453 matches
-
este înzestrat cu «o măciucă nouă, cu care să se apere de dușmani și în care să se razime»”. Pericolele pe care trebuie să le înfrunte cel plecat spre altă lume pot fi depășite numai cu ajutorul acestui alter ego ce stilizează ființa umană pentru a o întări. Uneori, instrumentele deplasării sunt hiperbolice: „Să faci opinj dă hier cu urzoape dă oțăl, să să tocească fieru, să rămîie urzoapili” (Bughea-de-Sus - Argeș). Legătura cu teritoriul sacru cucerit este dublu mediată aici, prin metalele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pleca fericit spre casă cu câte un braț mare de volume. Ei bine, într-o astfel de seară, Nichita mi-a pus în brațe două volume, tipărite mărunt ca niște tapiserii chinezești, de nuvele și povestiri de Ivan Bunin, majoritatea stilizate de Doinaș. Fericită seară! Era scriitorul meu de suflet pe care-l căutasem fără să-mi dau seama. Încă-l recitesc fascinat. Nu e săptămână de la Dumnezeu să nu-l recitesc și să nu-l găsesc la fel de proaspăt ca la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
și privindu-l, mi-am dat seama ce sar putea ascunde în el, luând astfel naștere în mintea mea ideea ce doream s-o realizez. Era legată de discuțiile contradictorii pe care le avusesem cu ceva timp înainte: două case stilizate la bază, dintre care iese un cap de țăran. Odată cu fixarea formei pe care doream s-o scot din bucata de lemn, dalta începea să contureze primele volume ajutătoare, care mai târziu îmi permiteau să realizez forma dorită. Pentru unii
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
bineînțeles, nu m-am încumetat să le realizez singur. Or, cum Mihai, pe lângă nenumăratele sale preocupări, o mai avusese și pe cea a botanicii, l-am cooptat pe dânsul. Eu făceam o primă traducere tale quale, pe care apoi o stilizam împreună, precizând totodată și termenii științifici cărora nu le putusem face față. În sfârșit, băteam lucrarea la mașină, iar banii îi împărțeam pe din două. A fost o colaborare plăcută și instructivă. În materie de aventuri amoroase însă, fiecare din
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
consens între oameni asupra interpretării pe care o acordă faptelor. Poți avea încredere că va da fiecare „fluxului vieții“ o interpretare pe care să te poți bizui? Pe de altă parte, nu cred că „intelectualizez“ atât de mult. Mai curând stilizez experiența de viață, iar aceasta se poate confunda cu ceea ce numiți „intelectualizare“. Uneori caut pur și simplu să mă amuz. În Herzog, de pildă, s-ar putea crede că „intelectualizez“, dar nu fac decât să-i ridiculizez pe intelectuali și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
dogmatic, În timp ce tu erai greu de definit. O altă comparație poate lămuri mai bine poziția ta În contextul de atunci. Dacă priveai realizările lui Penciulescu, vedeai un regizor care Înțelesese cel mai adânc realismul ca adevăr al trăirii. Chiar când stiliza sau sublinia teatralul, era mai interesat de prezența vie a actorului În comunicare decât de orice altceva. Tu te lăsai dus de amestec, nu de dragul amestecului În sine, ci căutând libertatea gândului și a acțiunii scenice. De foarte tânăr, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
el e „star“: „Eu când cânt, nu am nevoie să mă mișc de colo-colo ca la balet!“. Gwyneth intervine prompt: „Caro Franco, Încearcă doar și ai să vezi ce bine o să te simți. Tot spectacolul e conceput pe mișcare, e stilizat ca În kabuki. Placido s-a Încadrat perfect“. Comparația l-a scos din sărite pe Franco: „Să n-aud de Domingo. |la nu ia acutele și se mișcă prea mult, ca să compenseze că nu poate să cânte. Dar eu Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Pedagogic, la Muzeul Caleștilor Curții Regale sau la un mic muzeu cu hărți vechi, nemenționat În ghiduri - și apoi, din nou, În frig, pe o stradă cu porți maiestuoase și lei verzi cu belciuge În fălci, În peisajul de iarnă stilizat din „Lumea artei“, Mir Iskustva - Dobujinski, Alexandre Benois - atât de drag mie pe vremea aceea. La sfârșitul după-amiezelor ne așezam pe ultimul rând de scaune În unul dintre cele două cinematografe (Pariziana și Piccadilly) de pe bulevardul Nevski. Arta progresa. Valurile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și Evanghelia sa tuturor, dar nu reușesc să înțeleagă virulența verbală și radicalitatea afirmațiilor sale. Și papa Pius XII se arată un pic rece față de el. Nu îl susține deschis. Părintele Lombardi în refugiul său de la Galloro, la Castelli romani, stilizează în formă definitivă Progetto di rinnovamento della Chiesa (Proiectul de reînnoire a Bisericii). E compusă din 60 de foi dactilografiate. Pe 22 august 1948 expediază plicul lui Pius XII, cu vibrare și «încredințare de fiu». În proiect răsună, ici și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Verga. Însă observația e superficială, mai curând satirică, și puținele note realiste sunt puerile și vulgare. Cosmin are în cursul acțiunii două turburări stomacale, iar devotamentul Sașei se vădește mai ales când îl doare "vreo măsea". Proza delavranciană e patetică, stilizată într-un chip ce devine nota esențială și manierismul scriitorului, nu fără ecou din Hasdeu. Dialogul e sacadat, artificial, sau plin de afectare, de simetrii verbale, de reticențe teatrale și de dulcegării. Propozițiile sunt așezate în scară, mecanice ca niște
