1,350 matches
-
Acasa > Poeme > Constiinta > COPACII NEPĂDURII Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1998 din 20 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Ei sunt copacii duși ai nepădurii, Neîmpliniți, sperând o noua zare, Își lasă stearpă glia primitoare Migrând pe urmele firimiturii. În urmă cresc lăstarii lor haotic, Sub mângâieri de vânt și ploi acide, Își strigă, noaptea, dorul prin firide, Și le răspunde, rar, ecou argotic. Ici colo'n câte-un pâlc stejari veghează, Țintesc
COPACII NEPĂDURII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383609_a_384938]
-
Acasa > Poeme > Emotie > CÂNTEC PENTRU MELCI Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2272 din 21 martie 2017 Toate Articolele Autorului CÂNTEC PENTRU MELCI Scapătă soarele-n clipa cât veacul rămânând aninat de snopul prelung al zilelor sterpe cosite - ce greu îți apasă pe umeri - de ușa casei te sprijini cu fruntea precum melcul pe frunza de brustur oftezi adânc și intri smulgându-ți cu grabă veșmântul de nessus sfâșii sandale încrustate-n pielea tălpilor ce-ți ard
CÂNTEC PENTRU MELCI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382971_a_384300]
-
de 50 grade C si chiar mai mult, străjuite de cactuși singuratici, contorsionați în poziții înspăimântător de umane, ciuruiți de păsări care caută în trupul lor umbra, răcoarea și seva de care au nevoie ca să poată supraviețui. Pământ dur și sterp, unde rege incontestabil este scorpionul. Dealuri dantelate, fumurii în praful din zare. Munți goi de verdeață, impresionanți în măreția lor apăsătoare și întunecată, pe care stânci verticale stau sculptate de vânt ca armatele în poziție de atac. Și în depărtări
CÂND ,,CERUL SE SPARGE CRUNT ŞI CADE ÎN OCEANE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382962_a_384291]
-
m-a luat în brațe Când am uitat de mine în gură morții hoate Nu plânge maica scumpă că nu te poți întoarce, Din colțul de batistă puhoi de lacrimi stoarce, Nu plânge că făptura mi-a fost o clipă stearpa, În brațele Măicuței, eu am cântat la harpa. Citește mai mult În brațele Măicuței, eu am cântat la harpăAna PodaruNu plânge maica scumpă ca-n asta încercareTu n-ai primit din ceruri o mică dezlegareSă poți să-mi stai alături
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
Maicii ce m-a luat în brațeCând am uitat de mine în gură morții hoațeNu plânge maica scumpă că nu te poți întoarce,Din colțul de batistă puhoi de lacrimi stoarce,Nu plânge că făptura mi-a fost o clipă stearpa,În brațele Măicuței, eu am cântat la harpa.... VI. OSÂNDA MACULUI ROȘU, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2285 din 03 aprilie 2017. Osânda Macului roșu Ana Podaru Patru oameni au stat la căpătâiul meu, Adunați pe altarul unde
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
publicat în Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017. Mă-ntreb, unde-i cărarea Ce duce către ziuă? Am rătăcit buimacă Fără vreun rost sau țel! Grădina e pustie! Din foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva, Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi, Iar ciutura e ruptă! Gem rozele uscate De toamnă și de ger. Pe banca înnegrită, Sub teiul încă verde, Cad stropi de ploaie tristă,... Durere și infern. Mă-ntreb, unde ești, ziuă? Unde ești, palmă caldă
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
nopți de neodihnă, Spre mâine,..sau spre ieri? Citește mai mult Mă-ntreb, unde-i cărareaCe duce către ziuă? Am rătăcit buimacăFără vreun rost sau țel!Grădina e pustie!Din foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva,Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi,Iar ciutura e ruptă!Gem rozele uscateDe toamnă și de ger.Pe banca înnegrită,Sub teiul încă verde,Cad stropi de ploaie tristă,...Durere și infern.Mă-ntreb, unde ești, ziuă? Unde ești, palmă caldă?Undea
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
ei, mama plângea și le spunea:” îmi vor lua copii”, mai am un frate geamăn. ”Și pe ai noștri”, plângeau și celelalte oi. Nu putem face nimic, stăpânul are nevoie de bani. Ia mai tăceți, strigă la ele o oaie stearpă, trebuie să trăim noi și să ne facem un viitor. Voi vreți, să investiți în copiii voștri, eu vreau ca stăpânul să-și mai facă încă 6 stâne. Și a venit ziua când stăpânii ne-au răpit de la ugerele mamelor
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
