600 matches
-
o dezbatere a problemelor de caracter moral, analiza care ne rezultă este destul de diferită față de cea plină de severitate a unor scriitori latini, precum Tertulian sau Ciprian. Spiritul creștin al alexandrinului este pătruns de un elenism specific, cu toate influențele stoice și platonice revăzute în lumina unei gnoze diferite de cea concepută de cultura greacă clasică, dar și față de cea înțeleasă de sectele gnostice. Autorul este înclinat spre sincretismul ocult dintre cultura greacă și mesajul creștin, care îl duc spre transcenderea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
modelelor eroice ale culturii romane, le contrapune imaginea unui soldat al lui Dumnezeu, în varianta creștină a termenului. Concepția unui miles spiritual, capabil să ducă lupta interioară pentru fortificarea spiritului, era prezentă chiar și în cultele misterelor și în filozofia stoică. În teologia creștină, conceptul de miles Dei sau miles Christi asuma o valoare complet nouă în fața culturii păgâne: caracteristica acestuia nu era doar lupta spirituală ori simpla obișnuință ascetică pentru atingerea unei glorificări escatologice. În acest concept, se regăsea voința
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să distingă o morală publică de cea privată. Această incoerență, descrisă deja de Seneca (4 a.Chr. - 65 p.Chr.), este reluată acum într-un alt context. Dacă în filozoful păgân se putea vorbi despre o anumită resemnare, pe lângă viziunea stoică a omului, în teologul creștin, alături de observația detașată a evenimentelor, simbol al derivării stoice, este prezentă conștientizarea rupturii cu experiența păgână prin implicarea unei noi concepții despre viață, inserată în optica comunitară creștină. În Ad Donatum, 7, autorul ne vorbește
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
4 a.Chr. - 65 p.Chr.), este reluată acum într-un alt context. Dacă în filozoful păgân se putea vorbi despre o anumită resemnare, pe lângă viziunea stoică a omului, în teologul creștin, alături de observația detașată a evenimentelor, simbol al derivării stoice, este prezentă conștientizarea rupturii cu experiența păgână prin implicarea unei noi concepții despre viață, inserată în optica comunitară creștină. În Ad Donatum, 7, autorul ne vorbește despre disprețul vieții exemplificat de spectacolul gladiatorului. Mulțimea care asistă își asumă o conotație
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Cicero care ne spune că în contextul unei atitudini nonviolente a creștinului, nu există loc pentru o legitimă apărare; căutând să-și salvgardeze propria viață ar trebui neapărat să o subestimeze pe a celuilalt. Mentalitatea păgână, deși iluminată de intuiții stoice despre concepția umanității, e foarte departe de valorile creștine ale dreptății și blândeții care îi conduce pe oameni firesc la Dumnezeul de la care și-au luat originea. În Divinarum Institutionum, VI, 18, 29, dă impresia interpelării directe a fiecărui individ
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în conștiințele lor. Soldații creștini nu-și ascundeau sentimentele antimilitariste, pentru că, deși luptau pentru a rămâne fideli jurământului prestat, arătau adversitate față de arme. Marcus Aurelius, de caracter bun și blând, răbdător și uman cu toți, fidel culturii sale de filozof stoic și literat, nu ținea cont de lâncezeala soldaților creștini față de meseria armelor, văzând, în atitudinile lor hieratice, niște aberații religioase cu o anumită notă de ateism ori de subversiune. Potrivit opiniei comune era ateu oricine nu venera divinitățile Romei și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și adăugiri descoperite între timp ca urmare a scotocirii în saloanele altor locuri cu documente, și nici la reluarea pentru o no uă ș i nouă corectură, de natură să-1 supere pe culegătorul de text și pe redactorul cărții care, stoic, suportă orice de la autor, mereu nemul țumi t că nu-i mai încape la rând un text, un clișeu, o explicație; nici la faptul că în calitate de autor aștepți o prefață sau o postfață care, oare de ce, nu ți mai sosește
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
lumea sau de alte moduri de legătură și s-ar fi putut pregăti cel puțin un număr de puncte de atracție în Transilvania, în nordul Moldovei, în Dobrogea ș.a.m.d. S. A.: Din păcate, nu e cazul. Trebuie să acceptăm stoic situația, fiindcă ea pare stabilă. În jumătate de generație istorică, dacă eram în stare de mai mult, făceam. România și Occidentul S. A.: Aș vrea să revenim orientarea generală a culturii române după 1989. Orientare e un cuvânt mare, trebuie să
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
