KorAP: Find »[drukola/base=stacojiu & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...26 >

649 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

auditiv plin de ceară, făcu aerul să vibreze. Și zecile de pavilioane ale urechii externe amplificară țipătul ca niște portavoce, comprimând și rarefiind aerul alternativ, direcționând teroarea spre scenă, concentrînd-o într-o margine a acesteia, unde se-aprinse brusc spotul stacojiu al unui reflector și toți o văzură pe femeia-păianjen țipând. Răcnetele de agonie născute-n mintea celor ce o priveau îi pătrundeau în gură, îi dilatau traheea, îi spărgeau bronhiile plămânilor, îi umflau vene groase pe tâmple. Cu toții pompau în

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
s-a părut că ajung acolo extrem de ușor, într-o clipă. Labirintul vast al culoarelor verzui se redusese (cel puțin în amintirea mea) la un singur coridor, în capăt cu-o ușă care mi s-a părut, poate din cauza semiumbrei, stacojie și misterioasă. Când am intrat, însă, am găsit banalul și demnul de milă cabinet de electroterapie, cu grămada de aparate de pe vremea lui Volta, aduse parcă de la muzeul tehnic. În clasa a șasea încercasem și eu să construiesc un voltmetru

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
acea ființă și ea-mi răspundea. Miezul visului, poarta, vulva - nu mai pot fi descrise. M-am trezit în alt vis, colindând ca într-o levitație noroasă camerele atât de știute ale apartamentului nostru. Cinci dimineața, soarele ca o bilă stacojie deasupra Morii Dâmbovița, părinții mei dormind transpirați sub păturile vraiște, un val de dragoste pentru mama, apropierea de silueta ei înfășurată complet în cearceaf ca o mumie, apoi întoarcerea-n patul meu dm camera de la stradă, automată, fără nici un gând

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și bolnave ce-mpodo-besc nimburile Dumnezeilor bizantini. Atunci aerul de sub fantastica boltă se veșteji către un cafeniu cald și semitransparent, iar pereții, din galbenul de caolin de la început, deveniră pulsatili ca de pieliță și colorați într-un mozaic incert de vinișoare stacojii și albastre, pe fondul hialin al unei cărni diafane. Uitîndu-se împrejur, unora li se părea că sânt în pântecul unei ființe ciclopice, distingând, cu încăpățînarea astronomilor amatori, dincolo de pielița pereților, încrețiturile bogat irigate ale intestinului gros și punga urinară cu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
le mângâie cu aripile palatul striat ca al pisicilor. O plăcere neașteptată se dovedi tre-pădarea măruntă a celor șase piciorușe pe mucoasa linguală, însă curând o durere vie îi luă locul. Căci bestia înaripată își înfipsese ovipozitorul dințat în carnea stacojie, însămînțînd-o cu ouă mici ca semințele de mac. Apoi își luase iar zborul și pierise, lăsând fata să bocească-ntre flori ca violată de-un zburător din povești. Atunci scoarța cerebrală a preotului începu să radieze o aureolă de foc

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ghips cu unghie adevărată, când o floare de fier forjat căreia-i dăduseră, între petalele negre, sta-mine delicate, de un verde translucid, cu polen gros pe corpusculii din vârf. Așa că zorii verzui ai primăverii mă prindeau din nou în fața obeliscului stacojiu de pe Uranus, care, cu cele unsprezece etaje ale sale, era acum singurul obiect din cosmos care mai sfida exorbitanta și exoftalmica nălucă a Casei Poporului, urcată, cu frontoane de ceață și contraforturi de vid, pe dâmbul ei unde-nce-pea să dea

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
pustii, incomensurabile, peste care-și lăsa ca un gnomon umbra. Clădire melancolică, fără vârstă, cu sute de geamuri îmbîcsite de praf și făină, cu spații între cărămizi în care încolțeau și creșteau ierburi și-n care înfloreau clopoței albaștri. Fațadă stacojie pe care suiau câteva scări de incendiu, tubulare și ruginite, aruncîndu-și umbra filiformă în vântul fierbinte. De la poarta pe care, aplecîndu-mă mult peste balustradă, strivind aproape cu pieptul florile "de piatră" pastelate din lădițe, abia o zăream, poarta din spatele blocului

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
colosal, simțind cum crește, cu fiecare metru de pavaj străbătut, apăsarea singurătății și-a groazei. Foarte, foarte puțini își înghițiseră avid frica, așa cum înghiți apă când simți că te-neci, se repeziseră pe ultimii metri, atinseseră cu vîr-ful degetelor zidul stacojiu de cărămidă, țipaseră ascuțit și-o luaseră la fugă-napoi cât puteau, simțind cum peretele zgrunțuros troznește, gata să se prăbușească peste ei. Multă vreme n-am văzut nimic mai copleșitor decât moara "Dîmbovița", desprinsă parcă din nebunia arhitectonică din

