933 matches
-
luare-aminte, întoarse în apă pe înecat, până ce apucă subsuoara. Atunci începu a trage - pe când noi priveam neliniștiți îndărătul lui. La țărm se opri un trup vânăt, umflat de apă. Fața bugedă stă întoarsă spre noi, cu ochii pe jumătate deschiși, sticloși. Barba și mustățile atârnau în jos, în hlei, îngreuiate de apă. Moșneagul puse cangea deoparte, apoi făcu semn cu capul. — Hai, apucați de ici... Flăcăii se apropiară. Coborî și grădinarul malul. Cu luare-aminte cuprinseră trupul moale și luciu și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
urmă, ajunse victorios sub zidurile Cremonei. Soarele asfințea. — Luna... Antonius abia își mișca buzele arse de febră. — Luna a fost de partea noastră. — Antonius... Titus ridică lampa ca să vadă mai bine chipul generalului. Barba nerasă îi întuneca obrajii supți. Ochii sticloși din cauza febrei priveau câmpul de bătălie de lângă Cremona, acoperit de cadavre sub cerul de octombrie. În lumina blândă a asfințitului văzu cu ușurare armata flaviană care se apropia. Galopă spre legații săi, convocă o adunare și îi convinse pe soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pătrunzând adânc în urechea unei flori. Băgă în gură o piatră albastră, apoi o scoase și o rostogoli, răcoroasă și rotundă, în sus și în jos pe brațe. În nas își prinse un cercel decorat ca un candelabru, cu picături sticloase și sclipitoare. Se întrebă dacă se putea considera frumos. Încăperea era destul de întunecată, din moment ce închisese și ușa și fereastra, ca să poată explora netulburat. Pentru a se vedea în toată splendoarea sa, aprinse o lumânare lângă oglindă și se privi metamorfozându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Prepelicar, un Șaman sau un Phoenix, poate nici chiar o Livia Cramm sau un Deggle. Da. Nebunia explica totul. Era nebun. Așa că atunci când barca a intrat în portul de-acasă, portul X, pe coasta maură a Maurispaniei, ochii îi erau sticloși și goi. Se gândea să se sinucidă. ȘAPTE Nicholas Deggle stătea pe o balustradă a pontonului, înalt și negru, cu un zâmbet neobișnuit de răutăcios jucându-i pe buze. Sunt convins că ai avut parte de o călătorie plăcută, frumușelule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se așeză cu greutate pe jos, oftând din rărunchi. Nu avea habar ce anume ar putea face acum Dolores și, în același timp, se simțea și el pierdut. Vai, sărmane Yorick! Dolores rămase în picioare, fixându-l cu o privire sticloasă și atentă. Mâinile ei se deplasară încet către umeri, unde niște funde grosolane îi țineau cămașa pe ea. Atunci când își dădu seama ce anume voiau ele să facă îl inundă pe Virgil ceva vecin cu panica, dar ea era de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe cele căzute în stradă. Nevasta lui, o mândrețe de femeie, ieșea uneori duminicile la poartă și împărțea plăcinte celor care se întâmpla să treacă pe drum. În acea noapte am auzit duduitul motorului mașinii. Era în postul Crăciunului. Noapte sticloasă. M-au trezit zgomotul mașinii și țipetele acelei femei. M-am dus la fereastră. Nu vedeam până spre casa de unde se-auzeau țipetele și un lătrat de câine. Bănuiam însă că-i casa omului aceluia. Mi s-a făcut dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu mi-a venit prea greu să situez scena Tenebrarium-ului pe care mi-o descrisese Fermín. Semiîntunericul Învăluia ceea ce, la prima vedere, mi se păru o colecție de figuri din ceară, așezate sau abandonate prin unghere, cu ochi morți și sticloși care luceau ca niște monede de alamă În lumina lumînărilor. M-am gîndit că, poate, erau niște păpuși sau rămășițe ale vechiului muzeu. Apoi am băgat de seamă că se mișcau, deși foarte Încet, parcă În secret. Nu li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Núñez de Arce, unde am găsit un taxi solitar. Am mers pe Balmes pînă la Consejo de Ciento, aproape fără să rostim o vorbă. Bea Îmi luă mîna și de vreo două ori am surprins-o fixîndu-mă cu o privire sticloasă, de nepătruns. M-am aplecat s-o sărut, Însă nu și-a desprins buzele. — CÎnd o să ne mai vedem? Am să te sun mîine sau poimîine, zise ea. — Îmi promiți? Dădu din cap afirmativ. Poți să suni acasă sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
