1,189 matches
-
capete de urși, de lupi, de vulpi, de râși, de țapi, de cerbi, de zimbri, de bouri, de mufloni, de nevăstuici, de bursuci, de jderi, de ienuperi, de vultur, de ulii, de corbi, ba chiar, lângă ușă, și un cap stingher, cu o inexplicabilă expresie de cruzime pe chip, de iepure. — E sala Capetelor - le spuse Ximachi, văzându-le privirea. Tot ce vedeți aici a fost vânat de Sima-Vodă. — O adevărată minunăție - bâigui Metodiu, simțind că-l trec sudorile. — Mda - zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o clipă, apoi treptat își pierdu greutatea și se înălță pe lângă catargul cel mare în vârful căruia, frecându-se de un marinar ce urma să strige „Pământ!”, se sparseră în zeci de silabe, conjuncții care nu mai legau nimic, propoziții stinghere și ascuțite care luând înălțime, tulburară zborul ordonat al unui stol de cocori îndreptându-se spre țările calde. Știi ceva, Măria-Ta? - zise țigăncușa Cosette, mângâindu-și salba de monede feudale ce-i acoperea ca o platoșă forma eternă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
doamnă Norico, că-i țuică curată, Îți rămîne capul limpede și nu moaie vreju, așa zicea răposatu omu meu. țpe fața lui nu se clintește nici un mușchi. Ochii Îi rămîn absenți să nu fi auzit? hohotul ei de rîs sună stingher și umilit se uită aproape speriată cînd la mine cînd la el În clipa asta sînt cu totul de partea doamnei Oprișan cîtă distanță și cît refuz În căderea acestui oblon Între tine și celălalt și ea acolo neînțelegîndu-și greșeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și, fără să mai țin cont de vegetație, până ce el și-a dat jos cămașa, mie mi s-a întâmplat de două ori ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de zece ani. Da, comoara mea, când a văzut flocii stingheri de la subsuoara domnului Ulrich, mămica a avut două orgasme și încă nici nu bănuia ce-o așteaptă. Pentru că după aceea, scamatorul abia dădea fuga în baie, ca să spele, că și ieșea de îndată, de parcă n-ar mai fi văzut femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
aia și lasă-mă să ți-o sug, că nu ți-o tai, ți-o sug numai, sau bagă-mi-o-n cur, sau fă dracu’ ceva, numa’ nu mai sta așa ca un bou! Emil se simți pentru prima dată în viață stingher. Așa că, vreme de o secundă, se lăsă păcălit de viclenia lui Luca, întrebându-se dacă nu cumva omul avea dreptate, iar el stătea ca un bou, refuzând să satisfacă cererea atât de normală și de arzătoare a unui concetățean de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu toții în frigul însorit de afară sau în holul de la parter, am dat cu ochii de mama. Imediat ce am zărit-o, m-am întrebat iritat de ce n-a putut să mai aștepte și de ce a adus ea banii. Mama stătea stingheră în paltonașul ei mâncat de molii și cu căciulița ei caraghioasă de sub care ieșeau șuvițe de păr cărunt (avea cincizeci și șapte de ani). Privea neajutorată și cu emoție vizibilă (care-i accentua aspectul jalnic) spre pâlcurile de liceeni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am cules de ziua ta Floare de nu-mă-uita. i-am iubit sufletul bun și cu el să mă cunun, 114 Cât îi luna, mi-am dorit Până când m-ai părăsit. Poate mă privești din cer, Când sunt trist și sunt stingher. i-aș trimite-un semn să știi Că mereu ești printre vii.” Cei doi băieți ai lui Ilie și Viorica Vraciu - Robert și Gabi, au urmat căi diferite: Robert, înzestrat cu talent pentru desen și pictură s-a realizat ca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în continuare, lângă ele, al treilea fotoliu e tot gol, trecuse atâta timp și nu mai venise nimeni în grădina plină de meri, cu pârâul ca sângele. Tara e tot acolo, întinsă la