686 matches
-
sat pe deapsa cu moartea posada strajă la cetăți podvadă cărături p. Domnie Cai de jold poșta Domnească Gonaci = urmăritori de hoți vamă perepis vamă de tranzit grivna vama carălor (r.t.) șoltuz pârgari ai orașelor țineau scaun de judecată staroste de ținut pârcălabi de cetate mănăstire imună, scutită se chema tarcan în veac. XV. Mitropoliți: Iosif X Damian Teoctist (1452-1477) Gheorghe Nemțanul (1477-1510). Cadrul gotic al ușilor dela Putna Arhimandrit (popă) al Putnei viteji voinici hânsari. Cetățile: Neamț Suceava Hotin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și lipani pentru masa domnului, se duceau pe cai dela Bistrița. Cârligătura Capitala Tg. Frumos. Roman doi pârcălabi (un ceas = 5 km) Vaslui ispravnic Bârlad scaunul vornicului de țara de jos cu doi vornici mai mici Tecuci doi pârcălabi Focșani staroste de Putna Lăpușna cu doi pârcălabi Cheile Bâcului Soroca cetate cu doi pârcălabi Hotin Dorohoi, scaunul marelui vornic de țara de sus Hârlău, pârcălab Botoșani, târgul doamnei, cămăraș care adună veniturile ei. Cernăuți spătarul cel mare. Suceava a vel-hatmanului Rădăuți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
D-na Oltea moare la Noembrie 1465 Hatmanul Șendrea a ținut pe Maria (sora lui Ștefan Vodă moartă în 1486) A fost înmormântată cași Șendrea, la Dolhești Alexandru, Petru și Bogdan August 1474 Stanciu și Mârza Fete pârcălab Roman Vlaicu staroste de Hotin și Duma fiul său Gangur Orhei Bodea vornic Boieri fără funcție Zbierea Buhtea Ion Ciocârlie, Luca și Bâlcu, pârcălabi de Cetatea Petrică Iachim Albă Neagu și Ivașcu " Chilia Mihău spătar Iuga vistiernic. Arbure Neamț Iuga Postelnic Djabog paharnic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
deget. Geografia Boieriile și clerul Ceremonialul Oastea Partea sufletului, pentru mănăstiri, e cât dreptul unui copil. Cârmuitor la Cotnari este marele Paharnic Spatarul cel mare Cârmuiește Cernăuții Hatmanul cel mare cârmuiește Suceava Logofătul cel mare peste Cetatea Albă Nechifor Căliman, staroste, ptiu, drace! Onofrei și Samoilă Manole Păr Negru Jder feciorii lui Căliman Ilisafta Muța Simion Nicodim Nicoară Cristea Condochia fata lui Buzdugan fratele Gherasim Dămian dela Bârlad (om cărunt și uscat Ionuț stângaciu foarte cuvios) Anastasie, alvanit din gardă Stratonic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
călugărița la un schit singuratic Pod umblător Lostrițe și lipani dela Bistrița erau repezite călări p. masa domnească. Ținut Cârligătura capitala Tg. Frumos Roman, doi pârcălabi Vasluiu, ispravnic Bârlad, scaunul vornicului de T.d.J. cu doi vornici Tecuci doi pârcălabi Focșani, staroste de Putna Lăpușna doi pârcălabi Dorohoi scaunul M.V. de T.d.S. Hârlău, pârcălab Botoșani, Târgul Doamnei, cu Camaraș-adunător de venituri Cernăuți, spătarul cel mare Suceava portar și hatman oi bogarele Baia, vornic (mărunte) Maram noian abis ac bold spelcă stau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cel mare european, când s-au adunat frații într-o graniță, au prins a ieși la drumul mare dușmani care vămuiau pe călători și neguțători. La vadul Prutului din preajma Ștefăneștilor, o tabără de cară negustorești a fost oprită de răufăcători. Starostea hoților a început a cerceta și a vămui. Negustorul din coada convoiului se gândește să dosească banii pe care îi avea și-i vâră într-o ciubotă. Ajunge și la el vameșul: Scoate ce ai! N-am, căpitane, nimic; am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
banii pe care îi avea și-i vâră într-o ciubotă. Ajunge și la el vameșul: Scoate ce ai! N-am, căpitane, nimic; am dat tot ce am avut pe marfă. Nu-mi trebuie marfă. Apoi bani n-am, căpitane. Starostea îl privește, îl cântărește, apoi poruncește: Descalță-te. Negustorul se descalță; bancnotele ies la iveală. Ha-ha! strigă starostea. Când ți-oi da una ai să te dărâmi jos și ai să faci semne cu picioarele. Știam eu că voi negustorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ai! N-am, căpitane, nimic; am dat tot ce am avut pe marfă. Nu-mi trebuie marfă. Apoi bani n-am, căpitane. Starostea îl privește, îl cântărește, apoi poruncește: Descalță-te. Negustorul se descalță; bancnotele ies la iveală. Ha-ha! strigă starostea. Când ți-oi da una ai să te dărâmi jos și ai să faci semne cu picioarele. Știam eu că voi negustorii sunteți niște ticăloși fără credință și lege. Numai înșelați lumea și umblați cu minciuni. Marc-Aureliu și sfârșitul lumii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nici o formulare memorabilă, nici un cuvânt cu sare. Deznodământul venea la capătul a cinci acte, așa cum le vine moartea bătrânilor, pentru că toate au un sfârșită Duc de Lévis, Souvenirs et portraits, Domnul Le Pelletier de Morfontaine, care a fost multă vreme staroste al negustorilor sub Ludovic al XVI-lea, avea inteligență, cultură, franchețe, un ton fără cusur, și totuși n-am cunoscut pe nimeni mai împovărat de ridicol decât el. Era destul de înalt, foarte slab. La vreo cincizeci și cinci de ani
