515 matches
-
luase o Înghițitură de apă. Era răgușit. „Și ajungem la cea de-a treia etapă, Refugiul. Este Tibetul”. „Și de ce Tibetul?” „Păi, pentru că, mai Întâi de toate, von Eschenbach povestește că templierii părăsesc Europa și transportă Graalul În India. Leagănul stirpei ariene. Refugiul este Agarttha. Domniile voastre veți fi auzit vorbindu-se de Agarttha, reședința regelui lumii, cetatea subterană din care Stăpânii Lumii domină și conduc evenimentele istoriei umane. Templierii și-au construit unul dintre centrele lor secrete acolo, la Înseși rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pretutindeni, creînd un efect de caleidoscop. Efluviile erau acum liturgice, bisericești, am Început să simt dureri de cap, o senzație de greutate asupra frunții, Întrezăream o scară fastuoasă acoperită cu tapiserii aurite, poate un banchet nupțial, cu un mire de stirpe princiară și o mireasă Învăscută În alb, apoi un rege vârstnic și o regină pe tron, alături de ei un războinic, și un alt rege Întunecat la piele. În fața regelui, un alt altar micuț pe care se găsea o carte legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
unul, mărturisesc umil că nu am auzit. Cum n-am auzit nici despre Mabus. Nici despre Mahdi Solitarul. Nici despre Imamul sau despre Padișahul Neștiut. Nici despre Ivan Țarevici. Și nici despre Alt-Cineva. Și sunt semne majore! Ce-i drept, stirpea lui Iacob și a lui Isaac s-a întors la vatră, au mai fost și niște cutremure, războaie, decimări, zâzanii, oleacă de molime și niște vijelii, tornade, valuri mareice și inundații. Pe-acestea nu le negăm, da, le recunoaștem, bineînțeles
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
primul rând în semn de omagiu față de poetul a cărui viață și artă l-au marcat pentru totdeauna și căruia, prin gestul realizării acestui poem dramatic i-a împlinit, postmortem, un vis, plimbându-i prin lume cu tramvaiul opera și stirpea. Peregrin printre amintiri, în 101 poeme - Florentin Popescu Nehotărât între visul de a zbura și rămânerea în spațiul patriarhal (să vrei o zare să ajungi mereu / și-o viațăntreagă să-ți cioplești la vis / și-nvins să te întorci cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și instalat unul din acela pe nume Borgo, dacă vrei să te țină căruța. În urmă cu trei ani și jumătate, din lipsă de bani și (poate că) de imaginație, am cumpărat, în locul autoturismului celui vechi, unul nou de aceeași stirpe. Cei care fac ca mine, ca mine să pățească! La nici o mie de kilometri de căsnicie rezervorul, dragi concetățeni rutieriști posesori ai mașinii autohtone cu numele străbun al patriei, mi s-a turtit în felul unei pungi din acelea de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
venise sorocul, cea de-a doua scâncise ca o copilă, sfâșiată în pântec de gemeni nerăbdători: „Mamă, te rog, ajută-mă, să nu mor!...“. Ghazal se-ntreba despre toate astea, dacă le trăia respirându-le din zvonul strămoașelor, din vocile stirpei. De aceea tăcea când vreun avocat mai zelos al Organizației îi spunea, după ce se cunoșteau în barou: „Cred că pricepeți ca nimeni alta drepturile femeii occidentale, care ar putea fi aceleași și în Iran...“. Într-un fel, lucrurile deja se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
că pricepe ce își spuneau. Ghazal nu îi mai vorbise de mult rudei ei și era destul de încurcată. Bătrânul ervad o recunoscu și-i răspunse la telefon cu blândețe, ungându-i urechea cu politețurile taruf-ului lor de persani dintr-o stirpe veche: — Saretoun dard nakoné, zise nora. — Rouyé mahetan ra miboosim, îi răspunse. — Ekhtiar darin. — Pahtoun ra mibossam, spuse el, ca și cum ar fi venit s-o pețească. După perfidia împăcată a acestui joc de cuvinte, vorbiră ca și cum s-ar fi despărțit
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îmi dau seama că de fapt nu te-am iubit niciodată. Mă fascinai si poate că într-un fel îmi produceai și puțină repulsie. Sînt mîndră totuși că te-am ales fără să știu. Asta arată enorma vitalitate instinctivă a stirpei noastre. Robert! ― Da? ― Celelalte împărătese... cum ți-ai dus viața cu ele? Hedrock clătină din cap: ― N-am să-ți spun. Vreau să te hotărăști fără a te gîndi la ele. Innelda rîse puțin isteric: ― Mă crezi geloasă. Dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
