523 matches
-
veac la locuri de plecăciune: Voroneț, Putna, Tazlău, Pângărați, Dobrovăț, Războieni, Iași... Mare, în micimea ta de pământean să fii Ștefane luptând pentru țara ta și să știi că hotarul ei se poate apăra Numai cu plânsul paloșului. Drept în stirpea ta voievodală să fii Ștefane putând... răbdând... plămădind... în pământul moldav evlavie, orizonturi, bărbăție. Sfânt, sfânt vei fi Ștefane, puternice viteaz acum și-n vecii vecilor. Vasile BARBU
Curierul „Ginta latină” by Vasile Barbu () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2348]
-
Remarca formidabilă vine abia acum și Cornel Mihai Ionescu are inspirația de a o plasa chiar în finalul paragrafului. Anume că, dacă stăm să le comparăm raportat la ordinea platonică, caracterul accidental revine tocmai enormei distilerii pe care-o reprezintă stirpea nobiliară văzută în timp. Accidental și - adaugă malițios și perfect caragialesc autorul Palimpsestelor - bastard. În acest moment, întreaga exegeză a relațiilor subtile dintre tată și fiu și întregul conținut istoric al genealogiei inventate de Mateiu se reactivează cu succes. Și
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
demersului critic este dată de respectul fără margini pentru omul Caraman și de prețuirea la superlativ a operei sale. "Numele lui - scrie dl Ciubotaru - ocupă un loc de frunte în panteonul culturii românești, fiind așezat alături de cele ale gânditorilor din stirpea lui Cantemir și Hasdeu, opera sa este una "pentru eternitate", autorul ei a avut un "orizont enciclopedic" și a fost "comparatist neîntrecut", "strălucit lingvist", în toate capitolele în cele despre anii studenției, în cele despre profesorul secundar, despre directoratul la
Destinul unui cărturar by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7954_a_9279]
-
Tudor cu a sa abjectă „România Mare", ci Gabriel Liiceanu (pentru că editează opera lui Cioran) și Nicolae Manolescu (pentru că îl apără pe Liiceanu)? Cartea Monicăi Lovinescu, Diagonale, este un apel la dreapta judecată. Chiar dacă autoarea este o gînditoare liberală din stirpea lui Raymond Aron sau a Hannei Arendt, ea nu scrie, cum s-ar putea crede, un rechizitoriu la adresa stîngii. Pur și simplu dorește scoaterea ochelarilor de cal de pe ochii istoriei și judecarea oamenilor și faptelor cu aceeași măsură. La fel
Ochelarii de cal ai istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14372_a_15697]
-
de "lexicul heideggerian", de "incertitudini", de "neliniște în fața neantului", de "simțământul tragic al existenței" etc. Pe de altă parte, votantul lui G. Călinescu și prietenul lui Al. Paleologu, e un spirit critic de nuanță galică, "literator de școală franceză", din stirpea ocărâților și prețuiților E. Lovinescu, Zarifopol, Pompiliu Constantinescu. Aceștia din urmă l-au contrariat, după mai bine de cincizeci de ani, pentru că au declanșat pe vremuri o campanie împotriva scriiturii lui Vasile Pârvan. Așa procedase și zelatorul marelui istoric, G.
