729 matches
-
Maggie, dând ochii peste cap. Și soarta noastră e în mâinile tipului ăstuia? — Da, domnule Rosen. Dumneavoastră m-ați sunat. Mi-ați spus că ați primit o scrisoare de la tatăl meu. Da, ai dreptate. Începu să bată în birou, atingând stivele care se adunaseră acolo. —A scris-o de mână, săptămâna trecută, se pare. Se opri brusc și se ridică de tot în picioare. Uri, îmi pare rău. Nu știu la ce mă gândeam. Vino încoace, te rog. Uri se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Încăperi, atît de elegantă odinioară cînd era goală, cu ușa cu geamuri care dădea spre balcon, cu lambriurile care dispăruseră de mult Îndărătul rafturilor bibliotecilor ce ocupau trei pereți din patru, care biblioteci Începeau să dispară la rîndul lor Îndărătul stivelor de cărți pe care un arhitect le-ar fi comparat cu pereții falși: de ce cumpărase cele paisprezece volume ale Istoriei literaturii engleze publicate de Universitatea Oxford, și cele zece volume legate, cîntărind trei kilograme fiecare, dintr-o Weltgeschichte publicată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
așa de mult să i se ofere o mașină de scris: toate mașinile lui de scris, și Dumnezeu știe că avusese destule, și le cumpărsse Întotdeauna singur. Nici unei femei nu-i dăduse vreodată prin minte o astfel de idee. Așezase stivă pe masa lui de lucru mai multe manuale de instrucțiuni și cărți tehnice de reparat mașini vechi, precum și un interviu În care Sartre declara că avea oroare de mașinile de scris, recunoscînd totodată că sexualitatea motiva acea oroare. Un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
convenit să fie numit un avans confortabil, adjectivul „confortabil“ fiind mai degrabă deplasat, fără a mai pune la socoteală că e un anglicism. Din pat, François ar fi putut Întinde mîna ca să apuce unul din ziarele care se Înghesuiau În stivă lîngă lampă de la plecarea lui Delphine. Continua să cumpere ziare În fiecare zi dar nu le citea. Le frunzărea iute, mulțumindu-se să recunoască În treacăt adjective și substantive, mereu aceleași, atentate, masacre, deșeuri radioactive, criză, corupție, foamete, război. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Înainte! Nu uitați de cărțile de rugăciuni!“. Fiecare dintre copii Își avea propria carte de rugăciuni legată În piele, modele luxoase la care tata avea comisioane substanțiale. Puneam toate cărțile de rugăciuni pe colțul șemineului din sufragerie, iar eu comparam stiva aceea cu un zgîrie-nori, un cuvînt care se potrivește mai bine, Într-adevăr, unor cărți de rugăciuni decît unor imobile. Predica era Întotdeauna unul din momentele importante. Surorile mele și cu mine aveam un orator favorit, abatele Delval. Ne venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
modestă participare la ameliorarea revistei Înainte ca ea să suscite invidii și să fie scoasă la vînzare. Seara În care tata, care trebuia să termine viitorul număr, mi-a cerut să-i dau o mînă de ajutor alegînd dintr-o stivă de noutăți 3-4 titluri care Îmi plăceau și aducîndu-i rapid niște prezentări de vreo douăzeci de rînduri, am Înțeles ce simțiseră poate Racine și Boileau cînd aflaseră că Ludovic al XIV-lea le dădea sarcina să scrie istoria domniei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
căutarea altor organizatori de expoziții, poate chiar un al ministru al Culturii, dau peste pavilionul rusesc, o jumătate de hectar de ruine: un mulaj de plastic al Stalingradului devastat de război, blocuri din epoca Brejnev, măcinate și gata să cadă, stive de statui mutilate de bolșevici celebri. Ruinele sînt presărate cu stîlpi pe care sînt lipite manifeste. Textul lor spune: „Procesul de re-sculptare, reeducare, recreare, reconsiderare, returnare devine, În timp, organic, dînd naștere unei noi arhitecturi, o sălbăticie urbană, o necropolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
