1,615 matches
-
înfrigurate / Se caută, se-ating, se strâng”; „Și mâinile înfrigurate / Se-nlănțuie de parcă plâng.” Uneori, modul aluziv se realizează prin liricizarea unor motive de basm, de legendă, prin adresarea către elementele naturii, ca în poezia populară, fie în metru folcloric stilizat („Salcie îngemănată, / Nu-ți abate niciodată / Să te smulgi din rădăcină,/ Când privești atâta tină?”), fie în ritm de sorginte folclorică, prelucrat însă cu mai mare subtilitate („Busuioc floare de dar, / Floare de descântec,/ Orice vrajă e-n zadar / Și
FARAGO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286956_a_288285]
-
însă în partea secundă a acestuia, unde exuberanța juvenilă e contrapunctată de melancolia trecerii și a amintirilor. F. evocă aici copilăria, figura caldă a mamei, satul, grâul și pâinea, toamnele și pădurea paradisului natal. Cele mai reușite sunt poemele scurte, stilizate, ca în această stampă: „Cineva colindă prin mine / Și prin rugul pădurii. Un cocor a țipat. / Mugurii au spart / Din adânc găoacea naturii. // Departe, pe gresia morii / Vremea își trece / Fierul securii” (Primăvară) sau, deopotrivă, cele infuzate autobiografic: evocarea unor
FELIX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]
-
a sufletului (Nepăsare), din care unica ieșire posibilă duce spre paradisurile artificiale ale visului și himerelor, spre spațiile imaginarului exotic și spre plăsmuirile gratuite ale fanteziei grațioase sau macabre. Virtuozitățile picturale din Acșam Dovalar, Banchet la curte, decorativul miniatural și stilizat din Rondelurile de porțelan sunt de orientare parnasiană, ca și unele viziuni clasicizante (Ospățul lui Pentaur), cu „exotismul” lor temporal. De simbolism îl apropie pe M. muzica vagă a trecerii (Fântâna, Rondelul lucrurilor, Rondelul lunei), penumbra melancolică a instantaneelor „impresioniste
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
de către un discipol al acestuia pe nume Antonie, însă - așa cum a demonstrat Lietzmann - textul conține numeroase contradicții în raport cu celelalte, în special cu Viața redactată în siriană, și trebuie să fie o prelucrare a legendei oficiale a lui Simeon, deja foarte stilizată, așa cum era transmisă la Telnescin; abia în ultimă analiză poate fi vorba de amintirile unui adevărat discipol. Există și o Viață în georgiană. Într-un apendice la panegiricul sirian se găsesc Preceptele și învățăturile fericitului domn Simeon interesante, între altele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
receptat sporadic de contemporani și de posteritate. Un prim strat al acestor pagini ar fi dat de reîntoarcerea nostalgică la un timp auroral, copilăria încântată de basme și legende, petrecută într-un peisaj fermecat. În versuri se ivesc deseori, prelucrate, stilizate, motive din poveștile, miturile, doinele și cântecele de leagăn românești, după cum intervine, temperat, și inspirația istorică. Aflată la anii lecturilor devoratoare, poeta conservă mai cu seamă ecourile livrești: Dante, Petrarca, Tasso, Ariosto, trubadurii, poeții Pleiadei, Shakespeare, iar mai aproape, Lamartine
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
Brumaru), ale căutării unui mister, a unei esențe, desemnată ca „raza din nume”. Mișcarea lăuntrică a poemului e înscenată uneori ca vânătoare, „pândă” a sensului ultim, a „sunetului ca ființă”, iar alteori ca revelație transpusă laconic, eliptic, într-o imagine stilizată sever, sterilizată de orice emoție materială. Starea cel mai frecvent cultivată este aceea de contemplație extatică a singurei „priveliști stăruitoare”, „asemeni cântecului” - „priveliștea dinlăuntru”. Nostalgia purității originare și - cum s-a observat - „o tendință abia vizibilă de îngroșare expresionistă a
SAMPETREAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289455_a_290784]
-