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
foarte bine articulate. Ce vreau să spun e că fiecare bucată de proză e construită asemeni unei lumi închise. Pentru că scriitorul are ambiția întregului definit printr-o diversitate obligatorie. În proza lui Radu Țuculescu eroii sunt construiți sau aleși din stirpea revoltaților candizi, ce poartă, conștient au ba, istorii cu miez. Ei se trezesc animați brusc de biografeme tensionate ori revelatoare, și-și trăiesc singurătățile paradoxal, căci nu refuză, în ciuda însingurărilor necesare, prieteniile, oricât de neclare. Așa este și povestirea 1974
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
alcătuire romanțios-încîntătoare de cuvinte?". între "iubirile" d-sale de tinerețe, cu caracter virtual, este etalată Maria Suțu (născută Cantacuzino), cu care ar fi "conviețuit o vreme" cu prilejul unor cercetări efectuate la "Arhivele" din Râmnic: "O doamnă Bovary, balcanică, de stirpe princiară, frumoasă, cochetă, răsfățată, al cărei soț cu mult mai vîrstnic călătorea adesea prin străinătate de unde-i trimitea epistole fierbinți, punctate cu puseuri de-o maladivă gelozie.(...) Era fermecătoare, spirituală, fremăta de viață, trăia în miezul vieții mondene notată cu
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
dați-l toamnelor, altelor/ Dar lăsați-i himera aceea și-o carte." Carte închisă într-o sticlă, veste nehotărîtă între plecare și sosire: "Rămîn între voi, cei din jur, dar sînt plecat." Așa cum abătut de la drumul lui, bandit inocent din stirpea lui Villon, e Îngerul vagabond: "Odată - poate cu înfriguratele zori vom sîngera/ Și spînzurătorile ne vor ridica la cer./ Dar lasă, Dimitrie Stelaru, mai lasă!/ Într-o zi vom avea și noi sărbătoare - / Vom avea pîine, pîine/ Și-un kilogram
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
parte restitutorii muzicii noi. Două tabere, dacă nu adverse, cel puțin antrenate într-un proces de conservare și de izolare. Două grupuri contrastante care se deosebesc prin mentalitate sau interese, dar și prin unele teze logic argumentate ori antiteze din stirpea antinomiilor kantiene. Dacă în muzicile clasice, bunăoară, corijarea imperfecțiunilor de construcție ale instrumentelor (cu precădere a celor de suflat) devine un scop major, în muzica nouă, dimpotrivă, explorarea acestor precarități conferă sens și perspectivă; mai mult, utilizând organizările netemperate ori
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
preajmă, și, cică, Pașadia; doar că aceea, noaptea, nu latră, "țipă" numai.) De fapt, ruinele/ "epavele" umane sunt, mai cu seamă, fascinația lui Mateiu; ba chiar specialitatea-i metodică și rece, în pofida nu puținelor pasaje în care sunt deplânse mari "stirpe în cădere" și neamuri vechi, "căzute", producătoare, ele, de (numai?) stârpituri și căzătură, - "adevărați", cu toții, Arnoteni, "purtând ș...ț în sine", "fiecare", "plodul propriei sale pierderi și pieiri" (remediul cărora, prescris nu fără o doză, parcă, de cinism, de către autorul
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
la origini, la izvoare). O "stană" (de bun-simț), un "munte", fusese și mătușa lui Pantazi, neprețuita damă nobilă de verde, vrednică, ea, de toată lauda și imnul turiferarului, atunci când vrea, Mateiu; un pisc altissim desemnând, de altfel, și numele de stirpe, Negoianu, al incalificabilei Sultana. Și ce perversă-i ironia lui Mateiu (sau - cine știe? - poate că a sorții!). Căci, între "turnurile" astea "fulgerate" (care, la Tarot, nu vor să zică decât "ruină", "deznădejde", "suicid"), printre atâtea "măguri" și "negoiuri" în
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
