324 matches
-
personalul numit în funcții de informare și relații publice în cadrul detașamentelor care urmează să participe la misiuni în afara teritoriului național - un curs cu durata de o săptămână în perioada premergătoare plecării în misiune; ... d) pentru personalul numit în funcții de stat-major în cadrul comandamentelor NATO/UE sau ale altor organizații internaționale - activități de instruire de introducere în domeniu, în perioada premergătoare plecării în misiune; ... e) pentru personalul care participă la diferite activități din domeniul informării și relațiilor publice - cursuri de pregătire, cu
INSTRUCŢIUNI din 7 iunie 2016 privind activitatea de informare şi relaţii publice în Ministerul Apărării Naţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272683_a_274012]
-
1946, el a comandat Divizia a 286-a de aviație de vânătoare, iar după acest an a devenit comandant al Diviziei I de gardă de aviație de vânătoare, care făcea parte din Grupul Forțelor Sovietice din Germania (ГСОВГ) (al cărui stat-major se afla la Wittstock/Dosse). În 1947, Vasili Stalin a fost transferat la Moscova pe postul de adjunct al Comandantului forțelor aeriene ale Districtului Militar Moscova. Din 1948 a devenit comandantul forțelor aeriene ale Districtului Militar Moscova. La începutul decenliului
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
Cambrea și Floca Arhip) și cu sprijinul activ al comuniștilor români refugiați în U.R.S.S, el a participat la constituirea oficială, la 15 noiembrie 1943, a Diviziei de voluntari "Tudor Vladimirescu". Iacob Teclu a fost numit ca șef de stat-major al Diviziei Tudor Vladimirescu (1943-1945), participând la campania antihitleristă de pe Frontul de Vest. În perioada 31 ianuarie - 10 martie 1945, colonelul Teclu a fost comandant al Diviziei Tudor Vladimirescu. În anul 1945 este înaintat la gradul de general de brigadă
Iacob Teclu () [Corola-website/Science/307500_a_308829]
-
de Aviație „Iuri Gagarin” cu medalie de aur, a fost numit comandat de regiment de aviație tip MIG-25RB în Germania de Est, apoi adjunct și comandant de divizie de aviație tip vânători-bombardament în Transbaikalia (Cita-Stepi). Urmează studiile la Academia Marelui Stat-Major al armatei URSS, la Moscova, pe care o absolvă cu onoruri. După absolvirea celei mai prestigioase instituții militare în armata sovietică, cu mare greu obține repartizarea pentru serviciul militar în Moldova, în funcția de adjunct de comandant al Armatei a
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
aviație în Armata Sovietică, mai întâi ca pilot (din 1967), comandant de escadrilă (1976-1978) apoi locțiitor,si comandant regiment de aviatie (1978-1980). Devine comandant de Divizie de aviatie in(1980-1982), având 102 avioane de luptă . Urmează studiile la Academia Marelui Stat-Major al armatei URSS, la Moscova pe care o absolvă cu onoruri... apoi nimit adjunct al comandantului Armatei a 14-a a URSS pe probleme de aviație. În anul 1984 a fost numit în funcția de locțiitor al comandantului DOSAAF (Societatea
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
mai tarziu s-au mutat la Șopron unde a continuat studiile la Liceul evanghelic (1897-1901). Din 1901 a crescut în orașul Pecs, la scoala militară . În 1912 că Locotenent-major a trecut la Viena unde a fost pregătit ca ofițer de stat-major. Spre sfârșitului primului război mondial era deja căpitan. În 1918 s-a dus urgent la Budapesta ca să facă parte din guvernul antirevoluționar și a devenit ministru de apărare. În decembrie 1918 era unul dintre inițiatorii institutului maghiar de protejarea puterii
Gyula Gömbös () [Corola-website/Science/302934_a_304263]
-
dar, fără a fi susținut de tirurile de artilerie, se transformă într-un prăpăd. Mor 25 de ofițeri și peste 1200 de soldați. Domnitorul dispune eliberarea din funcție a generalului Anghelescu și a lt. col. Sergiu Voinescu (Dem Niculescu), șeful de stat-major al diviziei. La 21 octombrie, în timpul unui scurt armistițiu pentru îngroparea morților, a explodat un obuz, iar Coriolanus Brad și-a pierdut ambele picioare. La 7 noiembrie 1877 colonelul Gheorghe Slăniceanu (Colea Răutu) a organizat un atac asupra redutei Rahova
Pentru patrie (film) () [Corola-website/Science/312636_a_313965]
-
nu a mai fost construit. Pe uscat, Turtucaia se lega înspre est de Silistra printr-un drum de circa 60 de km, punct spre care garnizoana acestui cap de pod ar fi trebuit să se retragă, așa cum prevedeau instrucțiunile marelui stat-major, în cazul unui atac bulgar puternic. În concluzie, principala grijă a comandamentului garnizoanei Turtucaiei ar fi trebuit să fie menținerea legăturii cu trupele aflate la Silistra. Capul de pod Turtucaia era organizat pe trei linii de rezistență. Cea mai înaintată