moartea sfîntului de către un discipol al acestuia pe nume Antonie, însă - așa cum a demonstrat Lietzmann - textul conține numeroase contradicții în raport cu celelalte, în special cu Viața siriacă, și trebuie să fie o prelucrare a legendei oficiale a lui Simion, deja foarte stilizată, așa cum era transmisă la Telnescin; abia în ultimă analiză poate fi vorba de amintirile unui adevărat discipol. Există și o Viață în georgiană. într-un apendice la panegiricul siriac se găsesc Preceptele și învățăturile fericitului domn Simion, interesante, între altele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
într-un decor sublim și aspru, măreț fabulos, dotat cu instituții geto-scitice, formulate pe cale imaginativă. Ca și Chateaubriand, Sadoveanu creează întâi un Univers pentru a-și așeza făpturile sale, care nu sunt însă mișcate ca la romanticul francez de melancolii stilizate, ci de porniri instinctive, tăcute și rituale. Goticul, muzicalul lipsesc din opera sa, care ar fi clasică dacă echilibrul n-ar fi stricat în sensul rigidității. Idilicul lui Sadoveanu e în înțelesul cel mai larg asiatic, scitic (fără înnegurări slave
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
poluare sonoră" (sunt prea gălăgioase). De asemenea, se afirmă că turbinele afectează mediul și ecosistemele din împrejurimi, omorând păsări și necesitând terenuri mari virane pentru instalarea lor. Argumente împotriva acestora sunt că turbinele moderne de vânt au o apariție atractivă stilizată, că mașinile omoară mai multe păsări pe an decât turbinele și că alte surse de energie, precum generarea de electricitate folosind cărbunele, sunt cu mult mai dăunătoare pentru mediu, deoarece creează poluare și duc la efectul de seră. Un alt
ENERGII NEPOLUANTE –ENERGIA EOLIANĂ. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Balan Maria, () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_921]
-
orice stil, de a pune în funcție „mașinării romantice”, potrivit unei specificări titulare, sau aflate la antipodul romantismului. Prima carte, Pasărea albastră, se înscrie, cu toată absența spiritului religios, în formula tradiționalismului interbelic. Versuri de factură clasică derulează priveliști autohtone, stilizate canonic, transfigurează peisaje rurale tipice: „Ne-a-ntâmpinat cu fruntea albă seara/ și codrii vechi în cântece de graur/ când petreceam pe năsălie vara, cu sfeșnicele plopilor de aur”. Principalul model e Ion Pillat, de departe vizibil în Douăsprezece poeme într-un
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
în șase secțiuni, ierarhizând temele cele mai preocupante pentru exegeți: Structura artistică, O creatoare de tip vizionar, o creatoare din familia artiștilor plăsmuitori, Creație și analiză, O „poetică” a romanului citadin, Elemente ale unei genealogii caragialeene în romanul bengescian, Existențe stilizate. Secțiunea penultimă, constituind contribuția cea mai consistentă a cărții la dosarul critic al operei, mai ales prin radiografierea snobismului drept „treapta cea mai înaltă a mimetismului lumii caragialești”, s-a dovedit o teză provocatoare pentru comentatorii ulteriori. SCRIERI: Fiord imaginar
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
mai îngust în partea de sus și mai lat în dreptul șoldurilor, pentru a reda steatopigia. Are indicat sexul, iar picioarele nu sunt delimitate. b. Statuete în poziție ghemuită. Fără detalii anatomice, neornamentate. Din această categorie fac parte statuetele cele mai stilizate ale culturii Dudești, considerate ca reprezentând „femei îngenuncheate” (E. Comșa, 1971, p. 234, fig. 29/3, 4), cu abdomenul proeminent și picioarele despărțite printr-o mică crestătură (Planșa I/ 7). Cu detalii anatomice, neornamentate. O altă statuetă, reprezentând tot o
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
rupt in vechime. c. Vase antropomorfe, ornamentate. Vasul antropomorf de la Dudești, scos la lumină în urma săpăturilor din 1968 (E. Comșa, 1971, p. 235, fig. 30)(Planșa I/2), este reprezentativ pentru această categorie plastică.. El indică prezența unui personaj feminin, stilizat, din care ne-a parvenit doar partea inferioară. În față, cele două mici protuberanțe laterale reprezintă genunchii, iar triunghiul incizat mai sus, simbol al fecundității, indică sacralitatea zonei genitale. Acest motiv simbolic, în legătură directă cu „sacralitatea procreației”, conferă obiectului