și semantic, raportabil, în Craii..., la acela de Bergami, prototipul (obscurissim, dar istoric) al străbunicului lui Pașadia (Măgureanu). Acesta, știe-se, era o venitură sud-danubiană și recentă, un proaspăt parvenit, un "ciocoi nou" (cu toate inefabilele-i "semne" de "înaltă stirpe în cădere"), care trecuse de la "coada butcei" odraslei fanariotului penultim, Ioan Caragea (1812-1819), Ralu, la ea "în pat" (răsplătit fiind, pentru aceasta, cu "Măgura" și cu "topuzul armășiei"). Cât despre propriu-i parangon obscur-istoric, anume Bartolomeo Pergami ("in England often
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
Cătălin e convinsă că ascultă ca în transă de voci oculte, care dirijează impecabil cadența deplasărilor. Din vibrațiile egale se înfiripă o mu-zică pe care nici un om n-o va auzi, ea va stupefia doar vegetalul acvatic, cea mai nobilă stirpe a vegetalului. Dacă nu l-ar fi zărit în această postură, E. B. n-ar fi atins pragul revelației. În dezinvoltura tînărului animal, scăpat de rețineri, femeia recunoaște chemarea unui zeu. Acum nu mai sînt necesare despoticele bariere, e datoare
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
ineditul documentar pe care îl aduce nu are suficientă încărcătură simbolică, nu are suficient efect estetic. Dar, dacă nu are originalitate literară, are autenticitate documentară. Petre Pandrea este un intelectual de marcă din acea plămadă nobilă de rezistență la comunism, stirpe despre care unora le convine să creadă că nu a existat. Tocmai de aceea Petre Pandrea merită să fie mai bine cunoscut prin intermediul excepționalelor sale pagini de jurnal și memorialistică. Petre Pandrea, Călugărul alb, cuvânt înainte de Victoria Dragu-Dimitriu, ediție îngrijită
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
parte neașteptată (e greu să-i spunem pozitivă!) a operei de supraveghere din partea Securității: și anume, documentarea extraordinarei atitudini a lui Alexandru Monciu-Sudinski la arestarea prietenului său, Cezar Mititelu, un personaj descins parcă din tradiția filozofilor cinici greci. Din aceeași stirpe cu Diogene, fără a fi creat o operă, având în schimb toate principiile de viață ale acestuia, Mititelu ducea o existență la limita supraviețuirii, într-un dispreț total față de cerințele sociale. El refuza să muncească, deoarece în felul aceste i
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]
-
adresată celei ce îmbată cu miresmele sînilor și cu limpedea fîntînă a gurii și cu buzele, rouă a cuvîntului, cu toate trupeștile-i comori reprezintă o trecere cu arme și bagaje de la dumnezeiesc la farmecele Evei: „Ție, Iisuso mîntuitoare a stirpei/ Ție, ispititoare Fiică a Omului,/ Ție, Răstignito în brațele/ poftitoare ale crucii/ întru naștere și înviere,/ Ție, îți robesc vecia mea trecătoare” (închinare). „Vinovata dragoste” a poetului schimbă așadar placa adorației. Nu fără a reveni însă de la convertirea venerică la
Lirică meditativă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3924_a_5249]
-
trei sunt bântuite a vinde o asemenea marfă și a nu aduce la cunoștință cumpărătorului această particularitate, care se poate întâmpla să nu-l aranjeze, constituie o culpă, pe care legea o pedepsește. Tot astfel, prezența unei fantome de înaltă stirpe ridică simțitor valoarea unei case, în țările cu veche tradiție. Unde, de altfel, exportul de fantome este, tot prin lege, interzis. Cumperi un castel din țara negurilor, îl strămuți piatră cu piatră în Florida: fantoma suferă, la schimbarea climei - și
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
trage din oameni umili (Dar în trufia ei, cum sunt/ Femeile, roșește poate de-al meu neam/ De jos - Oedip Rege; Chiar de mă trag din neam de robi, tot vreau/ să știu al cui sunt! Tu ești mândră/ de stirpea ta regească - Oedip, 9). Uneori, înrudirea pieselor nu este manifestă, dar filiația se lasă ghicită: de pildă, în opera dramaturgului român, replica lui Oedip care proclamă suferința universală (Nu-i nimeni fericit, nu-i niciun om! - 10) oglindește reflecția finală
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