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
din urmă la ultimul etaj. Ieșeam și mai urcam câteva trepte. Pe culoarul îngust și ascendent se aflau lăzi cu leandri și ficuși, luminați tulbure de o fereastră rotundă. La ultimul etaj, în glandul blocului tumefiat, se afla doar ușa, stacojie și scorojită, a garsonierei mele și încă o ușă cu geam, mereu încuiată, care dădea pe micul palier cu balustradă ce-mi înconjura, suspendat în gol, odaia, ca o grădiniță pustie în jurul unei case construite în vârful unui turn. Pe

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
un punct de aur în adâncul ei - soarele cu neputință de privit. Vorbele damelor, o trăncăneală fluturătoare, se formau și se deformau și ele, răsfrîngîndu-se-n perlele uneia, în nasturii fantezi ai celeilalte, în halba (a cîta?) pe care bărbatul în stacojiu, bărbatul cu ochii mei, eu însumi de acum trei vieți, o uitase pe masă, tot lungindu-și gâtul spre ieșire. Ce aștepta? Ce așteptam? Ce aștept? Ce nebunie cu neputință de privit se va forma și se va deforma pe

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ochi tâmpi, de baiadere. Corpul lor, cu cât mai revărsat, cu atât mai râvnit - funduri mari și roze, burți cu câteva rîndun de slăninuțe, în care buricul se pierdea ca un sorb fără capăt, țâțe cu vinișoare albastre și areole stacojii acoperindu-le aproape întreg botul -, nu putea fi cel al feei doar fibră de pe tronul marmorean. Aproape că vedeai ochii ei prin eșarfă: albaștri și-nghețați ca două pietre apoase de safir, nu de pe lumea asta și în nici un caz

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
dormea nopțile cu un ciorap de damă pe cap, înnodat în chip de fes). După ce se spală de clăbuc, pielea, pe bărbie și pe buza de sus, îi rămâne verzuie. O văd pe mama, goală și albă, cu marele fluture stacojiu pe șold, trântită pe burtă în pat. O răbufnire sonoră scurtă, ca probele pentru boxe înaintea unui concert: "Vine acum tăticu să-mi facă frecție." Dar e o secvență conceptuală, sânt sunete desenate, nici urmă de memoria unei voci sonore

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de pleznituri. Ajungeam pe-un fel de holișor tapetat cu hârtie. Vedeam limpede fiecare floricică din tapet, totul era tăios, precis și dens ca însăși substanța realității. Era real, eram sufocat de emoție. Mă aflam acum în fața unei mari uși stacojii. Ah, mai era și-o mușcată undeva, pe-o balustradă. Cum de-i vedeam fiecare petală ce înroșea aerul și fiecare perișor din tulpină? Cum de simțeam mirosul frunzei de mușcată frecată-ntre degete? Ușa e masivă, fără clanță și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
în vârful unui bloc turn, o căsuță cu un balcon rotund împrejur și-o zdreanță atârnând țeapănă pe-o sârmă de rufe. Peste ani, am ajuns să stau acolo, pe Uranus, chiar în căsuța cu acoperiș în pantă de pe blocul stacojiu. Nu țin minte deloc marile evenimente de care-mi vorbește mama când, cu destule sfieli, se-ntoarce la perioada de pe Silistra. O dată s-a prăbușit tavanul camerei, distrugând geamantanul în care mă jucasem cu câteva clipe-nainte. "Eram în curte

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
casă, rămași fără stăpâni de la demolări, ne lătrau furios, încă mai apărau cîte-o curte imaginară. Până și ruinele de primăvara trecută fuseseră date jos. Piatră pe piatră nu mai rămăsese din vechiul, umbrosul, patriarhalul centru al bătrânului oraș. Iar blocul stacojiu rămăsese în urmă, cu pereți subțiri ca hârtia, friabili și scorojiți, ca un vechi cuib de viespi, pustiu acum, pe care-l desprinzi de sub un acoperiș mirîndu-te cât e de ușor. Azi deja nici urma locului unde-a fost nu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
dus și eu după ea în camera mică și m-am lipit tot de piciorul ei, pe când ea scotea câteva țoale din șifonier. Tremura ca varga, și aripile marelui fluture de pe șoldul ei, de care-mi lipisem capul, se făcuseră stacojii. A izbucnit în plâns deodată, așa, cu hainele-n brațe, și-apoi s-a lăsat să cadă pe preșul de pe jos, ghemuită și hohotind înăbușit. Și-a tras până la urmă hainele pe ea, și-a dat cu rujul ei portocaliu

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
privi nu se deslușea nimic. Îl detașaserăm până la urmă și de cadrul de lemn, și acum îi dădeam roată ca musulmanii marelui cub ce adăpostea o piatră căzută din cer. Dacă-ți presai palma pe una dintre fețele lui vag stacojii, în care stacojiul se alcătuia dintr-o pâslă de milioane de culori, ca și când firele, indiferent de culoare, ar fi transpirat o rouă de sânge, porneau în toată acea carne tremurătoare un fel de unde ce se propagau leneș, peristaltic, până pe fața