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
o fotă mai exact, redată printr-o spirală amplă, partea anterioară fiind decorată cu benzi meandrice, cele două piese de îmbrăcăminte fiind clar departajate prin linii fin incizate (Ibidem, fig. 17/9). În etapa Dudești IV B, figurinele au silueta stilizată, decorul constituindu-se, din diferite elemente de vestimentație (Ibidem, fig. 18/1-8) (Fig. 4/1-6). Apropierea stilistică dintre etapa Dudești IVB și faza Vădastra I este extrem de evidentă, motivele decorative întâlnite, precum spirala, excizia, meandrele grupate în benzi, se vor
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
comunităților preistorice, presupune o metodologie de cercetare specifică ; tipologia propusă de noi, cu caracter orientativ, încearcă să ofere o imagine cât mai amplă asupra semnificației și funcționalității plasticii antropomorfe. Plastica antropomorfă a culturii Dudești este reprezentată prin figurine simplu modelate, stilizate, de mici dimensiuni, ceea ce indică existența unor canoane pe care artiștii trebuiau să le respecte. Cultul Zeiței Mame evidențiat printr-o serie de reprezentări plastice sugerează preponderența personajului feminin în cadrul universului spiritual, acest aspect nereprezentând altceva decât reflexul unei situații
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
decorative considerate drept simboluri antropomorfizante (semnele unghiulare, lineare, meandrele, cercurile, canelurile etc.) Ca element al sacrului feminin, triunghiul, întâlnit atât pe vasul antropomorf descoperit la Cârcea-Viaduct, pe figura de os de la Cernica, cât și pe figurinele de la Măgura, simbolizează imaginea stilizată a sexualității, cu conotații legate de fecunditatea și fertilitatea Marii Zeițe (M. Nițu, 1980; S. Marinescu-Bîlcu, 1974; V. Chirica, 2004, p. 113). Repetarea triunghiului, ca idee artistică de sacralizare a feminității, reprezintă o formă de expresie a sacrului colectiv. Starea
STATUETE ANTROPOMORFE ALE CULTURII DUDEŞTI. ANALIZA PRIMARĂ. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Livian Rădoescu () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_649]
-
en violon» (din marmură, reprezentând figurine feminine de stilizare pronunțată) au fost descoperite în cadrul celei mai vechi culturi neolitice din Ciclade - Saliagos, datată la 4500-3500 B.C. În aceste regiuni, idolii «en violon» au cunoscut o lungă evoluție, diversele variante tipologice stilizate fiind semnalate mai târziu în culturile epocii bronzului, mai ales în mediul funerar (V. Voinea, 2008b - cu bibliografia). Denumirea acceptată pe criterii tipo-morfologice de „idoli «en violon»” a fost adoptată și folosită, prin extensie, și pentru alte reprezentări antropomorfe neo-eneolitice
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
apropiate morfologic de „corpul” sau cutia de rezonanță a unei viori. În același timp, avem de-a face cu o diversitate de materii prime care au servit la confecționarea pieselor respective. Sintagma «en violon» se folosește pentru desemnarea pieselor antropomorfe stilizate (specifice culturilor Gumelnița-Karanovo VI, Sălcuța și Cernavoda I), realizate din os sau marmură, având „corpul” și „gâtul” rectangulare și partea proximală („capul”) rectangular sau semicircular, „urechi” triunghiulare alungite și perforații pe „corp” și pe „cap” (V. Voinea, 2008b - cu bibliografia
DATE RECENTE PRIVIND PLASTICA ANTROPOMORFĂ ENEOLITICĂ DIN MATERII DURE ANIMALE APARŢINÂND CULTURII CUCUTENI-ARIUŞD. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Corneliu Beldiman, Diana-Maria Sztancs, Dan Lucian Buzea () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_650]
-
confirmată nu atât de analogia asimetriei gurii, care se observă la ambele sculpturi, ci mai ales de patologia facială a craniului feminin, provenind dintr-un mormânt din același sit. Situl de la Pavlov a furnizat două tipuri de reprezentări umane: capete stilizate într-o formă biconică sau „de ciupercă”, pe care le găsim prelucrate în lut și fildeș (1 caz) și figurine care poartă centuri sau cordoane, în diverse părți ale corpului, sub forma unui decor geometric, asemănător celui figurat pe diademele