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tinerețe (istorie dramatică a unui sexagenar exasperat de nevastă, trăind o clipă de fericire cu o tânără Assunta) are un dialog viguros și o violență de gesturi justificată prin decorul napoletan. Comedia are însă un aer de lucru factice și stilizat în sensul grotesc și baroc al pieselor lui Crommelinck. Alte piese ale lui M. Sorbul sunt sau neînsemnate sau insuficiente. Toate poartă titluri de senzație, promițând mai mult decât dau (Coriolan Secundus, Dracul, Baronul, Don Quichotte). Romanele (O iubești?, Mângâierile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
servitoarele, ca și săvârșind o taină, se spală pe picioare. Măgarul cu cruce pe spate, pătruns de calitatea sa de simbolizator al inocenței, paște cu umilitate. Apare și cîte-un detaliu ortodox. O călugăriță trece în barcă pe o baltă foarte stilizată cu miraculoși crapi vizibili: Prin dimineața brumată de-argint, Luntrea, vâslită de-o călugăriță, Chemată lunecă, la clopot, pierdut peste zări. Trec crapii negri prin adâncul verde, Rațele țipă undeva în ceruri nevăzute... Adrian Maniu a refăcut, cu o tehnică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
exotic, experimentate toate cu o egală simpatie, însă cu hotărârea de a nu se opri nicăiri. O consecință a acestui experimentalism, care e un cult al eului, este dicteul automatic. Scriitorul își scoate materia din "caiete", refuzând de a o stiliza, pentru a nu altera "autenticul" trăirilor cu toate contradicțiile incluse. Mircea Eliade își caută domenii de trăire proprie în exoticul indic, în "generație", în esoterism și mai ales în sexualitate, continuând în privința aceasta, cu mai mult aparat teoretic, opera lui
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pe porți, portițe și în arhitectura tradițională în general. Decorul din motive vegetale este și el întâlnit pe obiectele lucrate din cele mai diverse esențe de lemn. Conform spiritului autentic al artei populare românești, cel mai adesea aceste motive sunt stilizate, fiind formate fie din linii drepte, fie din linii curbe, derivate din arcul de cerc. Cel mai important dintre motivele vegetale rămâne „pomul vieții”, întâlnit în mai multe variante, preponderent sub forma „bradului”. El se realizează ușor, având în vedere
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
Bucov, după ce își republică, în mai 1930, în ziarul ieșean „Avântul” proza În voia valurilor, cu indicația „fragment din romanul În preajma revoluției”, purcede la elaborarea ciclului romanesc care îl va consacra (inițial dictat stenodactilografilor L. Leoneanu și A. Byck, apoi „stilizat” de G. Ibrăileanu, G. Topîrceanu și, mai târziu, de Al. A. Philippide). Astfel, tipărește în ritm precipitat opt volume - Prolog: Smaragda Theodorovna, Copilăria și adolescența lui Vania Răutu și Lutul (1932), Hotarul (1933), Nostalgii și Ciubărești (1934), În ajun (1935
STERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289921_a_291250]
-
de gravitație al inspirației lirice. Ca mulți poeți ai exilului, Ț. proiectează imaginea unei Românii simbolice, atemporale. Registrul grav, emoția spiritualizată, solemnitatea, religiozitatea vor caracteriza de multe ori și textele ce alcătuiesc volumul Din crucea pădurii (1955). În general, autorul stilizează poezia populară, versul sunând deseori arghezian: „Mohorât și cu zâmbre la gură/ de-atâta clacă și umblătură/ Mă-ntorceam la miezul nopții din sat/ ca un pui de satană-nțărcat” (Ucigă-l toaca) sau: „Unde mi-am încropit eu culcușul/ A
ŢOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290211_a_291540]
-
îndoiesc că „factorii de decizie” ar putea fi sensibili la un avertisment de felul celui dat cîndva de Edmond Jaloux, membru al Academiei Franceze. Acesta spunea: „Popoarele nu vor avea viață decît în măsura în care anumiți oameni vor poseda virtutea să o stilizeze. Rasele barbare sînt acelea în cari nimeni nu mai știe să cînte și nici să ghicească, sub forme efemere, simbolurile eterne” (apud: Perpessicius, Opere, 9, p. 132). *Sătul probabil de monotonia lingușelilor, Ceaușescu i-ar fi îndemnat - se zice - pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
