369 matches
-
Gomoană Gheorghe, 76 ani l Mușcă Andrei, 75 ani l Uscat Ionel, 58 ani l Furdea Alexandru, 67 ani l Kondacs Elisabeta, 76 ani l Mănăstarschi Carolina, 88 ani l Niki Valentin, 50 ani l Nagy Elisaveta, 67 ani l Stanca Andrei, 64 ani l Mioc Floare, 95 ani l Ursu Traian-Bujor, 64 ani l Nica Ioan, 66 ani l Dragomir Ana, 90 ani l Riviș Ioan, 77 ani l Marinca Traian, 70 ani l Tănăsescu Bogdan-Alexandru, 9 luni l Lupu
Agenda2004-49-04-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283131_a_284460]
-
standard de pensionare (58 de ani și 4 luni) în iulie 2008. Pentru a putea beneficia de pensie pentru limită de vârstă integrală, ele trebuie să realizeze un stagiu de cotizare de cel puțin 26 de ani și 8 luni. Stanca Tiberiu. Ne pare rău că nu ați citit caseta pe fond negru din pagina 30 a fiecărui număr al suplimentului „Agenda TV“: „Posturile de televiziune își rezervă dreptul de a efectua modificări în programele anunțate“. Rezumatele filmelor ne sunt trimise
Agenda2003-15-03-18 () [Corola-journal/Journalistic/280898_a_282227]
-
de presupus că Stanca a rămas la dispoziția celorlalte rude. Exista, într-adevăr, o prevedere legală, trimiria (prin care bunurile defunctului erau repartizate rudelor de sânge, soției și comunității), dar aceasta se aplica și nu prea. Lăsată cumva de izbeliște, Stanca Mântuleasa are de făcut față numeroaselor prejudecăți și impulsuri discriminatorii ale epocii. Citându-l pe Ionnescu-Gion, cu a sa Istorie a Bucurescilor, Andreea Răsuceanu ia în discuție o expresie din folclorul urban de-acum două secole, „a lua din gardul
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
acum două secole, „a lua din gardul Mântulesei", pe care o traduce și-o interpretează cu suficient de mult tact. Iată fragmentul care conține explicația terestră și anecdotică a lui Gion: „pe-aicea era livedea precupețului Mantu, a căruia văduvă, Stanca Mântuleasa încongiurase livedea cu gard de nuiele. Câinii fiind mulți și rei în mahala, cine trecea noaptea pe acolo rupea nuiele din gard să se apere de câini. Azi așa, mâine așa, pene ce nu au mai rămas nici urmă
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
până în acest punct, legate de cele două Mântulese, mai ales că vine în întâmpinarea unei alte sintagme supraviețuitoare în conștiința generală - cea a ruptului din gardul Mântulesei... Nu e exclus ca, prin intermediul unei imagini inscripționate pe zidurile lăcașului rânduit de Stanca drept semn al trecerii ei prin lume, aceasta să fi lăsat un mesaj legat de situația ei precară într-o comunitate care asocia statutul ei de văduvă cu însăși imaginea vulnerabilității și al unei expuneri la bunul plac al celorlalți
Una și una by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6449_a_7774]
-
fie mutați oamenii datorită inundării ce urma să aibă loc. Din septembrie 1965 până în mai 1966 a fost construit batardoul pe malul românesc, care va fi prima fază a luptei de stăvilire a fluviului la Porți. Apoi au fost extrase stăncile din albia fluviului unde avea să fie construită fundația obiectivului. Patru straturi au fost săpate în albia Dunării în "ipostază dinamitei" pentru a da fundației tăria necesară pentru a putea face față presiunii la care urma să fie supus obiectivul
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
plecat umiliți de privirele sale aspre și de ale noastre, fără nici o satisfacție. Următoarea oră era de dirigintie, cănd profesorul a intrat în clasa să uitat atent preț de câteva clipe în ochii noștri, noi am rămas în picioare că stăncile, ni se tăia răsuflarea ateptand impresiile, iar el blajin că un gospodar de la munte, a spus doar atât: ați crescut! Am inteles cu satisfacție că a avut nădejde în noi și de asta am fost tare mândri. Profesorul Vasile Tiganescu
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93280]
-
Plecăm spre Potlogi! Huietul mulțimii crescuse afară. Din casă se auzea văicăreală de femei. Papa lăsă argații în bătătură și intră grăbit în casă; femeile amuțiră dominate de glasul stăpânului, care ordonă scurt: — Zăvorâți obloanele la ferestre! Iute. Apăru tremurând Stanca, palidă, cu ochii negri implorând ajutor de la cel pe care părinții i-l aleseseră soț. Nu împlinise încă nouăsprezece ani și acum spaima o făcea să-și piardă prestanța dobândită în cei aproape cinci ani cât trecuseră de la nuntă și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domn și cei din neamul Brâncovenilor și bunică sa, Ilinca Basarab, Cantacuzina. Ajunsese ajutor de capuchehaie la Istanbul de la nouăsprezece ani, ca să învețe cum se face politica. I-au făcut pomana la Brâncoveni, în Valahia. L-au plâns maică-sa Stanca și frate-său mai mic, Constantin; au împărțit ștergare, colăcei și pitaci de argint, că erau Brâncovenii cei mai bogați boieri din Oltenia. Și când popii ridicau coliva, se spune că s-ar fi auzit plânsetul lui Constantin, rămas singur
