1,700 matches
-
întîi la Bulbucata, apoi la Jimbolia, localități ce-i inspiră creația. Străin de "monumentalitatea" unor confrați, intră tot mai adînc în fluxul vieții imediate, ca într-o baie demistificatoare. Chiar dacă și acesta e un de-ghizament, e unul ce rimează cu stilistica ansamblului, modelat de o desolemnizare, de o depoetizare, de o complicitate cu "miracolele" neomologate ce ne împresoară: "Ninge peste această localitate idilică despre care / se spune că ar avea și un telefon.// cît de frumoasă este iarna la noi în
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
a celor fascinați de "scriptura lui Mateiu" și-a pierdut ireversibil aerul genuin. Între Craii de Curtea-Veche și eventualii noi sacerdoți există, acum, decriptări ca acelea operate sintagmatic de Albala sau Paleologu, intertexte din Montagne revelate de Șerban Cioculescu, matrice stilistice puse în evidență de Ov. S. Crohmălniceanu. Și - nu în cele din urmă - relecturi inteligente puse în pagină de Matei Călinescu. Un protocol actualizat ar trebui să includă - pe lângă Craii..., Remember sau Sub pecetea tainei - și acest amplu filtru critic
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
Se vede aici competența autoarei, dovedită de altfel și în alte lucrări, bine cunoscute de specialiști și de studenți. La nivel lexico-semantic se tratează unitatea de bază a descrierii, numită pantonim, cu exemple ca grădina, camera etc. Specialistă recunoscută în stilistică, Mihaela Mancaș dă o lecție autorităților înseși în materie de descriere, care n-au cunoscut sau au uitat această disciplină. Se tratează altfel descrierea figurativă, cu frumoasa dialectică a metonimiei, paralela, formele de discurs, inserarea descrierii în narațiune. încheierea autoarei
Prozatorii români şi descrierea by Paul Miclău () [Corola-journal/Journalistic/9878_a_11203]
-
cronicile sale (televizate sau nu), las deoparte notorietatea extraordinară de care se bucură de îndeajuns de mult timp, neglijez cu bună știință și cu bune intenții studiile consistente referitoare la clasici sau la criterioniști. Ceea ce mă interesează nu e nici măcar stilistica sa, atât de des invocată, ci - îmi recunosc ipocrizia de lector - pragmatica receptării. A devenit deja o obișnuință ca volumele recente ale lui Dan C. Mihăilescu să conțină, în final, un dosar critic, o selecție absolut echitabilă din articolele care
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
Pe de o parte, fără a cădea în narativ, pictorul își poate desfășura nestingherit vocația epică, iar, pe de altă parte, fără a eșua în demonstrativ, își poate duce pînă la extrem cercetarea în spațiul limbajului, în special pe aceea stilistică. Esențializînd lecția lui Corneliu Baba, el decontextualizează forma, purifică imaginea, extirpă reperele de parcurs și îi transferă privitorului întreaga responsabilitate a privirii sistematizatoare, apelînd subtil, prin stimuli subliminali și prin alte strategii psihologice, la memoria acestuia. Ieșind din imaginarul și
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
peste cap de o fată cu poeticul nume Lucia Salam, care visează la o carieră de balerină zguduind Parisul artistic și monden, viitorul poet pendulează între mesaje înflăcărate, de un pronunțat idealism, și epistole inflamate, rele, coborâte la tonul și stilistica vulgarității. Într-un moment de amarnică supărare, iritat la maximum de faptul că Lucia nu se arată cu totul insensibilă la aspectele fizice ale iubirii, cavalerul îi comunică... dimensiunile podoabei sale bărbătești (lungime plus diametru). Din corpusul de corespondență lipsesc
Un vis alb by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9991_a_11316]
-
obișnuiesc cu întunericul. Sînt pe scenă, aproape de frămîntarea lor. Descifrez chipuri și trupuri de actori pe care îi cunosc bine. Le urmăresc corpurile atît de expresive în desenul de pe scenă. Performanță. Recunosc stilul coregrafei Vava Ștefănescu. Mișcări complicate, cu o stilistică elaborată minuțios, cu o tensiune vîrîtă în gest, în fiecare gest. Mai complicat și mai nuanțat decît a făcut ea, pînă acum, în colaborările cu actorii. Chipuri albe. Ochi fără expresie. Sau, dimpotrivă... Doar corpul vorbește. Tensiunea lamentației susține dramatismul
Deținut din naștere by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9999_a_11324]
-
dat cu mansarda" (forum.topgear.ro). Oricum, mansarda pare să fi înlocuit în uz, în epoca actuală, formula la etaj, bine reprezentată în anii '30-40 și pe care Iorgu Iordan o prelua din studiile colaboratorilor săi și o descria în Stilistica limbii române (1944), mai ales în anumite expresii: a atinge la etaj (pe cineva) "a lovi la cap"; a fi slab la etajul de sus (sau superior) "a fi prost".