târziu, el continuă un tip de literatură tradițională, nutrită de efluvii romantice, pornind de la creația populară, înclinată spre reflexivitate critică, semnificativă însă prin nuanțare și mai cu seamă prin interpretarea stilistică originală. În proză, este un imagist care intuiește și stilizează poetic realitatea, fantasticul, cultivă plasticitatea și muzicalitatea limbajului. Obișnuitul, realul se transfigurează metaforic, hiperbola tinde spre hieratic sau dă contur terifiantului și patologicului. Cea dintâi nuvelă a sa, Sultănica (1885), drama unei fete de la țară, mistuită de dragoste și amărăciune
DELAVRANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
câteva luni C. moare subit, în urma unei congestii cerebrale. C. era un poet deplin format la apariția volumului Balade și idile. Poemele s-au impus prin prospețime, siguranța tonului, prin legătura nemijlocită cu mentalitatea țărănească, ale cărei ipostaze fundamentale le stilizează. Totuși nu autenticitatea țărănească, ci un clasicism de nuanță populară definește originalitatea profundă a poeziei lui C. Proiectarea generalului în particular, lirismul discret, subtextual în viziunea obiectivată epic sau dramatic, caracterizează idilele. Poetul prinde în mici scene de un firesc
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
puneri în scenă” a reacțiilor, gesturilor și replicilor care compun imaginea esențializată a psihologiei și comportamentului erotic. Alegerea întâmplării are însă un rol decisiv în crearea impresiei de autenticitate a întregului. Se remarcă simplitatea situațiilor, extrase dintr-un cotidian țărănesc stilizat cu grație și expresivitate. Un flăcău descoperă cu o hazlie indignare că a fost înșelat de fata care nu i-a dat, după înțelegere, atâtea sărutări câte „fușteie” are scara, altă dată se încearcă ademenirea fetei de pe un mal pe
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
a susține examenul de licență. Este membră a Societății Scriitorilor Români din 1929. Deține funcția de inspector al teatrelor și spectacolelor în Direcția Generală a Teatrelor între 1937 și 1947. Din 1946 devine colaboratoare permanentă a Editurii Cartea Rusă, unde stilizează traduceri din literatura rusă și sovietică. Debutează cu poezie în 1912, în revista „Viața românească”, și cu proză în 1919, în „Însemnări ieșene”. În 1923 îi apare cel dintâi volum de poezii, Lumini și umbre. Scrie poezie, proză, literatură pentru
CAZIMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286152_a_287481]
-
interesante sunt unele teme și motive simboliste, C. făcând o timidă încercare de a se racorda la orientarea mai nouă a poeziei: peisaje autumnale cu arbori goi, frunze moarte și ploi neîntrerupte, câmpuri cu corbi, ca la J. Laforgue, orașul, stilizat în felul lui G. Rodenbach, ca o cetate moartă unde străjuiesc doar lebedele. Sunt cultivate, de asemenea, imagini nocturne, lunare, reci, se invocă sunete înfiorate, de flaut sau viori, căderea apei în bazine, muzicalitatea versului devenind, câteodată, plină. Lipsit de
CISMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286278_a_287607]
-
unui ,artist al foamei" e rezumată aici. Radu Petrescu își trăiește și în anii 1964-1970 drama marginalizării. Avea gata romanul Matei Iliescu, dar se simte pierdut într-un anonimat nedrept. E funcționar la un institut cu profil agricol. Traduce și stilizează traduceri din italiană. Scrie rar critică de artă, la solicitarea prietenilor. Cu sprijinul lui Miron Radu Paraschivescu publică în 1966, în suplimentul ,Povestea vorbei" al revistei ,Ramuri", primul fragment din roman (Sărutul), iar apoi alte capitole (Drumuri) în ,Viața românească
Pariu cu posteritatea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12540_a_13865]
-
Cu testele zburlind antene./ Întrebăm statistici și cursuri,/Iscodim, cîntărim, scrutam./ Cîini infernali pe styxuri herțiene/ ne lătra răgușit discursuri./ Pornește fără grabă sarabanda:/ Ici-colo, rar, surpări diluviene,/ Polonia, Norvegia, Finlanda,/ Prăsire pretutindene de hiene"), pentru că imaginea lor să se stilizeze sarcastic, într-o suită de paradoxuri ale îndurerării: "Că vitele la iarmaroc/ Suflam prin țarcuri doctrinare/ Imbecili de nenorocire./ Preamărim absurdul baroc/ Sub ziarele patrafire./ Pe-ncovoiata-ne spinare/ Ne arde litera de foc./ Orbi, orbi în oarbă alinare,/ Orbi
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
de enorme și comice bîlbe, autor de chinezerii delicate și de umbre pe pînza vremii, dar și pamfletar trivial, posesor al tuturor tehnicilor și schimbîndu-le după plac, în stare de realismul cel mai viguros și de livrescul cel mai pur, stilizînd arghezian oribilul, sfărîmînd bacovian organele poziei, mitizînd ca Blaga și evocînd nostalgic ca Pillat, continuîndu-i pe tot poeții (pe marii naivi ca și pe micii meșteșugari) din secolul XIX și anticipîndu-i pe toți (academizanți, simboliști, moderniști, pășuniști) din secolul XX
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]