578 matches
-
cu centimetru valurile uscate de iarbă și praful gros ca o cenușă ce rămânea în urma lor. Îți trebuia nas nesimțitor ca de bursuc să adulmeci, prin duhoarea de stârvuri și mirosul înecăcios de praf, răsuflarea umedă a văilor și damful stătut al afundurilor dospind de săruri minerale, în liniștea azurie ridicată din răsuflarea bolborosită a bălților mustind de tăria sevelor ce emanau, în singurătatea speriată, întreaga mișcare și osândă a apocalipticei porniri de autodistrugere. Urcase și coborâse întreaga noapte ca să descopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
factură, ce ni-i evocă, pînă la un punct, pe Adrian Maniu și pe Ion Vinea. Materiile încep să viseze, consolînd spiritul bolnav cu ajutorul prețiozităților: "Ți-a bătut în tîmple, alb, ora,/ Te doare lucirea rece din tavan,/ În aerul stătut se-mpotmolesc secundele,/ ce speri vezi clar în fumul de țigară...// Cutia de scrisori mereu goală...// I've just call to say I love...// Veneai plutind - sirenă a norilor/ se deschideau drumuri de alb cu carmin/ trecerii tale, ce stîrnea
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
o fi scris un roman prost? Pentru nimic în lume. E preferabil să-i cheme la judecată pe cei doi directori de gazetă, acuzîndu-i paranoic de complot montat de agenturi străine contra culturii române. Identificarea dintre opera d-sale, mai stătută decît un iaz pe care se răsfață mătasea broaștei, și cultura națională se înțelege aproape de la sine. Aici intră în scenă țuțărul. Pînă deunăzi l-a slujit pe un alt prozator, în numele căruia s-a răfuit cu unul ori cu altul
Scriitori, critici și țuțări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15865_a_17190]
-
februarie 1944 De ieri, afară e o vreme minunată, iar eu sunt complet remontată. Scrisul meu, cea mai minunată avuție pe care o posed, avansează bine. Mă duc aproape în fiecare dimineață la mansardă ca să-mi scot din plămâni aerul stătut din cameră. Azi-dimineață, când m-am dus iarăși la mansardă, Peter tocmai făcea ordine. A terminat repede și, în clipa în care m-am așezat pe jos la locul meu preferat, a venit și el. Ne-am uitat împreună la
Jurnalul Annei Frank () [Corola-journal/Journalistic/5139_a_6464]
-
era o grădină acoperită cu mușchi, prost întreținută, ascunsă de o aripă a clădirii de aceea bine întreținută din față. Era tivită de pini și chiparoși verde-închis. Alei mici și garduri vii străjuiau un iaz pătrat cu apă pe jumătate stătută, care avea un cadran solar spart în mijloc. Locul îl fascina prin aerul său de viață malignă, puturoasă. Gardurile vii erau pe jumătate uscate din cauza buruienilor care se cățărau șerpuitor printre ele, iar iarba creștea rară și nesănătoasă la umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Macfee se strîmbă incredul și strigă: — Eu? Să organizez o...? Mulțam pentru rahatul ăsta! Sări din scaun și se îndreptă spre lift. — Așteaptă! strigă Lanark, cățărîndu-se peste tejghea. Așteaptă! Mi-a venit o altă idee! își făcu drum prin aerul stătut al etajului și reuși să deschidă ușile liftului înainte ca acestea să se închidă. Fu împins în umărul lui Macfee într-o masă de bărbați mai în vîrstă și femei tinere. — Ascultă, Macfee, șopti el. Noi o să ne mutăm într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în pielea moale a pântecului, vertebrele șirei spinării se iviseră ca niște insule de piele luminoasă iar vulva, sub fesele grele, era neagră ca a iepelor în păienjenișul de păr cârlionțat. Fata începuse să simtă că se destramă în aerul stătut al încăperii, când o văzu pe Mioara apropiindu-se, îmbrățișînd-o și sărutîndu-i gâtul cu patimă, afundîndu-și gura și bărbia în scobitura claviculei ei, așa cum văzuse doar la cinematograf că fac bărbații cu fetele pe care le iubesc. "Nu-ți fie
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
li se vadă părul des de pe piepturi, sfârcurile roze și buricurile întunecate. Putea deodată în cameră a tutun, a transpirație și-a altceva, pe care nu-l puteam distinge, dar care era mai neplăcut decât toate celelalte, un miros greu, stătut, în care se amesteca și un fir subțire de lavandă. Când mama a cumpărat, câțiva ani mai târziu, o halcă de carne de porc și-a pus-o pe grătar, la prăjit, același miros a făcut-o s-o ia