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
continuau înaintarea ... așteptând o jumătate de oră și fără niciun indiciu că maiorul McDonald își va face apariția curând, am început să caut prin împrejurimi pe cineva care să ne ofere ceva informații, însă nu era prezent niciun ofițer de stat-major și nimeni altcineva nu știa vreun lucru cu privire la această problemă. Corp după corp sosea și trecea pe lângă noi, în general fără să se oprească, dar toți dând dovadă de ignoranță în legătură cu destinația... Sir Ormsby mi-a tăiat vorba cu o
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
să reziste singure împotriva forțelor franceze al căror număr creștea continuu, ignorând ordinele lui Wellington. Încercările lui Siborne de a imputa lașitatea trupelor olandeze era un mijloc de diversiune pentru a distrage atenția istoriei de la performanța ineptă a ofițerilor de stat-major britanici.) Între timp, mareșalul Ney a ordonat diviziei lui Bachelu și unei jumătăți din divizia lui Foy să avanseze. Cinci baterii au fost postate între Gemioncourt și Pireaumont pentru a oferi sprijin. Wellington a poziționat șapte batalioane britanice la 500
Bătălia de la Quatre Bras () [Corola-website/Science/312362_a_313691]
-
27 Vânători de Munte de la Borșa (1977-1980), pe care l-a și înființat, ceea ce a consolidat atașamentul față de corpul vânătorilor de munte. Ulterior, Dumitru Cioflină a îndeplinit funcțiile de șef al cercetării Brigăzii 4 vânători de munte și șef de stat-major al Brigăzii 2 Vânători de Munte de la Brașov (1980 - 1985); șef al Secției Pregătire de Luptă și șef al Secției Operații din Comandamentul Armatei a 3-a; comandantul Diviziei 2 mecanizată (ian. - oct. 1990); primadjunct al M.I. (14 - 16 iunie
Dumitru Cioflină () [Corola-website/Science/304923_a_306252]
-
atât de capabilul ministru de război, să elaboreze un manual pentru instruirea oștirii, inițiat de ofițerul cel mai bine pregătit profesional al epocii sale. Manualul a fost redactat de ofițerul cel mai bine pregătit profesional al epocii sale - locotenentul de stat-major Eustațiu Pencovici. Între 18 decembrie 1870 - 11 martie 1871 fost numit, ca independent, Ministru de Război în Guvernul Ion Ghica 3. Inevitabilitatea declanșării războiului (1877 n.n.), iminența pătrunderii trupelor ruse pe teritoriul țării noastre și a marșului lor strategic spre
Eustațiu Pencovici () [Corola-website/Science/304971_a_306300]
-
de stat major al Diviziei a 7-a Infanterie Roman. La 15 august 1916, în ziua declanșării ostilităților dintre armata română și armatele Puterilor Centrale, ofițerul a fost înaintat în gradul de locotenent-colonel și numit în funcția de șef de stat-major al Corpului 6 Armată. La 1 aprilie 1917 a fost avansat colonel, iar la 26 iulie 1917 a fost promovat în funcția de șef de stat-major al Armatei 1-a române, comandată la acea dată de generalul de divizie Constantin
Nicolae Samsonovici () [Corola-website/Science/304912_a_306241]
-
a fost înaintat în gradul de locotenent-colonel și numit în funcția de șef de stat-major al Corpului 6 Armată. La 1 aprilie 1917 a fost avansat colonel, iar la 26 iulie 1917 a fost promovat în funcția de șef de stat-major al Armatei 1-a române, comandată la acea dată de generalul de divizie Constantin Cristescu. Pentru activitatea de stat-major în Primul Război Mondial, Nicolae Samsonovici a fost distins cu numeroase ordine și medalii românești și străine: „Coroana României”, clasa a
Nicolae Samsonovici () [Corola-website/Science/304912_a_306241]
-
La 1 aprilie 1917 a fost avansat colonel, iar la 26 iulie 1917 a fost promovat în funcția de șef de stat-major al Armatei 1-a române, comandată la acea dată de generalul de divizie Constantin Cristescu. Pentru activitatea de stat-major în Primul Război Mondial, Nicolae Samsonovici a fost distins cu numeroase ordine și medalii românești și străine: „Coroana României”, clasa a V-a, „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, „Sfântul Vladimir” și „Sfântul Stanislav” (ambele rusești), „Legiunea de Onoare”, în
Nicolae Samsonovici () [Corola-website/Science/304912_a_306241]
-
Pichi Vasiliu, și că gen. Tobescu, fiind cel mai vechi în grad, trebuie să preia comanda jandarmeriei. Se afirmă că a intervenit și Eugen Cristescu care ar fi îndemnat ofițerii prezenți să nu asculte de ordinele gen. Anton, șeful de stat-major al jandarmeriei, care se găsea printre conspiratorii din cercul palatului regal. De asemenea, ar fi afirmat că germanii "într-o oră vor ocupa orașul" și că "îi vor pedepsi pe cei care au dat lovitura de stat". De asemenea, se