luase, probabil, prea multe droguri ca să-i treacă măcar prin cap să doarmă, așa că probabil venise jos ca să-i treacă. Hei, sigur, stai jos, am spus, Încercând să par nonșalantă. Chelnerul Îi aduse o cană și o farfurie. Ochii ei sticloși le fixară o clipă, ca și cum nu ar mai fi văzut niciodată nici una, nici alta, dar Își reveni și-și turnă niște cafea. Apoi mă privi bănuitoare. —Te-ai trezit devreme. Unde-i Philip? Întrebă ea, terminând toată cana dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mișto... Aproape că am scuipat sucul de portocale, dar am reușit cumva să-mi păstrez calmul. —Mmm, am murmurat. Ai auzit vreodată ceva cum că Philip ar fi... ei, ăăă... cum că ar fi interesat de... Îmi aruncă o privire sticloasă. —Interesat de ce? —O, nu știu... bărbați? Asta Îi provocă un icnet, după care gura ei se deschise larg. —Philip Weston? Homo? Glumești? Bette, cum poți fi așa de naivă? Doar pentru că are, Întâmplător, un simț extraordinar al stilului, conduce o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
un cadru perfect cu cei doi grași urâți sărutându-se cu limba, numai ulei de piele, roșeață de la bărbierit și pomadă de păr lucitoare. Danny o zbughi spre casă, cu amintirea din San Berdoo, 1939, cu Tim aruncându-i priviri sticloase, pentru că nici nu voia să se uite la Roxie. Găsi rezerva de I.W. Harper, dădu peste cap cele patru păhărele tradiționale și văzu ceva și mai rău, Tim reproșându-i, spunându-i, da, n-a fost decât o hârjoneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de-al nostru, credea că toate crimele de acum se trag de la Sleepy Lagoon - și de la vremea bețelor zoot. Toate victimele de-acum au fost ciopârțite cu bețe zoot. Loftis își frânse mâinile și transpiră și mai puternic. Avea ochii sticloși. Mal își dădu seama că Meeks lansase o lovitură ușoară - lucruri nevinovate din notele de interogatoriu - și ea avusese efectul unei măciuci. Buzz părea nedumerit. Mal preluă repede rolul durului: — Loftis, cine te șantajează? Loftis chițăi: — Nu! Mal observă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai bogat. N-aveam domiciliu asigurat dar dădusem telegramă la un hotel. Până acolo a fost un parcurs nesigur prin ceața polară. Camera era oprită pare-se și când am coborât, grăbită, am lunecat de pe scara trăsurei și pe trotuarul sticlos, întocmai ca adinioarea, lin ca pe patine - și Mini surise misterios. Fratele meu, posac de nesomn, discuta nu știu ce litigiu despre etaj cu portarul gras și adormit. Eram așa de obosită încît nu puteam înțelege ce spun, și ușoara căldură din
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
aștearnă întunericul, pentru că Luna, Doamna 'naltelor adâncuri pline și senine, și-a trimis argintiul razelor peste întreaga fire. Cerul înstelat, ca o imensă cupolă căptușită cu diamante, se oglindește în lacul adormit. De cu seară, am întins năvodul în apa sticloasă ca să pescuiesc stele, și luceferi și chiar Luna, pentru a le oferi iubitei mele. Dar nu degeaba: pentru o stea, un sărut; pentru un luceafăr, două sărutări, iar dacă în plasă se va prinde și luna, o voi cere de
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
bici de jale o izbește Și din Sibilă cum era Un galben pal o amuțește. Cu pete sângerii din soare Ce în apus domol coboară Se crede frunza iarăși floare Plutind cu visele-i, ușoară, Și uită că un ger sticlos îi arde vorba pentru-a mia oară. Un vânticel de toamnă adie Și suflă prin culori, bezmetic Amestecând o gingășie Cu un destin sticlos, eretic Iar frunza, în covor de vise, Gândul închide arzând ermetic. Printre raze Dacă soarele blând
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
coboară Se crede frunza iarăși floare Plutind cu visele-i, ușoară, Și uită că un ger sticlos îi arde vorba pentru-a mia oară. Un vânticel de toamnă adie Și suflă prin culori, bezmetic Amestecând o gingășie Cu un destin sticlos, eretic Iar frunza, în covor de vise, Gândul închide arzând ermetic. Printre raze Dacă soarele blând Va citi în zăpezi Ape clare, Dacă raze-n mănunchi Vor picta pașii tăi Pe cărare, Dacă tot ce a fost Se revarsă în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