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe lângă ea dacă, la un moment dat, Mos nu le-ar fi atras atenția asupra unui grup de trei locuințe primitive, construită din bârne. Se apropiaseră de cea din mijloc și deschiseseră ușa cu mare grijă. Dinăuntru răzbătu un miros stătut care le arătă că de multă vreme nu mai locuise nimeni acolo. Se apucaseră imediat de săpat și, după numai câteva secunde în care Mos și Mas scoseseră scândurile putrede ale dușumelei, găsiseră acolo unde le spusese Severus un fel
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
mele și ne îndreptăm spre Măcin. Cam pe la jumătatea distanței, paralel cu șoseaua ce duce la Măcin, se înalță o stâncă numită „Piatra Fetei.” Până nu de mult era înconjurată de bălți pline de papură și stuf, cu apă verde, stătută, murdară, acum însă zona este parțial uscată și dezafectată de vegetația acvatică. Stânca apare ca un monument uriaș de cremene brună, iar țancurile (vârfurile ascuțite și înalte de stâncă) ei mohorâte se ridică cu mult deasupra sălciilor împrejmuitoare. Mama îmi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
mele și ne îndreptăm spre Măcin. Cam pe la jumătatea distanței, paralel cu șoseaua ce duce la Măcin, se înalță o stâncă numită „Piatra Fetei.” Până nu de mult era înconjurată de bălți pline de papură și stuf, cu apă verde, stătută, murdară, acum însă zona este parțial uscată și dezafectată de vegetația acvatică. Stânca apare ca un monument uriaș de cremene brună, iar țancurile (vârfurile ascuțite și înalte de stâncă) ei mohorâte se ridică cu mult deasupra sălciilor împrejmuitoare. Mama îmi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
îi place-n codru, iar mie lângă cepuri, Eu îmblu după fete, el... îmblă după iepuri Nu fete mari cinstite... nu ai nici un câștig, Se spală-n două ape, nu-ți țin nici cald nici frig Și dragostea - ca braga, stătută și dulceagă... Nicicând fata cinstită, nicicând nu mi-a fost dragă! Ci fete - Aceste lucruri numai dau lumii acesteia Și haz și nebuneală... E vinul și femeia, Ș-anume vinul oricât greu, fata oricât de-ușoară, Căci vinul greu e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
erau, de fapt, oamenii care spuneau despre ei că ar fi „de-alde noi“. W. a sosit la birou pe la șase și jumătate. Nu era încă nimeni aici, iar în hol și pe culoar mai adăsta încă un aer călduț, stătut. Deschise fereastra, burnița, și în hala mașinilor fusese ridicată ușa de fier. W. începu să-și trieze teancul de hârtii care se adunaseră pe biroul lui în ultimele zile. Alături de scrisorile și anchetele care-l priveau personal, erau puse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
terifianta imagine a sugarului coabitând, În patul de spital, cu un șobolan sau să scruteze hăul dintre „inexistența” oficială a delincvenței, decretată de autorități, și zguduitoarele cazuri reale menționate la p. 138. În această subterană a vieții proliferând Între degradare stătută și energie malefică, procesul plagiatului Barbu, asaltul „celor 13” condeieri visând o Uniune a Scriitorilor Comuniști, macabra farsă a funeraliilor lui Baranga, Întâlnirile Conducătorului cu „scriitorii țării” (admirabil prezise În lamentabilul vechi cântecel al lui Alecu Văcărescu: „Ah, stăpânul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nostru Trabant, trupul său diform abia dacă mai Încăpea. Îmi amintesc călătoria la Țăndărei, cu Cella la volan. Toamna caldă, chiar arșiță. Porumbul cules sau cel rămas pe câmp În culoare metalică, aur ars, dens. Cer albastru perfect. Soare static, stătut, extatic. Vorbea tot timpul. Bârfe și povești. Ne opream la fiecare oră să urineze. Prea greu să iasă din mașină, deschidea, anevoie, portiera, cobora piciorul drept, descheia, abia-abia, pantalonii dimensionați anume pentru balonul burții sale. Fiecare gest era dificil, enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Platon care avea să apară În următorii ani și În care, cum afirma un critic, „Platon Își găsise un adversar la Înălțimea sa”. Îl priveam, gândindu-mă la Paul al Platoneștiului. Smuls din „timpul băltit” al Balcanilor și din „slava stătută” a provinciei periferice, proiectat, brusc, În dinamica modernă a Apusului? Castoriadis avea 68 de ani, vârsta asemănătoare ultimei vârste a lui Paul. Părea mult mai tânăr, Între tânăra soție și fiica lor de școală primară. În câteva seri din ampla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Zograffi”. Nu sunt lipsite de semnificație nici observațiile traducătorului asupra limbii germane Înseși, cea adusă de sași Înapoi În țara lor veche sau cea păstrată, În România, pentru traducerile de export. „Germana vorbită și scrisă În România este corectă, dar stătută, Îmbătrânită. Procesul de sclerozare este