pământ, lângă picioarele stăpânei. Loredana se simte stingheră și singură, onorariul pe care-l plătește pentru pielea în care-a intrat devine tot mai greu de-adunat, ceva nu e bine cu ea, a obosit de când vorbește, se uită din nou la mâinile ciudate, parcă nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pentru viață. Au încercat ei să programeze mai multe în producție de serie, dar n-au mai fost fonduri și-a rămas numai ea, o mândrețe de prototip. Vă dați seama că săraca, fiind singura de acest fel, se simțea stingheră, pentru că nu știu cum au construit-o, că ieșise mai mult pentru viață decât pentru muncă. Consuma și mai mult decât ceilalți, necesita o întreținere mai atentă, mai mult ulei etc. Au trimis-o la noi, la personalul TESA, unde stătea toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Linia vieții Elena Marin Alexe Mi se incălzesc mâinile la flacăra domoală a rugăciunii, care se zbate atinsă de neputință, printre bobițele fierbinți, stropșite în palmele stinghere, înghețate. Odată pornit, potopul lacrimilor își croiește vad, pe făgașul abia schițat spre linia vieții, până la finalul comediei umane, atât de ușor de atins, dar imposibil de perceput, ca o ironie a destinului. Într-un tărziu, umezeala manșetelor mă anunță
Linia vie?ii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83342_a_84667]
-
de sus, o horă liniștită, tristețea iute mi s-a dus de alb ademenită. Aș vrea s-adun, dac-aș putea, în brațe tot omătul, dar fulgii plâng în palma mea și se topesc cu totul. Pe buze-mi tremură stingher cuvinte de-adorare, iar ochii se lipesc de cer în semn de închinare. Cu-atâta liniște-mprejur simt că mă pierd de lume, aș evada din clarobscur într-un ținut anume, Pe munții cei îmbătrâniți de vânturi și ninsoare, capitonați
Prima ninsoare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83363_a_84688]
-
om prelungi povestea, ce-n lumea lor obscură Imaginile noastre de umbră, începeau?... DRIADA I Eu îl priveam prin geamul vărgat de lujeri, vara, Ori scris de colții iernii cu sterpe flori de ger, Cum pe tipsia luncii, biet arbore stingher Își frânge vreascul veșted sau clatină povara, Dar pârtia sticloasă mi se părea înceată; Iar calea însorită, prea lungă pîn' la el. Și-am stat să-nnod întruna - inel lângă inel - Din sfoară, mreji; și vârșii, din salcie tăiată. Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
De lucruri presimțite abia, dar fără nume. Încât, cu pași nesiguri, cu trupul dus agale Și mintea stătătoare ca undele în iaz, Într-un târziu, când ziua trecuse de amiaz Împovărat de simțuri, mult istovit de cale, Mă pomenii în fața stingherului din luncă, Sălbatecului arbor întrezărit prin geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ale mărilor se imprimă în asimptotic declin. Să descuiem acele încăperi oceanice... Dincolo de tronul occidental, căzut pe mările Javei; având oroarea Polului Sud, prin alaiul strident, străveziu, dens desă-vîrșit al zidurilor universului - în rituala, totuși, indigență a faptului celui mai stingher, înscris în vidul unei butelii - buretoasa, venerabila navă a Științei, forțează acest cer soli-dar. Și pânzele ei deprimate aliază aedica stirpă a Usherilor, înnodatelor, geloaselor rase de jos: în acele semne de gudron (corbi întorși în ghirlande) a căror ivire
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
vanitoase... Am lăsat în urmă fumul Anilor ca un burete Și din urmă-mi caut drumul, Prea târziu pentru regrete... Am un licăr de speranțe Cât de palid, cât de mic la Orizontul cu restanțe: Traversând eterul, sticla, Am văzut stingher un înger Poposindu-mi pe o geană... Nu mai supur, nu mai sânger, Mi se-nchid rănile-n rană...
