
neted și rece. El îngenuncheat pe podea, mă privea pierdut pe conturul pielii mele curate, în același timp voit conștient și atent la mine. Tot timpul ar fi atent la mine. Și eu mă pierdeam și în același timp eram stăpână pe situație. Căci, succesiv ca valurile, îmi treceau, poate dintotdeauna, și pentru totdeauna, lumi. Ireale, reale, ele erau, și erau adevărate. Îl cunoșteam, și de acea îmi era mai străin. Aș ști cum să am grijă de tine. Aș ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ridicându-se, sărind în jurul fetei, alergând, depărtându-se și iarăși revenind cu respirația accelerată, cu gura deschisă în care limba nu-și mai găsea locul. —Astâmpără-te! Ce ai? —Ham! Ham! Ham! Lătra el fericit ca într-un dialog cu stăpâna, așezându-se în coadă în fața ei. Cât era de dură aparent, nu putea să nu-l mângâie în timp ce el își întindea gâtul spre ea și îi lingea mâna cu limba lui lungă și roz, ca un bun câine credincios. Elenei
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tragica veste, nu-i mai pot pune frâu. Mă domină, lovindumă parcă din toate părțile... - Dar de ce? - De ce? Pentru că mă văd atât de neînsemnată... În fața morții, nimeni, dar absolut nimeni, nu are vreun cuvânt hotărâtor de spus. Dintre toți, singura stăpână pe ea este doar moartea, ai observat? Ea face și desface tot; vine când dorește, pleacă când crede. Este într-atât de înșelătoare și de alunecoasă, încât umblă mereu cu două fețe în așa fel, încât, pentru cei ce își
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nu mai putea fi întârziat. A trebuit să ies, învinsă. Am ieșit, deci, cu capul plecat, în tăcerea pe care doar țipătul de uimire, ascuțit și firav, al lui Reiko, a curmat-o brusc. Reiko s-a repezit acum ea, stăpâna, gazda sub al cărei acoperiș nu putea fi tolerată o asemenea calamitate, pe ușa pe care mâna mea continua să o țină, timid, întredeschisă. Oricum, știam deja ce va urma. Iată-ne strânse în cerc, toate trei, cu fețele palide
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]