Constantin Tobescu () [Corola-website/Science/305727_a_307056]
-
organizează opt sute de complete de armament, așază personal tunurile din strada Neuve-Saint-Roch și Saint-Honore. În data de 13 vendemiar - 5 octombrie 1795 are loc o cionire violentă între secționari și soldații comandați de Barras. După spusele lui Thiebault, ofițer de stat-major și viitor general, "bătălia este condusă de generalul Bonaparte personal". Bonaparte reușește să-i învingă pe inamici care-i atacaseră la Tuilerii. Cinci zile mai târziu, Convenția, la propunerea lui Barras, îl numește pe generalul Bonaparte, comandant secund, iar la
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]
-
trei ofensive pe Carso, dar fără rezultate semnificative. În a zecea bătălie din aprilie-iunie 1917, forțele italiene au cucerit câteva poziții marginale. În a 11-a bătălie din august-septembrie 1917, italienii au cucerit Platoul Bainsizza. În decembrie 1915, șeful de stat-major german, generalul Erich von Falkenhayn a decis să atace Verdunul, un oraș-garnizoană fortificat din Franța, amplasat pe râul Meuse. Asaltul german a început pe 21 februarie 1916, cu o ofensivă dusă de 1 milion de soldați germani care au atacat
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
era general de uscat. Era o desfășurare de forțe spectaculoasă, dar total lipsită de eficacitate. Din cauza timpului nefavorabil, lordul-amiral Howard avea dificultăți în a-și scoate flota în larg. Dacă ducele de Medina-Sidonia ar fi ascultat sfatul ofițerilor săi de stat-major, acela de a-i ataca pe englezi, probabil ar fi obținut victoria foarte ușor, ținând cont de circumstanțe. El s-a limitat însă să rămână în expectativă, dând dovadă de acea indecizie care a caracterizat acțiunile sale pe toată perioada
Invincibila Armada () [Corola-website/Science/316925_a_318254]
-
care va avea misiunea de securitate și pază a obiectelor militare și de patrulare și o echipă de geniu, compusă din 7 militari, care va participa la reconstruirea și deplantarea minelor. Din echipa moldovenească face parte și un ofițer de stat-major. Pentru anul 2015, mărimea bugetului militar este planificată în mărime de 0.3% din PIB.
Forțele armate ale Republicii Moldova () [Corola-website/Science/326030_a_327359]
-
este instructor de zbor la Școala Militară de Pilotaj Tecuci, în 1926 având grad de căpitan. În 1934 lt.-com. Jienescu este numit comandant al Flotilei de Luptă de aviație de vânătoare și bombardament. În 1940, comandor, devine șef de stat-major al Comandamentului Forțelor Aeriene. Între 1941-1944 este subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naționale pentru Aer în guvernele Ion Antonescu. După război este condamnat și închis. Gheorghe Olteanu (13 mai 1902, Sebeș-Alba - 29 iulie 1936, Băneasa) obține brevetul de pilot
Raiduri aviatice românești în Africa () [Corola-website/Science/331595_a_332924]
-
Gardă, o unitate cu atribuțiuni clar stabilite de gardă și protocol în cadrul armatei. Regimentul 30 Gardă ''Mihai Viteazul'', unitate de elită a armatei române După căderea regimului comunist, acest regiment s-a transformat în Brigada 30 Gardă (prin Ordinul Marelui Stat-Major nr. B3/0267, din 23 februarie 1990), iar din anul 1995 acestuia i s-a acordat denumirea onorifică ''Mihai Viteazul'', pentru a se reface astfel legătura cu vechile unități de gardă ale armatei române. La 25 iulie 2001, Brigada 30
Klaus Iohannis, prezent la aniversarea Regimentului 30 Gardă ''Mihai Viteazul'' by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/103531_a_104823]
-
(n. 1888, d. 1978) a fost ofițer de stat-major în Războiul de Întregire a României (1916-1919). A contribuit la succesul apărării românești în Bătălia de la Jiu din 14/27 octombrie 1916, fiind participant apoi la luptele de la Mărășești (1917). A fost decorat cu Ordinul militar de război „Mihai Viteazul
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]
-
din Paderborn. Întors în țară în 1910, este avansat locotenent în Regimentul 5 Călărași și apoi în reg. 1 Roșiori. În anii 1912 și 1913 urmează Școala Superioară de Război din București, pe care o absolvă ca ofițer brevetat de stat-major, activând din 1915 în Ministerul de război, la direcția a 2-a Cavalerie. La începutul războiului (15/28 august 2016), cpt. P. Boerescu era ofițer în Statul-major al Armatei I-a, la Craiova, de unde a fost trimis în diverse misiuni
Pârvu Boerescu () [Corola-website/Science/337633_a_338962]