își susține în continuare punctul de vedere, dându-și toată strădania și punând la încercare toată priceperea sa în apărarea dreptei credințe. În argumentarea sa a folosit multe citate din Biblie. În lupta împotriva pelagienilor, sectă creștină sub influența moralei stoice, potrivit căreia omul se naște fără povara păcatului originar și poate să trăiască în curățenie fără ajutorul grației divine, iar după moarte să ajungă în ceruri fără ajutorul lui Dumnezeu, Augustin formulează doctrina dreptei credințe, subliniind faptul că omul moștenește
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
poate nici nu visați la așa ceva. Fiți pregătiți pentru orice, în fiecare zi. Bogăția în sine nu e rea, rău e să devii dependent de ea, pentru că atunci vei suferi cînd o pierzi, mai ales dacă nu ai cultivat apatheia stoică, autosuficiența, ca să poți rosti oricînd liniștit: Nihil perditi. Deci un bun adevărat este ceea ce nu îți poate fi luat și în astfel de bunuri trebuie investit, le iei cu tine peste tot. Așa vei fi puternic, indiferent de circumstanțe și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de vedere despre lume și propriile resurse interioare pentru a-i ajuta să-și rezolve propriile probleme în modalitatea lor proprie. Hipnoza și managementul stresului Atunci când o persoană trăiește stresul există adesea o tendință inițială de a adopta o atitudine stoică, sindromul „buzelor strânse”. Acesta cuprinde sentimente reflectate de următoarele propoziții: „asta e viața”, „ar putea fi mai rău”, „trebuie să te obișnuiești cu astfel de lucruri”, „viața merge mai departe”, „nu s-a făcut gaură în cer”, „să privim partea
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
să te obișnuiești cu astfel de lucruri”, „viața merge mai departe”, „nu s-a făcut gaură în cer”, „să privim partea bună a lucrurilor”, „să nu ne plângem”, și așa mai departe. Există multe situații în care o asemenea abordare stoică a vieții poate fi interpretată ca abordare constructivă în managementul personal al stresului. Intervențiile clinice, inclusiv cele care folosesc hipnoza, pot fi realizate la oricare dintre nivelele descrise mai jos (vezi Figura 2.4Ă: asistarea pacientului în evaluarea realistă a
Hipnoza și stresul. Ghid pentru clinicieni by Peter J. Hawkins () [Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
cum s-ar fi putut vorbi corect despre Aristip și ai săi dacă vreme de secole n-a existat o doxografie în limba franceză, până la cea stabilită de mine în 2002 în L’Invention du plaisir? Presocraticii, sofiștii, scepticii, epicurienii, stoicii și chiar cinicii dispun de ale lor, uneori încă de multă vreme, ca să nu mai vorbim de excelentele ediții de patrologie greacă și latină: despre cirenaici însă, nimic... Astfel încât reputația - deplorabilă, bineînțeles... - a anihilat dorința și voința de a face
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Ce se poate spune despre bunul-plac al lui Aristip? Greu de dat un răspuns univoc asupra definiției teoretice a plăcerii. Textele se schimbă cu timpul: ceea ce afirmă Diogene Laertios la trei secole după Hristos diferă uneori de fragmentele din doxologia stoică - din Cicero îndeosebi - ori din patrologia greacă sau latină: Lactanțiu, Grigore din Nazianz și Augustin însuși practică în mod intenționat caricatura: ei îl recuză pe Aristip în totalitatea lui, ca vinovat de a fi un magistru într-ale plăcerii pentru
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de exemplu; era, de asemenea, neîndurător, se zice, cu membrii corporației filosofice, însă aici este vorba de o practică agonică obișnuită în acest mediu în care școlile cunosc nu atât coexistența, cât competiția: faptul de a trăi ca platonician, cinic, stoic sau epicurian implică și alte interese decât cele ale simplelor practici teoretice... Proxenet, hoț, bețivan, mâncău, afemeiat, venetic, necioplit, oportunist, obscen, dezmățat, suferind de tulburări de caracter: cam multe defecte pentru un singur om! Prea multe pentru ca toate să se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
orgiile demne de Trimalchio al lui Petroniu, Epicur afirmă teoretic și trăiește practic un hedonism ascetic care, luat în detaliu, li s-ar putea potrivi călugărilor din ordinele cele mai austere... Crima este benefică pentru adepții idealului ascetic, platonicieni și stoici, nu peste multă vreme asociați în elaborarea doctrinei creștine: ei vizează monopolul sectar asupra filosofiei și văd cu ochi foarte răi numărul important de noi elevi ai lui Epicur și al școlilor sale, unde oamenii se îmbulzesc pentru a se
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
epicurieni, Cicero, de exemplu, a contribuit la salvarea multor texte, idei sau fragmente din corpusul incriminat... Aceste polemici se desfășurau foarte posibil și pe alte terenuri, în special pe acela al societăților filosofice inspirate de modelele princeps: Academia platoniciană, Porticul stoic sau Grădina epicuriană... Arhitectura filosofică sau războiul continuat cu alte mijloace! Epicurismul se răspândește foarte de timpuriu. Încă din timpul vieții lui Epicur, comunitățile înfloresc mai peste tot: la Lampsakos, Mitilene, Apameea și Antiohia în Asia Mică, sau în Egipt