la iveală tot ceea ce există în opera lui fără cusur sau îl reprezintă. După cum se va convinge cititorul îndată ce va parcurge sumarul. CE NE SPUNE ORION? Un poet ne atrăgea de curând atenția că peste capetele noastre "alunecă pe cerurile sticloase de iarnă o catedrală de lumină". E vorba de o stea sau de o constelație și ne îndeamnă s-o descoperim pe cer. Într-adevăr, asta e menirea poeților, să atragă atenția oamenilor asupra lucrurilor frumoase și să-i smulgă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Toate astea Îmi fuseseră luate brusc, În câteva secunde, când Îmi spusese că n-o să mă aștepte, iar eu Îi răspunsesem nici să nu... Mi-am luat arma de la spate, am coborât piedica și am armat. În gerul cumplit și sticlos, zgomotele Închizătorului și cartușului care părăsea Încărcătorul și intra pe țeavă răsunau cu neînchipuită limpezime. Mi-am plimbat ochii peste câmpul de ciulini peste care zăpada Înghețată părea suprafața unei mări albe cu valurile Încremenite. Priveliște aproape nepământeană. Deși era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
oamenii și caii la Kanahagiwara. Imediat în urma ei, Unitatea a Patra își struni, la rândul său, caii, pentru a aștepta ca unitatea din față să-și reia înaintarea. În munți, primăvara se sfârșea, vara fiind pe începute. Azurul cerului era sticlos, mai intens chiar și decât marea. La scurt timp după ce se opriseră, caii începură să moțăie, iar cântecele ascuțite ale ciocârliilor și ale cintezoilor se auzeau din păduri și de pe câmpiile cultivate cu orz. Cu două zile înainte, în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vor vedea liniștiți de treburi? Speriată, lăcrimam pe la colțuri, în voie, ascunsă în grijile mele . După ani și ani, mă întorceam la liceu, după o vacanță de iarnă. Mergeam spre autobuz cu mama, întro zi geroasă, luminată de un soare sticlos. Autobuzul întârzia și mama a zis să mergem la o casă să ne mai încălzim. -Mergem la o mătușă pe care o cunosc din copilărie, mi-a spus ea. Am intrat pe o poartă mică și am zărit o căsuță
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
îi mai dăm multe explicații. L-am privit mult și i-am zărit mâinile acelea zbărcite ca niște smochine, care ne aduceau un strop de lumină în copilărie prin zborul frânt al păsărilor de ghips și al păpușilor cu ochi sticloși. Și azi mai simt mâinile moșului Caletcă pe față, parcă avid să îmi ia ochii să-i dăruiască ultimei păpuși. Oarba Femeia ședea ziua întreagă pe prispa casei legănându-și trupul brăzdat de timp și își tot arunca ochii goliți
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
timpul. Un circar (mi-e prieten), cu chip de cioclu, întoarce clepsidra când e nevoie și gândește batjocoritor: “la magazinul din colț s-a adus carne proaspătă și ei se calcă în picioare pentru niște tocite visuri.” Ochiul lui e sticlos și albastru. Numai eu pot vedea un curcubeu conturat cu migală în adâncul sufletului său. “E copilul înger, nenăscut”, mă lămurește el.” Se odihnește doar, aici, în sufletul meu, am și eu suflet. Fiecare avem un suflet și uneoari chiar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ciudat lucru de pe lume. Cum nu mai fusesem niciodată logodită, nu puteam să spun cum siguranță cum ar fi trebuit să mă simt - dar, în cazul logodnei mele cu Randall, era ca și cum aș fi aruncat o piatră într-un iaz sticlos: o pleoscăială inițială, apoi câteva unduiri ale apei... dar apoi iazul s-a liniștit și, foarte repede, apa a redevenit neclintită. Când Randall a dat buzna în cameră, venind de la sala de sport - m-a sărutat ușor pe creștet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
În rochie lungă de voal, în mâini cu o tavă de argint. Goală, sub voalul violaceu. Mâini lungi, albe. Bust bronz, buzele roșii. Cearcăne de fard vânăt. Se apleacă spre urechea de curcan a turistului. Rochia de voal flutură. Sânii sticloși, bobul bec din mijloc. Senatorul nu pare să observe, însă. Zâmbetele infinitului, a cărui muzică o ascultă, pierdut, la casca prinsă peste urechile clăpăuge... Se trezise Tolea, readormise, cine să mai știe. Orașul în beznă. Ulicioarele cotite și murdare înghițite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
auriu peste pieptarul de mătase al cămășii sale impecabile. Zâmbește, mulțumit, privește mulțumit paharul cu lapte de pe măsuță. Lapte, asta ceruse misionarul. Lapte îi dăduse, maternă, agentul Afrodita, care își îndreaptă apoi, extenuată și agilă, trupul perfect si disponibil, sânii sticloși, butonul electric, șoldurile de aur. Clientul întinde, zâmbind, mâna spre paharul cu lapte. Când atinge paharul, izbucnește sirena. Tirul zgâlțâie pereții, trupurile, fotoliile, să scoale și morții. Alarmă infernală, sfârșitul lumii. Anatol Dominic Vancea Voinov zvâcnește, amețit, să oprească infernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]