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
nivelul șoldurilor și feselor. În 1912, T. Volkov distingea în acest sit două tipuri de statuete, unele interpretate drept falusuri, celelalte păsări, ipoteză preluată și de Z. Abramova (1991). Din contră, H. Delporte (1979) considera că acestea sunt reprezentări feminine stilizate, care pot fi raportate la figurinele magdaleniene feminine din Europa Occidentală (Aquitania) și Centrală (Petersfels, Pekarna, Gönnersdorf). L. Iakovleva (1995) împarte aceste statuete în patru tipuri, fiecare reprezentând un model de schematizare. Trebuie să specificăm faptul că statuetele unui același
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
sunt figurați, labele picioarelor lipsesc (H. Delporte, 1979). Statueta de la Courbet prezintă, în ciuda dimensiunilor mici, detalii anatomice rare în arta paleolitică: fața sumar schițată, în care se disting cavitățile oculare, nasul, visajul și fruntea. Ea se deosebește net de figurinele stilizate ale Magdalenianului, prin numeroase elemente: prezența capului și a picioarelor, trunchi detaliat, cu sâni și abdomen, bazinul voluminos, amintind de obezitatea gravettiană (A. C. Welte, E. Ladier, 1995). Contrar reprezentărilor feminine gravettiene, cele magdaleniene din Europa Centrală sunt puternic schematizate, redate
REPREZENTAREA FEMININĂ ÎN ARTA PALEOLITICĂ. DE LA HOMO ERECTUS LA HOMO SAPIENS. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Monica Mărgărit () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_647]
-
2, 4; 171/10) Așa cum am precizat mai sus, această statuetă reprezintă cea mai evidentă modelare a divinității feminine în postura de orantă, în cadrul ceramicii și plasticii antropomorfe feminine neo eneolitice. Dacă avem în vedere redarea, în manieră picturală, foarte stilizată, a acestui tip de reprezentare feminină pe ceramica eneolitică, vom constata că a existat un canon obligatoriu pentru evidențierea divinității-mamă, înscriindu-se printre temele majore (V. Chirica, 2004 a, p. 119) sau marile teme (D. Monah, 1992, fig. 4/1
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
părții superioare a tronurilor, mai ales primele trei, cu spătarele supraînălșate, noi considerăm că marginile acestora ar putea fi considerate mâinile divinității feminine în poziție de orantă, deși nu excludem nici postura de protecție masculină a spătarului, cu reprezentarea foarte stilizată a coarnelor, ca simbol al divinității masculine protectoare, așa cum constatăm în reprezentarea picturală din Grota Chauvet, Franța (datată la aproximativ 32.000-31.000 ani) (fig.10/3). La Isaiia, jud. Iași, o descoperire aparținând tot culturii Precucuteni (începutul fazei Precucuteni
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
altă divinitate, superioară, pe care o considerăm masculină. Noi apreciem că, dacă partea superioară a spătarelor tronurilor s-ar fi dorit a fi modelată explicit sub formă de coarne de taur, acestea ar fi fost bine evidențiate, și nu extrem de stilizate. În această aserțiune, luăm în considerație tronul de la Lipcani, în Basarabia, considerat ca fiind unul dintre rarele exemplare ale plasticii religioase cucuteniene (Ceslav Ambrojevici, 1933, p. 42 43 et fig. 8) (fig. 3/4). Piesa aparține unei locuiri Cucuteni B2
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
dualității; în această situație, rămâne de acceptat caracterul hermafrodit al zeității feminine, în calitatea sa de auto procreere, atribut al Marii Mame . Trecând la pictura cucuteniană, observăm, mai întâi, faptul că, pe câteva fragmente ceramice de la Ruginoasa-Iași este redată, extrem de stilizat, imaginea orantei (V. Chirica, M.-C. Văleanu, 2008, p. 44-45) (fig.8/1 3), iar aceste imagini picturale se asociază, după opinia noastră, cu recent descoperita statuetă de la Rădeni. În cadrul ceramicii pictate, credem că nu toate ornamentele, motivele decorative, indiferent
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]