din 1990 (și o reia, în 2002, în România literară, Alex Ștefănescu, într-un dosar consacrat autorului ei): Stradivarius, de Constant Tonegaru. A sugera, iată visul, calea modernistă, e urmată neabătut, chiar dacă materia în care lucrează nu-i tocmai de stirpea reveriei: „Cine a bătut în noaptea lucitoare cuie/ Să-și prindă haina plină de lumină?" Peste mohorâtele culori din Duhovnicească, muncită de secretul aceluiași cine, se deschid armoniile unui calvar muzical. O vioară, lemn încântat cu prețul unei suferințe difuze
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
cu noile cartiere stereotipe de blocuri. Patina provinciei se resimțea și aici, ca și inerția, însă marea te putea face să uiți de ele”. Sau, dimpotrivă, am putea adăogi, era în măsură a le aprofunda vizionar... Semnificativ, confortul scriitorului de stirpe meridională se exprimă uneori, ca la nenea Iancu cel paradigmatic, prin gestul de-a întoarce spatele sublimului natural ori arheologiei, în beneficiul șuetei de cafenea, boemei care e un mod de adaptare epicureic. Scriitorul se lasă în voia oțiului său
Amintirile unui meridional by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13547_a_14872]
-
crengi arzînd. Șerpi, văpăile se-arată Pînă-n vîrfuri, rînd pe rînd. Trunchiurile găunoase Pînă-n rădăcini sînt scrum. - (Pauză lungă, cîntec.) Ce vedenii se-arătase Dus e pe vecie-acum. Mefisto (privind în jur) Dar ce? - ei unde au plecat cu toții? Minoră stirpe, ce m-ai prins în fapt! S-au înălțat la cer cu prada, hoții; De-aceea-au stat la groapă, pentru rapt! Mi-au smuls o mare, unică comoară: Înaltul suflet, garanție rară, Viclean mi-l șterpeliră. Și să rabd? Dar cui
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
Târgu Mureș de față cu televiziunea; Elena Udrea, l-a strâns la pieptu-i auriu pe Emil Boc la Buzău, tot față cu televiziunea, pre-gătindu-și astfel ascensiunea în PD, precum și, cul-mea tuturor culmilor: frăția de cruce pe bază de sânge din stirpea "regal fără egal", dintre Gigi Becali și Ramon Calderon, hăcuită cu cruzime indescriptibilă de cuplul Cernea-Nicoliță spre sfârșitul meciului Real Madrid - Steaua București. Vai nouă! Sfârșitul e pe-aproape, în cadrul căruia, după ce telejurnalele ne-au adus vestea majorării prețului la
De la teve adunate... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10127_a_11452]
-
ce-și păstra de câteva secole structurile de autonomii locale - obști - din care se ridicase nobilimea mică și mijlocie bănățeană, sprijin pentru puterea regală în confruntarea permanentă cu marii feudali. Pe acest fapt se bazează Carol Robert, regele ungar din stirpea angevinilor francezi, când, la 1307, sosește la Timișoara și decide ca pe locul numit „Insula” să construiască o cetate de piatră, mult mai puternică decât vechea fortificație de pământ. Cu meșteri italieni, cetatea se ridică în opt ani și Carol
Agenda2003-48-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281758_a_283087]
-
Și cred că bate spre optzeci de ani! După gang, o rupe la stînga, pe lîngă Karate Master și... și... se-opreste la containerele cu... resturi. Nu se poate, îmi zic. E totuși Dombrowski, e un Pan Dombrowski, coborîtor din stirpe leșeasca. Mă pitesc după colțul blocului: stupoare! Cotrobăie. Ce? Resturi? Da, resturi, dar nu de mîncare, ci de ziare. Ziare! Răscolește cu bățul si-ndeasă-n sarsanale. Își face plinul și... tuleo! După el! Iuțesc pasul și-l ajung. Bună seară, domnule
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
justificările cele mai temeinice?), ci și pe relativitatea raportului subiectului cu sine. Și anume renunțînd la formulele sentențioase pentru a analiza degajat, la morga apodictică pentru a discuta dialectic, la gravitatea inhibantă pentru a se rosti firesc. însă nu oricum. Stirpea ardelenească din care se trage i-a adus ca zestre o coastă de solemnitate livrescă de care - cuviincios fiind - nu se îndură a se debarasa, mulțumindu-se a o trata cu o libertate ce-o transpune în ironie. Desigur, intervine
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]