l-a Întîlnit niciodată, stă pe o scară, ciocănind În zidul de cărămidă pe care curtea lui Îl Împarte cu dormitorul lui Wakefield. Mai mulți muncitori se fîțÎie prin jur, curățind mortarul de pe cărămizile vechi și clădindu-le Într-o stivă imensă. Wakefield Îl strigă pe vecin și Îl Întreabă ce se petrece. — Restaurare! strigă bărbatul la rîndul lui. — Hei, bravo ție, dar zgomotul este de nesuportat! — Am autorizație! strigă din nou bărbatul și continuă să ciocănească. Mai vedem noi, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Dușmanul se cațără În vîrful schelei și, ca de obicei, se așează pe jilțul lui să urmărească lucrările. Scaunul se prăvale sub el de parcă ar fi făcut din carton. Îl văd căzănd cu Încetinitorul și lovind bordurile de lîngă o stivă de cărămizi. — Mon dieu, strigă Francoise, e mort. — Cybelle este foarte palidă, dar Își ține firea. — Ce-ai făcut, Wakefield? Iubiții de o noapte fug de la fereastră, Își trag pe ei hainele cît pot de repede. Wakefield nu se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În vedere că, din clipa În care pășim În dormitorul principal, e clar ca lumina zilei că Linda și Michael n-au nici o intenție să se mute ca să ne facă nouă loc. Romanele de doi bani ale Lindei sînt așezate stivă pe raftul de cărți, pantofii ei sînt aliniați pe podea, iar pe spătarul fotoliului din colț sînt drapate cîteva șaluri de cașmir. Cu toate astea, deschid ușile șifonierului și, așa după cum mă așteptam, e plin pînă la refuz cu hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
eu vreo trei paltoane, ducându-le până la ușă și aruncându-le afară, praful s-a împrăștiat în aer și duhoarea s-a făcut mai suportabilă, așa c-am început să arunc pe rând și celelalte boarfe, într-un cotlon, o stivă de vreo opt valize, alături, pungi de plastic burdușite, găleți, pleduri împăturite, Zsolt a început să scoată valizele afară, la a treia s-a chircit și l-am simțit luptându-se cu greața, apoi și-a scos tricoul, astupându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai înapoi, nu-nțelegeți să vă dați la o parte, nu vedeți că am mâinile pline. Am recunoscut vocea, iar după ce i-a mai răsfirat puțin pe câțiva, am văzut că era într-adevăr tanti Ani, purtând în brațe o stivă de lădițe, băgate una-ntr-alta, cu care-și croia drum, strigând, gura, toată lumea și să se dea mai în spate, să se facă liniște, ăsta e comportament necivilizat, este absolut inadmisibil, să se dea mai în spate imediat, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aplecat și a smuls cu amândouă mâinile capacul de fontă al unui canal și l-a ridicat și, pe deasupra capetelor celorlalți, a dat cu el de-azvârlita-n vitrina cea mai mare. Geamul uriaș de sticlă groasă s-a făcut țăndări, pârâind, stivele de bulion de roșii și de conserve de pește în ulei, așezate în piramidă, s-au rostogolit în toate părțile, înăuntru oamenii se-mpingeau urlând, am auzit cum cineva răcnea, incendiu, între timp s-au spart și celelalte geamuri, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spre teancul mai mare format în hol, lângă perete. Mi-am pus în gând să le dau la maculatură, când o să am puțin timp. E pe lista mea. — Iar ai venit târziu. Doamna Farley se află lângă mine, cu o stivă de cămăși învelite în plastic. Ocupate mai sunt fetele din ziua de azi ! Țâțâie din buze. Săptămâna asta n-ai venit în nici o zi înainte de unșpe ! La asta mă refer când spun curiozitate insațiabilă. Probabil că-și notează toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prăjită cu legume tăiate stil julienne, nu ? — Ăă... da ! înghit în sec. Cred că da. — Ferea ! Sărim amândouă în lături în clipa în care doi cărăuși trec pe lângă noi cu brațele pline de cutii. Îi urmez la bucătărie și privesc stiva de cutii siderată. Câte naibii de chestii a comandat familia Geiger ? — Să știi că ți-am cumpărat de toate, spune Trish, parcă citindu-mi gândurile. Haide ! Poți să le deschizi ! Sunt sigură că nu mai poți de nerăbdare ! Iau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
adevărat să fac. Așa că... am avut o discuție lungă cu mama și a înțeles. Și amândoi am căzut de acord că poate să se ocupe Eamonn. Încă nu i-am spus. — Uau. Mă uit iar în jur, și observ o stivă de lădițe de lemn ; stive de tăvi cu semințe; un poster zdrențuit cu reclamă la brazi de Crăciun. Deci chiar ai de gând s-o faci ? Nathaniel ridică din umeri, dar îi citesc încântarea pe față. — În viață n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