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în zori trebuie să plecăm spre Iaffa. Poruncește slugilor să pregătească lucrurile de trebuință. Am primit știre că galera care ne va duce la Istanbul a sosit astăzi în zori de la Alexandria, spuse spătarul intrând în odaie. — Acasă, acasă... începu Stanca în românește să fredoneze un cântecel născocit de ea. Amândoi, spătarul și doamna Ilinca, o priviră mirați căci trecuseră mai bine de patru ani de când vorbiseră între ei numai grecește și iată... Am primit și eu vești de acasă... E
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
liniștea pe care o câștigase acolo o va mai regăsi? — Și totuși o să dau un acatist, se trezi vorbind singur. Drumul pe mare a fost o desfătare. Vântul era bun. Femeile își ajungeau una alteia, sporovăiau românește între ele și Stanca îi părea acum la întoarcere, după aproape cinci ani, mai tânără ca atunci când au plecat. Se întâlnea ziua pe puntea corăbiei cu Ianache Hartofilax, Mihai îi povestea în românește despre fetițele pe care le lăsase în țară și Ianache își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Au plătit și paguba la visterie să se șteargă vina. — De ce? Cică Ilinca ne-a fost soră și facem neamul de râsul lumii. Acum vodă l-a băgat la popreală și vrea să-l spânzure. Ieri după vecernie a fost Stanca pe aici. Un cot al spătarului îl făcu pe marele stolnic să tacă și să se uite la vodă. — Domniile voastre, înțeleg că puneți țara la cale aci în ochii noștri, tună vodă. — Iertare, măria ta, pe drumuri fiind de aproape
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Să mergem în odăile mai răcoroase, cine dorește narghilea, cafea, dulcețuri..., mai spuse domnitorul, apoi privind către cei doi frați: cu voi, cu Matei, cu Iordache și cu sfinția sa, am o treabă. Am trimis în iatacul doamnei după mama și Stanca. Veniți după mine. Dinu le făcu semn lui Matei și lui Iordache. Mihai observă că se luase după ei și Constantin Brâncoveanu. Intrară în urma lui vodă în ceea ce spunea el că este odaia lui de reculegere. O cameră spațioasă, întunecoasă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fost și nepotul Constantin Știrbei. Vodă îl iertase. Marele logofăt — A fost odată ca niciodată... — Tată, fără căpcăuni, îl întrerupse Ilinca, fără căpcăuni, destul că a fost Zamfira pe aici. — Zamfira... Ei, ce mai face Zamfira? — Ce să facă, începu Stanca cea mică, depănând de pe fus pe vârtelniță, ce să facă, vrăji, asta face ea. Zice c-a dat leușteanul pe la grădinarii sârbi și ea s-a dus la Slobozie în mahalaua Broștenilor să adune leuștean ca să frece ușorul casei. Jupâneasa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
taica să vă spună basme, nu se cuvine să răsăriți în vorbă. Da, da’ fără căpcăuni, se tângui Ilinca. — Și fără fete care înnebunesc că le fură ienicerii după ce se urcă în rădvan să meargă la cununie, oftă pe gânduri Stanca. — Las’ că pe tine nu te fură nimeni, chicoti Maria din colțul ei. De la o vreme nu o mai putea suferi pe sora ei mai mare pentru că, la nouă ani, Maria era considerată copil de toți ai casei pe când de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scurt și suspinând sacadat ieși plină de importanță. — Ai spus: beizadea Gheorghe, domn? — Așa spusei, Marico. — Păi are opt ani. — Cam așa, dar nu i-a împlinit. Așa e: Casandra lui Șerban Vodă e mai mare cu un an decât Stanca noastră - deci are treisprezece ani și Gheorghe tot cu un an e mai mare ca Ilinca, o să împlinească opt ani. Așa știi să socotești? — Dar cum? Poruncește să-mi aducă de mâncare, să pună focul că mi-a intrat frigul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lavițe se aeriseau dulamele de serasir și de canavăț, rochiile de atlas de Veneția și de belacoasă. Tot așa, doar că ea atunci broda liniștită la fața de masă din pânză de in, în timp ce Maria țipa și plângea: — Totul pentru Stanca lui taica, mare lucru că se mărită. Sigur, totul pentru ea, că se mărită cu beizadea Radu. Aoleu, maică, ce făcuși, uitași că mie mi-a spus Zamfira lui maica mare că o să ajung doamnă? Uitași? Țipa Maria și plângea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