"Lilieci la mansardă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8964_a_10289]
-
rămîn doar la conținutul lor, care nu lezează cu nimic ideea de passe-temps de societate, cultivînd ale sale luxe, calme et volupté pînă într-acolo încît să-și eludeze miza estetică. Nu întrutotul, firește. Chiar dacă vreun "unanimă" rătăcit în vremea (stilistică...) a patriarhilor sparie, vorba lui Arghezi, și litera, și gîndul, cîte-un final de elegie, aducînd o consolare care nu va dura, ține la valorile poeziei: "Vis alb voiu fi în somnul tău topit.../ Dar azi, cât încă nu m'ai
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]
-
a articulat, în paralel, pledoaria pentru un optzecism îmblânzit, pentru unul - în termenii lui Virgil Nemoianu - Biedermeier, afin cu tot ce l-a precedat și dispus la mezalianțe cu tot ce-i va urma. Formula acestei varietăți rezidă nu în stilistică și nu în program, ci în atitudine. Departe de a fi senin și liniștitor, cosmopolit și postmodern, doldora de teorie de ultimă oră și isteț-ludic, optzecismul poetic care supraviețuiește cu adevărat - dacă urmărim raționamentul lui Bogdan Crețu - își poartă disperarea
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică, fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă, în așteptarea privirii fecundatoare, fie că provoacă nemijlocit, combinînd savant impertinența cu sfiala, fie că sugerează austeritatea formei și transparența materiei, într-o stilistică palladiano-postbizantină, fie că este desenat aproximativ și mecanic, doar cu o singură mînă, de preferință stînga, pentru că dreapta este ocupată, Nudul reprezintă, imperturbabil, o temă copleșitoare pentru artistul din toate timpurile, dar și o indecizie, de multe ori dramatică, între
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
ar îngădui unei femei - a mântuirii morale a neamului său risipit de vrajbă. Scrie meditații de o vie și emoționantă atitudine, la limita dintre tabletă - specie articulată înalt expresiv de sudicul Arghezi - și eseu. Dar particularitatea sa este adaptarea la stilistica tolerată, aceea a sugestivității metaforice, totuși transparente. Blandiana e, îndeosebi, o moralistă cu vocea ridicată, aflată în creștere, într-un discurs figurativ alegoric. În esență, Ana Blandiana este o structură romantică, autentică și persistentă, într-un context modern. Ea a
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
încearcă să reactiveze viața artistică locală, de mai multă vreme căzută într-o letargie suspectă, băcăuanul Ilie Boca a deschis recent o expoziție de pictură. Lucrările expuse acum, deși, în mare parte, realizate în ultimii ani, se înscriu firesc în stilistica și în imaginarul artistului așa cum și le-a definit el încă de mai multe decenii. Chiar și înarmați cu aceste informații generale, o întrebare, deloc retorică, se împune de la sine: de fapt, cine este Ilie Boca și unde poate fi
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
într-un Eden încă neabrogat, constituie secțiunile majore ale acestei picturi. în al treilea rînd, arta lui Boca este un adevărat sinonim al libertății și al mobilității. Deși în reprezentările sale există o componentă generică și un hieratism nelocalizat ca stilistică, Ilie Boca este o conștiință artistică în continuă stare de experiment și într-o neobosită mobilitate. Prin acțiunea sa nemijlocită, pictura, ca spațiu sensibil și simbolic, a luat în stăpînire cam tot ceea ce fizic și moral este cu putință; de la
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
Cosașu nuanțează până la telegrafie și analizează majoritar prin trunchiere sintactică. Nu e prețios și se răsfață în a scrie scurt. De aici afinitatea, recunoscută și recognoscibilă, cu Caragiale. Moșii acestuia din urmă se generalizează, iar explozia demografică se suprapune uneia stilistice. Morala e intrinsecă, concluziile se feresc de ostentație. Pe 23 noiembrie 1968, la pagina 53 a ediției de față, Radu Cosașu devine categoric: "A murit la Leningrad nepotul lui Fiodor Mihailovici Dostoievski, ultima rudă rămasă în viață a bătrânului diavol
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
a unei teme (aici mai mult decât data precedentă, glorificarea fiind reală, ducând la împlinire, nu la anihilare), același tip de strategie timbrală, același caracter recapitulativ al finalului. Deosebit aici: conductul sonor în genere mai compact, aceasta însă din pricina dominantei stilistice pop" (pag.29). Simfonia a 3-a, op.22, mustind de ambiție constructivă și energie creatoare, se dovedește a fi un proiect foarte clar: "la început o coborâre în infern, la sfârșit o tâșnire spre absolut, între ele valea durerilor
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
tehnice, în asociere intenționată cu limbajul specializat: "câmpurile de resurse sunt nașpa rău" (forum.travian.ro). Utilizarea lui rău (în concurență cu foarte și tare) cu valoare de intensificator nu este o tendință recentă. Iorgu Iordan o descria deja, în Stilistica limbii române (1944): "se aud mereu construcții ca acestea: cutare bărbat e deștept rău; cutare femeie e frumoasă rău etc."; extinderea sa mi se pare însă o caracteristică a limbajului colocvial-argotic actual.