avut o discuție lungă cu mama și a înțeles. Și amândoi am căzut de acord că poate să se ocupe Eamonn. Încă nu i-am spus. — Uau. Mă uit iar în jur, și observ o stivă de lădițe de lemn ; stive de tăvi cu semințe; un poster zdrențuit cu reclamă la brazi de Crăciun. Deci chiar ai de gând s-o faci ? Nathaniel ridică din umeri, dar îi citesc încântarea pe față. — În viață n-ai decât o încercare. Păi, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe tonul lui obișnuit, sobru și ușor caustic. Cred că, una peste alta, mi-am făcut o idee de ansamblu. O, Doamne. Connor ăsta chiar nu-și dă seama că se străduiește prea tare ? Aranjez toate ceștile pe cărucior În stive aflate Într-un echilibru precar, după care Încep să adun ambalajele de la biscuiți. — Acum trebuie să ajung În studioul de design, spune Jack Harper, dar nu-mi amintesc deloc pe unde vine... — Emma ! strigă Paul săritor. Vrei, te rog, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și mă Îmbie să intru Într-o casă de-a lor. Am Încremenit de cum am intrat. Pe jos era pământ drept ca În palmă. Pe margini, un fel de pânze acopereau niște trestii tocate mărunt, de parcă ar fi fost niște stive mărunte, tocmai bune să le dai foc. - Ba nu sunt pentru foc. Ia așează-te! - Îmi zise el și se puse În fund pe o stivă din aia, făcându-mă să Înțeleg ce era să te așezi. L-am urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un fel de pânze acopereau niște trestii tocate mărunt, de parcă ar fi fost niște stive mărunte, tocmai bune să le dai foc. - Ba nu sunt pentru foc. Ia așează-te! - Îmi zise el și se puse În fund pe o stivă din aia, făcându-mă să Înțeleg ce era să te așezi. L-am urmat. M-am Înmuiat dintr-o dată. Era bine. Da. - Păi, cum altfel? - râse uscățivul. Cuvintele... Mai Întâi ne-au scăpat de Ceața Adâncă și acum ne Învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
în mijlocul străzilor. Intru într-un imobil dezafectat, de fapt e chiar blocul în care am locuit înainte să mă fi încurcat cu Izabela, opt etaje fără planșee despărțitoare. Numai lumina a șase sute șaizeci și patru de ferestre îmbâcsite șiroiește peste stive de cărți care ajung până la ultimul etaj, atingând plafonul aproape nevăzut, unde praful plutește în nori și se împerechează păsări mari, cafenii, cu glasuri ascuțite. Și printre acele stive voi fi ultimul și primul bibliotecar, voi ține în mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
lumina a șase sute șaizeci și patru de ferestre îmbâcsite șiroiește peste stive de cărți care ajung până la ultimul etaj, atingând plafonul aproape nevăzut, unde praful plutește în nori și se împerechează păsări mari, cafenii, cu glasuri ascuțite. Și printre acele stive voi fi ultimul și primul bibliotecar, voi ține în mâna stângă o lampă cu gaz și în mâna dreaptă creionul chimic și voi inventa un sistem de clasificare cu totul nou și mult mai înțelept decât decimalul lui Dewey sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Apoi se răzgândise. Popa moțăia acum în capul mesei. Terminase demult cocoșul. Ăsta era tacâmul lui la praznice - un cocoș gras cu mujdei, de nu era în post. De era zi de sec, lua cocoșul viu și-l duce preotesei. Stiva cu oasele goale, curățate la mare profesionalism, rânduite după tipic aștepta în farfuria din stânga. Lângă clondirul cu rubiniu umplut a treia oară de fătuca aceea durdulie a veterinarei. Fătuca era, de fapt, femeie împlinită. Trecuse din unul în altul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vară cu ea destul de bine. „În două sezoane ca ăsta de-acum îmi scot pârleala“, dădu să-i spună celui care îl întrebase de combină. Se răsuci să-l vadă la față. Nu era nimeni. Un cocoș doar sări de pe stiva de lemne, dând parcă să zboare. Pintenatul se prăbuși, după un rotocol scurt în aer, peste o găină ce trăgea să scoată o râmă de sub o cioată de salcâm. Femeia de la lumânări ieși din biserică și aruncă apa dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să termine cu el definitiv. Petre rămase singur și pe gânduri. Nu-i venea să creadă că este părăsit. Își aduse o sticlă de vin din beci și își înecă tristețea în vin. Nu făcu nimic toată ziua. Porumbul rămăsese stivă pe bătătură. De mâncare nu se atinse deși avea frigiderul plin. Frusina gătise mai multă mâncare fiindcă avusese oameni la cules de porumb. Adormi pe masă. Când se trezi, simți nevoia să fumeze. Plecă în sat să cumpere țigări. Se
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]