vechi, din 1867! Abia mutându-mă aici, În limba vie germană, mi-am dat seama cât de mic și sărac este fondul lexical pasiv al germanei din România, comparat cu cel de aici. Or, sursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mai estompezi vina pe care o simți din cauza lui Ed? Doar pentru că te-am lăsat să-mi alegi garderoba nu înseamnă că ai căpătat o nouă perspectivă a modului în care gândesc. Nu e nici o perspectivă nouă, e una veche, stătută. Poate că ai păcălit-o pe tipa de la Estée Lauder cu noul tău look, dar eu știu că-n adâncul sufletului ai rămas la fel. Aici greșești! Uită-te la mine, îmi asum riscuri! Port o bluză decoltată fără eșarfă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
fața cu o jumătate de oră înainte de a mă îmbrăca. Transpirasem atât de tare în timpul nopții, încât Ed a sfârșit prin a dormi pe jos, pe pernuțele de la fotoliu. Am făcut o baie bună dimineața, ca să mă spăl de mirosul stătut de boală, lăsând ușa întredeschisă în caz că Ed ar fi vrut să mă acompanieze. Nu a făcut-o. Nu-mi adusesem haine pentru călărie, din motive evidente, așa că mi-am pus pantalonii largi vineții pe care-i alesese Maria pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
acostând și sărind pe treapta de marmură. Soarele săltase de după palat și lumina puternică îl trezi la realitate. — Repede, să ajung la prânz la Târgoviște, spuse prințul mergând grăbit. — Fără grijă, ajungi în trei ceasuri și jumătate, că armăsarii sunt stătuți în grajd pe ovăz și abia îi țin surugiii. Când să se urce în caretă, Ștefan simți o atingere ușoară a brațului drept. Întoarse capul și-l văzu pe intendentul palatului în genunchi pe pietrișul aleii. — Măria ta, rogu-te
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mea cameră, unde încă mai era trenul. Deschideam geamul de sus, îl propteam cu o coadă de mătură și mă uitam la stele și la vârfurile pinilor. Simțeam adierea vântului intrându-mi în cameră, agitând praful și plimbând aerul vechi, stătut din cameră. Tanti Mae nu era prin preajmă ca să mă mângâie pe cap, să-mi dea să mănânc lucrurile speciale pe care le gătise și să-mi arunce privirea aia care mă enerva groaznic. Acolo sus puteam să stau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
pe el beat tot ca și ăla, roșu-vânăt la față și cu ochii bulbucați de furie când i-a făcut vânt ăluia peste o masă cu platouri cu trufe. Nu e vorbă, că-n felul ăsta mai învioră atmosfera, cam stătută altminteri la ora aia, două dimineața, cu invitații zăcând în fotolii, îmbuibați și mahmuri, moleșiți de băutură... Cu toată paguba-n trufele colonelului, a fost cam pe placul asistenței. Ce mai distracție, Mirelo, cum se zbătea ăla în clisa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dureroase ale picioarelor în moliciunea plăcută a covorului gros. Trage draperiile și lumina puternică a zilei dezvăluie mobilierul acoperit cu huse protectoare. Privește în jur. Interiorul nu arată nici îmbâcsit, nici prăfuit, pare chiar oarecum viu, lipsit de acel aer stătut caracteristic încăperilor nefolosite mult timp, datorită vizitelor regulate ale Rozaliei, administratoarea blocului, care o dată pe săptămână aerisea, mătura și ștergea praful. Cărțile, de obicei înșirate peste tot de trebuia mereu să mute câte un teanc atunci când primea musafiri, sunt acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe holul blocului, atrase de goliciunea alb-murdară a pereților. Se destrămau însă instantaneu, la prima deschidere a ușii de la intrarea în bloc, pentru că stafiile nu pot suferi spațiile deschise, curentul și zgomotul. Dimpotrivă, ceea ce le place lor sunt spațiile insterstițiale, stătute, dintre bulele existențelor individuale. Fac tumbe lente prin aer, lovindu-se de pereții sidefii ai bulelor, umplând interstițiile vulnerabile prin propriile lor limite, care conțin și perpetuează existențele lor promiscue. Însă de fiecare dată când oamenii ies din bulele lor
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
beau vinul cu primul suflet care mi-ar fi ieșit în cale, ca să nu mor de tristețe. Dar holul era pustiu. Nici miros de mâncare de la bucătărie, nici măcar miros de cafea nu venea de nicăieri, doar nelipsitul miros de mochetă stătută al holului. la care ușă să bat ? Mi-am amintit atunci de Dana, românca. Știam sigur că ea nu plecase acasă. De obicei nu îi căutam compania, pentru că era prea amară și prezența ei înnegurată mă stânjenea. Dar acum nici
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]