să trăim noi și să ne facem un viitor. Voi vreți, să investiți în copiii voștri, eu vreau ca stăpânul să-și mai facă încă 6 stâne. Și a venit ziua când stăpânii ne-au răpit de la ugerele mamelor , oaia stearpă chiar a contribuit la prinderea noastră. Ce jale a fost, câte lacrimi s-au vărsat; noi plângeam, mamele jeleau, ciobanii ne înghesuiau în camioanele lor. Am fost duși pe o poiană unde era un țarc, aici am fost înghesuiți toți
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]
-
umbri; pentru aceea și Sfanțul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Și iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei și aceasta este a șasea luna pentru ea, cea numită stearpa. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputința. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și îngerul a plecat de la ea”. (Luca I, 26-38). Nicolae Cabasila observa că dacă la crearea primului Adam, Tatăl se
Buna Vestire, cea mai veche sarbatoare a Maicii Domnului [Corola-blog/BlogPost/92339_a_93631]
-
se aruncă în ziua praznicului în mijlocul oilor și se dă drumul totodată berbecilor între oi. Dacă turta va pica cu fața în sus, la primăvară vor față toate oile. Dacă va pica cu fața în jos, semn rău de oi sterpe fără rod. În ziua de 8 noiembrie este interzis cu desăvârșire să lucrezi sau să faci treburi în casă, în curte sau pe câmp. Cine nu se va supune va avea parte de chin în ziua morții. În ziua Sfinților
Duminică, 8 noiembrie, Sfinții Mihail și Gavriil – Superstiții, tradiții și obiceiuri [Corola-blog/BlogPost/92377_a_93669]
-
de aceea, adesea, o pierdem, fiind legați cu frânghii dureros de strânse de lumea măruntă, a judecății celor ce respiră otravă, a smintiților ce evaluează totul cu măsura micimii lor. Ei sunt etalonul și, iată de ce, trudesc pe un ogor sterp și recoltează roade, în parte, otrăvite. Ne mai mirăm, atunci, că simțim miasme în aer, că nu suntem capabili să ne prețuim valorile?! Tocmai de aceea nu putem. Pentru că raportăm totul la neputința în a înțelege spiritul geniului. Se știe
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
CĂTĂLIN MODOVEANU debutează. Atât. Cum o face, asta este altceva - și ne propunem să analizăm fenomenul, fie și pe scurt. A DEBUTA - înseamnă a te pregăti și a-ți asuma să înfrunți încercări letale, capcane seducătoare spre neant, spre orgolii sterpe, spre...tot ce te va apropia, treptat și teribil-grav, secătuitor de forțe obișnuite și sublim (întru ne-obișnuire/grea-obișnuire!), de Revelația Sinelui-Cel-Ocultat, de fanta cosmico-spirituală, prin care începi să vezi/recunoști/identifici și smulgi măștile oribile și exaspera(n)te
UN DEBUT PE DEPLIN ONEST: MEANDRE, DE CĂTĂLIN NICOLAE MOLDOVEANU [Corola-blog/BlogPost/93305_a_94597]
-
important pentru mine. Era varianta modernă a celulei unui călugăr, care s-a înstrăinat de bunăvoie, departe de dezordine și agitație precum fusese Lee însăși. Dar acum, văzându-l după atâta timp, mă gândeam că poate e prea reținut, prea sterp. Pentru prima oară mi-am închipuit că până și Lee - pe care am idolatrizat-o, așa cum fac studenții când găsesc un profesor care să îi înțeleagă - putea să aibă suișuri și coborâșuri, chiar propriile probleme. Habar nu aveam ce caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
care le trimisese în teren să caute zăcămintele de metal prețios. Fără să mai piardă timpul, cumpărase o mulțime de utilaje de foraj, pregătindu-se să înceapă exploatarea imediat ce soseau rezultatele de la geologi. Din nefericire, terenurile se dovediseră a fi sterpe, nici un dram de aur nu se găsea acolo. Toate legendele care circulau pe seama comorilor din pământ se dovediseră a fi numai basme de adormit copiii iar el se trezise fericitul posesor al unei zone foarte întinse pe care nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca să poată trece mai lesne prin strunga ce duce spre lumină; pe mame le povățuiau cum să-și ocrotească rodul pîntecelui, fără a se mai căuta pe la vraci calici, ori cum să-și vegheze fiii de urgia războaielor, iar femeile sterpe erau Îndemnate să spună rugăciuni, de trei ori pe zi, pe inima goală, ca astfel SÎntul Duh să le rodească pîntecele. Și toate astea le săvîrșeau fără de răsplată, dacă prin răsplată nu se Înțelegea o coajă de pîine pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu stâna răspundea de viața și sănătatea oilor încredințate, pe tot timpul văratului, pânăă la spartul stânei și răscolul oilor. Cel care dădea oile la stână era dator cu 2 kg făină de porumb pentru fiecare oaie, iar pentru oile sterpe plata se făcea în bani. O altă formă de asociere a proprietarilor