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
brută și reacția vulgară. În esență, întreaga pictură a lui Florin Mitroi este o încercare de stopare a lumii, de suspendare a acesteia în efigie, și nicidecum un comentariu narcisiac pe marginea expresivității ei tranzitorii. Ca dinamică sufletescă și ca stilistică generală, Florin Mitroi este un nonfigurativ, un spirit platonician sau oriental, iar raporturile sale cu nivelul senzorial și vizibil al realului se stabilesc în termeni absoluți și lipsiți de orice echivoc. Atunci cînd pictorul experimentează forme pure, cînd cercetează disponibilitățile
Radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9298_a_10623]
-
nu) fi "norocos" și a dispune de sine cu superioritatea resemnării loiale. Așadar, doar "note zilnice"; titlul e încă o dată semnificativ pentru ceea ce Nicolae Manolescu numește "modelul productiv" al jurnalelor din secolul XIX "pînă la scriitorii interbelici" (Cealaltă față a stilisticii în România literară, 3, 24 noiembrie 1988): productiv, aș adăuga, nu atît prin dorința de a reproduce o experiență deja încheiată, ci de a se distanța de ea: "însemnările" sînt simple note iar "intimitatea" lor e ceea ce se vede din
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
ceea ce vede în spațiul socio-politic (ocuparea prim-planului de către foștii activiști și securiști, schimbarea lor la față, de dragul unei economii de piață aducătoare de uriașe beneficii personale, jaful național și incredibila sărăcire a intelectualilor), rareori jurnalul său capătă tonalitatea și stilistica pamfletului. Și aceasta fiindcă autorul, spre deosebire de unii dintre colegii săi de breaslă (și acum mă refer nu la traducători, ci la scriitorii înșiși...), este un om onest și neresentimentar. Nu privește înapoi cu mânie, nu se uită în jur cu
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
omul fără vise, de omul naturii, care consimte la un scepticism aproape barbar și lipsit de nuanță. Nu poți recurge la opusul ființei ca să denumești o stare de fapt sinonimă cu inexistența. Neființa se poate încadra cel mult într-o stilistică a ființei - și în sensul acestei „neființe“ nu există argumente. * „Avea o voce prea mică pentru corpolența lui. Îi plăcea să vorbească și să scrie «frumos». Spunea, bunăoară, «crinul alb al filozofiei lui Nietzsche...». Prima lui carte se intitula Trepetnic
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și bronzul și i-a apropiat de tehnici noi, de probleme ale spațiului neexplorate încă și de o altă dinamică a gîndirii artistice. IV. Artele decorative Părăsindu-și condiția lor de arte aplicate, cu o funcție clară și cu o stilistică generală bine determinată, artele decorative s-au trezit, încetul cu încetul, suspendate între memoria utilității pierdute și gratuitatea expresiei. în cazurile cele mai optimiste, artistul decorativ, fie el metalist, ceramist, textilist sau sticlar, s-a refugiat în universul seducător al
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
partid (p. 213-215) și refuzul violent de a accepta avansurile unuia dintre ei, refuz care îi va schimba întristător viața (p. 246-249) etc. Sunt numeroase scenele antologice la nivelul senzorialității și al senzualității. E chiar de notat, ca o caracteristică stilistică frapantă, frecvența enumerărilor și a juxtapunerilor. Inventarul substantival, verbal, adjectival, sintagmatic realizează un cumul luxuriant de realități secvențiale, relevate prin aglomerarea de senzații, detalii, fulgurații în veritabile enciclopedii (cum ar fi, de pildă, enciclopedia ierbii, p. 255-256). Cât despre faptul
Savoarea impudorii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9543_a_10868]
-
dezgolesc și-n brațe îți strâng rotunda noapte/ Lumina cărnii pipăi cu degete de orb/ Și mâna ospătată cu sâni, culege șoaptă,/ Tot trupul cu migală de mângâieri să-ți sorb". Citatul ales de Nicolae Oprea anunță melosul sculptural și stilistica sinesteziilor din "Ultimele sonete ale lui Shakespeare. Traducere imaginară de V. Voiculescu", și nicidecum extremismul erotico-ludic al lui Emil Brumaru, cum susține monograful. . în privința povestirilor scrise în perioada deplinei maturități (1947-1958) și publicate postum, în 1966, cu un studiu introductiv
Monografie V. Voiculescu by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9606_a_10931]
-
în paginile publicației o polemică nelipsită de accente ireverențioase între Cristian Bădiliță și regretatul Adrian Marino. În mod surprinzător, jurnalul lui Cristian Bădiliță este un pas în spate în raport cu opera scriitorului. El nu amplifică, ci estompează sensul și, mai ales, stilistica marilor polemici, trece în revistă fără a aprofunda ideile eseistului, dezvoltă o factualitate importantă pentru autor, dar mai puțin tentantă pentru un cititor care nu cunoaște toate personajele implicate, pune în valoare unele revelații estetice, devenite sevă a poeziei. Paradoxal
Je est un autre? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9601_a_10926]