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și în cetate se află viața contemplativă a gânditorului preocupat să-și făurească existența ca pe o operă de artă echilibrată, armonioasă, autosuficientă. Alternativa Epicur/Zenon formulează, în spațiul filosofic chiar, alegerea între bucuria de a trăi epicuriană și austeritatea stoică, ataraxia individuală și sensul statului, gândirea greacă și rațiunea latină. Aceeași remarcă și în ceea ce privește cuplul Hermarh/Demostene, care permite punerea în scenă, față în față, a vieții private a înțeleptului și a vieții publice a oratorului implicat în viața cetății
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
particulare ale unui cler secular epicurian și gândește politica nu atât în termeni de refuz, cât de infiltrare: un om politic epicurian, iată o idee nouă, atât par de oximoronice politica și epicurismul încă de la început. Tradiția îi opune pe stoicii angajați în cetate epicurienilor aflați în total dezacord cu lumea reală. Se înșală, pentru că numeroase figuri angajate în politica politicianistă a Romei se reclamă de la epicurism sau suferă influența lui. Cicero, căruia îi datorăm acest gen de simplificare, avea numeroase
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
din tort... Și, în acest timp, cu laba întinsă a cerșetorie, cu râtul întins, un purceluș în carne și oase confirmă identitatea filosofului din Grădină. Exegeza clasică vede aici o piesă pseudo-epicuriană. O putem interpreta și ca pe o lecție stoică, cele două opțiuni sunt echivalente. Oricum, scena pare emblematică pentru epocă și pentru lupta pe care o duc cele două școli pentru a-și asigura dominația în câmpul filosofic. Adepții Porticului și ai Grădinii împărtășesc această idee a morții ca
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
terapie a sufletului și a trupului, înțelepciunea soteriologică, mântuirea prin gândirea dublată de o practică filosofică a vieții. La ora trecerii de cealaltă parte, Diogene își celebrează starea, bătrânețea, precizând că aceasta oferă și avantaje. Nu foarte îndepărtată de medicina stoică, logica epicuriană exaltă meritele stării în care se află omul în vârstă: s-a sfârșit cu tirania dorințelor, au dispărut inconvenientele asociate căutării plăcerii, s-a terminat cu chinurile pasiunii, afectele s-au dus, trupul trăiește „la ralanti”, desigur, dar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
consulta scrisorile pseudoepigrafe târzii, Les Cyniques grecs. Lettres de Diogène et Cratès, traduse din greaca veche de către Georges Rombi la editura Babel, 1998. Ele datează din secolul al II-lea î.Hr. până în secolul I d.Hr. și trădează o netă înclinație stoică, vizibilă prin critica radicală a plăcerii aproape la fiecare pagină. A se vedea și Michel Onfray, Cynismes. Portrait du philosophe en chien, Grasset, Livre de Poche, Paris, 1990. * ** Platon, un luptător rău intenționat. Nici vorbă să examinăm statutul plăcerii în
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
plimba pe lângă ghișeul cu bilete pentru șalupa turistică. Poate că-i ea, a gândit. Ghida de pe șalupă, care vorbea despre pictorul vestit din turn. Fata s-a dus mai departe. - Memoria, poate. Într-un fel, e o formă de demnitate stoică. Luciditatea la ora când trebuie să contemple liniile principale ale chestiunii. Și să-și asume regulile jocului. L-a văzut pe Markovic zâmbind, ca și cum de data asta ar fi fost În stare să Înțeleagă aluziile pictorului. - Simetriile, a subliniat croatul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Îndoiți, altul căzând pe spate cu mâinile ridicate, ca și cum lumea se prăbușea În spatele lui), iar al treilea, cel mai apropiat de fotograf, de vreo patruzeci de ani, brunet, cu părul scurt și barba de două-trei zile, drept și ferm, aștepta stoic glontele care Încă nu sosise, cu fața În sus și ochii legați cu o cârpă neagră, cu o mână rănită, care-i atârna pe piept, bandajată și În bandulieră. Era atât de senin și demn, Încât degetele de pe trăgaciul puștilor
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și, amestecând vopselele direct pe perete, a trecut iar peste chipul lui Hector, aplicând alb și albastru peste siena, ca să Întărească racursiul din partea inferioară, după ce sfârșise de Întunecat umbra chiverei pe gât și pe ceafă. Accentua astfel aerul de duritate stoică al războinicului, tonurile lui reci În fața acelora calde, armonios gradate, ale trupului și chipului femeii, gestul resemnat, rigid aproape până la caricatura militară, al bărbatului supus regulamentelor. Păi, a șoptit iar pictorul de război, eu zic că nu există nici un bărbat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]