TU, UN ÎNGER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364336_a_365665]
-
suflam „rămâi cu noi” În vara vieții, aprigă vâltoare Ne-aruncă diamante și gunoi, Furați de timp, mai spunem cate-odată Vre-un rar și disperat „rămâi cu noi” Iar când sub greul anilor zvârlim O ultimă privire înapoi, Un vis stingher ne prinde tot mai des Șoptind înfrigurați „rămâi cu noi” Rămâi cu noi căci soarele, pe-o dunga, Răzleți ne trece-n seară de apoi; De-aceea frânge colțul sfânt al pâinii Și-n noaptea asta să... rămâi cu noi
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
Voi scrie pentru astăzi poezie, Voi scrie poezie pentru mâine, Ca în urcușul ei o ciocârlie, Ca unduirea unui lan de pâine; Cu armonii de bucium și de nai, De veghe, bucurie ori durere; Natura în sărbătorescul strai; Înfrigurate clipele stinghere. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Voi strânge / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340, Anul I, 06 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
VOI STRÂNGE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364481_a_365810]
-
PHOENIX / DE NICOLAE BACIUT Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului - Comentariu - SĂMÂNȚĂ FĂRĂ NUME "Amin, amin, grăiesc vouă; grăuntele de grâu , când cade pe pământ, dacă nu va muri, rămâne stingher ; dar dacă va muri, aduce multă roadă " " ACEASTĂ SĂMÂNȚĂ / N-are nici un nume, / n-are nici zi, / nu e secunda / și nici o fereastră /nu-i e lumina, / nici o silabă nu-i e cuvânt ; / această sămânță / n-a fost mormânt, / n-
DE NICOLAE BACIUT de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364488_a_365817]
-
Timp > ÎN FAȚĂ UN MUNTE DE VAR Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 383 din 18 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului cocorii desenați pe cer fântânile lumii secară o pasăre trece prin mine hoinară și totul capătă un aer stingher speranțe și frunze de nuc în față un munte de var comorile lumii dispar și nimeni nu știe unde se duc comisari de tablă umblă pe-ntuneric lacrimile noastre nu ne mai ajung în orașul cu numele ciung noaptea se
ÎN FAŢĂ UN MUNTE DE VAR de ION UNTARU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361338_a_362667]
-
Și cu care eu mă plimb Până dincolo de zori Cine-a mai rămas de strajă Peste câmpul cu narcise Dacă numai mi se Pașii-ntipăresc pe plajă? Un copil aleargă-ntruna După luna de pe cer Că i-a da așa, stingher, Recompensă și cununa! Și-am să ies apoi din lume Pe o cale princiară Dacă plânge și n-aude Nimeni, noaptea o vioară Generația de schimb Spune-n șoaptă ghicitori Cum tangenta uneori Taie puntea unui limb - Numai una mă
VINE NOAPTEA de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361369_a_362698]
-
răni / Cuvintele mele pribegesc prin păduri după comori / ... / Comorile mele aprind lumânări" (Cuvintele mele). Poezia Destin, semnată de Eleonora Stamate, se constituie și ea într-un crez artistic, căci poeta își simte încrustate-n palmă cuvintele pe care le "scormonește" stingheră, mirată, dar și entuziasmată găsind, prin interemediul lor, calea spre a cânta iubirea și natura. Amintind de crezul artistic arghezian, Romita Mălina Constantin afirmă și ea că-și rotunjește un cuvânt până-l simte dansând (dincolo de cuvinte, eu). Dacă tematica
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
apă vie și nectar. Să-mi acoperi - pleoape - două cu parfum din flori de hâr. Vin, pe buze cu mineiul cu icosul și psaltirea și mai adu-ți martor, Teiul să mă-nvețe ce-i iubirea. Adu-mi plopul cel stingher “Lacul codrilor albastru” adu-mi cântecul de ler înălțat în crug de astru * * * * * Ca-n grădinile celeste, Al Veronei sfânt Emin Ne va fi, ne-a fost, ne este Românesc destin. Amin! Gerar, 2010 C R U G Îmi ațipesc
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
iriși și-apoi te voi legăna umbră prizonieră trecutului până când nu voi mai simți căldura formei trup de copil ascult muzica așa cum ascult genunchiul orbului lovindu-se de treapta cea mai înaltă a scării fără gânduri îți mai spun umbră stingheră că l-am visat se certa cu moartea și îi spunea bărbătește să plece îi amintea că l-a mai luat odată în ghearele ei venise pentru o clipă la mine să-mi lase lumina e speriat umbră încă este
ASCULTARE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363803_a_365132]
-
Acasa > Stihuri > Momente > DE TOAMNĂ.... Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 2072 din 02 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ard felinarele toamnei în crengile triste și ude Din cer picură ritmic lacrimile ploilor nude. O frunză stingheră cazută pe caldarâmul tăcut Se stinge-n culori aurite în al agoniei sărut. Îngenunchiați la fereastră stau plopii cu-obraji ruginii Iar vântul scârțâie-n poarta cerului cu nori fumurii. Salcâmii se-ndoaie-n mătănii purtând cununițe de brumă Păsări
DE TOAMNĂ.... de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364038_a_365367]
-
si omenesc. Dar voi lăsa sufletul să zboare Către cerul luminat de soare Cănd prea sfănta Ta chemare, Îmi va fi izbăvitoare! Scriu acum, o ultimă scrisoare. Rănduri calde, dulce îmbrățișare. Viața ca un vis, o lumănare, Pălpăind in sfeșnicul stingher Plec, acum la Tatal către cer ! Eu, cobor în gara cea stelară! Ceasul din perete s-a oprit. Veșnicia tainic, mi s’arată, Timpul meu..., aici e pe sfărșit! Să mă pomeniți in sfănta rugăciune. Să nu plăngeți că în
SCRISOARE DE RĂMAS BUN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363301_a_364630]