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a întipărit bine în minte un mic incident petrecut înaintea spectacolului militar: corpul diplomatic aștepta, în modesta stație, pe peronul construit după moda rusească din lemn, sosirea trenului cu care venea țarul. Cînd împăratul și împărăteasa au coborît din vagon starostele (un fel de primar) se îndreaptă spre ei cu pîinea și sarea tradiționale, așezate pe o tavă de argint și începe cu voce tremurată să-și țină discursul de bun venit, în timp ce grasa lui soție îi oferea împărătesei un buchet
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
țină discursul de bun venit, în timp ce grasa lui soție îi oferea împărătesei un buchet de trandafiri. Răspunzînd cu un surîs, împărăteasa ia buchetul cu mîna goală, se-nțeapă într-un spin și scoate un țipăt ușor. Împăratul, cu ochii la staroste, se întoarce iute spre împărăteasă și înțelegînd despre ce este vorba, mătură cu mîna pîinea și sarea de pe tavă, o apucă și o răsucește, fără efort vizibil, în formă de cornet pentru flori, pune buchetul înăuntru și o înapoiază soției
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pe pluguri și merticele erau strânse de către posadnici, adunarea din vitele tamgăluite cădea în sarcina trimișilor speciali - mai târziu au fost numiți sulgerii, podvezile în grija podvodarilor, iar recrutarea oamenilor pentru oaste, călăuze și caii de olac stăteau în atribuțiile starostilor sau în Țările Românești a vatamanilor, ca șefi ai satelor (atta-man = tata mare, în limba tătară). Toate dările percepute de la sate erau concentrate, apoi, în mâinile voievozilor, care le predau baskakilor sau doroghilor, și aceștia le trimiteau la curtea hanului
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cu prietenii săi, pătrund apoi în Polonia și ard orașele Starodub și Novogradeț, iar în vara următoare ocupă Kievul, în timp ce alte hoarde operau spre Riazan și Columna. În cetățile lituane de margine Sthadorov, Radohoschi, Novogradeț, Syewski și Brasko, Mihail pune starosti dintre prietenii săi. Oastea polonă reocupă, în 1449, toate cetățile, punând pe castelani să-i ceară iertare regelui. În 25 iulie, acesta îi scrie marelui maestru al Ordinului Teuton, aflat la Königsberg (azi, Kaliningrad, în U.R.S.S.) numindu-l pe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
-i șantajeze și pe unul, și pe altul, în realizarea politicii sale. Cazimir își dădea foarte bine seama de acest pericol pentru Polonia. De aceea, a și trimis la Suceava, în mod special, pe secretarul regal, Ian Lenka, însoțit de starostii de Halici și Sneatin, să-i ceară lui Ștefan cel Mare semnarea unui act, în care să se angajeze că nu va preda pe fiii lui Sed Ahmet decât regelui polon. Ștefan a înțeles destul de bine îngrijorarea lui Cazimir și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
râul Siret și Moldova 55. Prin menținerea statu-quo-ului, Administrației militare îi era subordonată, nemijlocit, vechea structură politico-administrativă de tip medieval, moștenită din timpul când zona făcea parte integrantă din Moldova, cu ispravnici de ținut, cu vornici în sate, cu șoltuzi, staroști și pârgari în fruntea celor trei orașe: Cernăuți, Siret și Suceava, toți având atribuții administrativ-fiscale și judecătorești 56. În privința administrării justiției, generalul Spleny, primul administrator al Bucovinei, nota, atât în 1774, cât și în 1776, inexistența unui codice de legi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
62. Pe linia îmbunătățirii modului de funcționare a administrației, autoritățile habsburgice au introdus, pe lângă un control militar strict, ideea remunerării cu o sumă fixă a personalului administrativ moldovenesc folosit în Administrația Bucovinei. Astfel, începând cu anul 1777, boierul Leon Imbault, starostele de Cernăuți, era remunerat cu 1.200 florini anual, mazilul Nicolae Gafencu, ca vornic sau director al ocolului Câmpulung Rusesc, cu 300 fl.63, șetrarul Ilie Cîrstea, ca ispravnic de Suceava, cu 600 fl. anual, boierul Angelachi, ca vornic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Rădăuți, Dosoftei Herescul. Reprezentanții stărilor privilegiate, prezenți la ceremonia oficială, au repetat după el textul jurământului. Tânărul boier Vasile Balș, prezent la această solemnitate, a semnat în mod festiv formularul de jurământ, alături de episcopul Dosoftei, de boierul Ilie Herescul, de starostele de Cernăuți, Imbault, de ginerele acestuia, Logotheti și de ispravnicul de Suceava, Petru Nagni. Restul membrilor stării nobiliare și al clerului înalt au semnat formularul în cancelaria Administrației militare. După depunerea actului solemn al jurământului a urmat o bogată masă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