cu puține oi, care a dăinuit și în perioada CAP-ului, despre care mi-a povestit unchiul meu, Mircea Ignătescu, consta în organizarea unei stâni colective. Se angajau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pentru familie și pentru participanți la nașterea și renașterea vieții. În familie, nașterea era așteptată de soți și de bunici, de toate rudele, dar în special de mamă, care, dacă nu făcea copii, era acuzată că nu are rod, e stearpă, motiv suficient pentru despărțire, când era alungată de bărbat. Familiile fără copii erau privite cu suspiciune în sat, iar dacă nașterea avea loc înafara căsătoriei, se arunca oprobriul asupra familiei „fetei-mamă”, pentru „copilul din flori”, fata căzută în această greșeală
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu câțiva băștinași a debarcat acolo și s-a apucat să clădească o casă și a curățat terenul de buruieni ca să poată să planteze cocotieri. Asta se întâmplase cu douăzeci de ani în urmă și acum ceea ce fusese o insulă stearpă era o adevărată grădină. — La început a fost o treabă grea și plină de emoții, și amândoi trudeam pe rupte. În fiecare zi mă sculam odată cu revărsatul zorilor, curățam terenul, plantam, lucram la casă, iar seara când mă trânteam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și-n humă unsă, Împărățea peste bureți Crai Crypto, inimă ascunsă, La vecinic tron, de rouă parcă! Dar printre ei bârfeau bureții De-o vrăjitoare mânătarcă, De la fântâna tinereții. Și răi ghioci și toporași Din gropi ieșeau să-l ocărască, Sterp îl făceau și nărăvaș, Că nu voia să înflorească. În țări de gheață urgisită, Pe-același timp trăia cu el, Laponă mică, liniștită, Cu piei, pre nume Enigel. De la iernat, la pășunat, În noul an, să-și ducă renii, Prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
crăiască: Cu Laurul-Balaurul, Să toarne-n lume aurul, Să-l toace, gol la drum să iasă, Cu măsălarița-mireasă, Să-i ție de împărăteasă. OUL DOGMATIC Dogma: Și Duhul Sfânt se purta deasupra apelor. E dat acestui trist norod Și oul sterp ca de mâncare, Dar viul ou, la vârf cu plod, Făcut e să-l privim la soare! Cum lumea veche, în cleștar, Înoată, în subțire var, Nevinovatul, noul ou, Palat de nuntă și cavou. Din trei atlazuri e culcușul În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fără minutar, Ce singur scrie când să moară Și ou și lume. Te-nfioară De ceasul galben, necesar... A morții frunte-acolo-i toată. În gălbenuș, Să roadă spornicul albuș, Durata-nscrie-n noi o roată. Întocma - dogma. * Încă o dată: E Oul celui sterp la fel, Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă-n el. Și nici la cloșcă să nu-l pui! Îl lasă-n pacea-întîie-a lui, Că vinovat e tot făcutul, Și sfânt, doar nunta, începutul. Ajunul Paștilor, 1925 RITMURI PENTRU NUNȚILE NECESARE
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Din depărtatul șipot îmi va fi dat să beau? - Și-om prelungi povestea, ce-n lumea lor obscură Imaginile noastre de umbră, începeau?... DRIADA I Eu îl priveam prin geamul vărgat de lujeri, vara, Ori scris de colții iernii cu sterpe flori de ger, Cum pe tipsia luncii, biet arbore stingher Își frânge vreascul veșted sau clatină povara, Dar pârtia sticloasă mi se părea înceată; Iar calea însorită, prea lungă pîn' la el. Și-am stat să-nnod întruna - inel lângă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ce reușise să-și asimileze, din toată sforțarea occidentală, doar formele galante ale traficului viu sau ale cupletului. Mai mult decât primele volume ale lui Blaga și cu incisivitatea unui vers pe care nici Lauda somnului nu-l închide, Aur sterp a lucrat sterilizator asupra vulgarității produselor literare ale urmașilor lui Vlahuță și Cerna. Redevenirăm contemporanii lui Eminescu. Când într-un cerc de scriitori, în primăvara 1921, un adolescent comprimat și închis, ca un nor de energie (ca una din pietrele
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vârstă ale domeniului novalisian), ne evoca, în spuneri fără seamăn, Pietrele privegheate de spini, Drumurile mediatoare între destine; Else-neur-ul adânc al Prințului în Amânare (unde "clipele te plouă ca o rouă de aramă") și Soarele mai ales: orb, hipogeic, aur sterp ori inimă a Erdei, către care Novalis comanda echipele-i de vise; când minunea acestor dezgropări, arzând de focul absorbit al visului, ni se ivi, câți dintre noi vor fi recunoscut duhul unui nou Bateau ivre venit să campeze "sous
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]