se mai sfârșească. Umbre, jocuri, mistere (Fanfulla, Căpitanul Cormorant, The treasure island, Kidnapped, Sergentul Kirk, Umbra) Fanfulla din Lodi, personajul care dă numele prozei grafice a lui Hugo Pratt, este strămoșul cel mai îndepărtat și baroc din care descinde întreaga stirpe de aventurieri paradoxali ce populează ficțiunile sale. Între mercenarul de secol XVI, ce cutreieră Italia măcinată de războaie și de invazii, pe de o parte, și luptătorii de pe întinsuri de oceane și de uscat ai veacului XX, Corto ori Koinski
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
fost prea bătrân, ci pentru că la Început ea era prea tânătă și dezinteresată de creșterea copiilor, iar apoi, când s-a răzgândit, el era pur și simplu prea bătrân. Levent Kazanci a rămas singurul copil care să ducă mai departe stirpea, un titlu pe care nu era deloc Încântat să-l dețină. Deși Întristată și jignită de acreala fiului ei vitreg, Petite-Ma era o fată exuberantă și extrovertită, cu o imaginație bogată și o listă și mai bogată de cereri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu se putea vorbi, pentru că era cu o păcătoasă cunoscută public, Maria Magdalena. Iată de ce de atunci Încolo toți iluminații, de la Simon Magul la Postel, se duc să caute principiul eternului feminin Într-un bordel. Prin urmare, Isus e fondatorul stirpei regale a Franței“. 66 Dacă ipoteza noastră este exactă, Sfântul Graal... era stirpea și descendenții lui Isus, acel „Sang real“ ai cărui păzitori erau Templierii... Totodată, Sfântul Graal trebuia să fie, literalmente, receptaculul care primise și conținuse sângele lui Isus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Iată de ce de atunci Încolo toți iluminații, de la Simon Magul la Postel, se duc să caute principiul eternului feminin Într-un bordel. Prin urmare, Isus e fondatorul stirpei regale a Franței“. 66 Dacă ipoteza noastră este exactă, Sfântul Graal... era stirpea și descendenții lui Isus, acel „Sang real“ ai cărui păzitori erau Templierii... Totodată, Sfântul Graal trebuia să fie, literalmente, receptaculul care primise și conținuse sângele lui Isus. Cu alte cuvinte, trebuia să fie pântecul Magdalenei. (M. Baigent, R. Leigh, H.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
decât după treizeci de ani, că ei erau cei doi mari maeștri ai Planului destinați să se Întâlnească În 1584. Însă Postel declară, auziți numai, că, În calitate de descendent al fiului mai mare al lui Noe și fiindcă Noe e fondatorul stirpei celtice, și deci al civilizației druizilor, regele Franței este unicul pretendent legitim la titlul de Rege al Lumii. Chiar așa, Regele Lumii din Agarttha, dar o spune cu trei secole mai Înainte. Lăsând deoparte faptul că se Îndrăgostește de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
albaștri mă fixau nemilos. Era gol pușcă, dar n-avea nicio jenă, în sandale de piele legate de glezne. Fața, asemenea întregului corp, îi era rasă. Mi-a sărit în ochi faptul că era bronzat, lucru ciudat la unul din stirpea lui. De obicei se feresc de soarele puternic, deoarece pielea li se înroșește și li se irită. Îmi aduc aminte cuvânt cu cuvânt primul nostru dialog. - Nu știi că vipera este un animal sacru? Mi-a vorbit fără să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
propriile obiceiuri, îngăduindu-le să facă întocmai ce-și doreau cu lucrurile rămase. Regii înșiși nu țineau dinadins să-și revendice dominația asupra pământurilor și asupra popoarelor, mulțumindu-se să se afle în fruntea longobarzilor. Dar cine cunoaște bine această stirpe, modestă ca număr, dar însemnată ca vitejie, știe cât de mult prețuiau frumusețea în natură și în lucrarea omului. Și are grijă să nu-i subevalueze pe oștenii neciopliți, deși i-a văzut trăind ca urșii în păduri. La nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
plin cu cerneală roșie și trăgea linii drepte și curbe pe peretele din dreapta, aparent fără nicio noimă. Avea părul cenușiu și lung până la jumătatea spinării, iar barba îi ajungea până pe pântece. Era oacheș la față, nu se știe dacă din pricina stirpei sau a soarelui; pe fața plină de riduri mărunte luminau doi ochi negri și neliniștiți. Purta o tunică simplă de lână, tocită pe la margini și pătată toată de culori. În biserica goală, pe peretele din fund fusese atârnată o cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe sămădău la stejar. După care s-a întors spre mine și spre Rotari, mânios. - Să veniți și voi! Cazul nu era deloc simplu. Longobarzii, ținând minte vechea și dura