războiului dintre 1768-1774 și care a fost subordonată marii loje a Rusiei 102. Insistența mazililor de a fi folosiți în administrație și justiție nu a fost acceptată, existând suspiciunea că intenționau să se sustragă legilor și să divulge informații fostului staroste de Cernăuți, Imbault, socotit a fi spionul domnului Moldovei și al Rusiei 103. Mai mult chiar, ei erau acuzați că intenționau să-l demită pe episcopul ortodox de Rădăuți, Dosoftei Herescul, care nu aproba acțiunile lor și că ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Cernăuți. Feldmareșalul Drechsel raporta din Sadagura contelui Hadik, la Viena, că mazilii nu au renunțat la proiectul lor de a înființa un consiliu aristocratic, spre a se sustrage legilor și ordinelor imperiale. Consiliul ar fi urmat să fie condus de starostele Imbault, socotit a fi spionul Curții din Petersburg și al domnului Moldovei și, ca atare, un om primejdios pentru autoritățile habsburgice. De aceea, părerea lui era că mazilii nu ar fi trebuit să fie folosiți în chestiunile administrativ-juridice ale Bucovinei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
ar fi trebuit să fie folosiți în chestiunile administrativ-juridice ale Bucovinei și nici în viitoarea organizare a provinciei 1. Consiliul Aulic de Război din Viena a luat măsuri drastice la adresa mazililor care, prin agitațiile lor, tulburau liniștea provinciei, poruncind pedepsirea starostelui Imbault, a ginerelui său Logotheti și a agăi Dumitraș, ca instigatori. În același timp, erau atenționați cei doi Gafenco și Flondor, Mihalachi Giurgiuvan și Mandi Tabără, socotiți drept capii mazililor răzvrătiți, care au semnat petiția contra generalului Enzenberg. Mazilii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
aurită. La Suceava, din cele 15 premii oferite elevilor merituoși, la 30 septembrie 1785, "medalia aurită cea mai mare și mai frumoasă" a fost decernată lui Manolachi Bărghier, pentru o evidențiere deosebită și o a doua lui Tudorachi Tupilat, fiul starostelui locuitorilor moldoveni, Gheorghe Tupilat. Dintre cei șase armeni premianți s-au evidențiat trei, care au obținut marea medalie aurită, și anume: Andrei al lui Nicolae Capri, Cristea al lui Grigore Capri și Ariton al lui Andrei Capri, iar dintre evrei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
urbane să primească pe misionarii catolici trimiși de Sfântul Scaun și să le dea ascultare. Este adevărat că iezuitul Rafaele Skrzynscki relata, în cartea sa Provinciae Poloniae Societatis Iesu ortus et progressus pars prima, despre influența pe care Bartolomeo Brutti, starostele Lăpușnei, albanez de origine și membru al Companiei lui Isus, o exercita asupra domnitorului Petru Șchiopul; el i-a insuflat domnului ideea aducerii catolicilor din Compania lui Iisus (a iezuiților, călugări radicali) pentru suprimarea „eresurilor” din Moldova. Însuși papa Pius
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
prevederile statutelor. S-a urmărit ca aceste bresle să devină un fel de asociații închise, excluzând pe cât posibil amestecul slujbașilor puterii de stat, corupți și abuzivi. De aceea, s-a prevăzut ca neînțelegerile dintre membrii breslelor să se rezolve de către starosti. Breslașii se străduiau să nu aibă de-a face cu dregătorii administrației publice decât în cazuri deosebite. De fapt, în acest sens, erau avertizați de conducerea lor. Așa se explică de ce meseriașii și negustorii căutau să intre în bresle, unde
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși. Principalele funcții ale breslelor erau de a-i asigura pe meșterii breslași, de a-i feri de concurența neloială a meșteșugarilor străini, de a menține o anumită egalitate economică și socială a membrilor breslei. Breasla era condusă de un staroste. Confirmarea în funcție a oricărui staroste de breaslă se făcea de către domni, care ulterior au trecut acest drept pe seama episcopilor și mitropolitului. La 11 ianuarie 1752, domnitorul Constantin Racoviță a dat episcopului de Huși, Ierotei, un hrisov prin care îi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de a-i asigura pe meșterii breslași, de a-i feri de concurența neloială a meșteșugarilor străini, de a menține o anumită egalitate economică și socială a membrilor breslei. Breasla era condusă de un staroste. Confirmarea în funcție a oricărui staroste de breaslă se făcea de către domni, care ulterior au trecut acest drept pe seama episcopilor și mitropolitului. La 11 ianuarie 1752, domnitorul Constantin Racoviță a dat episcopului de Huși, Ierotei, un hrisov prin care îi cerea să numească „staroste de bresle
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]