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
deslușea nimic. Îl detașaserăm până la urmă și de cadrul de lemn, și acum îi dădeam roată ca musulmanii marelui cub ce adăpostea o piatră căzută din cer. Dacă-ți presai palma pe una dintre fețele lui vag stacojii, în care stacojiul se alcătuia dintr-o pâslă de milioane de culori, ca și când firele, indiferent de culoare, ar fi transpirat o rouă de sânge, porneau în toată acea carne tremurătoare un fel de unde ce se propagau leneș, peristaltic, până pe fața opusă, unde, în locul

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și ne-am găsit din nou în camera noastră din Garibaldi, pielea feței ne strălucea încă de lumina acelei viziuni. Când securiștii s-au înființat iar, au trebuit să rămînă-nghe-suiți în holul de la intrare. Se uitau perplecși la cubul vag stacojiu. Și-au dat repede seama că nici măcar n-aveau cum să-l scoată întreg pe ușă și să-l transporte la sediul lor. De aceea, spre disperarea mamei, care a trebuit să fie sechestrată-n camera mea, au hotărât să

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
uite, ți-am călcat din nou cravata, uite-o aici, o pun pe spătar." Dar Mircea nu se mai ridică din pat. Privi doar, desfășurat deasupra sa, ca omuleții de hârtie de altădată, triunghiul care, în semiumbra camerei, era acum stacojiu ca vișina putredă. Mama-l pupă și-i zise ca de obicei "Noapte bună, somn ușor,/ Șapte purici pe-un picior". După ce ea ieși din cameră, încercă o vreme să-și spună singur, mai departe, povestea despre țara Tikitan, pe

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
benzinărie. Știa el, pe Eminescu, un chioșc care ținea deschis până târziu. Trecuse de ghețărie, de frizerie și de școala veche. De-a lungul străzii patriarhale, cu salcâmi, se-nșirau construcții ireale: case vechi de-un secol, dărăpănate, cu tencuiala stacojie, azurie, portocalie, înnegrită însă și prăfoasă, cu gemulețe sticlind în amurg ca niște ochi de păsări, cu turnulețe și cupole caraghioase de tablă deasupra cărora, ca ornament, vedeai cîte-o măciucă plină de țepi sau cîte-un înger de ipsos, cu aripile

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
cu cîte-un bec la fiecare zece pași, de parcă te-ar fi-ndemnat să le urmezi. Printr-unul dintre ele rătăcise Herman o noapte-ntreagă, pe sub becurile încărcate de praf, împiedieîndu-se de mortăciuni putrede, ca s-ajungă-n cele din urmă în fața unei uși stacojii, bătute-n nituri de fier, fără clanță și bortă a cheii. Lipise urechea de ușă, și lemnul ei se dovedi călduț ca un pântec de femeie. Din spatele lui venea un zgomot inconfundabil, deși înăbușit de seîndura buretoasă. Era vâjâitul insistent

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
observai. Interesanți cu adevărat erau puricii, în fața cărora copiii se opriră tăcuți. În cușcă erau cinci purici, fiecare cam de mărimea unei oi, cu trupuri ovale, turtite lateral, acoperite cu un fel de coajă sticloasă, străvezie. Nu erau negri, ci stacojii închis ca sângele închegat. Prin coaja lucioasă li se vedea, ca o pată difuză, stomacul umflat de sânge. Aveau un cap minuscul, cu ochi neclari, acoperiți și ei de aceeași sticlă fumurie, și cu un cioc retezat oblic, ca un

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
plină de scule și aparate ciudate. Un scaun dentar, smuls din locașul lui din podea, zăcea prăbușit într-un colț, acoperit de un fel de licheni. Pe un perete se afla o mare placă de metal negru, cu o pârghie stacojie ridicată cu mânerul în sus. Mircea se opri-n fața ei, levitînd pe deasupra podelei. Cu mare greutate, căci era cât el de mare, trase mânerul în jos și deodată izbucni un urlet unanim, înfundat, asemenea celor care veneau duminicile de pe

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ridică pe copil și-l ajută să iasă din găleată. De la toate ferestrele puțului locatarii zbierau la ei, dar jos, în gang, era pustiu, nici urmă de copii. Palmele lui Herman erau însîngerate și lăsaseră pe maieul băiatului câteva pete stacojii. Tramvaiele și mașinile treceau cu vuiet pe Ștefan cel Mare. Merseseră împreună spre scara lor, și se așezaseră pe treptele reci dintre etajul șapte și opt. Acolo-i spusese Herman tot ce se petrecuse. Copiii îl ridicaseră pe Mircea tot

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]