lor viață de nomazi, erau generoși cu călătorii de orice stirpe. Le îngăduiau să culeagă fructe din pomi, cel mult trei, cu condiția să se afle în afara unui ocol îngrădit, să-și pască în libertate calul pe terenuri virane sau pe pășuni cel puțin o dată secerate. Oricine putea să adăpostească fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să mă răzvrătesc împotriva Domniei Tale, să încalc legile. M-am apropiat de Rotari și i-am șoptit la ureche: - Întreabă-l de ce neam i se pare a fi. Rotari m-a privit mirat, apoi a întrebat: - Porcarule, din ce stirpe crezi că e preotul acesta? Bărbatul și-a trecut două degete groase și bătătorite între piele și cercul de fier pe care-l purta la gât și s-a uitat la mine încurcat. - Mi se pare, a spus înghițind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Bărbatul și-a trecut două degete groase și bătătorite între piele și cercul de fier pe care-l purta la gât și s-a uitat la mine încurcat. - Mi se pare, a spus înghițind în sec, că e cam din stirpea magistrului. Toți ochii s-au îndreptat spre mine. - Întreabă-l, i-am șoptit din nou lui Rotari, dacă i-a zis să fugă împreună cu el. Răspunsul a constat într-o serie de gesturi exagerate de aprobare. Faroald, deranjat de șușotelile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe Garibaldo. Și-am vrut să-mi răscumpăr scepticismul căutând rămășițele celei asupra căreia toată lumea își vărsa ura și blestemele. Am coborât pe potecile abrupte ce duceau la malul râului Natisone, și încă o dată m-am întâlnit cu cei din stirpea evreilor. Spre deosebire de longobarzi, ei transformă nenorocirile în liantul care-i unește asemenea pietrelor în zid. Și mai păstrează în inimă un loc pentru pietate. Pe când cercetam malul râului în care fusese aruncat cadavrul lui Romilde, mi-a ieșit în întâmpinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Stiliano că Garibaldo nu mai merge nicăieri, căci de-abia are timp să spună acatistul pentru „cea care te însoțește“. Nu-mi cere să-ți explic ce înseamnă aceste cuvinte fiindcă nu știu. În schimb, sunt un medic bun, de stirpe și de școală grecească. Poți să ai încredere-n mine. L-am întrebat cum de se retrăsese într-un sat din creierul munților, irosind bunătate de știință. Mi-a răspuns cu amărăciune: - Aurul Ravennei, după ce mi-a cumpărat sufletul, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cuiva obișnuit să poruncească. Firește, dacă nu vrei să-mi răspunzi, nu-mi răspunde. Amândoi sunteți daruri de la Dumnezeu. Era un bărbat de etatea mea, sau cel puțin așa mi s-a părut. Numele lui era Ansechise și aparținea unei stirpe rar întâlnite. Mic, cu o bărbuță deasă, natura îl înzestrase cu o față numai din muchii, sau asta i se trăgea de la lungile posturi. Ochii îi erau neclintiți precum pietrele, și totuși blânzi. Mi-am spus și eu numele, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mă prefac că nu mă interesa ce se Întâmplase. - Ia zi, Enkim, ce-a fost cu semnele alea pe care le tot lăsai În urma noastră? - Cu ce fel de semne să fi Însemnat călătoria, dacă nu cu cele care arată stirpea Tatălui? Of, of, erau prea multe lucruri pe care nu le aflasem Încă despre lucrarea pe care eu, și nu altul, trebuia s-o duc la bun sfârșit. Mai treceau câteva zile, iar eu mai Întâlneam pe câte unul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un văr dintr-un necunoscut stăpân al apei? Pfuuh, Tată, dar câți Krog sunt de trebuință ca să ducă la bun sfârșit călătoria asta? Sunt eu jumătatea lui Moru, sfertul lui, optimea lui, sau cât sunt eu, Tată? - Semnele alea arată stirpea Tatălui. Da, am spus Într-un târziu. - Și Îți mai arată ceva și ție. Ceva ce tu și numai tu o să deslușești, Îmi spuse Enkim posomorât. Dădu să mai Întrebe ceva dar se uită la mine pe sub sprâncene și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
echinocțiu, solstițiu”, nici tabla Înmulțirii și a putut să scrie că marele savant Nicolae Paulescu era dement și că generalul-erou Gheorghe (Zizi) Cantacuzino Grănicerul era scatofag (mâncător de caca), iar un episcop de Buzăumonahofag (mâncător de călugări). Strămoșii noștri din stirpea lui Traian spuneau „Opus igno, auctor patibula dignus”, ceea ce se traduce prin „Dacă o operă (carte) este de aruncat În foc, autorul ei este demn de a fi spânzurat”. Însă noi optăm pentru aruncarea la gunoi a acestei cărți oribile
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]