căutându-și cuvintele de răspuns: — De, maică mare, știu eu? Bărbații fac după cum le este voia. Femei din trei generații: Stanca, văduva lui Papa Brâncoveanu, Marica, doamna lui Constantin Brâncoveanu, și Maria, logodnica lui vodă Constantin Duca, o priviră pe Stanca cu milă în ochi și cea mai tânără își exprimă clar părerea: — Care voie? Când n-au gologan în pungă, ce voie au? Acum, când mănâncă și bea din zestrea pe care ți-a dat-o taica, face după voia
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
el, dar se reculese și luând o mină serioasă se întoarse spre Marica, făcându-i semn cu capul spre cele două mezine. Doamna, la rândul ei, căută sever spre Stanca, cea care se ocupa de deprinderea bunelor purtări de către domnițe. Stanca le atinse ușurel pe umăr și, ducându și degetul arătător la buze, le mustră din ochi. Fetițele, pocăite, plecară capetele în jos, urmărind concentrate flacăra jucăușă a lumânărilor. Vodă încerca să se reculeagă și să urmărească litania monahilor, dar își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în gură. Marica mai întinse un macat peste el. Ușa se deschise, lăsându-i să intre pe Constantin, Stanca și Ștefan. Vodă-i zări prin semiîntunericul odăii și, încercând să le zâmbească, scoase un vaiet de durere. — Ce are? întrebă Stanca, arătând printr-o mișcare a capului spre voievodul care ațipise. Doamna Marica duse un deget spre buze și șopti abia auzit: — Brâncă... Stanco, ai grijă de copii, brânca se ia, așa că, până-i trece, să nu vadă copiii. Rămâi tu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vedea mic, el era cel mai mic dintre toți. Stăteau înșiruiți după mărime în picioare, sprijiniți de peretele alb al chiliei de la mânăstirea Curții de Argeș, și l ascultau pe arhimandritul cu barbă lungă și rară, uitat de vreme. Era Stanca, apoi Maria, Dumnezeu s-o ierte, Ilinca, Constantin și el, cel mai mic. Parcă aude și acum glasul aspru, tărăgănat: „Pe Argeș în jos, pe un mal frumos...” El se uita pe fereastră la frunzele care se legănau și număra
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
jos chiciura din copaci și, așa pe albul acela sclipitor, se vedeau clopotnițele și turnurile bisericilor minunat desenându-se pe culmile Leaotei și Bucegilor, albe și ele de nu știai ce sunt, nouri din basm sau munți. Și cum privea Stanca minunăția asta, numai ce o auz spunând: „Treabă bună, neică Mihai, ce făcu măria sa împreună cu domnia ta, treabă bună că-l lăsă padișahul să rezidească din nou curțile domnești de la Târgoviște. Nimic nu-i mai frumos pe lume ca Târgoviștea”. Râse
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
drum de două ceasuri. — De ce mă ispitești, neică Mihai? Două ceasuri dus, pe urmă întorsul, și eu trebuie cu soru-mea să ajungem la vecernie la Mitropolie că mâine este praznic mare. Unde mai pui că și prâslea e cu noi. Stanca ajutată de slugile venite în grabă se coborî și ea din trăsură și se apropie salutându-și unchiul. Spătarul o măsură din cap până în picioare și, mulțumit, întrebă: — Aud că domnița Smaranda se mărită cu Grigoraș Băleanu. Pe când nunta? — Apoi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grajd, are treabă cu caii, răspunse Stanca. — La Turbați acum o să pornim zugrăveala și doresc să iasă bine. După câte îmi aduc aminte, aci la Mogoșoaia a pus vodă, pe când era doar mare logofăt, să așeze pe perete povestea inorogului. Stanca râse amuzată: — Nici pomeneală. Povestea inorogului este la Băjești în biserica cumnaților domniei tale, la Mareș Băjescu. De când eram încă mică ne duceam acolo, ai uitat? - mergeam toți împreună cu sfinția sa Theodosie, pomenit fie-i numele. Plecam dis-de-dimineață până să răsară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai simțise decât în preajma jupânesei Theodora, răposata-i nevastă. O slugă intră și anunță că preotul îi așteaptă în capelă. Se ridicară amândoi și unchiul, curtenitor după obiceiuri europenești, își sprijini nepoata de braț, dându-i întâietate la toate ușile. Stanca îi mulțumea de fiecare dată, cu un surâs copilăresc. Din sala mare, aruncând o ultimă privire tavanului boltit și zugrăvit, întruchipând drumul lui vodă făcut cu nouă ani în urmă la Adrianopol, spătarul își conduse nepoata într-o trecere intermediară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]